anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

138 Eul si mecanismele de aparare
altul, si oricât de des le-ar schimba, ramân totdeauna foarte pasionale,
adolescentii fiind convinsi de corectitudinea viziunilor pe care le-au
adoptat cu atâta sete. Din acest punct de vedere se aseamana cu un tip
de pacient descris de Helene Deutsch (1934), într-o lucrare clinica asupra
psihologiei adultilor, ca aflându-se la limita dintre nevroza si psihoza.
Ea le numeste personalitati "ca si cum" (as it;, pentru ca în fiecare
noua relatie de obiect traiesc ca si cum si-ar trai propria viata si si-ar
exprima propriile sentimente, opinii si pareri.
Mecanismul pe care se bazeaza aceste procese de transformare reiese
foarte clar în cazul unei tinere pe care am analizat-o. De mai multe
ori în timpul unui singur an trecuse de la o prietenie la alta, de la fete
la baieti si de la baieti la doamne mai în vârsta. Niciodata nu ramânea
, ~ ,
indiferenta fata de obiectul abandonat al iubirii, dar dezvolta pentru
persoana în cauza un anume dezgust violent - vecin cu dispretul- si
simtea ca orice întâlnire accidentala sau inevitabila cu aceasta ar ti fost
aproape de nesuportat. Dupa multa practica analitica am descoperit în
final ca aceste sentimente fata de fostii prieteni nu-i apartineau. De câte
ori schimba obiectul iubirii, se simtea obligata sa copieze comportamentul
noului prieten în toate aspectele vietii interne si externe. Deci
nu mai traia propriile afecte, ci pe cele ale prietenului din momentul
respectiv. Prin empatie ajunsese sa împrumute sentimentele noului sau
prieten. Astfel ea îsi exprima gelozia pe care se gândea ca el ar simti-o
fata de fostii ei iubiti si posibilul lui dispret fata de eventualii rivali.
Situatia psihologica a acestui caz si a etapelor asemanatoare de la
pubertate poate fi descrisa foarte simplu. Aceste fixatii pasionale si
pasagere ale iubirii nu sunt relatii de obiect în sensul în care este folosit
acest termen atunci când se vorbeste despre adulti. Sunt identificari
de tipul cel mai primitiv, asa cum întâlnim în studiul nostru asupra dezvoltarii
infantile, înaintea existentei oricarui obiect al iubirii. Astfel,
caracterul instabil al perioadei pubertatii nu indica nici o schimbare
interna a iubirii sau convingerilor individului, ci mai degraba o pierdere
de personalitate cauzata de o schimbare a identificarii.