DISTURSIUNE IN COMUNICARE PUBLICA DESPRE AFIRMAREA IDENTITAȚI ROMÂNILOR DIN NORD ESTUL SERBIEI

More documents

Recommendations

Info

Gheorghe FLORESCU al Dunării este în realitate locuit în mod compact de mai mult de 100.000 de români pe care nimic nu-i deosebeşte de românii de pe malul stâng al Dunării” [25]. Funcţiona şi Liga pentru eliberarea românilor din Timoc şi Macedonia în care activau nume ca Vasile Stroescu, George Murnu, Sever Bocu, T. Lalescu, Papahagi etc. Şi la Alba Iulia în 30 nov. 1918, la hotel Ungaria s-a discutat şi problema situaţiei românilor din Timoc şi problema abuzurilor săvârşite de către armata sârbă de ocupaţie în Banat. [26]O mare de români este lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Nici un minut de limbă română în şcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeşti care să se recepţioneze în zonă. În acelaşi timp, în Voivodina, la nord de Dunăre este o situaţie net superioară pentru minorităţi: cei 35.000 români sunt majoritari în doar 17 localităţi, învăţământ în limba română fac în 9 localităţi, în celelalte se studiază doar limba română facultativ. Ar mai fi loc şi aici de mai bine, dar este incomparabil cu zona Timocului. V. După anul 1990 au fost realizaţi câţiva paşi timizi de afirmare a identităţii etnice a românilor din nord-estul Serbiei pe fondul unei opozitii totale a autorităţilor sârbe, în diversele lor formule statale, fapt redat elocvent de încercările de mistificare a realităţii cu prilejul recensământului din 2002[26]. Dar vremurile s-au schimbat, iar cum orice acţie are perchea ei, reacţia, s-au intensificat şi activităţile româneşti din zonă. În primul rând a apărut un adevărat apostol al neamului, al credinţei strămoşeşti, preotul Bojan Alexandrovici, care cu sprijinul autorităţilor bisericeşti din România predică în limba română, uneori în condiţii care amintesc de sacrificiul primilor creştini, ale mulţimii de preoţi români prigonţti şi a întemeiat prima biserică românească la Malainiţa, a îndemnat şi realizat troiţe ale credinţei pe locurile unde au fost candva biserici româneşti, sub permanenta opresiune a autorităţilor religioase şi laice sârbe. În prezent s-au înmulţit slujitorii bisricii româneşti, s-a deschis un Protopopiat ortodox la Negotin, dar s-a accentuat şi ostilitatea autorităţilor sârbeşti. Cu toata deschiderea organizaţiilor româneşti din zonă, ale sprijinului ţării mamă, autorităţile sârbe nu acceptă un dialog real şi obiectiv, din moment ce comisia mixtă bisercească nu se întruneşte pentru că patriarhia sârba nu participă, emisiunile la radio şi televiziune în limba română au fost desfiinţate, cât de firave erau ele, unii lideri ai românilor sunt monitorizaţi şi izolaţi în acţiunile lor, sunt încurajate dezbinări pe false probleme etnice (vlahirumuni-români) etc. Toate acestea au fost aduse la cunoştinţa organismelor europene. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat în 2008 o Rezoluţie care se referă în mod special la situaţia românilor din răsăritul Serbiei şi care reaminteşte principiul enunţat de Convenţia-cadru europeană pentru protecţia minorităţilor naţionale în sensul că “orice încercare privind 42
Distorsiuni în comunicarea publică despre afirmarea identităţii românilor din Serbia de Nord-Est impunerea identităţii unei personae sau unui grup de persoane este inadmisibilă”. Documentul constata politica dublului standard faţă de românii din Voivodina în raport cu cei din Serbia de nord-est. Toate drepturile conferite pentru românii din Voivodina, în special accesul la slujba religioasă în limba română, presa şi şcoala în limba română trebuie sa fie acordată şi românilor din Serbia de nord-est. Reprezentanţii românilor din Timoc încep să se regăsească sub aceeaşi umbrelă formată din limba română, tradiţiile strămoşeşti, folclorul românesc inconfundabil, chemarea originilor şi pământului pe care o menţine istoria comună. Mai mult, problemele minorităţii naţionale române au fost aduse la cunoştinţa forurilor internaţionale prin documente cum sunt cele iniţiate în cadrul Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin sau Reţelei de comitete pentru drepturile omului din Serbia CHRIS, între care enumerăm: Raportul alternativ al aplicării Cartei despre limbile minorităţilor sau regionale din Serbia depus la Consiliul Europei (30 iunie 2007) ;Raportul alternativ al aplicarii Cadrului conventional pentru apărarea drepturilor minorităţilor naţionale din Serbia (30 septembrie 2007), depus şi el la Consiliul Europei; întâlniri cu reprezentanţii forurilor europene, şi contribuţii la Rezoluţia 11528/2008 şi Recomandării 1845/2008 a Consiliului Europei în urma raportului pe care Jurgen Herman l-a depus la acest for European; alte documente prezentate comisarului OEBS pentru minoritati nationale Knut Vollbaek etc. Crearea în Serbia a Consiliului Naţional al Minorităţii Române cu sediul la Novi Sad şi crearea Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe cu sediul la Bor este în spiritul unei politici coerente a guvernului sârb, pe de o o parte de a-i dezbina pe români şi pe de altă parte a oferi exemple de respectare a normelor europene în domeniu, în fapt continuând neacceptarea unei realităţi etnice care se încăpăţânează de secole să reziste tuturor vicisitudinilor. O doamnă, secretar de stat din Ministerul pentru Drepturile Omului si ale Minoritatilor de la Belgrad a confirmat prin declaratiile facute că politica de asimilare a românilor din Valea Timocului continuă. Ea afirma, cu cîţiva ani în urmă, că vlahii nu sunt români, mai mult că România duce o politică de “românizare”! Pe acest fond al mistificării realităţii problema etnică a românilor din Serbia poate deveni o problemă politică, ceea ce în contextul includerii Serbiei în procesele de aderare la Uniunea Europeană crează dificultăți suplimentare. Redeşteptarea naţională a românilor din Serbia este de neoprit. Înţelepciunea celor două ţări, România şi Serbia, cu veleităţi europene este de a gestiona acest proces pe o zonă a respectării drepturilor minorităţilor, obligatoriu pe baza principiului reciprocităţii, la standardele din România, apreciate pe plan internaţional. 43
Page 1 and 2: GHEORGHE FLORESCU: DISTORSIUNI ÎN
Page 3 and 4: Distorsiuni în comunicarea public
Page 7: Distorsiuni în comunicarea public

DISTURSIUNE IN COMUNICARE PUBLICA DESPRE AFIRMAREA IDENTITAȚI ROMÂNILOR DIN NORD ESTUL SERBIEI

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?