Mic dictionar de termeni lingvistici

from prichindel2 More from this publisher

03.10.2023 Views

Academia de Ştiinţe a MoldoveiInstitutul de FilologieIon BărbuţăElena ConstantinoviciAurelia HanganuElena UngureanuMic dicţionar de termeni lingvisticiCoordonator: Alexandru DîrulChişinău, 20081

Academia de Ştiinţe a Moldovei

Institutul de Filologie

Ion Bărbuţă

Elena Constantinovici

Aurelia Hanganu

Elena Ungureanu

Mic dicţionar de termeni lingvistici

Coordonator: Alexandru Dîrul

Chişinău, 2008

Prefaţă

Dicţionarul de faţă reprezintă o lucrare circumscrisă la terminologia lingvistică

având drept scop explicarea noţiunilor fundamentale care ţin de toate compartimentele

limbii: fonetică, lexicologie, formarea cuvintelor, morfologie, sintaxă.

Pentru descriere în paginile lui a fost selectat un lot de termeni lingvistici, trataţi

din perspectiva noilor realizări obţinute în cadrul acestei ştiinţe în perioada actuală. În

procesul de selectare a termenilor în vederea includerii lor în dicţionar s-a ţinut cont de

următoarele.

În primul rând, s-a insistat asupra termenilor tradiţionali de larga răspândire. De regulă,

aceştia sunt termenii necesari pentru descrierea de ansamblu a sistemului limbii

române.

În al doilea rând, au fost incluşi o serie de termeni de dată recentă, dar care au fost

consideraţi utili înţelegerii unor fenomene de limbă importante. Deci este vorba de

termenii care au depăşit limitele uzului strict specializat al lingvisticii şi, în multe cazuri,

au pătruns în manualele şcolare actuale.

În general, în ce priveşte selecţia termenilor, accentul a fost pus pe definirea termenilor

care privesc nivelul esenţial al sistemului părţilor de vorbire şi a categoriilor

gramaticale, precum şi a celor care vizează organizarea semantico-sintactică a enunţului.

Ceea ce s-a urmărit însă în mod prioritar în selectarea şi prezentarea termenilor

lingvistici în cadrul acestui dicţionar a fost menţinerea la nivelul unei terminologii cât

mai accesibile.

La elaborarea dicţionarului s-a ţinut seama, în măsura posibilităţilor, de realizările

mai noi ale lingvisticii în materie de fonetică, lexicologie şi gramatică. Totuşi, având

în vedere că prin această lucrare s-a urmărit îmbinarea demersului ştiinţific cu cel didactic,

de cele mai multe ori, s-a recurs la o asimilare selectivă a achiziţiilor teoretice

acceptate în cercetarea lingvistică actuală. Astfel, intenţia autorilor a fost de a elabora

o lucrare al cărei obiectiv să vizeze clarificarea, fixarea şi aprofundarea cunoştinţelor

de lingvistică

Conceput ca un repertoriu al termenilor de bază din domeniul lingvisticii, dicţionarul

cuprinde şi explică noţiunile necesare pentru înţelegerea textelor de lingvistică prezentând

un grad mediu de complexitate, scopul urmărit prin acest dicţionar fiind de a

pune la dispoziţia studenţilor instrumentele şi cadrul teoretic necesar cercetării lingvistice.

Astfel, dicţionarul îşi propune, prin articolele sale, să ofere un instrument util de

lucru şi o sursă de informare operativă asupra unui ansamblu de noţiuni şi categorii

din compartimentele de bază ale lingvisticii.

Articolele cuprinse în dicţionar reprezintă de fapt un rezumat care concentrează informaţia

privind categoria descrisă. La selectarea acestei informaţii s-a ţinut cont în

linii mari de următoarea schemă: 1) definiţia cuvântului titlu şi prezentarea trăsăturilor

esenţiale ale fenomenului de limbă analizat; 2) structură; 3) semnificaţie şi valori; 4)

clasificare; 5) folosire.

Descrierea a fost realizată după anumite modele: clase, unităţi funcţionale, categorii

gramaticale, nivele ale limbii, tipuri de structuri sintactice, opoziţii paradigmatice

etc. Acceptarea unei scheme unice de structurare a articolelor de dicţionar şi de prezentare

a informaţiei vizând conceptele gramaticale va facilita procesul de găsire şi de

receptare a informaţiei.

Fiind un dicţionar de termeni folosiţi în lingvistica actuală, această lucrare nu are

pretenţii de originalitate. Articolele de dicţionar reprezintă o sinteză a informaţiilor

cuprinse în bibliografia de specialitate. În scopul asigurării unei asimilări mai uşoare,

în paginile dicţionarului s-a renunţat (cu unele excepţii) la trimiteri. Toate lucrările

care au servit drept sursă pentru elaborarea dicţionarului sunt prezentate la bibliografie.

Sperăm ca acest dicţionar să constituie un instrument de lucru util pentru informarea

şi orientarea generală a viitorului lingvist. Datorită caracterului sintetizator şi accesibil

de prezentare a categoriilor lingvistice lucrarea ar putea interesa pe toţi cei care

sunt preocupaţi de probleme de lingvistică: de la elev, student, doctorand până la profesorul

de limbă română. Totodată, subliniem că intenţia cu care a fost elaborată

această lucrare este mai mult ca ea să fie utilă viitorilor specialişti pentru clarificarea

problemelor întâlnite în procesul de însuşire a noţiunilor de lingvistică şi nu doar o

încercare de simplificare şi de popularizare a cunoştinţelor de lingvistică.

Lista abrevierilor

A. = acuzativ

adj. = adjectiv

adv. = adverb

art. = articol

aux. = auxiliar

circ. = circumstanţial

conj. = conjunctiv

conjcţ. = conjuncţie

D. = dativ

f. = feminin

G. = genitiv

imp. = imperativ

ind. = indicativ

inf. = infinitiv

interj. = interjecţie

hot. = hotărât

loc. = locuţiune

m. = masculin

n. = neutru

N. = nominativ

nehot. = nehotărât

num. = numeral

pl. = plural

pred. = predicat

prep. = prepoziţie

pron. = pronume

refl. = reflexiv

sg. = singular

subst. = substantiv

V. = vocativ

vb. = verb

Abreviere

Procedeu de formare a cuvintelor noi

prin prescurtarea unui cuvânt prin litera

iniţială sau printr-un grup de litere. Cuvintele

compuse din abreviere se realizează

prin izolarea primelor litere

(S.U.A., O.S.C.E., A.S.E.) sau a unor

fragmente de cuvinte (Eurasia, Moldtelecom,

Rompetrol). Compusele din abreviere

au ca punct de plecare grupuri sintactice:

O.N.U. – Organizaţia Naţiunilor Unite.

I. B.

Accent

Pronunţare mai intensă a unei silabe

dint-un cuvânt. În cuvintele alcătuite din

mai multe silabe, una e rostită cu o intensitate

mai mare. Tipul de accent care constă

în evidenţierea unei silabe dintr-un

cuvânt polisilabic prin mărirea intensităţii

vocii se numeşte accent de intensitate

(expirator, dinamic).

În limba română, accentul este liber,

în sensul că nu este legat de o anumită

silabă a cuvântului. Cel mai adesea, accentul

poate cădea pe ultima silaba (cazma,

cafea) sau pe penultima silabă (cirea

şă, albină). În unele cuvinte accentul cade

pe antepenultima silabă (vizită), pe a patra

silabă (veveriţă) sau chiar pe a cincea

silabă de la sfârşitul cuvântului (şaptesprezece).

Deşi accentul în română este liber, la

diferitele forme ale aceluiaşi cuvânt el

poate fi constant sau mobil. Astfel, accentul

este totuşi relativ stabil în cursul flexiunii

nominale: mişcare, mişcării, mişcările,

mişcărilor. Excepţie fac unele

substantive moştenite din fondul latin

(soră, surori, noră, nurori) şi unele substantive

neologice (radio, radiouri; zero,

zerouri; motto, mottouri. În cursul flexiunii

verbale accentul este relativ mobil,

diferenţiind unele forme temporale: cântă

(prezent indicativ), cântă (perfectul simplu).

În acest caz, accentul îndeplineşte o

funcţie morfologică, contribuind la diferenţierea

formelor gramaticale ale verbului

(adună – adună, cântă – cântă, ridică

– ridică). Deci, în anumite condiţii, accentul

poate avea valoare de morfem

gramatical.

Uneori accentul are rolul de a diferenţia

cuvinte identice din punctul de vedere

al fonemelor şi al ordinii lor de succesiune

(veselă – veselă, acele – acele, sălcii –

sălcii, cenuşii – cenuşii). În acest caz,

accentul are o funcţie distinctivă. În limba

română, în general, accentul nu se notează.

Notarea accentului este însă permisă

pentru evitarea unor confuzii dintre cuvinte

diferite sau dintre formele unor cuvinte,

deci pentru dezambiguizare.

I. B.

Acord

Manifestare formală a relaţiei sintactice

de dependenţă dintre două cuvinte care

presupune repetarea, integrală sau parţială,

a informaţiei gramaticale de la un cuvânt

la celălalt. Relaţia este orientată:

unul dintre cele două cuvinte legate prin

acord impune restricţia de formă, iar celălalt

se supune ei. În grupul nominal al

limbii române se repetă, cu direcţia substantiv

regent – adjectiv, informaţia de

gen, de număr şi de caz (rochia prietenei

mele cele bune); în grupul predicatului se

repetă, cu direcţia subiect – predicat, informaţia

de persoană şi de număr (Eu

învăţ.). În limba română se vorbeşte

deci: ● despre acordul adjectivului cu

regentul substantival şi ● despre acordul

predicatului cu subiectul.

Reiterarea informaţiei gramaticale prin

acord nu este marcată în toate contextele.

Acordul poate fi blocat din anumite cauze

sintactice şi morfologice. Pe de o parte,

există forme în paradigma verbală care nu

marchează repetarea informaţiei gramaticale.

De exemplu, formele verbale nepersonale

pot avea subiect, dar nu se acordă

cu acesta: Am auzit sunând telefonul. Pe

de altă parte, subiectul unic, atunci când

nu este realizat printr-un nume, nu transferă

nici el informaţii predicatului: E uşor

a scrie versuri. Astfel, se poate vorbi

despre ● acord gramatical, diferenţiat

de ● acordul prin atracţie (acord cu termenul

cel mai apropiat sau cu o parte a

construcţiei regente) şi de ● acordul după

înţeles (acord semantic întâlnit în cazul

cuvintelor care prezintă o neconcordanţă

între formă şi sens).

Acordul adjectivului cu termenul regent.

Adjectivele iau aceeaşi formă de

gen, număr şi caz cu substantivul regent:

Sublimul foc îl mână spre abisuri. (L.

Blaga). Se observă însă şi reguli speciale

de acord între adjectiv şi regent în situaţiile:

a) când regentul este multiplu, adjectivul

se acordă cu elementul apropiat

prin atracţie: Aici se vinde pâine şi prăjituri

proaspete. sau se poate acorda cu

toate elementele regentului: Mama şi tata,

obosiţi, se întorceau acasă.; b) când regentul

este multiplu, alcătuit din două sau

mai multe substantive ce denumesc fiinţe

şi sunt de genuri diferite, la realizarea

acordului se dă preferinţă genului masculin:

Băiatul şi fata, cuprinşi de spaimă, au

fugit. Adjectivele postpuse se acordă cu

elementele regentului prin atracţie: Astăzi

vine fata şi băiatul meu.

Caracteristicile de acord ale adjectivelor

se regăsesc şi la participiile pasive.

Acordul dintre subiect şi predicat.

Constituie marca de inerenţă dintre părţile

de propoziţie principale şi presupune

concordanţa aspectelor categoriilor gramaticale

ale părţilor de vorbire prin care

se exprimă predicatul cu aspectele categoriilor

gramaticale ale părţilor de vorbire

prin care se exprimă subiectul. Prin acord,

verbul-predicat preia de la subiect informaţia

de număr şi persoană, iar numele

predicativ realizat adjectival, informaţii

suplimentare de gen: Daco-românul îşi

isprăvise povestea. (A. Russo); Jalnic e

cântecul tău, româncă copiliţă. (A. Russo).

Intercalarea între subiect şi predicat a

unor determinanţi ai subiectului distanţează,

în succesiunea liniară, termeni corelaţi

(care ar trebui să se acorde) şi constituie

o circumstanţă favorabilă încălcării

regulilor gramaticale. În acest caz se întâlneşte

● acordul prin atracţie (Fiecare

dintre cei trei oameni purtau insignă.) şi

● acordul după înţeles (orientat după sensul

nominalului subiect). Dacă subiectul

are formă de singular, dar înţeles de plural

(de exemplu, când este exprimat

printr-un substantiv colectiv), predicatul

se acordă formal, la singular: Majoritatea

a votat împotrivă. Varianta de plural este

admisă de normele limbii literare, dacă

vorbitorul are în vedere componentele

ansamblului denotat de entitatea colectivă:

Majoritatea au fost trimişi acasă.

Subiectul, realizat prin substantive colective,

expresii partitive, nume proprii, pronume

relative, pronume de politeţe, propoziţii,

forme verbale nepersonale sau

termeni în metalimbaj, poate da naştere

unor situaţii speciale de acord.

In cazul numelui predicativ, se întâlnesc

următoarelor situaţii de acord: ● când

subiectul este exprimat prin pronumele de

politeţe cu forme omonime pentru singular

şi plural (Dumneavoastră sunteţi obosit

/ obosiţi.) sau prin pronume relative şi

demonstrative cu valoare neutră (Asta e

frumos din partea ta.) acordul se face

după înţeles; ● când genul gramatical şi

înţelesul substantivului nu concordă, se

face acordul formal (Vedeta fotbalului a

fost amendată.), la fel în cazul numelor

proprii de locuri (Orheiul e frumos.), spre

deosebire de numele proprii de fiinţă, unde

acordul se face după înţeles (Ionescu e

prezentă.); ● în cazul subiectului multiplu

acordul se face luând în calcul opoziţia

animat / inanimat, genul substantivelor,

numărul lor, apropierea de verbul copulativ.

Deoarece aceste reguli din urmă sunt

greoaie, în comunicare se evită subiectele

multiple care pun probleme de acord.

Acordul substitutelor cu antecedentul

este o formă de acord constând în repetarea

de către substitut (dacă acesta aparţine

unei clase de pronume sau numerale care

disting gramatical genul) a informaţiei de

gen purtate de antecedent (este posibilă,

dar nu obligatorie, şi reluarea informaţiei

de număr): Ion a mers cu elevii lui la teatru.;

Studentele au plecat, numai două au

rămas., unde prin coindexare se marchează

coreferenţialitatea, dublată, în acest

caz, şi de o repetare, în forma substitutului,

a genului purtat de antecedent.

Acordul complementelor (direct şi indirect)

cu verbul este caracteristic numai

anumitor limbi şi constă în preluarea de

către verb a particularităţilor gramaticale

ale complementelor. În lingvistica românească

se atribuie cliticelor pronominale

rolul de mărci ale acordului complement

– verb. Cliticele (forme cu autonomie

limitată, alcătuind o unitate fonetică şi,

sub anumite aspecte, şi morfosintactică

împreună cu suportul lor verbal) au rolul

de a transfera asupra verbului particularităţile

de gen, număr, persoană şi caz ale

obiectelor.

A. H.

Acord după înţeles

Abatere de la regulile gramaticale de

acord care vizează categoria numărului şi

constă în realizarea unui acord semantic,

în locul unuia formal, în cazul cuvintelor

care prezintă o neconcordanţă între formă

şi sens. Acest tip de acord este posibil

între subiectul exprimat printr-un substantiv

colectiv nedeterminat de atribut şi un

predicat având forma de plural: Şi unde

nu s-au adunat o mulţime de băieţi şi fete

la şcoală. (I. Creangă). Substantivele colective

aflate în poziţia de subiect apar

frecvent cu un predicat la plural, ca urmare

a unui acord realizat după înţeles, şi nu

după formă (Majoritatea au plecat.).

Abaterea intervine, uneori, ca efect simultan

al acordului prin atracţie şi al celui

după înţeles (Mulţimea de elevi au invadat

curtea şcolii.).

A. H.

Acord prin atracţie

Abatere de la regulile de acord ale

limbii literare care vizează categoriile de

persoană, gen şi număr; constă în acordul

cu termenul cel mai apropiat, şi nu cu

termenul care, gramatical, ar trebui să

impună acordul. Se are în vedere acordul

predicatului cu determinantul subiectului,

fiindcă acesta este termenul cel mai apropiat

(Un roi de albine se învârteau în

zbor.), sau numai cu o parte a subiectului,

în cazul subiectului multiplu (Era odată

un moşneag şi o babă.).

Se poate întâlni şi în propoziţiile cu

predicat nominal în care subiectul este un

substantiv sau un pronume demonstrativ,

iar numele predicativ – un pronume personal

sau de politeţe de pers. 1 sau pers.

2: Omul cu care aţi vrut să vorbiţi sunt

eu. sau în propoziţiile cu subiect multiplu

care conţine elemente de genuri diferite,

la care numele predicativ are formă de

plural cerută de elementul subiectului mai

apropiat de predicat: Pomii şi florile sunt

vestejite.

A. H.

Actant

Termen pus în circulaţie de L. Tesnière

şi care desemnează elementele participante

la proces (persoane sau lucruri).

Actantul există doar prin „rolul” semantic

jucat de participantul la proces, acest rol

fiind de fiecare dată altul în funcţie de

structura semantico-sintactică a verbului.

Se delimitează următoarele roluri: agent,

pacient, temă, experimentator, sursă, locativ

etc. Astfel, verbul a trimite cere trei

actanţi minim necesari pentru realizarea

acţiunii, care au rol de agent (cel care iniţiază

acţiunea), de pacient (cel care suportă

acţiunea) şi de destinatar (cel care beneficiază

de efectele acţiunii): Părinţii

trimit bani copiilor.

E. C.

Acuzativ

Caz subordonat al substantivului, specific,

de asemenea, celorlalte clase de

cuvinte din clasa numelui: pronume, adjectiv,

numeral. Apare în contexte de tipul:

a aştepta, a căuta, a vedea ... pe cineva

sau ceva. Răspunde la întrebările: pe

cine? ce? Din punct de vedere formal,

acuzativul, în cele mai multe cazuri, este

omonim cu nominativul. Se deosebeşte de

acesta prin utilizare (admite prezenţa prepoziţiilor,

iar în ce priveşte topica, este

postpus verbului) şi prin tipul de relaţii

realizate în cadrul propoziţiei. Distincţia

acuzativ / nominativ marcată formal apare

numai la pronumele personale de pers.

