anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Orientarea proceselor de aparare conform sursei de angoasa si pericol 49
vat. În plus, aceasta este eclipsata de lupta mult mai zgomotoasa care
se da pe teritoriul Eului, între Supraeu si lumea externa, pe de o parte,
si pulsiunile Sinelui, pe de alta. Aceasta ostilitate surda împotriva pulsiunii
se intensifica pâna la angoasa când Eul simte lipsa protectiei acestor
doua puteri superioare sau când exigentele pulsionale devin prea
mari. "De ce tip de pericol, exterior sau libidinal, se teme Eul, este
imposibil de specificat; stim doar ca este vorba de teama de a fi coplesit
sau anihilat, fara totusi ca analiza sa o poata determina." (Freud,
1923).2 Robert Waelder (1930) o descrie ca pe o teama în fata pericolului
ca întreaga organizare a Eului sa fie distrusa sau debordata (p. 48).
Efectul angoasei traite de Eu datorita puterii pulsiunilor este aceeasi ca
cea produsa de angoasa provocata de Supraeu sau de teama fata de o
amenintare reala pe care le-am studiat pâna acum. Mecanismele de aparare
sunt puse în functiune împotriva pulsiunilor cu toate consecintele
care ne sunt familiare în formarea nevrozelor si a trasaturilor nevrotice.
Aceste aparari pot fi cel mai bine studiate la copii, în cazurile în care
pedagogia si terapia psihanalitica se straduiesc sa elimine orice motiv
de teama fata de o amenintare reala si de angoasa morala, acestea disimulând
în general defensa împotriva pulsiunilor. Mai târziu, pe parcursul
existentei, le putem observa în plina actiune de fiecare data când o
ascensiune brusca a energiei pulsionale ameninta sa dezechilibreze
balanta instantelor psihice. Aceasta se întâmpla în mod firesc în perioadele
marcate de intense transformari fiziologice - perioada pubertatii
si cea climacterica, de exemplu -, iar în cazuri patologice în debutul
episoadelor psihotice.
2 Vezi de asemenea Inhibitions, Symptoms and AnxielT (1926, p.94), unde suntem
preveniti asupra pericolului de a supraestima rolul jucat de catre Supraeu în refulare si
unde se pune accent pe importanta factorilor cantitativi, precum stimularea excesiva.