anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

2
Tehnica psihanalitica
aplicata studiului instantelor psihice
În primul capitol am descris conditiile în care este nevoita sa se desfasoare
observarea psihanalitica a proceselor psihice. În cele ce urmeaza
ne propunem sa evocam modul în care s-a adaptat tehnica analitica
acestor conditii pe parcursul evolutiei sale.
TEHNICA HIPNOZEI ÎN PERIOADA PREANALITICA
În tehnica hipnozei utilizata în perioada preanalitica, rolul Eului era
considerat ca fiind negativ: Scopul hipnotizatorului era sa ajunga la
continuturile inconstiente, iar Eul era considerat, mai degraba, ca un
factor perturbator. Se stia deja ca, prin hipnoza, era posibila eliminarea
sau cel putin diminuarea rezistentelor Eului pacientului. Inovatia tehnica
descrisa în "Studii asupra isteriei" (1893-1895) era urmatoarea:
medicul trebuia sa profite de eliminarea rezistentelor Eului pacientului
pentru a avea acces la inconstient - pe care îl numim astazi Sine. Astfel,
scopul era descoperirea inconstientului; Eul reprezenta un factor
perturbator care, prin hipnoza, putea fi temporar suprimat. Când, prin
hipnoza, iesea la lumina un continut inconstient, medicul îl facea accesibil
Eului, iar efectul acestei constientizari fortate era dizolvarea simptomului.
Însa Eul nu avea nici un rol în procesul terapeutic. El tolera
intruziunea numai atâta timp cât era sub influenta medicului care indusese
hipnoza. Apoi se revolta si rdncepea lupta defensiva împotriva
continutului din Sine care i se impusese, ceea ce anula succesul terapeu-