anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

3
Operatiie defensive ale Eului ca obiect al analizei
RELATIA DINTRE EU SI METODA ANALITICA
Considerentele teoretice lungi si dificile pe care le-am expus în ultimul
capitol pot fi rezumate în câteva fraze simple. Sarcina analistului este
de a aduce în constiinta continuturi inconstiente, indiferent de instanta
psihica de care apartin. El îsi îndreapta atentia în mod egal si obiectiv
catre elementele inconstiente din toate cele trei instante. Altfel spus,
începând travaliul analitic, el se plaseaza la distanta egala fata de Sine,
Eu si Supraeu.
Din pacate, obiectivitatea acestei atitudini este umbrita de diferite circumstante.
Impartialitatea analistului nu are parte de reciprocitate;
diferitele instante reactioneaza diferit fata de eforturile sale. Stim ca
pulsiunile Sinelui nu sunt dispuse sa ramâna inconstiente. Ele tind în
permanenta sa iasa la suprafata, straduindu-se în continuu sa gaseasca
o cale spre constient si astfel sa obtina satisfacerea sau cel putin sa îsi
trimita derivatele catre suprafata constientului. Dupa cum am aratat,
travaliul analistului urmeaza aceeasi directie ca si aceste tendinte, întarindu-le.
Astfel, pentru elementele refulate din Sine, el apare ca un eliberator.
În ceea ce priveste Eul si Supraeul, lucrurile nu stau la feL În masura
în care instantele Eului s-au straduit sa limiteze pulsiunile Sinelui
prin propriile metode, analistul apare în scena ca un factor perturbator.
Pe parcursul travaliului sau, el înlatura refularile care au fost cu greu
realizate si distruge formatiunile de compromis al caror efect era desigur
patologic dar a caror forma era perfect egosintona. Scopul analis-