anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Eul si Sinele la pubertate 117
propriile pulsiuni. Atitudinea copilului fata de Eu este pur si simplu
dictata de promisiunile si amenintarile celor din jur, adica de speranta
ca va fi iubit si de asteptarea pedepsei.
În decursul câtorva ani, sub o astfel de influenta externa, copiii mici
acumuleaza o mare capacitate de a-si controla viata pulsionala, dar nu
se stie cât din aceasta acumulare poate fi atribuita Eului si cât presiunii
directe a fortelor externe. Daca în aceasta situatie Eul copilului trece de
partea influentelor venite din exterior, se va spune despre copilul respectiv
ca este "cuminte". Daca se aliaza cu Sinele si se împotriveste
restrictiei de a-si satisface pulsiunile, înseamna ca nu e cuminte. Pedagogia
este stiinta care studiaza în detaliu aceasta oscilare a Eului infantil
între Sine si lumea externa. Ea încearca sa gaseasca modalitati prin
care fortele educationale si Eul sa se alieze în lupta comuna pentru
dominarea cu succes a pulsiunilor.
Însa la copiii mici apare si un conflict intrapsihic care scapa de sub
controlul educatiei. Lumea externa se va constitui de timpuriu într-o
reprezentare în psihicul copilului, reprezentare ce va lua forma temerii
fata de o amenintare reala. Aparitia unei astfel de angoase nu sta la baza
constituirii unei instante superioare în cadrul Eului - constiinta sau
Supraeul -, ci este un precursor al acestuia. Teama de o amenintare
reala, provenita din exterior, este un soi de anticipare a suferintei provocate
de pedepsele venite de la agentii externi, un fel "obsesie" ce
guverneaza comportamentul Eului, netinând seama daca pedeapsa
asteptata apare sau nu. Pe de-o parte, aceasta angoasa este acuta în
raport cu comportamentele amenintatoare ale persoanelor cu care
copilul intra în contact. Pe de alta parte, angoasa este revigorata de
întoarcerea proceselor pulsionale împotriva propriei persoane, este de
multe ori combinata cu angoasa ce-si are originea în fantasma si nu tine
seama de schimbarile obiective, astfel încât legatura ei cu realitatea iese
întotdeauna în pierdere. Este evident ca în mintile copiilor mici conflictul
dintre exigentele pulsionale si teama acuta de o amenintare reala
si simptomele nevrozei infantile sunt de fapt încercari de a rezolva