Rumuni u severoistočnoj Srbiji između 1804 - 1848 - Românii din nordestul Serbiei între anii 1804 - 1948

Romanii din Nord-Estul Serbiei intre anii 1804-1948
cumente anterioare, existenta a9a-numitei ,,legi romane9ti" (Jus Valachicus).
Era mentinuta vechea institutie a voinicilor/vitejilor. Romanii
se bucurau 9i de o serie de scutiri fiscale. Exista 9tiri ca in epoca, ca ~i
mai tarziu, credinta ortodoxa comuna celor din dreapta 9i din stanga
Dunarii a favorizat legaturi in plan religios care au continuat pana in
secolul XIX. Astfel, domnitorii Tarii Romane~ti au ctitorit sau au sprijinit
biserici ~i manastiri in zona timoceana, pe langa ajutor material in
bani, trimitandu-se acolo ca.qi de cult de tot felul, in limba romana, cu
caractere chirilice, preoti formati in spatiul nord-dunarean etc.
La inceputurile crizei orientale, razboaiele dintre Austria 9i Imperiul
Otoman nu au ocolit zona timoceana. In mai multe randuri ea a
fost ocupata de catre austrieci. Refugierea locuitorilor din zona, inspre
Banat sau Tara Romaneasca, a permis o infiltrare de populatii sarbe~ti
venind dinspre sud, ponderea acesteia crescand apoi neintrerupt.
In a doua jumatate a secolului XVIII, zona a intrat in componenta
unui adevarat stat qvasi-independent, avandu-1 in frunte pe Osman-Pa­
~a (Pasvanoglu), ce a profitat de declinul autoritatii centrale otomane.
A urmat apoi, la inceputul secolului XIX, perioada celor doua revolutii
sarbe care nu au cuprins efectiv zona timoceana. Mai tarziu, cneazul
Milos Obrenovic a reu~it, ~i cu sprijinul Rusiei, in anul 1833, sa-9i extinda
stapanirea spre rasarit, spre a se afla in contact nemijlocit cu Rusia
care controla Tara Romaneasca. In acest context, Timocul a devenit
raul de granita despaqind mai intai Serbia de _Imperiul Otoman, iar
mai tarziu, dupa 1878, Serbia de Bulgaria. In felul acesta blocul romanilor
timoceni care inspre rasarit se intindea pana la raul Lorn ~i in aval
de Vidin a fost scindat in doua ~i evolutia lor istorica, in plan politic ~i
implicit in plan national, a fost diversa, generatiile lor succedandu-se
insa pana in zilele noastre ~i pastrandu-~i unele din elementele fundamentale
ale identitatii lor, precum limba, traditii, credinta, etc.
*
* *
Dr. DRAGHI~A COSTANDINOVICI ================
Nuse poate face o apreciere exacta a numarului romanilor ce traiesc
in Serbia rasariteana. Putem constata urmatoarea realitate: in Serbia
romanii traiesc in doua zone distincte carora li se aplica un dublu
standard; in , Voivodina, la nord de Dunare, conform ultimului recensamant,
traiesc ceva mai mult de 30.000 de romani, reprezentand doar
cateva procente din populatia provinciei ~i fiind majoritari doar in 17
sate. Acolo au biserici ~i dreptul la ~coala ~i presa in limba romana, inca
de cand au intrat in componenta Regatului Iugoslav, in 1918, dupa ce
fusesera aproximativ doua veacuri sub stapanire habsburgica.
Romanii timoceni, care traiesc in Serbia de Nord-Est, sunt impra~tiati
in peste 200 de localitati, in multe dintre acestea fiind in majoritate.
Dupa recensamantul din 2002 in zona erau inregistrati oficial, la rubrica
roman sau la rubrica vlah, peste 45.000 de cetateni, insa toti anali~tii,
inclusiv cei sarbi, considera ca numarul lor este mult mai mare,
multi opinand intre 400.000-500.000. Acestor romani timoceni nu li
se recunoa~te identitatea romaneasca, de care cei mai multi dintre ei
sunt con~tienti ~i militeaza pentru ea. Inca de la instaurarea stapanirii
sarbe~ti, trecand apoi prin cea iugoslava, lor li s-a interzi.s oficierea
slujbei ortodoxe in limba romana. Nu au beneficiat 9i nu beneficiaza de
invatamant de stat in limba materna, a~a cum de altfel prevede insa~i
legislatia adoptata la Belgrad. Autoritatile au stimulat o serie de conflicte
interne intre comunitatile romane~ti unde au aparut ~i o serie de
teorii falsificatoare dar utile guvernantilor de la Belgrad ce nu vor sa recunoasca
explicit, cu toate consecintele, existenta romanilor de acolo.
Astfel, dupa modelul ,,moldovenismului", respectiv al ,,limbii moldovene~ti",
a aparut ~i teoria cu pretentii ,,~tiintifice" ca in zona Timocului
a existat/ exista un popor romanic distinct, eel al vlahilor, ce i~i au propria
lor limba, diferita de cea romaneasca, respectiv limba vlaha. Astfel
de idei ~i de tentative au fost respinse categoric, atat in zona cat ~i in
Romania ~i chiar in cadrul a o serie de cercuri ~tiinµfice ~i politice din
Europa, indusiv la Parlamentul Europei.
20
21