1 (N. eu – A. mine, mă) şi pers. 2 (N. tu –

A. tine, te).

La substantiv şi la părţile de vorbire

folosite cu valoare substantivală, acuzativul

este unul dintre cazurile care se poate

construi cu sau fără prepoziţie. Valoarea

de bază exprimată de cazul acuzativ este

cea de obiect direct, adică de obiect care

suportă efectul acţiunii desemnate de un

verb tranzitiv: a semăna grâu, a vâna

iepuri, a construi vapoare, a citi o carte.

Substantivul în acuzativ fără prepoziţie

poate avea următoarele funcţii sintactice:

● complement direct. Determină un

verb tranzitiv şi este exprimat prin nume

de inanimate (Aştept trenul.), nume de

animale (Vânătorul a împuşcat un iepure.)

sau prin nume de persoane neidentificate

(Ţăranii au prins un hoţ.); ● element

predicativ suplimentar: În curând tot judeţul

l-a consacrat poet. (L. Rebreanu);

● complement circumstanţial: a) de loc:

Am mers o cale lungă. b) de timp: L-am

căutat o zi întreagă. Şi au stat acolo trei

zile şi trei nopţi. (Camil Petrescu); N-au

să mă ţină aici o viaţă de om. (L. Rebreanu);

c) de mod: S-a supărat foc.

Substantivul în acuzativ precedat de o

prepoziţie sau de o locuţiune prepoziţională

poate îndeplini următoarele funcţii

sintactice: ● complement direct: Nevoia-l

face pe om hoţ şi scoate lupul din pădure.

(Folclor); ● (rareori) apoziţie acordată:

Pe ea, pe Veronica, judecata o dovedise

nevinovată. (I. Agârbiceanu); ● nume

predicativ: Vorba e de argint, tăcerea e

de aur. (Folclor); ● atribut: Lacătul de la

uşa tinzii fu găsit deschis. (I. Agârbiceanu);

● complement indirect: Toţi râd de

gluma potrivită. (Camil Petrescu); Din

nebunia străină să înveţi minte. (Folclor);

● complement de agent: Însă omul e totdeauna

pândit de primejdii. (Z. Stancu);

Am fost chemat în cancelarie de părintele

Dobre, profesorul nostru de religie. (M.

Preda); ● complement instrumental: Veronica

îşi ştergea sudoarea de pe frunte

cu năframa. (I. Agârbiceanu); ● comple-

ment sociativ: Vei săpa sare, la ocnă,

împreună cu ţiganii robi. (E. Camilar);

Domnu Toma s-a întors în sat cu străjerul.

(M. Sadoveanu); ● complement circumstanţial:

a) de loc: Plecă din vreme la

gară. (L. Rebreanu); b) de timp: În zori,

bolnavul adormi. (L. Demetrius); c) de

mod: Ursul nu joacă de bunăvoie. (Folclor);

d) de cauză: Calul tresări de spaimă.

(M. Sadoveanu); e) opoziţional: În loc de

dreptate, ne-am ales cu batjocura şi cu

averea luată. (V. Eftimiu).

I. B.

Aderare Vezi Aderenţă.

Aderenţă

Termen folosit pentru legarea determinanţilor

de regent în absenţa unor

mărci formale de subordonare, deci fără

ca determinanţii să suporte anumite modificări

formale impuse de regent. Se vorbeşte,

de exemplu, de aderenţa adverbului

în relaţia lui cu regentul; aceasta se explică

prin natura neflexibilă a clasei adverbului,

dar şi prin relaţia sintactică mai

puţin strânsă faţă de regent. Să se compare,

bunăoară, comportamentul adverbului

repede în următoarele două enunţuri: El

aleargă repede. şi Ei aleargă repede.

Aderenţa se deosebeşte de acord şi de

recţiune, în cazul cărora subordonarea se

manifestă prin restricţii formale.

A. H.

Adjectiv

Parte de vorbire care denumeşte însuşiri

ale obiectelor, cum ar fi: dimensiunea

(mare, mic), forma (drept, strâmb), culoarea

(alb, negru), greutatea (uşor, greu),

gustul (acru, dulce), temperatura (cald,

rece) etc. Adjectivul însoţeşte un substantiv

pentru a caracteriza obiectul desemnat

de acesta: om onest, carte nouă, colaborare

economică.

Din punct de vedere morfologic, adjectivul

reprezintă o clasă de cuvinte flexibile.

El se caracterizează prin categoria

gradelor de comparaţie, care se marchează

prin mijloace analitice (bun, mai bun,

cel mai bun, foarte bun). Adjectivul îşi

poate schimba forma după gen, număr şi

caz pentru a se acorda cu substantivul

determinat (băiat bun, băieţi buni, fată

bună, fete bune). Spre deosebire de substantive

care au o formă unică de gen,

adjectivele îşi schimbă forma după genuri,

având o formă pentru genul masculin

şi alta pentru feminin: băiat bun, fată

bună.

În anumite condiţii sintactice, adjectivul

poate fi însoţit de articolul substantival

hotărât sau de articolul adjectival. Articolul

substantival se foloseşte cu adjectivul

când acesta este antepus substantivului

(tablou frumos – frumosul tablou,

floare frumoasă – frumoasa floare), iar

articolul adjectival apare atunci când adjectivul

are ca termen regent un substantiv

articulat hotărât (băiatul cel înalt, fata

cea cuminte).

Din punct de vedere sintactic, adjectivul

este subordonat substantivului, fiind

legat de acesta direct (casă nouă) sau prin

intermediul unui verb (Casa este nouă.

Copiii cresc fericiţi.). În propoziţie, adjectivele

pot îndeplini mai multe funcţii

sintactice. Funcţia de bază a adjectivului

este cea de atribut: Azi e o zi înăbuşitoare.

(Em. Gârleanu). Alte funcţii în care

poate apărea adjectivul sunt: nume predicativ

în structura predicatului nominal:

Apele liniştite sunt adânci. (Folclor);

element predicativ suplimentar: Viitorul

se anunţă sumbru. (V. Eftimiu); complement

indirect: Din verde s-a făcut negru.;

complement circumstanţial: Asta vine cu

vârsta la copiii care sunt răi de mici. (I.

Slavici).

Adjectivele se clasifică în funcţie de

mai multe criterii. După structură, adjectivele

se împart în ● adjective simple şi

● adjective compuse. Adjectivele simple

au aspectul unui singur cuvânt, al unei

singure unităţi lexicale (înalt, negru, voinic).

Acestea sunt cele moştenite, cele

împrumutate şi cele formate prin derivare

sau prin schimbarea valorii gramaticale.

Adjectivele compuse sunt cele alcătuite

din mai multe cuvinte (cumsecade, albalbastru,

galben-verde, social-economic).

După înţeles şi după anumite trăsături

gramaticale, adjectivele se împart

în: ● adjective calificative sau propriuzise,

● adjective relaţionale şi ● cuvinte

care funcţionează ca adjective.

Adjectivele calificative denumesc însuşiri

care ţin de natura internă a obiectelor,

cum ar fi cele referitoare la culoare,

dimensiune, formă, aspect, greutate, temperatură,

gust, vârstă, starea fizică, starea

emoţională etc. (alb, negru, verde, mare,

mic, înalt, strâmb, drept, cald, rece, dulce,

sărat, tânăr, bătrân, vesel, trist, bun,

frumos etc.). Aceste adjective denumesc

însuşiri care pot fi supuse gradării, deci

cele mai multe dintre ele pot avea grade

de comparaţie.

Adjective relaţionale denumesc caracteristici

ale obiectelor prin raportare la

alte obiecte, acţiuni sau circumstanţe (copilăresc,

bărbătesc, studenţesc, omenesc,

muntos, zburător, plutitor, visător, aerian,

marin, nocturn, săptămânal, primăvăratic

etc.). Adjectivele relaţionale echivalează

sub aspect semantic cu o subordonată

atributivă: chipiu marinăresc = chipiu

care este purtat de marinari.

Cuvintele care funcţionează ca adjective

sunt provenite din alte părţi de vorbire

prin schimbarea valorii gramaticale.

Din categoria dată fac parte: ● adjectivele

pronominale; spre deosebire de pronumele

de la care provin, adjectivele pronominale

nu înlocuiesc substantivul, ci îl determină.

Se disting următoarele tipuri de

adjective pronominale: adjective posesive

(ţara mea), adjective de întărire (împăratul

însuşi), adjective interogativ-relative

(care copil, ce cărţi), adjective nehotărâte

(orice elev, fiecare om), adjective negative

(nicio clipă); ● adjective participiale:

iarbă înverzită, oameni cunoscuţi, zi aşteptată;

● adjective adverbiale (aşa oameni,

asemenea întrebare); ● adjective

gerunziale (pâine aburindă, ordine crescândă,

rană sângerândă, case fumegânde).

Între aceste clase de adjective există

deosebiri în ce priveşte comportamentul

lor gramatical. Astfel, numai adjectivele

calitative pot forma grade comparaţie, pot

servi ca baza derivativă pentru alte adjective

sau îşi pot schimba clasa lexicogramaticală

prin conversiune.

Din punct de vedere flexionar, adjectivele

sunt de două feluri: ● adjective variabile

şi ● adjective invariabile. După

numărul de forme prin care se exprimă

categoriile de gen şi de număr, adjectivele

variabile sunt: ● cu 4 forme (bun, bună,

buni, bune), ● cu 3 forme (mic, mică,

mici) şi ● cu 2 forme (mare, mari). Adjectivele

invariabile au o formă unică

pentru ambele genuri şi numere: atroce,

bej, bleu, bleumarin, bordo, color, coşcogea,

crem, cumsecade, eficace, feroce,

gata, gri, kaki, maro, mov, perspicace,

precoce, propice, roz etc.

I. B.

Adjective comparabile şi necomparabile

Clase de adjective distinse din punctul

de vedere al posibilităţii de a avea grade

de comparaţie. Din această perspectivă,

există următoarele trei clase de adjective:

● adjective care au grade de comparaţie

(adjective comparabile). Acestea sunt

majoritatea adjectivelor calificative care

semnifică însuşiri cu intensitate variabilă:

bun, rău, mare, mic, scump, ieftin, tânăr,

vechi etc. ● adjective fără grade de comparaţie

(adjective necomparabile). Acestea

sunt aşa-numitele adjective cu intensitate

constantă. Din această categorie fac

parte: a) adjectivele relaţionale (ceresc,

civil, comestibil, economic, francez, geografic,

metalic, mineral, mondial, ostăşesc,

politic, sportiv etc.); b) cuvintele

care funcţionează ca adjective, şi anume:

adjectivele pronominale (acesta, acela,

celălalt, oricare, fiecare); adjectivele adverbiale

(aşa, asemenea, atare, gata);

adjectivele gerunziale (arzândă, râzândă);

c) unele adjective calificative care

exprimă însuşiri absolute, invariabile (absolut,

brumăriu, conic, definitiv, lichid,

mort, murg, mut, nud, orb, pătrat, porumbacă,

prismatic, roib, rotund, solid,

şarg, veşnic, viu etc.); ● adjective care

prin însăşi semnificaţia lor lexicală exprimă

un anumit grad de comparaţie: anterior,

posterior, inferior, superior, major,

minor, enorm, gigantic, imens, maxim,

minim, minuscul, infim, optim, uriaş,

vast, arhicunoscut, hipersensibil, răscopt,

străvechi, ultramodern etc. Folosirea

acestor adjective la un grad de comparaţie

este greşită.

I. B.

Adjectivizare

Tip de conversiune care constă în trecerea

unui cuvânt în clasa adjectivului.

Trecerea altor părţi de vorbire (substantive,

participii, gerunzii, adverbe) în clasa

adjectivului se realizează prin plasarea lor

în context adjectival. Schimbarea valorii

gramaticale a cuvintelor adjectivizate este

determinată deci de utilizarea lor cu funcţiile

sintactice ale adjectivului: zi pierdută,

pâine aburindă. Cuvântul adjectivizat

îşi schimbă şi comportamentul morfologic,

devenind variabil în raport cu genul,

numărul şi cazul: persoană suferindă –

persoane suferinde.

În limba română cel mai productiv

procedeu de conversiune a altor părţi de

vorbire în adjectiv este adjectivizarea participiilor,

procedeu care are un caracter

gramatical. Adjectivizarea substantivelor,

gerunziilor şi a adverbelor este puţin productivă.

I. B.

Adverb

Parte de vorbire care exprimă o caracteristică

a unei acţiuni sub aspect calitativ

sau cantitativ, circumstanţa în care se desfăşoară

o acţiune sau există o însuşire

(bine, repede, aici, acum). Este o parte de

vorbire neflexibilă, autosemantică, foarte

eterogenă din punctul de vedere al specificului

clasei.

Din punct de vedere semantic, adverbul

caracterizează acţiunea sau starea exprimată

de verb şi circumstanţele în care

se desfăşoară un proces. Circumstanţele

pot fi exprimate în mod direct (azi, ieri,

departe, aproape) sau indirect, cu ajutorul

lexemelor care pot substitui cuvintele

ce exprimă circumstanţele în mod direct

(acum, atunci, acolo, aici). Adverbul mai

poate caracteriza şi o însuşire, având afinităţi

semantice cu adjectivul calificativ

(Ion este aproape mort de frică.) sau pronominal

(Magazinul se află acolo. – Magazinul

se află în clădirea din colţul străzii.).

Deosebirea constă în faptul că adverbul

determină un verb, iar adjectivul –

un substantiv. Omonimia frecventă a unor

adverbe de mod cu masculinul singular al

adjectivelor (frumos – adjectiv şi adverb)

constituie o particularitate a limbii române

în comparaţie cu alte limbi romanice.

Câteva adverbe (puţine la număr) au rădăcini

diferite de cele ale adjectivelor

(bun – bine).

Din punctul de vedere al localizării în

timp şi spaţiu, adverbele se caracterizează

prin referirea la actul de comunicare sub

aspectul coordonatelor temporale şi spaţiale

în care are loc comunicarea, adică din

perspectiva participanţilor la comunicare

şi a situării lor în timp şi spaţiu. Există

adverbe de timp (acum, ieri, azi, mâine,

recent) şi adverbe de loc (aici, acolo, afară,

aproape, departe).

În plan morfologic, adverbul este o

parte de vorbire invariabilă (se caracterizează

prin lipsa flexiunii), adică adverbele

nu se declină şi nu se conjugă, structura

lor fiind neschimbată. Categoria gramaticală

a gradelor de comparaţie, unica de

care dispune, este exprimată analitic, nu

sintetic, ceea ce menţine invariabilă forma

cuvintelor din clasa adverbului. (Ea

cântă frumos. / Ea cântă mai frumos. / Ea

cântă cel mai frumos. / Ea cântă foarte

frumos.). Gradele de comparaţie se formează

ca şi la adjective, cu deosebirea că

în structura superlativului relativ articolul

demonstrativ adjectival cel este invariabil.

Sintactic, adverbul se caracterizează

prin faptul că ocupă poziţia de termen

dependent. În propoziţie adverbul poate

determina un verb arătând când, unde şi

cum se desfăşoară o acţiune (Vine azi.

Suntem acasă. Lucrează bine.). Adverbul

mai poate determina un adjectiv (aproape

mort), un alt adverb (prea devreme), substantive

sau pronume (de care se leagă

prin prepoziţii clădirea de acolo, acela de

acolo), interjecţii (Hai mai iute.). Adverbul

răspunde la întrebările când? unde?

cum? îndeplinind diferite funcţii sintactice.

Funcţia sintactică de bază este cea de

complement circumstanţial.

Adverbele se clasifică după mai multe

criterii.

După înţeles sau după modul de exprimare

a caracteristicii sau a circumstanţei,

adverbele sunt de două feluri: ● adverbe

nepronominale şi ● adverbe pronominale.

Adverbele nepronominale sau propriuzise

denumesc direct caracteristici sau

circumstanţe ale acţiunilor. După înţelesul

lor, acestea se pot împărţi în: adverbe

de mod, adverbe de loc, adverbe de timp.

Există adverbe polisemantice care, în

funcţie de context, se pot încadra în două

sau mai multe clase: (aproape: adverb de

loc / de mod / de aproximare / de timp).

Adverbele pronominale exprimă indirect,

prin raportare la context, caracteristica

sau circumstanţa în care se desfăşoară o

acţiune (aici, acolo, acum, atunci). În

propoziţie ele ţin locul adverbelor nepronominale.

Din punctul de vedere al rolului sintactic,

adverbele se clasifică în: ● adverbe

cu funcţie sintactică de parte de propoziţie

(regente şi subordonate), ● adverbe

fără funcţie sintactică, ● adverbe predicative,

● adverbe independente.

Adverbele cu funcţie sintactică pot fi

● regente sau ● subordonate. Adverbele

regente / centre de grup sunt cele care

guvernează un element subordonat, impunându-i

anumite restricţii de formă – de

caz sau de prepoziţie. În cadrul propoziţiei

adverbele regente aidoma, asemenea,

anterior, întocmai, ulterior, posterior,

potrivit etc. se construiesc cu dativul:

Cântă asemenea unei privighetori., S-a

întâmplat ulterior datei de 1 mai.; adverbele

aproape, departe, indiferent, înainte,

referitor se construiesc cu o prepoziţie:

aproape de casă, referitor la..., indiferent

de... O serie de adverbe regente admit

ambele posibilităţi de construcţie: Cântă

aidoma / întocmai unei privighetori; aidoma

/ întocmai ca o privighetoare. Adverbele

regente din cadrul frazei sunt ur-

mate, de obicei, de propoziţiile subordonate,

introduse prin conjuncţii. De exemplu,

Bine că ai reuşit la examen. Posibil

să plouă. Indiferent că / dacă va veni sau

nu, noi vom continua şedinţa.

Adverbele cu funcţie sintactică de parte

de propoziţie sunt adverbele de mod, de

loc, de timp, de cauză şi de scop, precum

şi adverbele concesive. Ele au următoarele

funcţii sintactice: ● complement circumstanţial

de mod: Cântă frumos.; ● complement

circumstanţial de loc: Locuieşte

aproape.; ● complement circumstanţial

de timp: Plecăm mâine.; ● complement

circumstanţial de cauză: A fost ocupat, de

aceea n-a venit.; ● complement circumstanţial

de scop: De aceea ai fost chemat

ca să spui adevărul.; ● atribut: Ziua de

mâine va fi mai bună.; ● nume predicativ:

Aşa sunt toţi oamenii.

