anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Tehnica psihanalitica aplicata studiului instantelor psihice 19
tificata, caci analistul nu are ocazia sa observe întregul Eu al pacientului
în actiune. ,
Uneori poate aparea o intensificare a transferului pe parcursul careia
pacientul înceteaza sa mai respecte regulile stricte ale curei analitice,
începând sa puna în act în' comportamentul de zi cu zi atât pulsiunile,
cât si reactiile defensive inerente transferului de afecte. Aceasta este
ceea ce se numeste "trecere la act" - proces în care, strict vorbind,
granitele analizei au fost deja încalcate. Din punctul de vedere al analistului
acesta este un proces instructiv, caci structura psihica a pacientului
este, astfel, dezvaluita în mod automat la adevaratele ei proportii.
Atunci când reusim sa interpretam aceste "treceri la act" putem descompune
activitatile transferentiale în elementele lor componente, descoperind,
astfel, ce cantitate de energie a furnizat fiecare instanta la un
moment dat. Desi, din acest punct de vedere, interpretarea trecerii la
act ne ofera ocazia unui insight pretios, câstigul terapeutic este, în general,
mic. Constientizarea continuturilor inconstiente precum si exercitiul
influentei terapeutice asupra relatiilor dintre Sine, Eu si Supraeu
depind de situatia analitica care este produsa artificial, amintind de hipnoza
prin aceea ca activitatea instantelor Eului este diminuata. Atâta
timp cât Eul continua sa functioneze liber, sau, daca face cauza comuna
cu Sinele, executându-i pur si simplu ordinele, deplasarilor endopsihice
le ramân prea putine ocazii pentru a se realiza, iar influenta din
exterior se exercita cu dificultate. De aceea aceasta a treia forma de
transfer, pe care o numim trecere la act, este înca si mai dificila pentru
analist decât transferul diferitelor modalitati defensive. El va cauta în
mod firesc sa le restrânga cât de mult posibil prin interpretarile analitice
pe care le da si prin interdictiile non-analitice pe care le impune.