anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

38 Eul si mecanismele de aparare
aparare, ea a devenit masochista.
Însa chiar si aceasta masura s-a doveelit inadecvata pentru a controla
situatia. Pacienta a început sa utilizeze procesul proiectiei. Ura pe care o
simtea fata de obiectele feminine ale iubirii sau fata de substitutele lor s-a
, , ,
transformat în convingerea ca ea însasi era urâta, ofensata sau persecutata
de catre acestea. Eul sau s-a simtit astfel eliberat de sentimentul de cul-
,
Pabilitate. Fetita , rautacioasa care nutrea sentimente . ostile fata , de cei elin
jurul ei s-a transformat în victima cruzimii, neglijentei si persecutiei. Însa
recursul la acest mecanism a lasat asupra caracterului ei o amprenta paranoida
care a fost sursa unor mari elificultati mai târziu ca tânara si ca adulta.
Când a venit la analiza pacienta era de vârsta adulta. Cei care o cunosteau
nu o priveau ca pe o persoana bolnava însa suferinta ei era acuta. În
ciuda întregii energii cheltuite de Eu pentru a se apara, ea nu a reusit sasi
stapâneasca angoasa si sentimentul de culpabilitate. De fiecare data
când exista pericolul ca invielia, ura si gelozia sa fie activate, recurgea în
mod invariabil la toate mecanismele de aparare. Însa conflictele emotionale
nu au ajuns niciodata la un deznodamânt care sa-i calmeze Eul si, în
afara de asta, rezultatul final al tuturor luptelor a fost foarte slab. i\ reusit
sa-si men~na iluzia ca îsi iubeste mama, însa se simtea plina de ura si de
aceea o elispretuia si nu avea încredere în ea. Ea nu a reusit sa pastreze
sentimentul de a fi iubita; acesta fusese elistrus de mecanismul proiectiei.
Nu a reusit nici sa scape de pedepsele
de care se temea în copilarie; întorcând
pulsiunile agresive împotriva sa, si-a provocat întreaga suferinta pe
care o anticipase sub forma unei pedepse elin partea mamei. Cele trei
mecanisme de care s-a folosit nu au aparat Eul sau de starea perpetua de
alerta, de tensiune si nici nu i-au permis sa scape de exigentele exagerate
si de suferinta acuta care o chinuia.
Sa comparam aceste procese cu manifestarile corespondente în cazul
isteriei si a nevrozei obsesionale. Vom presupune ca problema este aceeasi
în fiecare caz: cum ar putea fi controlata
ura fata de mama, care izvoraste
elin invidia de penis. Isteria recurge la solu~a refularii. Ura fata de
mama este îndepartata elin constiinta, iar orice derivat posibil care cauta