Adverbele subordonate îndeplinesc

diverse funcţii sintactice pe lângă un element

regent: verb, adjectiv sau alt adverb.

Majoritatea adverbelor sunt subordonate,

îndeplinind rolul de părţi de propoziţie.

De exemplu: Merge repede., A jucat un

rol extrem de dificil., Ea arată nemaipomenit

de bine. Altele au un dublu rol de

element de relaţie în frază şi parte de propoziţie

în subordonata pe care o introduc

(adverbele relative): Mergem la locul unde

s-a întâmplat accidentul.

Există însă şi adverbe fără funcţie sintactică

(care nu pot fi părţi de propoziţie).

Ele sunt numite şi semiadverbe (barem,

măcar, doar, chiar, numai, oare, mai,

foarte, prea, bunăoară, anume etc.). Dintre

acestea, mai, foarte, prea îndeplinesc

funcţia de instrumente gramaticale la

formarea gradelor de comparaţie; celelalte

sunt adverbe de mod de diferite feluri,

dar sunt lipsite de autonomie semantică.

De exemplu, Numai în sufletele lor buimăcite

mai stăruiau scântei multicolore,

mângâietoare... (L. Rebreanu). Acestea

sunt fapte care măcar pentru o bucată de

timp nu se uită. (Cezar Petrescu).

Adverbele predicative îndeplinesc singure

funcţia de predicat. De exemplu,

Desigur, tu ai dreptate. Un număr nu prea

mare de adverbe pot fi predicate (fireşte,

bineînţeles, desigur, evident, poate, posibil,

probabil, sigur) sau nume predicative

pe lângă verbul copulativ a fi (e posibil, e

incontestabil (că), e bine (că), e destul)

etc. Uneori sunt utilizate cu statut de cuvinte

incidente (Vine, poate, mâine).

Adverbele independente (de afirmaţie

şi negaţie) da, nu, ba da, ba nu alcătuiesc

propoziţii neanalizabile: – Ai citit romanul?

– Da.; – Ai fost la şcoală? – Nu.

După formă adverbele se clasifică

în ● adverbe simple şi ● adverbe compuse.

Adverbele simple sunt cele primare

(neanalizabile): frumos, urât, cam, mâine.

Adverbele compuse sunt formate prin

compunere din două cuvinte nesudate

complet între ele (ieri-seară, harceaparcea).

Din punct de vedere etimologic, adverbele

româneşti sunt ● primare (aici,

apoi, atunci, bine, cum, chiar, mâine, sus,

tot, încă, unde etc.) sau ● formate în limba

română prin derivare (vitejeşte, nebuneşte,

omeneşte, sufleteşte etc.), prin

compunere (acasă, deloc, deseară, desigur,

devale, îndată, înapoi, oricum etc.),

sau prin conversiune din substantive

(noaptea, ziua, iarna, vara, dimineaţa,

duminica, sâmbăta etc.), din adjective

(atent, bucuros, enorm, dulce, lat, perfect,

subţire etc.), din numerale (îndoit, întreit,

întruna etc.) şi, mai rar, din pronume (tot)

şi prepoziţii (deasupra).

Adverbele, ca şi adjectivele, au trei

grade de comparaţie: ● gradul comparativ,

care are trei aspecte: de superioritate,

de egalitate şi de inferioritate; ● gradul

superlativ relativ care poate avea două

aspecte: de superioritate şi de inferioritate;

● gradul superlativ absolut, de asemenea

cu două aspecte: de superioritate şi de

inferioritate. Gradele de comparaţie se

formează ca şi la adjective, cu ajutorul

aceloraşi mijloace: adverbele mai şi foarte;

grupurile de cuvinte: tot aşa de, tot

atât de, la fel de, mai puţin, foarte puţin;

articolul adjectival cel, care în structura

gradului superlativ relativ este invariabil.

Gradele de comparaţie se folosesc în

următoarele construcţii: ● comparativul

de superioritate (El învaţă mai bine ca /

decât tine.); ● comparativul de egalitate

(El învaţă tot atât de bine ca (şi) tine.);

● comparativul de inferioritate (El învaţă

mai puţin bine ca / decât tine.).

Gradul superlativ se foloseşte în următoarele

construcţii: ● superlativul relativ

de superioritate: El învaţă cel mai bine

dintre noi / din clasă / de aici.; ● superlativul

relativ de inferioritate: El învaţă cel

mai puţin bine dintre noi / din clasă / de

aici.; ● gradul superlativ absolut se foloseşte

în construcţii fără cel de al doilea

termen de comparaţie: El învaţă foarte

bine., El învaţă foarte puţin bine.

E. C.

Adverbe aspectuale

Adverbe care arată durata, frecvenţa,

continuitatea, repetarea procesului exprimat

de verb (adesea, câteodată, din când

în când, din nou, frecvent, iar, iarăşi, iarna,

în veci, (în)totdeauna, lunea, mereu,

niciodată, rareori, sâmbăta, vara, zi şi

noapte, zilnic).

E. C.

Adverbe cantitative

Adverbe care exprimă o caracteristică

procesului din punctul de vedere al cantităţii.

Inventarul acestei clase este restrâns,

însă frecvenţa unităţilor este foarte mare:

mult, puţin, destul, suficient, enorm, cât,

oricât, atât de, cât de, destul de, de ajuns,

cât de cât, de multe ori, cu toptanul. Din

această clasă fac parte şi adverbele intensive

de tipul: extraordinar, grozav, teribil,

îngrozitor, uimitor, exagerat etc.

E. C.

Adverbe circumstanţiale

Adverbe care exprimă circumstanţele

desfăşurării acţiunii. Din această categorie

fac parte: adverbele de timp (ieri, azi),

de loc (acasă), de mod (repede), de cauză

(de aceea), concesive (totuşi), aspectuale

(adesea).

E. C.

Adverbe comparabile şi necomparabile

Clase de adverbe diferenţiate în funcţie

de capacitatea lor de a avea grade de

comparaţie. Se disting următoarele tipuri

de adverbe: ● adverbe care au grade de

comparaţie. Din această categorie fac

parte: cele mai multe adverbe de mod

propriu-zise: încet, repede, bine, uşor

etc.; unele adverbe de loc şi de timp:

aproape, departe, sus, devreme, târziu

etc. ● adverbe care nu au grade de comparaţie.

Se delimitează următoarele subclase

de astfel de adverbe: a) adverbe

pronominale: aşa, atât etc.; b) adverbe

de mod de probabilitate: poate, probabil,

oare etc.; c) adverbele de mod de afirmaţie:

da, nu, ba da, ba nu etc.; d) unele

adverbe de mod propriu-zise: degeaba,

sufleteşte, omeneşte, întocmai etc.; e)

cele mai multe adverbe de loc, de timp şi

cantitative: acasă, alături, azi, mâine,

ieri, destul, circa, acum, aici etc. ● adverbe

care prin însuşi sensul lor lexical

exprimă un anumit grad de comparaţie:

excelent (foarte bun, foarte frumos), colosal

(foarte mare), uriaş (de proporţii

neobişnuit de mari) etc. ● câteva adverbe

se folosesc numai la un anumit grad de

comparaţie: mai abitir, mai ales, mai

presus, mai prejos.

E. C.

Adverbe concesive

Adverbe care exprimă neîmpiedicarea

desfăşurării procesului de un fapt aşteptat

să o facă. În categoria dată intră adverbul

totuşi şi locuţiunea adverbială cu toate

acestea.

E. C.

Adverbe de cauză şi de scop

Adverbe care indică scopul sau cauza

efectuării acţiunii verbului: de ce, de aceea,

pentru aceea şi variantele populare:

de asta, pentru asta, de aia. Ele exprimă

cauza sau scopul în funcţie de context:

Am fost bolnavă, de aceea n-am venit la

întâlnire. (cauza) şi De aceea ţi-am adus

anunţul ca să participi şi tu la concurs.

(scopul).

E. C.

Adverbe de loc

Adverbe care arată locul unde se desfăşoară

acţiunea verbului. Adverbele de

loc răspund la întrebarea unde? Cele mai

frecvente adverbe de loc sunt următoarele:

acasă, afară, aproape, departe, jos,

sus, înainte, înapoi, alături, împrejur,

pretutindeni, aiurea.

E. C.

Adverbe de mod

Adverbe care exprimă modul sau felul

în care se desfăşoară acţiunea verbului.

Adverbele de mod răspund la întrebarea

cum? Ele reprezintă cea mai numeroasă

clasă şi au multe nuanţe de sens.

Există adverbe de mod propriu-zise

(abia, aşa, bine, rău, mereu, încet, repede,

uşor, greu, bărbăteşte, frăţeşte, omeneşte,

prieteneşte etc.), precum şi o serie

de adverbe care pot fi de mai multe subtipuri:

● de cantitate: aproape, aproximativ,

atât, cam, circa, întrucâtva, îndeajuns,

suficient, destul, puţin, mult; ● de

probabilitate şi de posibilitate: poate,

probabil, pesemne, oare, cică, parcă, posibil;

● de afirmaţie: da, desigur, evident,

fireşte, negreşit, bineînţeles, sigur, realmente;

● de negaţie: nu, nici, nicidecum;

● de restricţie: decât, deja, doar; ● de

precizare / subliniere: chiar, numai, tocmai,

deodată, anume; ● de durată / iterative:

mai, încă, mereu, necontenit, neîncetat,

permanent, tot, iarăşi, adesea, arareori,

deseori, câteodată.

Adverbele de mod constituie o clasă

numeroasă, care se îmbogăţeşte şi prin

conversiunea adjectivelor calificative.

Astfel, inventarul de adverbe de mod pro-

priu-zise (agale, aievea, alene, altfel,

asemenea, aşa, bine, călare, cum, cumva,

dinadins, împreună, oricum, totuna, zadarnic,

într-adevăr, de pomană, de prisos,

pe tăcute, în zadar, de zor, cumnecum

etc.) se completează cu cele provenite

din adjective calificative (frumos,

greşit, încet, rău, serios) şi, mai rar, cu

cele provenite din substantive (cuc, colac,

cobză, mănunchi, tun).

E. C.

Adverbe de opinie

Adverbe care exprimă punctul de vedere

al locutorului faţă de conţinutul comunicării

sau care au funcţie de conectori

textuali (cu rol joncţional în cadrul frazei),

asigurând coeziunea textuală. Din

categoria aceasta fac parte: ● adverbele

de afirmaţie (exprimă ideea de confirmare,

de certitudine): desigur, evident, fireşte,

bineînţeles, negreşit, sigur, nici vorbă, cu

siguranţă, fără doar şi poate etc.; ● adverbele

de negaţie (exprimă ideea de infirmare):

nu, nici, nicicum, nicidecum, în nici un

caz, nici vorbă, nici pomeneală; ● adverbele

de îndoială (exprimă ideea de incertitudine):

cică, pesemne, poate, probabil,

posibil etc.; ● adverbele de proximitate

(exprimă ideea de apropiere): aproape,

mai, cât pe ce.; ● adverbele de precizare

şi de întărire (exprimă ideea de subliniere):

chiar, şi, taman, tocmai, exact; ● adverbele

de restricţie şi de exclusivitate

(exprimă ideea de limitare): barem, măcar,

cel puţin, încaltea, decât, doar, exclusiv,

numai; ● adverbele explicative:

adică, şi anume, alias, bunăoară, de

exemplu, mai exact, mai bine zis, cu alte

cuvinte, respectiv etc. Vezi şi Adverbe

modalizatoare. Adverbe relaţionale.

E. C.

Adverbe de timp

Adverbe care exprimă timpul în care

se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele

de timp răspund la întrebarea când?

Cele mai frecvente adverbe de timp sunt

următoarele: astăzi, mâine, poimâine,

ieri, îndată, degrabă, deunăzi, odinioară,

odată, demult, devreme, târziu. Unele

adverbe de timp se combină selectiv, în

virtutea semnificaţiei lor, cu timpurile

verbale: ieri – cu perfectul compus; azi –

cu prezentul; mâine – cu viitorul.

E. C.

Adverbe modalizatoare

Adverbe care introduc punctul de vedere

al locutorului faţă de conţinutul comunicării,

funcţionând ca modificatori ai

predicaţiei enunţării. Din punct de vedere

semantic, adverbele modalizatoare exprimă:

● ideea de confirmare, de certitudine:

desigur, evident, fireşte, bineînţeles,

negreşit, sigur, nici vorbă, cu siguranţă, e

mai mult decât precis, fără doar şi poate

etc.; ● ideea de incertitudine: cică, pesemne,

poate, probabil, posibil etc.; ● ideea de

obligaţie: obligatoriu, negreşit, neapărat,

în mod necesar, în mod obligatoriu. ● ideea

de preluare a discursului, a citării: pe

drept cuvânt, cu / pe bună dreptate. Vezi

şi Adverbe de opinie.

E. C.

Adverbe negative

Clasă de adverbe care funcţionează ca

marcă a negaţiei. Aceste adverbe ● servesc

la negarea predicatului sau a altei

părţi de propoziţie (nu: Afară nu plouă, ci

ninge., Nu cărţi, ci caiete a cumpărat elevul.);

● sunt utilizate în locul unei întregi

propoziţii, mai ales, când se răspunde

negativ la o întrebare (nu, deloc: Ai cumpărat

bilete la teatru? – Nu.; ● substituie

părţi de propoziţie circumstanţiale prezentate

ca inexistente (niciodată, nicicând,

niciunde, nicicum).

E. C.

Adverbe pronominale

Adverbe care ţin locul adverbelor propriu-zise

(Magazinul este aproape. – Magazinul

este aici). Se împart în următoarele

subclase: ● adverbe demonstrative:

precizează circumstanţe ale acţiunii prin

raportare la locutor, şi anume, arată apropierea

sau depărtarea spaţio-temporală

raportate la emiţător: aici, acolo, acum,

atunci, încoace, încolo; ● adverbe interogative

şi ● relative care au forme omonime:

cum, unde, încotro, cât, când, dincotro;

● adverbe nehotărâte: exprimă locul

(oriunde, undeva, altundeva), timpul

(oricând, cândva), modul (oricum, oarecum,

cumva), cantitatea (câtva, oricât).

Adverbele nehotărâte realizează aceleaşi

funcţii sintactice ca şi adverbele propriuzise,

iar adverbele nehotărâte oricare,

oricând, oriunde, oricum funcţionează şi

ca elemente de relaţie; ● adverbe negative:

exprimă negativ circumstanţele în

care are loc procesul: timpul (niciodată,

nicicând), locul (nicăieri, niciunde), modul

(nicicum, nicidecum), cantitatea (nicicât).

Ca şi celelalte adverbe substitute,

adverbele negative se încadrează în clasele

semantice de adverbe circumstanţiale şi

au aceleaşi funcţii sintactice.

E. C.

Adverbe relaţionale

Adverbe care funcţionează ca elemente

de relaţie în cadrul propoziţiei sau al

frazei. Acestea sunt adverbele relative

(Locul unde m-am născut îmi este foarte

scump.) şi adverbele nehotărâte care pot

avea statut de elemente de relaţie numai

în construcţiile relative neinterogative

libere (Oricând vei veni, eşti aşteptat.).

Adverbele relative îndeplinesc funcţii

sintactice în subordonatele pe care le introduc:

Te aştept unde am convenit.

Unele adverbe relative marchează atitudinea

locutorului, exprimând valori

contextuale suplimentare (îndoială, uimire,

surpriză): oare, nu care cumva, ce, cât

etc.: Oare este adevărat? Ce repede ai

venit! Cât de puternic eşti! Alte adverbe

relative actualizează în discurs valori

pragmatice şi au o funcţie de conectori

textuali (cu rol joncţional în cadrul frazei),

asigurând coeziunea şi coerenţa textuală.

Aceste adverbe exprimă următoarele

valori: ● o valoare concluzivă: atunci,

ei bine, totuşi (De ce atunci eşti supărată?);

● o valoare de precizare, de reformulare:

mai precis, mai exact, mai bine

zis, cu alte cuvinte, chiar, tocmai (Am

trecut pe la tine după-amiază, mai precis

la ora 15.); ● sau îndeplinesc o funcţie de

introducere a unui contraargument: dimpotrivă:

(Nu am afirmat că lucrarea este

slabă. Dimpotrivă, am spus că este foarte

bună.); ori de introducere a unei explicaţii:

adică, şi anume, alias, bunăoară, de

exemplu, respectiv (Ion este nepotul meu,

adică fiul fiicei mele.) etc.

E. C.

Adverbe substitute Vezi Adverbe

pronominale.

Adverbializare

Tip de conversiune care constă în trecerea

unui cuvânt în clasa adverbului.

Trecerea este marcată atât în plan morfologic,

prin pierderea flexiunii, cât şi sintactic,

prin funcţionarea lui în contextele

şi cu funcţiile adverbului. Cuvântul adverbializat

devine invariabil. Numai în

cazul trecerii adjectivelor calificative în

clasa adverbelor de mod procedeul adverbializării

este unul general şi regulat

(merge elegant, sprinten, frumos). În alte

cazuri, adverbializarea se referă doar la

unele cuvinte: unele substantive pot deveni

adverbe de timp sau de mod (Lucrează

seara.), unele verbe devin adverbe

propoziţionale (Poate că e ocupat); unele

pronume devin adverbe exclamative (Ce

peisaj!), unele numerale devin adverbe

(Mai întâi măsoară, apoi taie.).

E. C.

Afirmaţie

1. Vorbire prin care se afirmă ceva;

formulare cu caracter afirmativ. Poate fi

● sigură, exprimată prin adverbul profrază

da; prin propoziţii construite cu modul

indicativ sau optativ: Pe un deal răsare

luna ca o vatră de jeratic. (M. Eminescu)

sau ● nesigură, exprimată prin adverbele

poate, probabil, prin propoziţii dubitative

(Aşa o fi.), prin propoziţii prezumtive (Să

fi fost acum vreo zece ani.). Afirmaţia

sigură poate fi întărită prin adverbe şi expresii

de tipul: da, evident, sigur că da,

da-da-da, o, da etc. Afirmaţia nesigură

poate fi atenuată prin cuvinte şi expresii

de tipul: ştiu eu, poate. Un mijloc gramaticalizat

de întărire a adverbului de afirmaţie

da este adverbul ba (ba da), folosit

în enunţurile prin care vorbitorul contrazice

o propoziţie anterioară negativă (Nu

l-ai întrebat? – Ba da, dar nu mi-a răspuns

nimic.). Se realizează prin următoarele

mijloace: ● lexicale (adverbul specializat

pentru afirmaţie da; alte adverbe şi

locuţiuni adverbiale ca: fireşte, cu siguranţă,

fără îndoială, evident, locuţiuni

provenite prin elipsă din fostele enunţuri

Cum să nu? Nici nu încape vorbă., Cum

de nu?); ● sintactice (repetarea enunţului

interogativ sau a unei porţiuni din acesta:

Vrei mâncare? – Vreau mâncare. /

Vreau.); ● fonetice (îhî), precum şi prin

mijloace nonverbale, dintre care cel mai

frecvent (care de multe ori le însoţeşte pe

cele verbale) este datul din cap în sus şi în

jos însoţit şi de clipitul din ochi, sau gestul

corespunzător expresiei OK.

