anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

62 Eul si mecanismele de aparare
foarte important. Reveriile sale îi ocupau o mare parte din zi, iar unele
episoade imaginare le-a si scris. În aceste fantasme el detinea un circ
imens si era, de asemenea, îmblânzitor de lei. Datorita lui, animale salbatice
care în libertate ar fi fost dusmani de moarte, au devenit prietene.
Micul pacient le-a dresat, adica le-a învatat, la început, sa nu se atace
unele pe altele si nici oamenii. Pentru a imblânzi animalele nu a folosit
niciodata un bici, ci intra neînarmat printre ele.
Toate aceste episoade se învârteau în jurul unei povesti centrale.
Într-o zi, în timpul unei reprezentatii la care luau parte cu totii, un bandit
care se ascunsese în public scoate un pistol si trage spre micul
pacient. De îndata toate animalele s-au repezit sa-I apere si sa-I prinda
pe bandit, sa-I scoata din multime, dar fara sa raneasca pe nimeni.
Restul fantasmei era dedicat modului în care fiarele - întotdeauna
devotate stapânului lor - îl pedepseau pe bandit. Îl tineau prizonier, îl
îngropau si apoi, triumfatoare, ridicau un turn deasupra lui din propriile
lor corpuri. Îl duceau apoi în vizuina lor unde trebuia sa stea trei ani.
Înainte de a-l elibera, un sir lung de elefanti îl bateau cu trompele, ultimul
amenintându-l cu degetul CI) sa nu mai faca niciodata ce a facut.
Iata ce a promis: "Nu o sa mai faca niciodata cât eu sunt cu fiarele
mele." Dupa descrierea a tot ceea ce a trebuit sa.suporte banditul din
partea animalelor, fantasma se încheie cu o curioasa nota finalacontinând
asigurarea ca, în timpul captivitatii, acesta a fost foarte bine hranit
astfel încât nu i-a slabit puterea.
În fantasma despre leu a micutului pacient de sapte ani nu transpare
decât slab ideea de elaborare a atitudinii ambivalente fata de tata, pe
când în istoria cu circul a celuilalt baiat aceasta atitudine este mult mai
vadita. Prin acelasi procedeu de transformare în contrariu, tatal temut
din realitate devine un animal protector în fantasma. Imaginea de
obiect patern amenintator persista totusi prin aparitia banditului. În
povestea cu leul nu se stie prea bine împotriva cui îl apara acesta, ca
substitut patern, pe copil. Faptul ca baiatul avea un leu nu putea decât
sa îi sporeasca mândria pe care o resimtea în prezenta altor oameni. În