DISTURSIUNE IN COMUNICARE PUBLICA DESPRE AFIRMAREA IDENTITAȚI ROMÂNILOR DIN NORD ESTUL SERBIEI

More documents

Recommendations

Info

Gheorghe FLORESCU români în cercul Pojarevaţ, 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de toţi 104.343. În Bulgaria aprecia numărul lor la 40 000[7]. La 1860 Brătianu era acuzat că jinduieşte să refacă vechiul imperiu româno-bulgar din 1186, dezmembrat de Murat I la 1389.[8] Istoricul german F. Kanitz scrie că românii timoceni ar fi avut între 1859- 1868 şcoală în limba maternă. Prin 1860, de pildă la Bregova, aproape de Vidin era şcoală românească [9]. În 1876 a avut loc o răscoală a vlahilor dintre Vidin şi Timoc împotriva turcilor. Învăţătorul Ion Ciolac din Bregova este spânzurat în târgul Diiului (Vidinului) împreună cu alţi români timoceni din Bor, Zlot, etc [1o]. În acelaşi an Kogălniceanu scria către agenţii consulari europeni că “sunt mai mult de 200.000 de români care locuiesc pe malul drept al Dunării” şi că “armata română freamătă doritoare să ia parte la lupte” [11]. În armata a treia a generalului Leşianin, la Zăiceri/Zăiciar, erau cei mai mulţi români timoceni. Sunt acuzaţi că nu vor să lupte pentru gloria sârbească şi mulţi sunt executaţi. Este decimat şi regimentul românesc de la Niş al lui Cernaieff, scrie Eminescu [12]. Turcii vor ucide 800 persoane şi vor arde 4 sate româneşti din jurul Vidinului pentru că s-au răsculat (Bregova, Novesăl, Gâmzova, Balei). III. O realitate etno-lingvistică şi culturală este exprimată fundamental prin studii ştiinţifice istorice, lingvistice, etno-culturale etc. şi de comunicarea publică, cu atât mai persuasivă, cu cât este conexată cu interese politicoadministrative şi care crează bariere în diseminarea adevărului ştiinţific. De aceea este necesar să fie augmentate în planul comunicării mai ales acele concluzii rezultate în urma cercetării de teren şi de arhivă, inventariate acele observaţii şi constatări ale unor mari personalităţi care s-au oprit asupra problemei la care ne referim. Faţă de autoritatea ştiinţifică a unor astfel de concluzii, răstălmăcirile (vezi, spre exemplu, recensămintele din 2002 şi 2011) mai mult sau mai puţin oficiale, deşi insistente, nu rezistă în faţa probei timpului, deşi crează mari neajunsuri pentru o tratare corectă a problematicii minorităţii româneşti, din punct de vedere politico-administrativ şi ca fapt de conştiinţă publică. În vara anului 1909 G. Giuglea şi G. Vâlsan au efectuat împreună cu o grupă de elevi şi studenţi o excursie de documentare studiind toponimia românilor din Craina Serbiei. Au fost incitaţi de studiul “Între românii noştri” al lui T. Georgevici, apărut la Belgrad în 1906, ce avea ca subiect românii dintre valea Timocului şi valea Moravei. În 1900 apăruse la Leipzig lucrarea lui Weigand despre dialectele româneşti unde spunea că aromânii înaintează cu turmele până la Suha Planina aproape de Zaiciar. Giuglea scria că “neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dunării încă din vremea ţărilor sârbeşti” şi e “un ţinut de tranziţie între românii din Carpaţi şi aromâni”. Vâlsan spunea că regiunea populată cu români în Serbia era limitrofă cu jud. Mehedinţi şi Caraş-Severin pe valea Timocului şi până 36