2. Termen sinonim cu propoziţia

enunţiativă afirmativă, în opoziţie cu negaţia.

A. H.

Afix

Instrument gramatical cu rol de prefix,

sufix sau infix; nume generic dat prefixelor,

sufixelor şi infixelor. Din categoria

afixelor fac parte prefixele şi sufixele derivative

(în- din încărunţi, -uţă din cănuţă),

sufixele gramaticale (-ez din desenez)

şi desinenţele (-i din fraţi, -e din bune, -m

din lucrăm). Ca unitate minimală de expresie,

afixul se opune cuvântului. Ceea

ce diferenţiază afixele de cuvinte este

lipsa de autonomie a celor dintâi.

Afixele sunt de două feluri. Se disting,

pe de o parte, ● afixe lexicale (prefixele

şi sufixele derivative), cu ajutorul cărora

se formează noi unităţi lexicale de la un

cuvânt de bază, iar, pe de altă parte, ●

afixe gramaticale (sufixele gramaticale şi

desinenţele), care ajută la exprimarea categoriilor

gramaticale. Deosebirea dintre

aceste două tipuri de afixe rezidă în rolul

cu care ele sunt folosite în limbă. Afixele

lexicale servesc la formarea cuvintelor

noi, a unităţilor lexicale distincte, iar afixele

gramaticale sunt folosite cu rol morfologic,

pentru alcătuirea formelor flexionare

care exprimă anumite aspecte gramaticale

ale cuvântului. Astfel, afixele

lexicale sunt purtătoare de informaţie lexicală

şi intră în componenţa cuvintelor

derivate, iar afixele derivative sunt purtătoare

de informaţie gramaticală şi sunt

componente ale cuvintelor flexibile.

Cu o valoare apropiată de cea a afixelor

gramaticale, în limba română, se mai

utilizează articolul substantival (un, o,

nişte, -l, -a, -i, -le), articolul genitival (al,

a, ai, ale), articolul adjectival (cel, cea,

cei, cele) şi verbele auxiliare care ajută la

formarea timpurilor şi modurilor compuse

şi a diatezei pasive.

I. B.

Agent

Rol tematic (funcţie semantică) atribuit(ă)

de verb unui actant (caz sau rol)

care desemnează unul dintre elementele

participante la realizarea procesului desemnat

de verb. Semnifică persoana care

iniţiază, realizează şi controlează acţiunea

exprimată de verb. Este deci factorul activ

care determină un proces, fiind entitatea

animată percepută ca instigator al acţiunii

exprimate de verb. Acest rol tematic

poate fi îndeplinit de un participant

dotat cu sursă proprie de energie, care

este în măsură sa declanşeze o acţiune

volitivă şi intenţională. Semantic, agentul

se caracterizează prin trăsăturile [+ Uman;

+ Control asupra acţiunii]. Este cerut de

verbele de acţiune: a lucra, a alerga, a

duce, a săpa etc. În plan sintactic, se realizează

prin subiect: Elevul recită o poezie.

Agentul poate fi şi subînţeles. În propoziţia

Facem temele pentru acasă în

fiecare zi., agentul nu este lexicalizat, dar

e uşor deductibil din context.

E. C.

Alfabet

Totalitatea literelor dintr-o limbă aşezate

într-o anumită ordine. Până în 1860

în scrierea limbii române s-a folosit alfabetul

chirilic. În Republica Moldova, până

în 1989 s-a scris cu alfabetul rusesc

adaptat. În limba română modernă se

scrie cu alfabetul latin. Alfabetul limbii

române are 31 de litere, care sunt perechi:

una fiind majusculă şi alta minusculă: A,

a, Ă, ă, Â, â, B, b, C, c, D, d, E, e, F, f, G,

g, H, h, I, i, Î, î, J, j, K, k, L, l, M, m, N, n,

O, o, P, p, Q, q, R, r, S, s, Ş, ş, T, t, Ţ, ţ,

U, u, V, v, W, w, X, x, Y, y, Z, z. Patru litere

(k, q, w, y) se folosesc la scrierea cuvintelor

străine.

I. B.

Alofon

Variantă a fonemului; reprezintă o realizare

poziţională a fonemului. Din cauza

anumitor factori, la nivelul realizărilor

concrete, unui fonem îi pot corespunde

mai multe alofone. De exemplu, fonemul

/a/ se va realiza prin alofone diferite în

funcţie de contextul în care se utilizează,

fie ca un sunet caracterizat prin trăsătura

’nazalitate’ înaintea consoanelor m, n, fie

ca un sunet lipsit de această trăsătură în

alte contexte.

I. B.

Alomorf

Variantă a morfemului; reprezintă o

realizare a aceluiaşi morfem în diferite

contexte. Uneori un morfem poate avea,

în funcţie de anumiţi factori, una sau mai

multe forme. Existenţa alomorfelor ca

variante ale aceluiaşi morfem poate fi

condiţionată fonetic sau morfologic. Printre

factorii fonetici, care pot influenţa

structura unui fonem determinându-l să-şi

modifice forma, se numără: componenţa

fonetică a elementelor vecine, existenţa

alternanţelor fonetice, poziţia accentului

în cuvânt etc. Acestea sunt numite alomorfe

fonetice. De exemplu, prefixul dezcunoaşte,

la nivelul realizărilor concrete,

variantele: dez-, des-, de-, care sunt determinate

de tipul de sunet cu care începe

rădăcina la care acestea se ataşează (a

dezbate, a despărţi, a deactiva). Alomorfele

a căror existenţă este condiţionată

morfologic se numesc alomorfe morfologice.

În acest caz, formele morfemului

sunt determinate de clasa de flexiune din

care face parte cuvântul respectiv. Drept

exemplu ar putea servi desinenţele de

plural ale substantivelor neutre (-uri, -e,

-i), care sunt exponenţii morfemului de

plural şi a căror formă concretă este determinată

de subclasa substantivului respectiv.

I. B.

Alternanţă fonetică

Modificare a unui sau a mai multor

sunete din cadrul rădăcinii unui cuvânt

prin care se diferenţiază formele lui gra-

maticale sau cuvintele formate prin derivare

de la aceeaşi rădăcină. În funcţie de

natura sunetelor care se schimbă, alternanţele

sunt de două feluri: ● alternanţe

vocalice, care se pot produce: între vocale

simple (a / ă – ţară / ţări, a / e – masă /

mese, ă / e – măr / mere), între vocale şi

diftongi (e / ea – sec / seacă, cireaşă /

cireşe, o / oa – uşor / uşoară) şi ● alternanţe

consonantice, care au loc între consoane

simple (d / z – brad – brazi, t / ţ –

frate / fraţi, s / ş – pas / paşi), între grupuri

consonantice (sc / şt – mască –

măşti, muscă / muşte, str / ştr – astru /

aştri), între o consoană şi ø (l / ø – cal /

cai, copil / copii). Alternanţele vocalice

se întâlnesc, cel mai des, în interiorul rădăcinii,

iar cele consonantice au loc, de

cele mai multe ori, la sfârşitul rădăcinii.

Alternanţa sunetelor este, în esenţă, un

fenomen de natură fonetică, dar cu repercusiuni

asupra sistemului morfologic şi

derivativ. Alternanţa sunetelor se produce

în cursul flexiunii sau în procesul derivării,

adică la alcătuirea formelor flexionare

ale cuvintelor şi la formarea de cuvinte

noi cu afixe. Alternanţele sunetelor care

se produc în cursul flexiunii servesc, împreună

cu alte mijloace, la exprimarea

valorilor gramaticale ale formelor flexionare

atât în cazul flexiunii nominale (substantiv,

adjectiv), cât şi în cadrul flexiunii

verbale. Manifestându-se în rădăcina cuvântului,

alternanţele se asociază cu un

anumit afix gramatical, deci ele au un rol

morfologic. Schimbările formale ale rădăcinii

servesc, în română, alături de desinenţe

şi sufixe, la exprimarea valorilor

gramaticale ale substantivelor, adjectivelor

şi ale verbelor. Astfel, alternanţele

fonetice pot marca diferenţe legate de

categoria numărului la substantive, de

categoriile genului şi numărului la adjective

şi de categoriile persoanei, numărului

şi timpului la verbe. De exemplu, distincţia

dintre forma de singular noapte şi cea

de plural nopţi este marcată, alături de

desinenţele -e şi -i, prin alternanţele oa / o

şi t / ţ. Alternanţele folosite numai cu rol

morfologic sunt numite alternanţe gramaticale

sau flexiune internă. În acest caz,

alternanţele constituie mijloace suplimentare

de marcare a unor categorii gramaticale.

I. B.

Anacolut

Discontinuitate sintactică în construcţia

propoziţiei sau a frazei; apare din cauza

neconcordanţei dintre modelul logic şi

realizarea gramaticală a enunţului. Vezi şi

Discontinuitate.

E. U.

Analiza derivativă a cuvintelor

Cercetare a cuvântului din punctul de

vedere al modului lui de formare cu scopul

stabilirii relaţiilor derivative cu alte

cuvinte. Analiza formării cuvintelor reprezintă

un procedeu prin care se examinează

modul de îmbinare a elementelor

componente ale cuvântului în procesul de

formare. Modalitatea de analiză derivativă

a cuvântului depinde de procedeul prin

care este format cuvântul (derivare, compunere

sau conversiune). Acest tip de

analiză este strâns legat de analiza structurii

morfematice a cuvintelor şi, de asemenea,

presupune descompunerea cuvântului

în elementele sale componente; în

plus, prevede stabilirea relaţiilor sale derivative

cu alte cuvinte, adică examinarea

modului de combinare a elementelor

componente în cadrul cuvântului analizat.

Analiza derivativă a cuvintelor cuprinde

următoarele etape: ● se precizează

cuvântul care a servit drept bază pentru

formarea cuvântului nou şi ● se stabileşte

modalitatea de îmbinare a elementelor

componente în structura acestui cuvânt.

De exemplu, cuvântul ascultător provine

de la verbul a asculta la care se adaugă

sufixul -tor.

I. B.

Analiza fonetică

Cercetare a cuvântului cu scopul stabilirii

sunetelor care îl compun, a grupurilor

de sunete din componenţa lui, a accentului

şi în vederea caracterizării acestor sunete.

Analiza fonetică presupune: descompunerea

cuvintelor în elemente fonetice

componente; stabilirea ordinii sunetelor

componente şi a modului lor de grupare;

stabilirea accentului; caracterizarea

vocalelor şi consoanelor. Ea este importantă

pentru analiza ortografică, deci contribuie

la formarea priceperilor şi deprinderilor

de scriere corectă.

Analiza fonetică include următoarele

operaţii: ● se împarte cuvântul în silabe

precizându-se numărul de silabe şi tipul

lor (silabă închisă / deschisă, silabă

accentuată / neaccentuată); ● se indică

locul unde cade accentul (silaba

accentuată); ● se caracterizează fiecare

sunet în parte: vocalele (deschisă / medie

/ închisă) şi consoanele (surdă / sonoră);

● se precizează dacă în structura

cuvântului sunt diftongi, triftongi sau

vocale în hiat; ● se indică numărul de

sunete şi numărul de litere din

componenţa cuvântului. Iată cum ar putea

fi realizată analiza fonetică a cuvântului

căprioară. În acest cuvânt: ● sunt 4 silabe

deschise: că-pri-oa-ră; ● accentul cade pe

penultima silabă (-oa-); ● caracteristica

sunetelor: c – consoană surdă; ă – vocală

medie; p – consoană surdă; r – consoană

sonantă; i – vocală închisă; o – vocală

medie; a – vocală deschisă; ● oa –

diftong ascendent, alcătuit din semivocala

o şi vocala a; ● cuvântul conţine 9 sunete

şi 9 litere.

I. B.

Analiza lexico-semantică

Cercetare a cuvântului ca unitate de

vocabular în vederea descrierii structurii

semantice şi a caracteristicilor lui lexicale.

Analiza semantică a cuvintelor înseamnă

descrierea denotaţilor acestor

semne în termenii trăsăturilor relevante

din punct de vedere lingvistic.

Analiza lexicală are drept obiectiv: definirea

sensului lexical al cuvântului;

identificarea caracterului monosemantic

sau polisemantic al cuvântului; delimitarea

sensului propriu şi a celui figurat; descrierea

sensului figurat al cuvântului;

examinarea posibilităţii cuvântului de a

avea sinonime şi antonime; determinarea

apartenenţei cuvântului la vocabularul

activ sau pasiv; stabilirea sferei de utilizare

a cuvântului. Astfel, analiza lexicală

presupune: ● determinarea semnificaţiei

cuvântului; ● stabilirea relaţiilor existente

între cuvântul analizat şi alte cuvinte din

limbă; ● precizarea capacităţii cuvântului

de a se combina cu alte cuvinte.

Analiza lexico-semantică a cuvintelor

implică următoarele operaţii: stabilirea şi

explicarea sensului lexical al cuvântului

cu ajutorul dicţionarului; precizarea caracterului

monosemantic sau polisemantic

al cuvântului; precizarea faptului daca

cuvântul respectiv în contextul respectiv

este folosit cu sens propriu sau figurat;

stabilirea sinonimelor şi antonimelor cuvântului

analizat; stabilirea stilului din

care face parte cuvântul analizat şi a sferei

lui de utilizare (cuvânt regional, arhaism,

neologism sau cuvânt legat de o

anumită sferă de activitate).

I. B.

Analiza lingvistică

Cercetare constând în observarea şi

caracterizarea fenomenelor de limbă

într-o anumită consecutivitate. În procesul

analizei lingvistice un fenomen lingvistic

este segmentat în elementele lui

componente şi încadrat în anumite clase

lexico-gramaticale.

Învăţarea limbii nu presupune numai

însuşirea unui set de reguli şi definiţii.

Scopul studierii limbii în şcoală constă în

descoperirea structurii acestei limbi ca

bază pentru formarea deprinderii de a

înţelege şi de a folosi corect limba dată.

Elevul trebuie să înveţe să identifice în

cadrul unui text fenomenele studiate şi să

le poată folosi în procesul comunicării.

Mijlocul care poate asigura atingerea

acestui scop este analiza lingvistică.

Analiza lingvistică este un proces

complex ce înglobează un ansamblu de

abilităţi de identificare, abilităţi de clasificare

şi abilităţi sintetice. Analiza lingvistică

este una dintre metodele fundamentale

de studiere a limbii în şcoală şi în

liceu. Dat fiind faptul că analiza lingvistică

este o metodă importantă de descoperire,

de sistematizare şi de generalizare, ea

se foloseşte la toate tipurile de lecţii: a) la

lecţiile de comunicare a cunoştinţelor noi

(pentru descoperirea fenomenelor de limbă

noi şi pentru formularea definiţiilor şi

a regulilor); b) la lecţiile de repetare şi de

fixare a cunoştinţelor (analiza lingvistică

permite reproducerea şi fixarea cunoştinţelor

despre fenomenul studiat); c) la lecţiile

de formare a deprinderilor (dezvăluie

multiplele posibilităţi de exprimare a limbii

şi le permite elevilor să-şi cultive propriile

posibilităţi de exprimare); d) la lecţiile

de verificare a cunoştinţelor.

Metoda de bază pentru formarea priceperilor

şi deprinderilor de scriere corectă

trebuie să fie analiza lingvistică însoţită

sistematic de realizarea diferitelor tipuri

de exerciţii.

I. B.

Analiza morfologică

Cercetare a cuvântului ca parte de

vorbire prin descrierea trăsăturilor lui

morfologice. Analiza morfologică constă

în identificarea părţilor de vorbire şi a

principalelor caracteristici ale acestora.

Ea presupune următoarele operaţii: ●

segmentarea textului în unităţi de analizat;

● încadrarea cuvântului analizat întruna

dintre părţile de vorbire; ● caracterizarea

acestei părţi de vorbire prin indicarea

subclasei lexico-gramaticale din care

face parte cuvântul dat, a categoriilor

gramaticale (pentru părţile de vorbire flexibile)

şi a trăsăturilor caracteristice (pentru

părţile de vorbire neflexibile).

Caracterizarea unităţii identificate prin

indicarea categoriilor gramaticale se face

prin respectarea unei ordini fixe pentru

fiecare parte de vorbire. Totodată, în cazul

părţilor de vorbire flexibile, la analiza

morfologică, este necesar sa fie precizată

forma-tip a cuvântului analizat. Astfel,

analiza morfologică a cuvântului poveştile

din propoziţia Poveştile însă uneori

mint. (Cezar Petrescu) se va desfăşura în

conformitate cu următoarele etape: ● în

primul rând, se va indica clasa lexicogramaticală

din care face parte cuvântul

respectiv (substantiv) şi ● forma-tip (poveste),

● apoi se vor stabili subclasele

lexico-gramaticale (substantiv comun,

inanimat), ● categoriile gramaticale (genul

feminin, plural, nominativ, forma articulată

hotărât, articolul -le) şi ● funcţia

sintactică (subiect).

I. B.

Analiza semică sau componenţială

Metodă lingvistică împrumutată din

fonologie, care urmăreşte depistarea asemănărilor

şi deosebirilor dintre sensurile

cuvintelor. Prin metoda analizei componenţiale

sensul poate fi descompus în

elemente minimale, care au primit denumiri

diferite, în funcţie de autor şi şcoală

lingvistică: componente de sens, trăsături

semantice distinctive, mărci semantice,

seme. S-a constatat că toate unităţile lexicale

pot fi reduse la un ansamblu de trăsături

pertinente din punct de vedere semantic.

De exemplu, sensul cuvântului casă

poate fi descompus în următoarele trăsături

semantice distinctive: a) clădire, b) cu

mai multe încăperi, c) servind de locuinţă

omului. Sensul cuvântului cocioabă conţine

următoarele seme: a) construcţie b)

servind de locuinţă omului, c) foarte mică,

c) sărăcăcioasă şi dărăpănată. Comparând

sensurile acestor două cuvinte, putem

constata ca ele au anumite seme comune,

dar şi anumite seme diferenţiatoare.

