anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Concluzii
În capitolele anterioare am incercat sa fac o clasificare a diferitelor
mecanisme de aparare pornind de la situatiile angoasante specifice care
le pun in aCtiune..Mi-am ilustrat remarcile printr-o serie de exemple clinice
pe care le-am întâlnit în practica. Pe masura ce cunostintele noastre
despre activitatea inconstienta a Eului vor spori, va fi posibil sa
facem o clasificare mai clara. Înca nu se stiu foarte multe despre legatura
dintre experientele tipice ce apar in cursul dezvoltarii si producerea
unor metode specifice de aparare. Exemplele mele demonstreaza
ca situatiile tipice in care Eul recurge la mecanismul negarii se asociaza
ideii de castrare si pierderii obiectelor iubirii. Pe de alta parte, renuntarea
altruista in fata pulsiunilor pare a fi in anumite conditii un mijloc
specific de a depasi ranile narcisice.
Cunostintele pe care le detinem deja in acest domeniu ne permit sa
vorbim cu mai multa certitudine despre paralela dintre mecanismele de
aparare ale Eului impotriva pericolelor din interior si din exterior.
ReFularea înlatura derivatele pulsionale în acelasi mod în care stimulii
externi sunt aboliti prin negare. Formatiunea reactionala asigura Eul
împotriva întoarcerii pulsiunilor refulate din interior, în timp ce [;'wtasmele
i'n care situatia reala este imeErsata asigura mecanismul negarii
împotriva distrugerii Eului din exterior. Inbibitia pulsionala corespunde
n:suictiilor impuse Eului pentru a evita neplacerea provocata de
factorii externi. Intelectualizarea proceselor pulsionale, ca o precautie
împotriva amenintarilor din interior, este analoga Figilentei constante a
Eului împotriva pericolelor externe. Toate celelalte masuri de aparare,
precum transformarea în contrariu sau întoarcerea împotriva propriei
persoane, ce presupun alterarea proceselor pulsionale au un corespondent
în încercarea Eului de a face fata pericolelor externe, intervenind