anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

28 Eul si mecanismele de aparare
stient aceleasi metode de aparare pe care le-am întâlnit în analiza
"armurii caracteriale permanente". Le regasim la o scara mult mai
r.1are, fixate, atunci când studiem formarea simptomelor nevrotice.
Rolul jucat de Eu în formarea simptomului consta în utilizarea invariabila
a unei metode de aparare speciale atunci când se confrunta cu o
anume exigenta pulsionala si în repetarea aceleiasi proceduri ori de câte
ori exigenta reapare în forma ei stereotipa. Stim ca exista o legatura
între tipul de nevroza si modalitatile defensive, ca de exemplu, între
isterie si refulare sau între nevroza obsesionala, pe de-o parte, si izolare
si anulare, pe de alta. Gasim aceeasi legatura constanta între nevroza
si mecanismul de aparare atunci când studiem forma de rezistenta
adoptata de Eu si modalitatile defensive utilizate de pacient împotriva
afectelor. Atitudinea unui anume individ fata , de asociatiile , sale libere în
analiza si felul în care îsi stapâneste singur exigentele pulsionale, îngradind
afectele nedorite, ne permite sa deducem a priori natura simptomului
sau. Pe de alta parte, studiul formarii acestora ne permite sa
deducem a posteriori structura rezistentelor si a apararilor împotriva
afectelor si pulsiunilor. Acest paralelism evident între formarea simptomului
si , formele de rezistenta , ne este foarte cunoscut în cazul iste-
riei si a nevrozei obsesionale. Formarea simptomului la pacientii isterici
în conilictullor cu pulsiunile se bazeaza în primul rând pe refulare:
ei exclud din constient reprezentantul ideatic al pulsiunilor sexuale.
Forma lor de rezistenta împotriva asociatiilor libere este de acelasi
ordin. Asociatiile care sunt capabile sa suscite o reactie-de aparare din
partea Eului sunt pur si simplu îndepartate. Pacientul nu mai resimte
decât un vid în constiinta. El ramâne tacut; cu alte cuvinte, aceeasi
întrerupere care a afectat procesele sale pulsionale în timpul formarii
simptomului intervine si în sirul asociatiilor libere. Pe de alta parte,
stim ca modalitatea defensiva adopata de catre Eu în formarea simptomului
în nevroza obsesionala este izolarea. Aceasta separa pur si simplu
pulsiunea din contextul ei pe care il pastreaza în constient. Astfel,
rezistentele acestor pacienti iau o forma diferita. Obsesionalul nu tace;