În cazul de faţă, semele comune celor

două cuvinte sunt cele care se referă la

tipul acestui obiect („construcţie, clădire”)

şi la destinaţia lor („servind de locuinţă

omului”). Se deosebesc însă prin

semele care descriu mărimea şi aspectul

lor („cu mai multe încăperi” pentru casă;

„foarte mică, sărăcăcioasă şi dărăpănată”

pentru cocioabă). În studiile de lingvistică,

semele sunt marcate prin ghilimele,

prin paranteze drepte sau prin bare oblice.

De exemplu, semul „foarte mică” poate fi

marcat şi astfel: [foarte mică] sau /foarte

mică/.

Analiza semică poate servi la stabilirea

elementelor prin care se caracterizează

mai multe cuvinte şi, totodată, la precizarea

elementelor de diferenţiere, adică

la depistarea semelor comune proprii mai

multor cuvinte şi a semelor variabile care

exprimă opoziţiile semantice în cadrul

unei anumite clase. Cele două tipuri de

seme – comune şi variabile – stabilite în

structura semantică a cuvintelor prin analiza

semică îndeplinesc funcţii diferite:

semele comune servesc la gruparea cuvintelor

în anumite clase semantice, iar

cele variabile stabilesc diferenţele semantice

dintre cuvintele unei clase semantice.

În felul acesta, cuvântul este mai întâi

încadrat într-o anumită clasă şi apoi diferenţiat

de celelalte elemente ale ei.

Metoda analizei semice se bazează,

aşadar, pe caracterul componenţial şi diferenţial

al sensului cuvintelor. Acest tip

de analiză presupune în mod obligatoriu

noţiunea de paradigmă. În lexic, paradigma

reprezintă o grupare, o clasă de

cuvinte care se definesc printr-o proprietate

semantică comună. Cu toate că până

acum nu a fost alcătuit un inventar universal

al trăsăturilor semantice distinctive,

s-a stabilit că există o relaţie directă

între analiza componenţială a sensurilor

cuvintelor şi definiţia lexicografică. S-a

observat că dintre cele două tipuri de seme,

elementele comune din structura semică

pot fi mai uşor descrise şi inventariate,

întrucât sunt mai unitare şi corespund

în mare genului proxim. Cat despre

diferenţele specifice din structura semică

a cuvintelor, ele sunt extrem de eterogene,

semantic şi referenţial. Din această

cauză, se consideră că variabilitatea semelor

reprezintă cel mai mare impediment

în stabilirea inventarului de trăsături

minime la nivel semantic.

În studiul lexicului, analiza semică este

folosită, în primul rând, pentru a pune

în evidenţă trăsăturile distinctive (semele)

cu ajutorul cărora se realizează definirea

cuvântului. Descrierea structurii semantice

a cuvintelor din această perspectivă

permite definirea mai exactă a cuvintelor

în dicţionare şi face posibilă o înţelegere

mai clară a diferenţelor şi a asemănărilor

dintre termenii aparţinând aceleiaşi clase.

I. B.

Analiza sintactică

Cercetare a propoziţiilor şi a frazelor

în vederea descrierii structurii lor şi a

elementelor lor componente (părţile de

propoziţie şi propoziţiile din componenţa

frazelor). Analiza sintactică a propoziţiei

presupune identificarea părţilor de propo-

ziţie şi a relaţiilor dintre ele. Acest tip de

analiză include următoarele etape: ●

segmentarea propoziţiei în părţi de propoziţie,

adică identificarea funcţiilor sintactice

îndeplinite de cuvinte în cadrul

propoziţiei; ● caracterizarea părţilor de

propoziţie în funcţie de următoarele aspecte:

mijloacele de exprimare; elementele

introductive; ● precizarea relaţiilor dintre

ele (de inerenţă, de coordonare, de

subordonare); ● alcătuirea schemei sintactice

a propoziţiei pentru a indica raporturile

sintactice dintre părţile de propoziţie;

● caracterizarea propoziţiilor în funcţie

de următoarele criterii: a) scopul comunicării;

b) structură; c) aspectul pozitiv

sau negativ al predicatului.

I. B.

Analiza structurii morfematice a

cuvintelor

Cercetarea cuvântului în vederea stabilirii

structurii lui. Analiza morfematică

sau analiza structurii morfematice a cuvintelor

presupune descompunerea cuvântului

în elementele componente.

Analiza morfematică are ca scop

identificarea şi descrierea unităţilor

minimale dotate cu conţinut din alcătuirea

cuvintelor. Acest tip de analiză presupune

următoarea ordine a etapelor: ● se

stabileşte ce parte de vorbire este

cuvântul analizat; ● se identifică

desinenţa cuvântului şi se stabilesc

valorile exprimate de această desinenţă

(numai în cazul cuvintelor flexibile); ● se

stabileşte tema cuvântului; ● se determină

rădăcina cuvântului prin comparaţie cu

celelalte cuvinte din cadrul familiei

lexicale; ● se delimitează sufixul şi

prefixul din structura cuvântului analizat.

Astfel, analiza structurii morfematice a

cuvântului şcolăriţă implică următoarele

operaţii: ● se stabileşte ce parte de

vorbire este cuvântul analizat

(substantiv); ● se identifică desinenţa

cuvântului, pornindu-se de la analiza

tuturor formelor gramaticale ale acestui

cuvânt (şcolăriţ-ă, şcolăriţ-a, şcolăriţ-ei,

şcolăriţ-ele, şcolăriţ-elor), desinenţa este

-ă şi apare ca marcă a următoarelor

categorii gramaticale: feminin, singular,

nominativ; ● se stabileşte tema

cuvântului: şcolăriţ-; ● se determină

rădăcina cuvântului prin comparaţie cu

celelalte cuvinte din cadrul familiei

lexicale (şcoal-ă, şcol-ar, şcol-ăr-iţă,

şcol-ăr-esc); rădăcina: şcoal-; ● se

delimitează sufixul şi prefixul din

structura cuvântului analizat; sufixul: -iţ-.

I. B.

Animat

Trăsătură semantică distinctivă (sem)

cu care se operează la descrierea semantică

(analiza componenţială) a substantivelor.

Semul animat se conţine în structura

semantică a substantivelor care denumesc

fiinţe. Cu alte cuvinte, trăsătura animat

este componenta sensului unui cuvânt din

clasa substantivului. De exemplu, substantivele

femeie, mamă, soră, mătuşă,

colegă sunt animate.

Termenul este utilizat şi în gramatica

generativă în operaţia de subcategorizare

a substantivelor şi a verbelor. Astfel, în

structura semantică a substantivelor om,

pasăre, câine, pisică poate fi identificată

trăsătura inerentă [+ Animat]; în subcategorizarea

verbelor a merge, a mânca, a

suferi, a plânge poate fi depistată trăsătura

[+ Animat] pentru poziţia subiectului,

iar a verbelor a mângâia, a iubi, a urî şi

pentru poziţia complement direct.

E. C.

Anterioritate / simultaneitate / posterioritate

1. Raporturi temporale între fenomenele

lumii reale, stabilite pe baza unui

punct de reper. Anterioritate – segment al

axei temporale aparţinând trecutului. Înglobează

acţiuni trecute în raport cu un

anumit punct de reper sau moment orientativ

(momentul vorbirii sau o altă acţiune).

Simultaneitate – segment al axei

temporale care exprimă acţiuni prezente,

concomitente cu momentul vorbirii. Posterioritate

– segment al axei temporale

aparţinând viitorului.

2. Trăsături semantice distinctive ale

categoriei gramaticale a timpului care

stau la baza diferenţierii formelor temporale

de prezent, trecut şi viitor. În limba

română timpurile verbale care exprimă o

acţiune anterioară momentului vorbirii

sau altei acţiuni de pe axa anteriorităţii

sunt: perfectul compus, perfectul simplu,

mai-mult-ca-perfectul şi imperfectul.

Timpurile simultaneităţii sunt prezentul

indicativ, prezentul conjunctiv şi prezentul

condiţional-optativ. Timpurile verbale

care exprimă o acţiune posterioară momentului

vorbirii sau unei alte acţiuni de

pe axa posteriorităţii sunt: viitorul (cele

patru forme), viitorul anterior, condiţional-optativul,

folosit cu valoare absolută,

şi prezumtivul prezent.

E. C.

Anticipare clitică

Tip de dublare clitică presupunând antepunerea

formelor scurte ale pronumelor

faţă de complementul direct sau indirect

exprimat printr-un nume, postpus verbului-predicat:

Cei doi prieteni îl privesc pe

străin. (Em. Gârleanu), Ce-mi tot spun ei

mie! (G. Coşbuc). Anticiparea complementului

postpus este: ● obligatorie când

este vorba de pronume personale, reflexive,

posesive şi demonstrative: Mă aştepta

pe mine., L-am luat pe al tău., Le-am ajutat

şi lor., I-am spus şi ei. şi ● facultativă,

atunci când complementul este exprimat

prin alte tipuri de pronume, prin numerale

sau substantive animate: (Le-)a permis

numai unora. (I-)a adresat mulţumiri directorului.

A. H.

Antonime

Cuvinte ale căror sensuri au anumite

trăsături semantice opuse. În acelaşi timp,

aceste cuvinte au şi o trăsătură supraordonată

comună. De exemplu, succes şi

eşec se opun prin majoritatea trăsăturilor

semantice, dar au şi o trăsătură comună –

un anumit rezultat care într-un caz este

favorabil, iar în celălalt, nefavorabil, iarnă

şi vară – anotimpuri, mare şi mic – se

referă la dimensiunile obiectelor, a urca

şi a coborî – vizează deplasarea în spaţiu.

Relaţia stabilită între cuvintele cu sens

contrar se numeşte antonimie. Cuvintele

între care există asemenea relaţii, de regulă,

formează perechi şi aparţin aceleiaşi

părţi de vorbire. De exemplu, substantive

antonime: pace / război; întuneric / lumină;

adevăr / minciună; prieten / duşman;

succes / eşec; adjective antonime: mare /

mic; tânăr / bătrân; harnic / leneş; frumos

/ urât; zgârcit / risipitor; verbe antonime:

a aduna / a risipi; a pleca / a veni;

a construi / a dărâma; adverbe antonime:

repede / încet; aproape / departe; pronume

antonime: tot / nimic.

Termenii aflaţi în raport de opoziţie se

presupun reciproc, ei aparţin aceleiaşi

sfere semantice. Aceasta înseamnă că ei

au în mod obligatoriu o dimensiune semantică

comună, pe baza căreia se face

corelarea celor două sensuri, şi un sem

contrar, care relevă incompatibilitatea lor.

De exemplu, cald şi rece au în comun

dimensiunea formată din semul „privitor

la temperatură”, iar ca trăsături semantice

incompatibile contrare, „apreciere în

plus”, respectiv „apreciere în minus”.

Antonimia se manifestă în cazul cuvintelor

care exprimă însuşiri, calităţi sau

al căror sens se referă la noţiunile de cantitate,

timp şi spaţiu. Din această categorie

fac parte adjective (curajos / fricos,

vesel / trist), substantive (bunătate / răutate;

tinereţe / bătrâneţe), verbe (a răsări

/ a apune; a urca / a coborî) şi adverbe

(bine / rău; aici / acolo; sus / jos; devreme

/ târziu). Din punct de vedere semantic,

perechile de antonime semnifică:

● sentimente şi stări ale omului (admiraţie

/ dispreţ; iubire / ură; sănătos /

bolnav; a râde / a plânge); ● fenomene

ale naturii şi stări ale mediului ambiant

(căldură / frig; noapte / zi; lumină / întuneric;

a se lumina / a se întuneca); ● însuşiri

şi calităţi (cald / rece; curajos / fricos;

vrednic / leneş); ● acţiuni cu orientare

opusă (a aduna / a risipi; a aprinde / a

stinge; a deschide / a închide; a pleca / a

sosi); ● noţiuni legate de timp şi spaţiu

(început / sfârşit; aici / acolo; aproape /

departe; azi / mâine; devreme / târziu;

dimineaţa / seara; sus / jos); ● noţiuni

legate de dimensiune şi de volum (mult /

puţin; înalt / scund; lung / scurt). Nu pot

avea antonime majoritatea substantivelor

cu sens concret (creion, casa, grădină,

copac, floare), absoluta majoritate a adjectivelor

relative (muntos, nocturn, omenesc,

primăvăratic, studenţesc) şi cele

mai multe verbe exprimând acţiuni care

nu presupun o anumită orientare (a cânta,

a dormi, a scrie, a trece).

Ca şi în cazul sinonimiei, antonimia se

realizează între sensurile cuvântului polisemantic.

De exemplu, cuvântul tare cu

sensul „care are o consistenţă solidă” are

ca antonim cuvântul moale, iar antonimul

aceluiaşi cuvânt cu sensul „care are forţă

sau rezistenţă fizică, voinic”, este cuvântul

slab.

În funcţie de structura lor morfologică,

antonimele pot fi de două feluri: ● antonime

cu radicali diferiţi (sunt numite şi

heterolexe): iubire / ură; veselie / tristeţe;

frumos / urât; a lua / a da; repede / încet;

● antonime cu aceeaşi rădăcină (numite şi

homolexe): interes / dezinteres; agreabil /

dezagreabil; drept / nedrept; a înarma / a

dezarma. În cazul antonimelor cu aceeaşi

rădăcină opoziţia semnificaţiilor se exprimă

lexical, adică prin întregul cuvânt

(absent / prezent; a aduna / a risipi), iar

la cele cu aceeaşi rădăcină opoziţia este

exprimată cu ajutorul prefixelor (adevărat

/ neadevărat; a lega / a dezlega). Antonimele

cu rădăcini diferite sunt cele mai

numeroase în limbă. Ele fac parte din

fondul lexical de bază. Antonimele cu

aceeaşi rădăcină sunt fie împrumuturi din

alte limbi, fie creaţii neologice (logic /

alogic; matur / imatur; mobil / imobil;

moral / imoral; normal / anormal).

I. B.

Apoziţie

Tip de atribut substantival pus în cazul

nominativ, indiferent de cazul cuvântului

determinat: Atunci în faţă i se ridică deodată

casa, locuinţa stăpânului grădinii.

(Em. Gârleanu). În limba română veche

se întâlneşte şi apoziţia acordată în caz cu

termenul regent: Cheile cetăţii Cameniţei.

(I. Neculce). În româna contemporană

acordul apoziţiei cu determinatul se face

doar în scopuri stilistice. Apoziţia poate fi

exprimată şi prin substantive la cazul vocativ

atunci când determină un substantiv

în cazul vocativ sau pronume de pers. 2

(tu, voi, Dumneavoastră, Dumneata etc.):

Apoi dă, bade Ipate, unde-i vorbă nu-i

mânie. (I. Creangă). Caracteristici generale:

● aduce o explicaţie a primului termen;

● intră cu acesta într-o relaţie de

egalitate şi astfel îi poate lua locul sau

poate fi înlocuită de acesta; ● este legată

uneori de termenul explicat prin adverbe

de mod explicative: adică, anume, mai

exact, mai precis, care subliniază natura

relaţiei dintre cei doi termeni; ● seamănă

prin conţinut cu o parte principală de propoziţie

(subiect); ● seamănă prin formă

cu un component al coordonării, aparţinând

de multe ori aceleiaşi părţi de vorbire

prin care este exprimat termenul explicat.

Există mai multe clasificări ale apoziţiilor,

având la bază diferite criterii. În

funcţie de natura relaţiei semantice cu

termenul determinat, se deosebesc apoziţii

● apoziţii de identificare, atunci când

exprimă ceva necesar pentru cunoaşterea

cuvântului determinat arătând obiectul

despre care este vorba: Iar aceşti doi ofiţeri

sunt hatmanii Iablonovski şi Potoţki.

(C. Negruzzi) şi ● apoziţii explicative,

atunci când exprimă ceva suplimentar,

intervenind ca o explicaţie pe care vorbitorul

consideră că e bine s-o dea. El, Sobieski,

fala leşilor, eroul creştinătăţii,

mântuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a

doua oară a da pas turcilor. (C. Negruzzi).

În funcţie de structură, se disting ● apoziţii

simple, reprezentate printr-o singură

unitate lexicală sau printr-o singură locuţiune:

Cumnată-mea Candachia socoate

că nu-i pe lumea asta viteaz mai falnic

decât bădiţa Cristea. (M. Sadoveanu) şi

● apoziţii dezvoltate, alcătuite din două

sau mai multe unităţi lexicale: Se plimba

visătoare Fatma, frumoasa fată a marelui

Ben-Omar, califul din Bagdad. (G. Coşbuc).

După capacitatea apoziţiei de a sintetiza

sau de a explicita conţinutul informaţional

al termenului explicat, se disting:

● apoziţia rezumativă, care reia, de

obicei, printr-un singur termen, o succesiune

de unităţi coordonate care reprezintă

termenul explicat; poate avea valoare

asociativă (totul, orice, oricine) sau privativă

(nimic): Copiii aveau nevoie de ajutor

de la şcoală, de la părinţi, de la oricine

i-ar fi sprijinit. şi ● apoziţia multiplă

(sau analitică), inversul relaţiei în care

este implicată o apoziţie rezumativă; termenul

explicat este reprezentat ca un întreg

descompus prin apoziţie în unităţi

componente, autonome, eterogene, legate

între ele printr-un raport de coordonare:

Şi cei trei crai, Paşadia, Pantazi şi Pârgu,

fac parte din boema deşănţată a Bucureştiului

de odinioară.

Topica. Apoziţiile stau, de regulă, după

cuvântul determinat: Medicul, un vechi

prieten al familiei, mi-a pus mâna pe

creştet. (L. Blaga).

Punctuaţia. Dacă apoziţia formează cu

elementul determinat o unitate, atunci ea

nu se separă de acesta prin virgulă: Moşul

Simion n-a vrut să se întoarcă acasă cu

mâna pustie. (L. Blaga). Apoziţiile simple

care apar ca o explicaţie suplimentară se

izolează de restul propoziţiei prin virgulă:

Ne rămase de la moşul, Simion Blaga.

(L. Blaga). Atunci când apoziţia este introdusă

de un cuvânt explicativ (adică,

anume, zis, numit), virgula se pune înaintea

acestuia: Viturinul nostru, adică stăpânul

şi totodată vizitiul trăsurii, ne duse

la cea mai bună locuinţă. (V. Alecsandri).

Apoziţiile dezvoltate, indiferent

de locul pe care îl ocupă în propoziţie, se

izolează totdeauna prin virgule, liniuţe de

pauză sau, mai rar, prin două puncte ori

paranteze: Sora mea Letiţia, cea mai mare

între fraţi, se căsătorea cu un tânăr din

acelaşi sat. (L. Blaga).