Distorsiuni în comunicarea publică despre afirmarea identităţii românilor din Serbia de Nord-Est dincolo de valea Moravei, iar în sud până la muntele Rtanj într-un ţinut ce cuprindea a şasea parte din Serbia. Înainte se întindeau şi dincolo de Morava. Între Niş şi Belgrad e staţiunea Vlaschi-Dol (Valea Românească). La izvoarele Timocului există numiri ca Vlascopolie, Vlascoselo, Petruşa, Vlahova, Tatmişiţa, Periş, Vlaşca. V. Cucu scrie că ţiganii între Rtanj şi Pirot, în 10 sate nu vorbesc decât româneşte. În jurul Pirotului şi Nişului erau în trecut mulţi români - o prelungire a populaţiei româneşti din jurul Sofiei pomenită în hrisoavele vechilor ţari sârbi. Învăţatul sârb Cvyici aprecia că în ţinut ar fi vorba de o veche populaţie românească deznaţionalizată. În cuprinsul regatului sârbesc s-ar fi aflat 250 denumiri de sate alcătuite din cuvântul vlah exceptând alte deumiri de râuri, munţi şi ţinuturi întregi (Starii Vlah). Statisticile din 1908-1912 arătau circa 260-300 000 români [13]. Astăzi se fac afirmaţii că în Timoc (în Bulgaria şi Serbia) ar trăi nu mai puţin de 2.000.000 de români[14], însă, de exemplu, la 1980 Iugoslavia nu recunoştea că ar avea mai mult de 223.000 români şi aromâni [15]. La recensământul din 1971 au fost trecuţi abia 14.724 vlaşi, probabil doar cei care nu cunoşteau limba sârbă, restul fiind bilingvi. Până în 1948 aveau 2 publicaţii „Vorba noastră“ şi „Lucrul nostru“. La Pojarevaţ apărea bilingvul „Bilten”. Milovan Gilas va desfiinţa aceste publicaţii după ce în paginile acestora începea să fie folosit des termenul de „român”. Ziarul Naşa Reci scrie că poliţia din Slatina Borului a confiscat 500 abecedare româneşti în 28 august 1993 şi prezintă fapta ca o mare biruinţă a organelor de drept[16). Ziarul Novosti din 5 august 1996 reia fapta aceasta măreaţă a poliţiei, dar înfierează şi ideea doar a înfiinţării de şcoli româneşti. În ziarul Srpska rec din 20.05.1996, deputatul Vladimir Dapcevici din partidul lui Vuk Draşcovici avansează pentru valahii timoceni cifra de 1.100.000. Autorităţile sârbe contestau identitatea românilor timoceni (de zece ori mai numeroşi decât cei din Banatul sârbesc). Etnologul sârb Georgevici în lucrarea “Printre românii noştri” scria: “Ştiu că la aceasta mulţi dintre " patrioţii " noştri îngrijoraţi vor da din cap şi vor spune că eu comit o " trădare" faţă de Patrie, atunci când mă încumet să vorbesc despre românii din Serbia; care după părerea multora trebuie tăinuiţi sau cel puţin trecuţi sub tăcere, pentru că adevărul asupra românilor din Serbia poate să ducă la o aşa-zisă " chestiune românească " care după părerea lor prezintă un pericol. Poate să fie şi aşa. Dar şi fără rândurile de faţă toată lumea ştie că în Serbia sunt români. Acest lucru nu-l neagă nici statistica noastră oficială. Se ştie că în Regatul Român se ţine socoteală până şi de ţinţarii din Macedonia, Epir şi Albania; despre românii din Asia Mică, Moravia şi Silezia, Peninsula Istria, Spania şi Herţegovina … ca să nu mai vorbim despre cei din ţinuturile aflate în mijlocita lui apropiere: Transilvania, Basarabia, Bucovina. Atunci cum nu s-ar ţine socoteală despre românii din 37
Page 1: GHEORGHE FLORESCU: DISTORSIUNI ÎN
Page 5 and 6: Distorsiuni în comunicarea public

DISTURSIUNE IN COMUNICARE PUBLICA DESPRE AFIRMAREA IDENTITAȚI ROMÂNILOR DIN NORD ESTUL SERBIEI

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?