anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

24 Eul si mecanismele de aparare
tului este de a aduce elementele inconstiente în constient si eforturile
instantelor Eului de a controla viata pulsionala sunt opuse. De aceea,
pâna în momentul în care pacientul îsi da seama ca este bolnav lucrurile
pot evolua diferit, instantele Eului privind scopul analistului ca pe
o amenintare. ,
Urmarind explicatiile din capitolul anterior, vom descrie relatia Eului
cu travaliul analitic în trei directii. Exercitând functia de auto-observa-
, ,
re, de care vorbeam mai devreme, Eul face cauza comuna cu analistul.
Abilitatile sale în acest sens sunt în serviciul analistului si îi transmit
acestuia o imagine a celorlalte instante extrasa din derivatele acestora
care au patruns în teritoriul sau. Eul devine ostil analistului atunci când,
în cursul auto-observatiei, se dezvaluie partial, neîncrezator, precum si
atunci când înregistreaza si transmite constiincios anumite fapte, în
timp ce pe altele le falsifica si le respinge, împiedicându-Ie sa iasa la
lumina - un mod de a proceda contrar metodelor cercetarii analitice
care insista sa vada tot, fara discriminare. În cele din urma, Eul devine
si el obiect al analizei prin aceea ca operatiile defensive în care este în
continuu angajat sunt realizate inconstient, ele putând fi aduse în constient
numai cu mare efort, aproape la fel ca si activitatea inconstienta
a oricarei pulsiuni interzise.
APARAREA ÎMPOTRIVA PULSIUNII, CA rORt\L\ DE REZISTENTA
În capitolul precedent am încercat, în scopul acestui studiu, sa marchez
o distinctie teoretica între analiza Sinelui si cea a Eului, care în practica
sunt indisolubil legate. Intentia acestei încercari este de a corobora
o concluzie la care ne-a condus experienta: în analiza, orice material
care ne-a facilitat analiza Eului apare ca o forma de rezistenta în analiza
Sinelui. Faptele sunt atât de evidente încât nici o explicatie nu-si are
rostul. Eul devine activ în analiza ori de câte ori îsi doreste ca prin