În sintaxa modernă, conceptul de apoziţie

este strâns legat de pragmatică, sintagma

apozitivă fiind interpretată ca un

fapt discursiv: este un act de limbaj, o

strategie discursivă cu o anumită intenţie

de comunicare, care impune selecţia la

nivel lexico-semantic. Reprezintă o întrerupere

a mesajului sub forma unui element

suplimentar, prin care locutorul dublează

prima denumire, considerată prea

vagă sau generală pentru a fi înţeleasă

corespunzător de interlocutor. Din punct

de vedere sintactic, apoziţia este un predicat

(caz particular al predicaţiei atributive)

care determină semantic baza, fără

să restrângă extensiunea acesteia. Ca expresie

a acestei „dependenţe” apoziţia

poate fi integrată într-o structură în cadrul

căreia îi revine funcţia sintactică de nume

predicativ (Andrei, prietenul meu,... şi

Andrei este prietenul meu.).

A. H.

Argou

Limbaj convenţional secret creat şi folosit

de vorbitorii unor grupuri sociale

marginale şi relativ închise pentru a nu fi

înţeleşi de restul societăţii. Apariţia unui

asemenea limbaj este determinată de dorinţa

unor categorii de vorbitori de izolare

sau de afirmare, prin limbaj, a solidarităţii

de grup. Aceste limbaje au, în linii mari,

aceeaşi structură gramaticală şi aceleaşi

cuvinte de bază proprii limbii standard, la

care se adaugă anumiţi termeni cu uz

restrâns. Caracteristica esenţială a argoului

este oralitatea.

În cadrul argoului se disting două aspecte

principale: ● limbajul mediilor interlope

şi ● limbajul tinerilor. Astfel, persoanele

din mediile interlope recurg la un

lexic opac pentru ceilalţi vorbitori din

dorinţa de a nu fi înţelese de virtualele

victime sau de reprezentanţii autorităţilor.

Elementele de argou specifice acestor

grupuri sociale sunt transparente numai

pentru cei iniţiaţi, adică numai pentru cei

care fac parte din grupurile lingvistice de

acest tip: delincvenţi, cerşetori, vagabonzi.

Acest vocabular special este alcătuit

● din cuvinte din limba comună, cărora

li se atribuie un alt sens (cutiuţă –

„cap”; fasole – „dinţi”; broască – „poşetă”;

coajă – „portofel”; cobzar – „trădător”;

lunetist – „informator”; termometru

– „bastonul de cauciuc din dotarea poliţiştilor”;

universitate – „închisoare”; obosit

– „beat”; a ciripi – „a trăda”), ● din cuvinte

regionale (calpuzan – „falsificator

de bani”; pârnaie – „închisoare”; tigvă –

„cap”) sau ● din cuvinte împrumutate din

alte limbi, ţigănească de cele mai multe

ori (biştari – „bani”, gagiu – „individ”;

haleală – „mâncare”; ţiflar – „poliţist”;

mişto – „foarte bun”; şucăr – „frumos”; a

ciordi, a mangli – „a fura”; a hali – „a

mânca”; a mardi – „a bate”).

Printre cei mai frecvenţi termeni de

argou sunt termenii folosiţi pentru desemnarea

hoţului şi a diverselor specializări

(angrosist, borfaş, boiţar, bojogar,

caramangiu, circar, ciupitor, cocor, coţcar,

croitor, diurnist, găinar, junior,

maimuţar, panacotist, pisicar, şmenar,

şpringar), termenii pentru poliţist (balaban,

beşliu, colţan, coroi, croncan, curcan,

cuţulan, daraban, erete, gabor, gonitor,

hingher, ienicer, îngeraş, scatiu, sticlete),

termenii pentru închisoare

(academie, arcan, başcă, bordei, bortă,

colegiu, colivie, copcă, cotlon, cuşcă,

fereală, fermă, gherlă, hrubă, pârnaie)

etc.

Limbaje convenţionale sunt create, de

asemenea, şi de alte categorii de vorbitori,

precum ar fi elevii, studenţii, militarii etc.

Apariţia unor limbaje specifice tinerilor

este determinată de nonconformismul

juvenil. În acest mod, acei care îl inventează

şi îl folosesc încearcă să se diferenţieze

de ceilalţi vorbitori, creându-şi astfel

o identitate aparte de restul societăţii. În

acelaşi timp, limbajul dat reprezintă şi un

semn de recunoaştere reciprocă a celor

care fac parte din acest grup. Dintre cuvintele

specifice argoului şcolăresc pot fi

menţionate: bac (de la bacalaureat), dirig

(de la diriginte), profa (de la profesoară).

Argoul este un limbaj care se află în

permanentă schimbare şi înnoire, tocmai

pentru a face dificilă înţelegerea de către

cei neiniţiaţi. Uneori, termenii de argou

îşi pot lărgi sfera de utilizare şi pătrund în

limbajul familiar şi chiar în operele literare,

unde sunt folosite pentru a evoca atmosfera

ce caracterizează mediile interlope

sau nonconformiste. În general, se

consideră însă că, prin esenţa sa, argoul

reprezintă un act de subversiune faţă de

cultura şi limba oficială.

I. B.

Argument

Termen introdus în circuitul lingvistic

de reprezentanţii gramaticii generativiste.

Este sinonim cu termenul actant. Ca şi

actanţii, argumentele desemnează participanţii

minimum necesari pentru desfăşurarea

procesului exprimat de predicat

(verb, adjectiv, adverb, interjecţie). Argumentelor

li se atribuie de către predicat

diverse roluri (agent, pacient, temă, experimentator,

sursă, locativ etc.) care le definesc

şi le diferenţiază. Teoria argumentelor

se bazează pe relaţia semantică între

predicat şi nominale. Se disting ● argumente

interne şi ● argumente externe.

Argumentele interne sunt caracteristici

lexico-semantice ale predicatului (verb,

adjectiv, adverb sau interjecţie), ele se

realizează prin complemente, fiind uneori

încorporate în structura lor semantică.

Argumentul extern este reprezentat sintactic

prin subiect şi este cerut de grupul

verb + complement. S-a menţionat în literatura

de specialitate că argumentele, corespund

actanţilor, cu deosebirea că în

teoria argumentelor se pune accentul pe

latura semantică a relaţiei dintre predicat

şi nominale, în timp ce cu referire la actanţi

se pune accentul pe natura sintactică

a relaţiei dintre predicat şi nominale, considerându-se

că actanţii sunt determinanţii

ceruţi de verb din necesităţi sintactice şi

dependenţi, prin restricţii sintactice, de

acesta. Vezi şi Actant.

E. C.

Arhaisme

Cuvintele ieşite din uzul general al

limbii. Aceste cuvinte au încetat să mai

fie folosite în vorbirea curentă din mai

multe motive. Unele dintre ele nu mai

sunt folosite deoarece realităţile denumite

(obiecte, instituţii, îndeletniciri, ranguri,

funcţii, acţiuni) nu mai există (agă, arnăut,

arcaş, birjă, clucer, comis, diac, flintă,

giubea, haraci, hatman, iţari, işlic, logofăt,

opaiţ, opinci, paloş, paşă, postelnic,

serdar, spătărie, a mazili), altele au fost

marginalizate şi scoase din uz de concurentele

lor sinonimice: buche (a fost înlocuit

prin literă), bucoavnă (prin abecedar),

cinovnic (prin funcţionar), herb

(prin stemă), iscoadă (prin spion), leat

(prin an), mezat (prin licitaţie), ocârmuire

(prin guvernare), pizmă (prin invidie),

rost (prin gură), slobod, volnic (prin liber),

voroavă (prin cuvânt), zapis (prin

document), zlătar (prin aurar) etc.

Se delimitează ● arhaisme lexicale şi

● arhaisme semantice. Arhaismele lexicale

sunt cuvintele care nu se mai folosesc

în limba de azi deoarece au dispărut realităţile

social-politice pe care le denumeau

sau fiindcă au fost înlocuite de alte cuvinte

noi (abagiu, bogasier, caftan, gugiuman,

vistier, zapciu). Prin arhaisme semantice

se înţeleg sensurile învechite ale

unor cuvinte polisemantice care continuă

să fie folosite în limba contemporană, dar

cu alte sensuri. De exemplu, cuvântul

carte a avut cândva sensul „scrisoare”,

limbă (popor), moşie (patrie), a certa (a

pedepsi), mişel (sărman, sărac, nenorocit),

mândru (înţelept).

Pe lângă cele două tipuri de arhaisme,

se mai disting şi variante arhaice fonetice

sau morfologice ale unor cuvinte care mai

sunt şi astăzi în uz. Variantele fonetice

sunt forme ale cuvintelor care se deosebesc

printr-unul sau prin câteva sunete de

cuvintele limbii literare contemporane:

calamare (pentru călimară), hitlean (viclean),

jac (jaf), lăcaş (locaş), a oborî (a

doborî), a rumpe (a rupe), sumeţi (semeţi).

Variantele morfologice sunt formele

învechite ale unor cuvinte: aripe, grădine,

gure, inime, mânuri, palaturi, pretexturi,

roate, văzum, şezum, viind etc.

Arhaismele se mai folosesc astăzi în

lucrările în care sunt descrise realităţile

sociale din trecut. În operele literaturii

artistice arhaismele se folosesc pentru

crearea unui colorit caracteristic unei

anumite epoci, pentru a evoca evenimente

din trecutul istoric sau în scopuri stilistice.

Unele arhaisme şi variante arhaice se

mai păstrează în limba literară contemporană

doar în componenţa unor expresii şi

locuţiuni. În acest caz, vorbitorii de obicei

sesizează sensul de ansamblu al expresiei,

fără a cunoaşte sensul cuvintelor învechite,

de exemplu: a veni de hac, a nu şti o

iotă, a nu şti buche (literă), a rămâne

lefter (liber), a pune beţe în roate.

I. B.

Arhigen

Tip de gen gramatical. În limba română

au fost identificate două arhigenuri

alcătuite de substantivele defective de

număr. Din primul arhigen fac parte substantivele

singularia tantum care sunt admise

de contextul acest, această: văz,

armonie, fericire. Cel de al doilea arhigen

cuprinde substantivele pluralia tantum

care pot apărea în contexte de tipul aceşti,

aceste: câlţi, iţari, icre.

I. B.

Articol

Cuvânt cu rol de instrument gramatical.

În limba română există următoarele

feluri de articol: ● articolul substantival,

● articolul adjectival, ● articolul posesiv.

Deşi puţin numeroasă, clasa articolului

este eterogenă din punct de vedere funcţional

şi al valorilor exprimate. Aceste specii

de articol funcţionează ca: ● marcă a

categoriilor gramaticale ale substantivului

(gen, număr, caz); ● marcă a categoriei

determinării care exprimă gradul de individualizare

a substantivului, categorie

care se realizează prin opoziţia următoarelor

forme ale substantivului: sat, sate

(articol zero) – un sat, nişte sate (articol

nehotărât) – satul, satele (articol hotărât);

● element de legătură în cadrul grupului

nominal între substantiv şi determinantul

său (elevul cel harnic, fratele meu cel

mic) şi ● marcă a substantivizării (a trece-

rii altor părţi de vorbire în clasa substantivului):

săracul, bogatul, zgârcitul, binele,

frumosul.

Articolul substantival este un cuvânt

auxiliar care însoţeşte substantivul. Funcţia

de bază a articolului substantival constă

în exprimarea categoriei determinării,

care arată în ce măsură obiectul desemnat

este cunoscut vorbitorilor: un om / omul;

o carte / cartea. Pe lângă exprimarea categoriei

determinării, articolul substantival

exprimă genul, numărul şi cazul substantivului

(prietenul – prietenii; prietenului

– prietenilor).

Există două specii de articol substantival:

● articolul hotărât şi ● articolul nehotărât.

Articolul nehotărât (un, o, nişte) se

foloseşte pe lângă un substantiv care denumeşte

un obiect necunoscut vorbitorilor:

un copac, un sat, o cărare, nişte case.

Articolul nehotărât este variabil după gen,

număr şi caz: N. A. un băiat, o fată, nişte

băieţi / fete; G.D. unui băiat, unei fete,

unor băieţi / fete. Articolul nehotărât este

proclitic. El stă înaintea substantivului şi

se scrie separat de acesta: un copil, o

floare.

Articolul hotărât (-l, -a, -i, -le) se întrebuinţează

pe lângă un substantiv care

desemnează un obiect individualizat întro

anumită privinţă, adică un obiect cunoscut

vorbitorilor în situaţia dată de comunicare:

copacul, satul, cărarea, casele.

Articolul hotărât este variabil după gen,

număr şi caz: N. A. băiatul, fata, băieţii,

fetele; G.D. băiatului, fetei, băieţilor, fetelor.

În ceea ce priveşte poziţia sa, articolul

hotărât este enclitic. El stă după

substantivul articulat fiind sudat cu acesta:

copilul, floarea. O situaţie aparte prezintă

doar forma de G.D. a articolului

hotărât lui, care, la declinarea substantivelor

nearticulabile enclitic, se foloseşte

înaintea substantivului: caietul lui Ion,

casa lui bunicu-meu, la mijlocul lui februarie

etc.

Cele două articole substantivale se caracterizează

printr-o valoare abstractă,

care nu poate fi concepută separat de

semnificaţia substantivului, de aceea,

atunci când se vorbeşte despre valorile

articolului substantival, se are în vedere,

de fapt, forma substantivului cu articol

hotărât şi forma substantivului cu articol

nehotărât. Din acest punct de vedere, articolul

nehotărât este un articol clasificator.

Prin valoarea sa articolul nehotărât se

apropie de semantica adjectivului nehotărât

oarecare, desemnând un element oarecare

din mai multe. Un substantiv articulat

nehotărât denumeşte un obiect despre

care se ştie că face parte dint-o clasa

anumită de obiecte, fără ca să se cunoască

despre care anume element al clasei este

vorba: un băiat, un elev, un profesor, o

şcoală. Prin urmare, un astfel de substantiv

reprezintă un răspuns la întrebarea ‘ce

fel de obiect este acesta şi din ce clasă

face el parte?’

La rândul său, articolul hotărât îndeplineşte

o funcţie de individualizare. Un

substantiv articulat hotărât desemnează

un obiect individualizat, care ţine de o

anumită clasă şi, în acelaşi timp, este diferenţiat

distinct de alte obiecte de acelaşi

fel: băiatul, elevul, profesorul, şcoala.

Există o corelaţie strânsă între semnificaţia

substantivului şi valorile exprimate

de articol. Articolul nehotărât la singular

are o anumită similitudine cu semnificaţia

numeralului cardinal şi din această cauză

este admis doar de substantivele care denumesc

obiecte separate, caracterizate

prin anumite limite, printr-o anumită formă,

deci de substantivele numărabile: un

copac, o carte, un stilou. Acest articol, de

regulă, nu este compatibil cu substantivele

care semnifică noţiuni abstracte, substanţe

sau obiecte existând sub forma

unor mase amorfe, altfel spus, cu substantivele

nenumărabile, precum: blândeţe,

claritate, libertate, punctualitate, sinceritate,

singurătate, ceară, fosfor.

I. B.

Articol adjectival

Subspecie de articol care apare în vecinătatea

unui adjectiv. Articolul adjectival

(cel, cea, cei, cele) este variabil după

gen, număr şi caz, având următoarele

forme: sg. N.A. cel, cea, G.D. celui, celei;

pl. N.A. cei, cele, G.D. celor. Articolul

adjectival îndeplineşte următoarele funcţii:

● serveşte ca element de legătură între

adjectiv şi substantivul determinat, care

poate fi un substantiv comun articulat

hotărât sau un nume propriu: băiatul cel

înalt, fata cea mijlocie, Ştefan cel Mare,

Mircea cel Bătrân; Fereşte-te de omul cel

rău!; ● este un indice al utilizării cu valoare

substantivală a unui adjectiv: cel

sărac, cel leneş, cei mari. Cel tânăr spune

câte face, bătrânul câte a făcut, nebunul

câte are de gând să facă.

În ambele situaţii articolul substantival

apare şi ca marcă suplimentară a genului,

a numărului şi a cazului la adjectiv: m.:

omul cel bun, oamenii cei buni; f.: casa

cea înaltă, casele cele înalte.

I. B.

Articol posesiv

Subspecie de articol (numit şi articol

genitival) care are ● o funcţie morfologica

de morfem al substantivelor în genitiv

sau ca formant în structura unor pronume

şi numerale şi ● o funcţie sintactică asigurând

coeziunea grupului sintactic constituit

dintr-un nume şi determinantul său

în genitiv (această carte a colegului). Are

flexiune în raport cu genul şi numărul:

sg., m. al, f. a, pl., m. ai, f. ale. Are şi o

formă de G.D. pl. alor.

Articolul genitival apare ca element

constitutiv al unei variante poziţionale a

cazului genitiv (al colegului, a copilului).

Având funcţia morfologică de marcare a

genitivului, articolul distinge cazul genitiv

de dativ. Poate apărea însă şi în structura

pronumelor posesive (al meu), a numeralelor

ordinale (al doilea) şi a adjectivelor

pronominale antepuse (ai noştri

tineri). Datorită funcţiilor îndeplinite este

considerat un semn al cazului genitiv şi

totodată articol de legătură.

Din punct de vedere sintactic, este un

element de legătură între substantivul în

genitiv şi substantivul determinat (un

prieten al fratelui. Articolul genitival se

acordă cu substantivul determinat de substantivul

în genitiv: m. sg.: un copil al

vecinului, m. pl.: nişte copii ai vecinului,

f. sg.: această zi a anului, f. pl.: aceste

zile ale anului sau înlocuit de substantivul

în genitiv: Ai casei au plecat. = locuitorii

casei; Câinele este al bunicului = câinele

bunicului.

Apariţia articolului genitival în cadrul

construcţiilor cu genitivul este determinată

de anumite condiţii sintactice. Folosirea

articolului genitival este obligatorie

atunci când: ● termenul regent este nearticulat

enclitic (un copil al vecinului,

acest copil al vecinului), ● între genitiv şi

termenul regent este aşezat un alt determinant

(copilul cel mic al vecinului), ● substantivul

în genitiv se coordonează cu un

alt genitiv (editarea ziarelor şi a revistelor).

I. B.

Articulare

1. Pronunţare sau rostire clara a unui

sunet, a unui cuvânt. Cele două tipuri de

sunete – vocalele şi consoanele – se caracterizează

printr-o articulare specifică.

