anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Orientarea proceselor de aparare conform sursei de angoasa si pericol 51
afect este asociat cu un proces pulsional interzis, soarta sa este decisa
dinainte, aceasta asociere fiind suficienta pentru a pune Eul în garda
împotriva lui.
Pâna acum, motivele de aparare împotriva afectelor decurg relativ
simplu din conflictul dintre pulsiune si Eu. Exista însa între Eu si afecte
si o alta relatie, mult mai primitiva, care nu are un corespondent în
relatia dintre Eu si pulsiune. Satisfacerea pulsionala este întotdeauna
placuta la început. Însa un afect poate fi de la început placut sau neplacut,
agreabil sau penibil, în functie de natura sa. Daca Eul nu are nici
o obiectie fata de un anume proces pulsional si astfel nici împotriva
unui afect asociat, atitudinea sa fata de acesta din urma va fi determinata
de principiul placerii: va accepta afectele placute si le va evita pe
cele neplacute. Chiar si în cazul în care, în urma refularii unei pulsiuni,
Eul trebuie sa se apere de afect, împins fIind de angoasa si de sentimentul
de culpabilitate, putem observa totusi indiciile unei alegeri care
a fost facuta conform principiului placerii. Eul se arata mult mai dispus
sa lupte împotriva afectelor, precum durerea, regretul, doliul, legate
de pulsiuni sexuale interzise daca acestea dovedesc a avea un caracter
penibil. Pe de alta parte, Eul poate suporta o perioada mai lunga o
interdictie datorita anumitor afecte pozitive, pur si simplu pentru ca
sunt placute. Alteori, Eul este constrâns sa le tolereze pentru o scurta
perioada de timp datorita eruptiei lor bruste în constiinta.
Aceasta aparare simpla împotriva afectelor neplacute, penibile,
corespunde unei defense împotriva excitatiilor dezagreabile pe care Eul
le primeste din exterior. Vom vedea mai târziu ca procedeele utilizate
de copii în aceste forme primitive de defensa, guvernate exclusiv de
principiul placerii, au, ele însele, un caracter mult mai arhaic.