Rumuni u severoistočnoj Srbiji između 1804 - 1848 - Românii din nordestul Serbiei între anii 1804 - 1948

Romanii din Nord-Estul Serbiei intre anii 1804-1948
,,Sotia mea, Nelly Bondoc, a fost numita cu ordin ministerial profesoara
la gimnaziul din Bregova, comuna mea natala, uncle a functionat
timp de zece zile. Dansa este fiica unui veteran al razboiului independentei.
Cu toate acestea inspectoratul local a pus-o in indisponibilitate
pentru simpla consideratiune ca eu, sotul ei, sunt de origine romana.
Aceasta este o fapta josnica a Partidului National Liberal care, prin toate
manifestarile sale, face diferenta intre cetatenii bulgari de origine
romana ~i ceilalti. Tin sa declar ca aceste fapte nu ma intimideaza, dar
ne fac sa ne declaram rninoritate ~i eu voi lupta cu riscul vietii - cunoscand
apucaturile grupurilor ~i partidelor a~a-zise nationaliste - pentru
revendicarea drepturilor culturale ale cetatenilor bulgari de origine romaneasca
din judetul Vidin". 324
Bondoc alegea sa nu se lase intirnidat ~i sa opuna rezistenta in numele
sau 9i in numele neamului sau. Nu era o situatie ie9ita din comun ca
romanii timoceni sa se opuna celor care urmareau sa-i deznationalizeze,
doar ca rezistenta lor era muta, pasiva, pe cand avocatul din Vidin
actionase, era o forma de impotrivire activa. Faptul ca timocenii din
Bulgaria au avut in acea perioada in mijlocul lor oameni ca Gheorghe
Bondoc explica de ce, in conditii extrem de grele, con9tiinta lor nationala
s-a manifestat mai evident decat la romanii din Craina.
~adar, in evolutia interbelica a romanilor timoceni din cele doua
state au existat numeroase asemanari privind situatia 9i destinul lor.
Stapaniti de la Belgrad sau de la Sofia, ei 9i-au _pastrat datinile, obiceiurile,
portul, credinta 9i in primul rand limba. De~i nu au fost recunoscuti
ca rninoritati in niciunul dintre cele doua state, ei au inceput a se
considera tot mai mult a fi parte componenta a romanitatii 9i la fel ~i
conationalii lor din stanga Dunarii.
0 problema vitala pentru ei a fost aceea a ~colii 9i bisericii in limba _..,.
materna. De fapt, a vietii lor culturale. Din acest punct de vedere s-a ·-- }'i;
constatat o involutie de la o epoca de libertate culturala in limba roma- -···""
na materna, din vremea turcocratiei, printr-o faza tranzitiva de semili-
324 D. A. N. L. C., fond StoicaVasile, dosar 1/50, f. 138
Dr. DRAGHI$A COSTANDINOVICI ======~==========
bertate inspre o epoca de interzicere a culturii in propria lor limba.
Dupa Primul Razboi Mondial, de9i 9i-au mentinut identitatea lor
proprie, li s-a interzis completamente crearea de ~coli sau biserici proprii.
In perioada interbelica, de la Morava la Timoc 9i la Vidin, sutele de
mii de romani nu au avut ~coli sau biserici cu limba romaneasca. Atat
autoritatile de la Belgrad, cat 9i cele de la Sofia, s-au angajat prin diverse
tratate internationale, in primul rand ale Societatii Natiunilor, iar
Bulgaria 9i prin tratatul de la Neuilly, prin articolele 52 ~i 55, sa respecte
dreptul minoritatilor, in primul rand a libertatii de a avea invatamant
public in limba materna. Acestea nu au fost respectate. Din acest punct
de vedere tratamentul minoritatilor bulgare, respectiv sarba in Romania,
a fost mult mai bun, neputandu-se face nici un fel de comparatie
prin reciprocitate.
Suprimarea sau neacordarea unor drepturi minime ameninta aceasta
populatie ~i se constituia totodata intr-o incalcare a normelor europene.
Ra.mane de adrnirat in astfel de conditii, modul in care ei ~i-au
mentinut identitatea, confirmand inca o data ca de fapt continuau unul
din nucleele in care s-a format 9i a supravietuit poporul rom~i;iesc.325
In politica Romaniei interbelice insemnatatea problemei Timocene
a fost una cu totul secundara, in relatiile cu Iugoslavia acest subiect
fiind de-a dreptul ignorat. Aceasta nu a impiedicat ca un numar de
personalitati romane, precum ~i o serie de societati culturale, sa-~i indrepte
atentia catre romanii din Valea Timocului, iar acest interes s-a
reflectat 9i in aparitia unui numar mai mare de lucrari pe aceasta tema
fata de anii anteriori Primului Razboi Mondial.
Dintre personalitati arnintim pe dr. Nicolae Lupu care adresa in 1921
o scrisoare deschisa lui Nil