În cazul vocalelor, curentul de aer iese

liber, producerea lor fiind determinată de

vibraţia coardelor vocale. La consoane

curentul de aer întâlneşte un anumit obstacol,

care determină producerea sunetului

respectiv.

2. Ataşare la un substantiv a articolului

substantival hotărât şi nehotărât.

I. B.

Aspect

Categorie gramaticală a verbului prin

care se exprimă felul acţiunii desemnate

de verb. Este caracteristică pentru limbile

în care opoziţiile aspectuale se realizează

cu mijloace gramaticale (prefixe, infixe),

realizând serii de cuvinte opozitive. De

exemplu, în limba rusă principala opoziţie

aspectuală perfectiv / imperfectiv este exprimată

prin perechi de cuvinte formate

de la aceeaşi rădăcină cu ajutorul prefixelor:

делать / сделать; видеть /

увидеть; читать / прочитать etc. În

limba română, aspectul nu se exprimă

regulat prin mijloace gramaticale, de aceea

nu este considerat o categorie gramaticală

de sine stătătoare a verbului. Distincţiile

aspectuale perfectiv / imperfectiv,

incoativ / terminativ, progresiv / linear,

semelfactiv / iterativ, durativ / momentan

etc. se exprimă prin diferite mijloace

gramaticale, lexicale şi semantice, cuprinse

în categoria funcţional-semantică a

aspectualităţii.

E. C.

Aspect momentan

Valoare aspectuală a verbului prin care

se exprimă o acţiune punctuală, instantanee.

Se opune valorii durative. Aspectul

momentan în limba română se exprimă

prin verbe momentane: a apărea, a muri,

a se naşte, a tresări. Verbele momentane

se caracterizează prin încorporarea trăsăturii

[+ Momentan] în matricea lor semantică.

E. C.

Aspect perfectiv / imperfectiv

Valori care caracterizează acţiunea desemnată

de verb din punctul de vedere al

temporalităţii interne, adică al duratei de

desfăşurare acţiunii. Aspectul perfectiv

exprimă o acţiune terminată, iar aspectul

imperfectiv – o acţiune neterminată, în

desfăşurare. Vezi şi Aspectualitate.

E. C.

Aspectualitate

Categorie funcţional-semantică specifică

verbului, specializată pentru caracterizarea

modului de desfăşurare a acţiunii

(germ. Aktionsart), a felului în care vorbitorul

percepe procesul desemnat de verb.

Include mijloacele de exprimare a valori-

lor aspectuale: ● perfectiv (acţiune terminată:

Elevul a învăţat poezia. – imperfectiv

sau nonperfectiv (acţiune în desfăşurare:

Elevul învăţa poezia.); ● durativ (Elevul

merge.) – momentan, punctual (Elevul

a căzut.); ● determinat / individual (Elevul

scrie o compunere.) – generic (Elevul

scrie compuneri.); ● unic / semelfactiv

(Vara aceasta plec la bunici.) – iterativ

(Vara, de obicei, plec la bunici.); ● incoativ

(El începe să scrie.), continuativ (El

continuă să scrie.) şi terminativ (Ei termină

de scris.).

Lipsa unor mărci proprii pentru opoziţiile

aspectuale în limba română este recompensată

de o serie de mijloace de diferită

natură, cum ar fi: ● flexiunea verbului,

împreună cu mărcile temporale:

cântă – a cântat – cânta, reprezentative

fiind valorile aspectuale perfectiv şi imperfectiv

ale timpurilor perfect (simplu

sau compus) şi imperfect; ale prezentului

indicativ, care în funcţie de context şi de

sensul lexical al verbului exprimă atât

aspectul durativ şi imperfectiv (Elevul

citeşte.), cât şi pe cel iterativ (Elevul sare.);

viitorul propriu-zis poate avea valoare

durativă sau iterativă; viitorul anterior

e perfectiv etc. ● unele perifraze alcătuite

din două verbe: începe a cânta – termină

de cântat; ● unele adverbe şi locuţiuni

adverbiale (deodată, brusc, imediat – aspect

momentan; mereu, neîncetat, întruna

– aspect durativ; din când în când, zilnic,

săptămânal, lunar – aspect iterativ etc.);

● unele complemente sau propoziţii circumstanţiale:

cântă zilnic; lucrează mereu.;

● valori aspectuale incluse în semantica

verbului: a căuta – a găsi, a privi

– a vedea etc.; ● construcţii cu două verbe

coordonate: Stau şi aştept., Ia şi mănâncă.

În unele studii, rolul de mijloc

gramatical de exprimare a valorilor aspectuale

se atribuie prefixului a- în perechi

lexicale ca a luneca / a aluneca; a

dormi / a adormi, a lungi / a alungi, prin

care se exprimă valoarea incoativă sau

punctuală; prefixului în-, ca formant al

verbelor eventive (a întineri) exprimând

aspectul transformativ, precum şi a sufixelor

-ni (a ciocni) şi -ăni, prin care se

exprimă opoziţia momentan / iterativ.

Însă apariţia sporadică a acestor prefixe

face controversat statutul lor. Aşadar, în

limba română categoria aspectului se realizează

prin mijloace gramaticalizate (care

sunt formele temporale ale verbului) în

cazul unei singure opoziţii aspectuale, şi

anume perfectiv – nonperfectiv. Celelalte

trăsături aspectuale se manifestă prin mijloace

lexicale sau lexico-gramaticale.

Astfel, valorile aspectuale [Durativ],

[Momentan], [Iterativ], [Schimbare] etc.

sunt incluse în semantica verbului sau

sunt redate cu ajutorul determinanţilor

adverbiali. Valorile aspectuale [Incoativ],

[Continuativ], [Terminativ] sunt exprimate

prin mijloace lexico-gramaticale, şi

anume, prin îmbinarea cu verbe de aspect

(a începe, a continua, a termina etc.).

E. C.

Atribut

Parte secundară de propoziţie care determină

un substantiv sau un substitut al

lui indicând diferite caracteristici ale obiectului

(cantitatea, mijlocul, apartenenţa,

materia, locul); răspunde la întrebările

care?, ce fel de?, a cui?, câţi?, câte?, al

câtelea?, a câta? etc. De exemplu: E un

om bălan, cu ochii albaştri. (Em. Gârleanu),

A cincea zi au fost trei mese în plus.

(V. Eftimiu). În calitate de regenţi ai atributului

pot apărea substantivul: Vorba

multă, sărăcia omului. (Folclor) sau pronumele

cu valoare substantivală: Cine

erau acei alţii? (Z. Stancu).

Se disting mai multe tipuri de atribut,

clasificarea având la bază criterii diferite.

După legătura cu regentul, se delimitează:

● atribute izolate, care, aducând o informaţie

suplimentară utilă, dar nu indispensabilă

pentru comunicare, relevă o legătură

slabă cu regentul; acestea apar, de cele

mai multe ori, atunci când regentul este

un nume propriu căruia îi urmează imediat,

când regentul este un pronume, mai

ales personal, sau când regentul este un

substantiv comun, iar atributul care îi urmează

are o determinare de tip completiv:

Cheamă-l pe Ion, colegul tău., Ea, singură,

stătea la poartă. Izolarea acestor atribute

este marcată în scris prin virgule sau

linie de pauză. Semantic, atributele izolate

se împart în a) descriptive (Copilul,

înalt şi firav, ascunse foaia.) şi b) circumstanţiale

(care exprimă o valoare suplimentară

circumstanţială: Copilul, ambiţios,

răspunde impecabil. – valoare cauzală);

● atribute neizolate, care se află în

legătură strânsă cu termenul regent, ele

fiind indispensabile pentru comunicare.

Acest tip de atribute este frecvent în limba

română şi nu se separă de regent. Din

punct de vedere semantic, atributele neizolate

pot fi a) de identificare sau determinative:

(Plăcerea de a citi.) şi b) de

calificare sau calificative (Halal băieţi!).

După structură se deosebesc: ● atribute

simple, alcătuite dintr-o singură unitate

lexicală: Ades un zgomot surd mă face să

tresar. (L. Blaga) şi ● atribute multiple,

alcătuite din două sau mai multe unităţi

lexicale: Glasul acesta aspru şi ciudat îi

împrăştie deodată orice teamă. (L. Rebreanu).

În funcţie de partea de vorbire prin care

se exprimă, se disting: ● atribute adjectivale

exprimate prin adjectiv sau prin

orice altă parte de vorbire cu valoare de

adjectiv (reunite pe baza trăsăturii comune

a acordului gramatical cu regentul):

Sosi clipa, clipa cea mare. (Z. Stancu), Al

doilea lucru este pentru acel franţuz. (M.

Sadoveanu); gerunziul şi participiul cu

valoare de adjectiv se acordă cu substantivul

şi au desinenţe speciale pentru gen:

om suferind, femeie suferindă; copac aurit,

frunză aurită; ● atribute substantivale,

exprimate prin substantive sau părţi de

vorbire substantivizate în cazul genitiv

(Întâi a răsărit colţul ierbii. (Z. Stancu),

dativ (El e cumnat lui Ion.) sau acuzativ

(Funigei de toamnă începeau a pluti pe

adieri de vânt pe valea Jijiei. (A. Russo);

● atribute pronominale, exprimate prin

diferite categorii de pronume la cazurile

genitiv, dativ sau acuzativ: Datinile acestora

sunt diferite., Lauda de sine nu miroase

a bine. (Folclor), Ion este văr drept

acestuia., Şi de crunta-mi vijelie tu te

aperi c-un toiag? (M. Eminescu); ● atribute

verbale, exprimate prin supin, prin

infinitiv sau prin gerunziu neacordat:

Avem vreme de gândit., Alţi agenţi veniră

cu straiele mirosind a fum. (M. Sadoveanu);

● atribut adverbial exprimat prin adverbe:

Cine se loveşte de pragul de sus, îl

vede şi pe cel de jos. (Folclor); ● atribute

interjecţionale, exprimate prin interjecţii:

Avea o fată pfii!, Halal oameni!

Unele valori sunt comune mai multor

tipuri de atribut (cum ar fi: posesia, subiectul

acţiunii, obiectul acţiunii), altele

sunt specifice unui anumit tip (de exemplu,

comparaţia).

Topica. De regulă, atributul stă după

cuvântul determinat. Sunt totdeauna postpuse

atributele verbale, adverbiale, interjecţionale,

ca şi unele adjectivale, mai ales

termeni tehnici: Apoi tot mai am zile de

trăit. (I. Creangă); Auzeam strigăte de chemare:

„hăp-hăăp! hăp-hăăp!” (I. Al. Brătescu-Voineşti).

Sunt totdeauna antepuse

sau de preferinţă antepuse atributele exprimate

prin adjective pronominale ca

fiecare sau prin numerale ca ambii. O

clasă aparte o reprezintă atributele exprimate

prin adjective care actualizează sensuri

diferite în raport cu topica: nou (o

nouă carte „încă o carte” – o carte nouă

„o carte recentă”) etc.

Atributul mai este considerat, în sintaxa

modernă, component sintactic care

face parte din grupul nominal funcţionând

ca adjunct al centrului nominal, de care

este legat printr-o relaţie de dependenţă.

Atributul restrânge sfera semantică a regentului

introducând noi componente semantice,

utile identificării referentului

reprezentat prin regent. Prin sensul lui,

atributul aduce informaţii suplimentare cu

privire la nominalul-centru şi îndeplineşte

funcţia de individualizare (acest om, aşa

om), de calificare (fată frumoasă), de

cuantificare (trei elevi) sau de categorizare

(număr impar, vopsea de păr). Atunci

când au drept regenţi substantive de provenienţă

verbală, atributele se apropie de

complementele specifice verbului cu care

se asociază formal sau semantic centrul

nominal. La nivelul realizării propoziţionale,

în funcţie de natura conectorului,

atributele pot fi ● relative şi ● conjuncţionale.

Această clasificare formală acoperă

clase eterogene din punctul de vedere

al realizărilor semantico-gramaticale, de

aceea trebuie coordonată şi cu alţi factori,

cum ar fi natura centrului nominal sau, în

cazul atributelor adjectivale, natura morfologică

originară.

A. H.

Atribut categorial

Determinativ obligatoriu, care restrânge

extensiunea primului termen şi serveşte

la identificarea referenţială a obiectului

desemnat. Apare în construcţii fals apozitive,

structuri care au în calitate de referent

un singur obiect. În calitate de termen

regent pentru un astfel de atribut

apare un substantiv comun articulat cu

articol hotărât şi poate face parte din sfere

semantice diferite – nume de rudenie,

funcţii, regiuni, instituţii, opere artistice

etc. Termenii sunt susceptibili de a primi

o complinire realizată prin nume propriu:

bunicul Mihai, munţii Carpaţi, vulcanul

Etna etc. În lingvistica modernă se consideră

că astfel de construcţii nu sunt apozitive

pentru că cei doi termeni nu denumesc

acelaşi concept din perspective diferite.

Primul termen este numele clasei,

actualizate prin cel de-al doilea. Din

punct de vedere semantic, între atribut şi

regentul său se stabileşte o relaţie de incluziune

şi nu de echivalenţă. Atributul

categorial are o poziţie obligatoriu postpusă

regentului: Editura Univers şi-a expus

noutăţile. Schimbarea ordinii termenilor

este posibilă fără să afecteze buna

formare a enunţului, dar numai dacă atrage

schimbarea calităţii atributului categorial

în apoziţie: Eroul Vasilescu a fost

decorat., Vasilescu eroul a fost decorat.,

Vasilescu, eroul, a fost decorat.

A. H.

Auxiliar (verb)

Verb desemantizat, abstract care funcţionează

ca instrument gramatical în urma

pierderii independenţei lexicale şi sintactice.

În limba română există trei verbe

auxiliare: a avea, a fi şi a vrea. Ele îndeplinesc

funcţia de marcă a categoriilor

gramaticale de diateză, mod, timp, persoană

şi număr, servind la alcătuirea formelor

verbale compuse. Au forme modificate,

uneori foarte îndepărtate de forma

de origine (de exemplu, aş, ar – provenite

de la auxiliarul a avea).

Auxiliarul a avea, prin formele specializate

(am, ai, a, am, aţi, au) ajută la alcătuirea

perfectului compus; prin formele

(aş, ai, ar, am, aţi, ar) ajută la constituirea

condiţional-optativului prezent şi perfect,

iar prin formele care coincid cu cele

ale verbului lexical, predicativ (am, ai,

are, avem, aveţi, au) intră în componenţa

viitorului II.

Auxiliarul a fi este, în primul rând,

marcă a diatezei pasive. Apare în conjugarea

pasivă la toate modurile şi timpurile,

indicând modul, timpul, persoana şi

numărul acestei forme compuse a verbului.

Nu are forme specializate. Sunt folosite

aceleaşi forme cu ale verbului predicativ

a fi: sunt, eşti, este, suntem, sunteţi,

sunt. La diateza activă a fi este auxiliar

numai prin unele forme: ● cu forma invariabilă

a fi: a) la conjunctiv perfect (să fi

ştiut, să fi lucrat); b) la infinitiv perfect (a

fi ştiut) şi c) la condiţional-optativ perfect

(ar fi fost, am fi ştiut); ● cu formele identice

cu cele de viitor ale verbului lexical a

fi: a) la viitor anterior şi prezumtiv perfect

(vei fi scris, va fi murit, vor fi aşteptat) şi

b) la prezumtivul prezent (va fi aşteptând,

vor fi lucrând).

Auxiliarul a vrea cu formele specializate,

diferite de cele ale verbului predicativ:

(voi, vei, va, vom, veţi, vor) se foloseşte

în structura viitorului I, în structura

viitorului anterior şi a prezumtivului prezent

şi perfect.

Există reguli stricte de aşezare în construcţia

cu verbul principal şi de separare

de acesta, precum şi reguli stricte de grupare

cu formele neaccentuate ale pronumelui.

Intrând în structura formelor analitice,

auxiliarele stau înaintea verbului de

bază sau după dânsul (în inversiuni), dar

nu fac corp comun cu acesta. De aceea

forma analitică poate fi disociată, între

părţile ei componente putând fi intercalate

alte elemente. De exemplu, L-am crezut,

dar am crezut-o; m-aş jelui, dar jeluim-aş;

am scris, dar am tot scris etc.

E. C.

Auxiliar de aspect (semiauxiliar de

aspect / de aspectualitate)

Verb care conţine în structura sa semantică

una dintre valorile aspectuale

(începutul, continuarea sau sfârşitul acţiunii,

caracterul momentan sau durativ,

semelfactiv sau iterativ etc.), ajutând la

exprimarea gradului de desfăşurare a acţiunii.

Clasa verbelor de aspect cuprinde

verbe cu flexiune completă, exprimând

formal opoziţii şi valori de mod, timp,

persoană şi număr. Funcţionează ca verbe

auxiliare de aspect: a se apuca de..., a

începe, a prinde a..., a se pune pe... (valoare

incoativă); a continua (valoare continuativă);

a termina, a sfârşi, a înceta, a

isprăvi, a mântui de... (valoare terminativă),

conturându-se astfel trei serii de verbe

semiauxiliare de aspect: ● verbe incoative,

● verbe continuative şi ● verbe terminative.

Ele apar în mod obligatoriu în

vecinătatea unui verb de bază cu formă de

infinitiv, conjunctiv sau supin, căruia îi

imprimă semnificaţii aspectuale. Unele

dintre ele (a începe, a continua, a termina,

a sfârşi) au semnificaţii aspectuale

incluse în configuraţia lor semantică. De

exemplu, Elevul a început să scrie tema şi

a terminat de scris peste o oră. Altele (a

se apuca, a prinde, a se pune) exprimă

nuanţe aspectuale numai în context. Bolnavul

se apucă de masă ca să nu cadă

(lipsa oricărei nuanţe aspectuale) vs. El se

apucă de citit. (nuanţă incoativă); Elevul

prinde mingea. vs. Ea prinde a plânge.

Pe lângă aceste verbe polisemantice,

funcţionează ca aspectuale, în anumite

contexte, şi verbele: a izbuti, a reuşi, a

sta, a se duce, a se lăsa, precum şi o serie

de structuri cu un grad înalt de sudare: o

podideşte plânsul, bufneşte în râs (în

plâns), o umflă râsul, îl bufneşte plânsul.

Verbele de aspectualitate se combină cu

majoritatea verbelor autosemantice (începe

să plângă / să înveţe / să lucreze), cu

verbe copulative (începe să fie ascultător)

şi semicopulative (începe să devină mai

ascultător), precum şi cu unele substantive

(începe ploaia / ninsoarea / petrecerea

/ lecţia).

