Rumuni u severoistočnoj Srbiji između 1804 - 1848 - Românii din nordestul Serbiei între anii 1804 - 1948

Romanii din Nord-Estul Serbiei intre anii 1804-1948
romane~te. Exceptional cunoscator al situatiei romanilor, doctorul Popovici
precizeaza ca la acea vreme erau ,,83 de sate romane~ti, din care
72 pur romane~ti, fara a locui vreo familie serbeasca ... Chiar capitala
judetului Craina, Negotin, e locuita pe jumatate de romani ~i ace~tia
locuiesc in mod compact in Vla$Ca Mala". In ceea ce prive~te numarul
romanilor se folose~te cifra data de Weigand, care cercetase zona ~i
anume de 200.000. Concluzia la care ajunge este ca ,,Populatia romana
~i-a consumat intotdeauna fiinta ei etnica". Situatia s-a schimbat insa
la inceputul secolului al XX-lea, a~a cum comenta in continuare: ,,cultura
sarbeasca progreseaza ~i se impune pe toate caile, caqile aduse de
romanii care se intorc de la munca, din tara, sunt ascunse, vorbirea zilnica
este restransa". In concluzie ,,romanismul sta foarte rau in Serbia':
autorul prevazand ca ,,cu toata energia $i jertfele noastre, in mai puµn
de 100 de ani populatia romana din Serbia va disparea cu totul"
Au trecut 100 de ani de atunci $i iata ca romanii nu au disparut, ci i$i
pastreaza treaza con~tiinta nationala, cu toate ca ajutorul de ,,acasa" a
fost total intrerupt din 1945 pana in 1990. Rezistenta s-a datorat spiritelor
inalte romane~ti care au actionat continuu pana ~i in conditiile cele
mai grele. Dar in cererea sa de a nu privi cu nepasare romanitatea din
zona, Athanasie Popovici nu se refera la ,,bani; nu vrem pamant, dar
pretindem dreptul nostru la hrana sufleteasca nationala".
Ce extraordinara chemare a sangelui de neam pentru acest om care
recunoa~te ca ,,eu am invatat sa cetesc ~i sa scriu romane~te in Germa-
. "
ma.
Memoriul, care ajunge la Nicolae Iorga, ii determina pe acesta sa
ceara in Parlamentul Romaniei ,,pentru romanii din Serbia ~i Bulgaria
eel putin libertatea culturii nationale. Ajunge atata instrainare ~i atata
nepasare! Poate avea romanul din regat a~a inima de piatra sa nu ia in
seama ~i sa nu asculte durerile fratilor?!".
Ca in atatea randuri, Nicolae Iorga a devenit promotorul unor noi
actiuni, iar interventia lui in Parlament a fost categorica: ,,interesul eel
bun al Serbiei este ca dansa sa fie cat mai buna prietena cu Romania ~i
Dr. DRAGHl$A COSTANDINOVICI ================ar
fi bine ca Serbia, care mi-a fa.cut onoarea sa ma aleaga membru al
Academiei din Belgrad, sa faca. natiunii romane onoarea ~i dreptatea de
a trata omene~te pe reprezentantii neamului nostru din regatul vecin".
Guvern4l Romaniei a sprijinit diplomatic ~i material romanitatea
balcanica astfel incat au fost construite $Coli, biserici, ,,zidite cu sprijinul
nostru, au ajutat dezvoltarea culturii nationale in acele parti" cum
puncta un articol din Universul din 3 aprilie 1914.
Am accentuat cateva aspecte privind rolul Ligii Culturale ~i a pre­
~edintelui ei din epoca, Nicolae Iorga, fara a pierde din vedere faptul
ca inainte de aceasta organizatie a fost creata $i a actionat Societatea
de Cultura Macedo-Romana, inca din 1860, cu o atentie deosebita fata
de aromani, in numar mare, care gasisera dupa Unirea Principatelor, o
tara care i-a primit cu dragoste frateasca, sprijinindu-i in devenirea lor.
Ra.mane un deziderat de vii tor elaborarea unei teze de doctorat sau a
unei cercetari speciale privind contributia Ligii Culturale Romane ~i a
altor asociatii la pastrarea etniei noastre in amplul ~i atat de specificul
spatiu balcanic, determinat de politica statelor care exista aici.
Traian Draghi$a Costandinovici atinge aceasta chestiuri~ in masura
in care i-o cere tematica propusa, cercetarea cunoscand o complexitate
deosebita. Realizata in urma unor studii indelungate, cartea se inscrie
ca o dovada categorica a rolului romanilor din nord-estul Serbiei in
ansamblul romanitatii din nordul ~i sudul Dunarii, reu$ita ei fiind incurajatoare
pentru toti cei care sunt preocupati, in continuare, de mai
buna cunoa~tere, dar ~i sustinere a limbii, credintei, spiritualitatii romane~ti.
~i, nu putem incheia aceste randuri fara a mentiona ca doctorul in
~tiinte istorice Traian Draghi$a Costandinovici este un luptator pentru
aceste idealuri in zona Cladova, uncle i$i desfa$oara activitatea deopotriva
economica, sociala ~i politica. Noi in$ine, ca pre$edinte al Ligii
Culturale, ne-am bucurat de daruirea sa totala in organizarea, pe locurile
natale, la capatul celebrului Pod construit deApolodor din Damasc,
a manifestarilor prilejuite de implinirea a 1900 de ani de la incheierea
14
15