anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Negarea prin fantasma 61
mânta pe toata lumea si nu-l iubea decât pe el. Venea când îl chema si
îl urma peste tot ca un catel. El avea grija de leu, îl hranea, iar seara îi
pregatea un pat în care sa doarma chiar în camera sa. Dupa cum se
întâmpla in visele diurne continuate de la o zi la alta, fantasma principala
devine punctul de plecare pentru numeroase episoade placute. De
exemplu, intr-una din aceste fantasme se ducea la un bal mascat unde
spunea tuturor ca leul pe care îl adusese cu el este de fapt un prieten
deghizat. Aceasta era neadevarat, caci "prietenul deghizat" era chiar
leul sau. Se bucura imaginându-si cât de speriati ar fi fost cu totii daca
ar fi stiut secretul sau. În acelasi timp simtea ca ceilalti nu au motiv sa
se teama, caci leul era inofensiv cât îl tinea sub control.
Din analiza baiatului era usor de dedus ca leul era un substitut pentru
tata care pentru el, ca si pentru micul Hans, reprezenta în relatia cu
mama un rival veritabil, un rival temut si detestat. În cazul ambilor
copii agresivitatea s-a transformat in angoasa, iar afectul a fost deplasat
de la tata la animal. Ceea ce difera este modalitatea de a trata afectele.
Hans isi fundamenteaza nevroza pe teama de cai, adica renunta la
dorintele pulsionale, interiorizeaza conflictul si, conform mecanismelor
fobiei, evita situatiile care l-ar putea tenta. Pacientul meu ia mai bine
lucrurile. Ca si Hans, în fantasma cu insralatorul' el neaga pur si simplu
un fapt dureros pe care il transforma în contrariul sau placut prin fantasma
cu leul. Animalul de temut devine un prieten, iar puterea acestuia,
in loc sa inspaimânte, este acum in serviciul sau. Singura indicatie
pentru faptul ca in trecut leul a fost cauza de angoasa, este teama fata
de ceilalti care apare in episoadele descrise.2
Iata o alta fantasma cu animale produsa de un pacient de opt ani.
Într-o anumita perioada din viata baiatului animalele au jucat un rol
2 Berta Borstein (1936) relateaza fantasmele unui baiat de sapte ahi în care animale
bune se transforma în animale rele în acelasi fel. În fiecare seara baiatul îsi punea animalele
de jucarie in jurul patului ca pe niste zeitati protectoare, dar îsi imagina ca în
timpul noptii ele se aliaza cu un monstru care vrea sa îl atace.