anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

6 Eul si mecanismele de aparare
pulsiunea,
Eul nu intra de loc în acest tablou.
Din pacate, trecerea pulsiunii de la o instanta la alta poate reprezenta
semnal pentru tot felul de conflicte; consecinta inevitabila consta în faptul
ca observarea Sinelui este întrerupta. În calea lor spre satisfacere, pulsiunile
Sinelui trebuie sa treaca pe teritoriul Eului, iar aici ele se gasesc într-o
atmosfera straina. În Sine predomina asa-numitele "procese primare";
reprezentarile nu sunt legate, afectele se pot deplasa, contrariile nu se
exclud, ci pot chiar coincide, iar condensarea
un
apare ca un fapt firesc. Principiul
suveran care guverneaza procesele psihice este reprezentat
de obtinerea
placerii. În Eu, dimpotriva, asociatiile de idei sunt supuse conditiilor
stricte a ceea ce numim "procese secundare"; mai departe, pulsiunile nu îsi
mai pot cauta satisfacere - ele trebuie sa respecte exigentele realita~i si,
mai mult, sa se conformeze legilor etice si morale prin care Supraeul cauta
sa controleze comportamentul Eului. Pulsiunile risca sa nu fie pe placul
instantelor,
care le sunt în mod esential straine. Sunt expuse la critica si respingere,
trebuind
sa se supuna oricarei modificari. Astfel sfârsesc relatiile
pasnice dintre puterile vecine. Pulsiunile continua sa-si urmareasca scopurile
cu energia si tenacitatea lor specifica, facând incursiuni ostile pe teritoriul
Eului în speranta de a-l înfrânge printr-un atac surpriza. Eul, pe de alta
parte, devine suspicios; porneste la contra-atac, invadând teritoriul Sinelui.
Scopul lui este de a scoate permanent
din actiune pulsiunile prin intermediul
unor masuri defensive corespunzatoare,
menite sa îi asigure granitele.
Tabloul acestor procese, ce ne sunt transmise datorita capacita~ de
observare a Eului, este mult mai confuz, dar în acelasi timp mult mai
valoros. El ne prezinta do.ua instante psihice în ac~une exact în acelasi
moment. Ceea ce vedem nu mai este o pulsiune a Sinelui intacta, ci o
pulsiune modificata de anumite masuri defensive ale Eului. Sarcina
observatorului analitic este de a descompune imaginea - care reprezinta
un compromis între instante separate - în componentele sale:
Sinele, Eul si, eventual, Supraeul.