E. C.

Auxiliar de mod (semiauxiliar de

mod / de modalitate)

Verb care conţine în structura sa semantică

semnificaţii modale: necesitate,

posibilitate, probabilitate, iminenţă, irealitate,

incertitudine, dorinţă, obligaţie etc.

Verbele din aceasta clasă funcţionează în

calitate de semiauxiliare cu un statut foarte

apropiat de verbele lexicale pline. Ele

se combină cu un alt verb, constituind

împreună un predicat verbal compus

(complex). Cel de-al doilea verb este la o

formă nepersonală (infinitiv, participiu,

supin) sau personală (conjunctiv). Auxiliare

de mod propriu-zise sunt considerate

verbele a putea şi a trebui. La acestea se

adaugă: a fi, a vrea, a avea care au o

frecvenţă mare, precum şi o serie de verbe

polisemantice care funcţionează ca

semiauxiliare de mod atunci când exprimă

atitudinea vorbitorului faţă de acţiunea

desemnată de verb. Printre acestea se

numără: a şti, a crede, a considera, a

vrea, a dori, a obliga, a permite, a plăcea,

a se bucura etc.

În funcţie de gradul de gramaticalizare,

pe primul loc se situează verbele a

putea şi a trebui. Ele se caracterizează

prin anumite particularităţi, dintre care

cele mai importante sunt: ● nu pot apărea

fără un verb suport, formând cu acesta o

unitate semantică temporal-aspectuală

(Poate să cânte la pian.; Trebuie să plece.;

● au acelaşi subiect cu verbul suport

(Ion) trebuie (Ion) să cânte).; ● au anumite

particularităţi de construcţie: verbul a

putea este singurul care se poate construi

cu infinitivul fără marca a: Poate pleca.;

verbul a trebui se poate construi cu un

participiu provenit dintr-o construcţie

pasivă prin elipsa verbului auxiliar (Vesela

trebuie spălată. > Vesela trebuie să fie

spălată.) sau cu un supin fără prepoziţie

(Trebuie mers acasă.); ● nu se pot construi

cu imperativul; ● admit, în anumite

contexte, elipsa verbului suport (Scrie ce

poate. – Scrie ce poate să scrie., Spune ce

trebuie. – Spune ce trebuie să spună.).

A fi şi a avea se construiesc obligatoriu

cu un verb suport la supin sau la conjunctiv,

formând cu acesta o unitate sintactico-semantică

(Am de prezentat un

referat., Mai este de aşteptat., Dacă e să

aştepte, aşteaptă.).

Celelalte verbe cu sens modal (destul

de numeroase) funcţionează ca semiauxiliare

numai atunci când exprimă o atitudine

a vorbitorului încadrată, din punctul

de vedere al timpului, în momentul vorbirii

(având forma de prezent, pers.1, sg. –

Consider că managementul nu este la

nivelul cuvenit.) sau o opinie curentă invocată

de vorbitor (în construcţii impersonale

– Se consideră că managementul

nu este la nivelul cuvenit.). În situaţiile în

care aceste verbe exprimă atitudinea altui

vorbitor (Ion consideră că...) sau atitudinea

lui în alt moment temporal (Înainte

consideram că...), aceste verbe nu sunt

(semi)auxiliare de modalitate.

Discuţiile referitoare la calitatea de

(semi)auxiliare sau de lexeme autonome a

acestor verbe au clarificat, se pare, problema.

S-a constatat, în literatura de specialitate,

că în limba română numai verbele

a putea, a trebui, a fi şi a avea prezintă

un grad ridicat de sudură cu verbul

principal, probând trecerea lor printre

mijloacele gramaticale de marcare a semnificaţiilor

modale. Celelalte verbe sunt în

proces de gramaticalizare, proces care nu

a afectat în egală măsură toate verbele

modale. Deci, în planul analizei sintactice,

numai a putea, a trebui, a fi şi a avea

formează împreună cu verbul principal un

bloc sintactic neanalizabil, numit predicat

verbal compus / complex. De exemplu, în

propoziţia Putem veni mâine., predicatul

este putem veni, iar în Am de rezolvat o

problemă., predicatul este am de rezolvat.

Celelalte verbe, neajunse la stadiul gramaticalizării,

exprimă lexical ideea de

modalitate, păstrându-şi independenţa

sintactică. Astfel, se consideră că ele formează

singure predicate verbale, iar infinitivele

şi supinele cu care se combină

îndeplinesc diverse funcţii sintactice în

propoziţiile în care sunt incluse. De

exemplu, în propoziţia Se cuvine să respectăm

profesorii., conjunctivul îndeplineşte

funcţia de subiect, iar în propoziţia

Vreau să beau un pahar de apă., conjunctivul

îndeplineşte funcţia de complement

direct.

E. C.

Beneficiar

Rol semantic (sau funcţie semantică)

atribuit(ă) de verb argumentului / actantului

ce desemnează persoana în beneficiul

sau în detrimentul căreia se realizează

acţiunea. Rolul de beneficiar îl poate îndeplini

argumentul / actantul ce desemnează

un participant care nu este implicat

în mod direct în realizarea procesului, ci

doar suportă indirect efectele acestuia.

Apare în configuraţia argumentală a unor

verbe bivalente sau trivalente care conţin

în structura lor semantică semul

[+Beneficiar]: a trimite, a spune, a scrie,

a prepara etc. În propoziţia Firma noastră

livrează marfă de calitate partenerilor

de afaceri., argumentul investit cu rol de

beneficiar este cel care ocupă poziţia sintactică

de complement indirect, adică partenerilor

de afaceri. Mijloacele de exprimare

a complementelor indirecte sunt

diferite: nume la cazul dativ, grupuri prepoziţionale.

E. C.

Bilingvism

Practica folosirii alternative a două

limbi. Bilingvismul este o stare de fapt în

care aceiaşi vorbitori utilizează alternativ,

în cadrul comunităţii lingvistice, din necesităţi

de comunicare, două limbi diferite.

Folosirea uneia dintre aceste două

limbi este determinată de condiţiile concrete

de comunicare. În cadrul situaţiei de

bilingvism se distinge ● un aspect individual

(este situaţia în care o persoană vorbeşte

mai multe limbi) şi ● un aspect social

(este vorba de coexistenţa a două

limbi în una şi aceeaşi ţară, regiune, comunitate).

Cauzele apariţiei bilingvismului şi

condiţiile lui de existenţă sunt foarte diferite,

de aici şi delimitarea a diverse tipuri

de bilingvism.

În funcţie de numărul vorbitorilor, se

face distincţie între ● bilingvismul individual

(caracterizează indivizi aparte ai

colectivităţii) şi ● bilingvismul social

(comunitar, colectiv). Uneori se vorbeşte

despre ● bilingvismul parţial (la nivelul

unui grup de locuitori) şi ● bilingvismul

total (la nivelul întregii comunităţi lingvistice).

În ceea ce priveşte caracterul

lui, bilingvismul individual este, de cele

mai multe ori, voluntar, iar bilingvismul

colectiv este, cel mai adesea, impus şi

obligatoriu.

În funcţie de statutul celor două limbi

în raport cu instituţiile statului, se delimitează

● bilingvismul accidental (curent,

particular) şi ● bilingvismul instituţionalizat

(oficializat). Bilingvismul instituţionalizat

poate fi definit prin faptul că e un

bilingvism comunitar şi că presupune un

statut diferenţiat al limbilor în contact,

diferenţierea derivând din rolul pe care

organizarea de stat îl atribuie fiecăreia

dintre ele. Asocierea unuia dintre idiomuri

cu instituţiile statale, prin acordarea

statutului de „limbă oficială”, îi conferă,

în raport cu celălalt, o poziţie privilegiată

în activitatea de comunicare socială, dar

şi, mai ales în anumite condiţii istorice,

din perspectiva evoluţiei limbii ca atare.

După condiţiile de apariţie, se delimitează

următoarele tipuri de bilingvism:

● bilingvismul natural (o a doua

limbă se însuşeşte în copilărie datorită

contactului cu anturajul bilingv sau poate

fi un rezultat al căsătoriilor mixte ori al

contactului cu alte populaţii – în localităţi

plurilingve şi / sau în apropierea graniţelor

ce despart două arii lingvistice distincte)

şi ● bilingvismul decretat (impus la

nivelul comunităţii lingvistice, de regulă,

împotriva voinţei membrilor acesteia). În

cazul unor reprezentanţi aparte ai comunităţii

lingvistice se vorbeşte şi despre un

bilingvism voluntar, dobândit, din dorinţa

locuitorilor, fără să existe condiţiile expuse

mai sus; însuşirea unei alte limbi este

determinată de anumite necesităţi: continuarea

studiilor, angajarea la muncă, trecerea

la un alt loc de trai etc.

În funcţie de gradul de cunoaştere a

celei de a doua limbi, se vorbeşte despre

● bilingvism activ (ambele idiomuri sunt

atât înţelese, cât şi folosite efectiv) şi ●

bilingvism pasiv (unul dintre idiomuri

este numai înţeles fără ca să fie utilizat

activ).

Din punctul de vedere al modului de

însuşire a celei de a doua limbi, se vorbeşte

despre ● bilingvismul cult sau bilingvismul

la distanţă şi ● bilingvismul

popular. În cazul bilingvismului cult locutorii

cunosc cel puţin la nivel pasiv variantele

literare ale celor două limbi aflate

în contact, iar în situaţia de bilingvism

popular idiomurile înţelese şi / sau utilizate

sunt variante neliterare ale celor două

limbi.

După situaţia celor două limbi aflate

în contact, există ● bilingvism coordonat,

simetric (ambele limbi contactante îndeplinesc

acelaşi număr de funcţii, iar vorbitorii

le posedă cam în egală măsură) şi

● bilingvism subordonat (una dintre cele

două limbi contactante îndeplineşte majoritatea

funcţiilor sociale, preluându-le

chiar pe cele mai importante).

Bilingvismul este considerat de fapt o

fază de tranziţie de la o limbă la alta şi

reprezintă modelul liniar de tranziţie de la

o stare de monolingvism la altă stare de

monolingvism. Astfel, că într-o perspectivă

mai îndelungată bilingvismul este

înlocuit în cele din urmă cu unilingvismul

în limba secundară.

I. B.

Calc

Procedeu de creare a unui cuvânt sau a

unei construcţii după modelul unei limbi

străine pe baza materialului din altă limbă.

Despre calcuri se poate vorbi aproape

la toate nivelurile limbii. La nivel lexical,

calcul reprezintă un procedeu mixt – intern

şi extern – de îmbogăţire a vocabularului,

deoarece este folosit un material

lingvistic autohton, organizat după modele

străine. În acest caz, are loc copierea,

imitarea sau împrumutarea structurii interne

a unui cuvânt străin. Calchierea se

deosebeşte de împrumutul lexical. Astfel,

la calchiere materialul este din limba dată

şi cuvântul străin nu este împrumutat.

Într-un anumit sens, calchierea poate fi

considerată un fel de împrumut, numai că,

în acest caz, se împrumută semnificaţia

elementelor derivative corespunzătoare.

Există două tipuri de calcuri: ● calc

total şi ● calc parţial. Când elementele

componente ale unui cuvânt străin sunt

traduse în întregime, calcul este total, de

exemplu, cuvântul concetăţean (con +

cetăţean) este format după modelul fr.

concitoyen sau cuvântul anotimp, al cărui

model este cuvântul german Jahreszeit

(în traducere: timp al anului). Dacă se

traduce numai o parte dintre elemente

modelului străin, calcul este parţial. Ca

exemplu poate servi cuvântul a întrevedea

(între + vedea), format după modelul

fr. entrevoir.

Pe lângă calcurile derivative, în lexic

se mai disting şi calcurile semantice.

Acestea sunt cuvintele care au împrumutat

de la echivalentele lor străine un anumit

sens. De exemplu, cuvintele virus, a

salva, pe lângă sensurile lor de bază din

limba română, au căpătat sensuri noi prin

calchierea unor termeni din engleză folosiţi

în terminologia informaticii.

Un alt tip de calc este calchierea expresiilor

frazeologice, considerate a fi

combinaţii lexicale cu un caracter constant.

Calcul frazeologic constă în traducerea

literală a expresiilor străine. Exemple

de calcuri frazeologice pot servi: a

cădea de acord, a lua cuvântul, a trece în

revistă, farfurie zburătoare, poşta electronică,

expresii calchiate după modele

din franceză sau din engleză.

I. B.

Categoria determinării

Categorie funcţional-semantică având

funcţia de actualizare şi de determinare a

substantivului. Nucleul acestei categorii îl

constituie categoria gramaticală a determinării

care are la bază opoziţiile: ● nedeterminat

(copac) / determinat (un copac,

copacul); ● determinat hotărât (copacul,

copacii) / nedeterminat (copac,

copaci); ● determinat nehotărât (un copac,

nişte copaci) / nedeterminat (copac,

copaci). Mijloacele de exprimare a categoriei

determinării sunt cele incluse în

clasa determinanţilor. Un anumit rol în

exprimarea acestei categorii îl are şi contextul.

Vezi şi Determinare.

E. C.

Categoria stării

Categorie semantică întrunind diverse

mijloace prin care se exprimă starea subiectului.

În limba română, starea subiectului

se exprimă prin mijloace lexicale,

printre care se menţionează verbele de

stare (a obosi, a se bucura, a se întrista)

şi prin predicatele analitice de stare, ultimele

având structura copulativ + adjectiv

/ substantiv (Eu sunt flămândă.) sau

structura: dativ + a fi + substantiv nearticulat

(Mi-e foame.).

E. C.

Categorie gramaticală

Ansamblu de forme flexionare ale cuvântului

organizate într-un sistem de opoziţii

care servesc la exprimarea unor sensuri

omogene. O categorie gramaticală se

manifestă printr-un sistem de opoziţii

constituit de formele gramaticale ale cuvintelor.

Categoriile gramaticale specifice

limbii române sunt: genul (la pronume,

adjectiv, numeral şi verb), numărul (la

substantiv, pronume, adjectiv, numeral şi

verb), cazul (la substantiv, pronume, adjectiv

şi numeral), determinarea (la substantiv),

gradele de comparaţie (la adjectiv

şi adverb), persoana (la pronume şi

verb), diateza, modul, timpul (la verb).

Orice categorie gramaticală este o unitate

bilaterală: ea presupune existenţa

anumitor semnificaţii gramaticale şi a

mijloacelor gramaticale folosite pentru

exprimarea lor. Specific pentru aceste

feluri de semnificaţii este caracterul lor

foarte abstract, iar pentru mijloacele de

realizare a categoriilor gramaticale este

faptul ca ele au un caracter regulat şi cuprind

un număr foarte mare de unităţi lexicale.

Pentru existenţa unei categorii

gramaticale este importantă corelarea

unei anumite semnificaţii cu anumite

mijloace formale de exprimare. În lipsa

unuia dintre aceste două componente nu

putem vorbi despre existenţa unei categorii

gramaticale în limbă.

Orice categorie gramaticală implică

existenţa a cel puţin doi termeni care să

fie corelaţi. De exemplu, prin corelarea

celor două forme ale substantivului – singularul

(desemnează un singur exemplar)

şi pluralul (desemnează mai multe exemplare

ale aceluiaşi obiect) – se constituie

categoria gramaticală a numărului, realizată

prin opoziţia următoarelor perechi de

forme: munte – munţi, casă – case, drum

– drumuri.

Este de observat ca nu orice corelare

dintre două serii de forme flexionare ale

cuvintelor presupune existenţa unei categorii

gramaticale. Pentru a constitui o

anumită categorie gramaticală este important

ca aceste forme sa fie opuse în baza

unor semnificaţii omogene grupate împreună

datorită unei valori generale comune.

De exemplu, cele două semnificaţii

ale formelor de număr se opun prin faptul

că se referă la un număr diferit de exemplare

ale aceluiaşi obiect, ele fiind reunite

în baza unei valori generale comune, care

este cantitatea.

O altă trăsătură importantă a categoriilor

gramaticale este gradul de cuprindere

a unităţilor lexicale. E posibilă delimitarea

unei categorii gramaticale doar în cazul

în care aceasta este proprie unor clase

lexico-gramaticale de cuvinte în ansamblu,

şi nu doar unui anumit număr de

elemente din această clasă. Astfel, categoria

numărului este proprie clasei substantivului

în ansamblul ei.

După natura lor, categoriile gramaticale

sunt neomogene. Din punctul de vedere

al numărului de termeni opozabili, în

limba română se delimitează ● categorii

gramaticale al căror sistem de opoziţii e

constituit din corelarea a doi membri

(numărul), ● a trei membri (genul, determinarea,

gradele de comparaţie, persoana,

diateza, timpul) şi ● a mai mulţi termeni

(cazul, modul).

După numărul de părţi de vorbire pe

care le caracterizează, categoriile gramaticale

sunt de două feluri: ● categorii

gramaticale proprii unei singure părţi de

vorbire (determinarea la substantiv, modul,

timpul şi diateza la verb) şi ● categorii

gramaticale proprii mai multor părţi de

vorbire (numărul, cazul – categorii specifice

tuturor părţilor de vorbire din clasa

numelui; persoana se întâlneşte la pronume

şi verb). Categoriile gramaticale care

sunt proprii mai multor părţi de vorbire

prezintă mari deosebiri de conţinut de la o

parte de vorbire la alta. De exemplu, numărul

la substantive exprimă distincţia

din realitate dintre un exemplar şi mai

multe exemplare ale aceluiaşi obiect (creion

– creioane), pe când la adjective, numărul

nu comportă un conţinut semantic

real, ci se datorează doar acordului cu

substantivul determinat (creion albastru –

creioane albastre).

După rolul îndeplinit în limbă, există:

● categorii gramaticale cu funcţie semantică

sau nominativă (au un substrat referenţial

sau pragmatic) şi ● categorii gramaticale

cu funcţie structurală sau relaţională

(au un rol conectiv). De exemplu,

numărul la substantive este o categorie

gramaticală cu funcţie semantică (exprimă

distincţia existentă în realitate între un

exemplar şi mai multe exemplare ale aceluiaşi

obiect), iar la adjective este o categorie

cu funcţie structurală (realizează

acordul dintre adjectiv şi substantiv).

I. B.

Cauzativizare

Operaţie de obţinere a unui verb cauzativ

dintr-un verb necauzativ. Se aplică

la nivel sintactic prin ● procedeul de ridicare

a subiectului din subordonată în poziţia

de obiect direct al regentei: (El a făcut

ca duşmanii să-l respecte. → El i-a

făcut pe duşmani să-l respecte.) şi ● transformarea

unui verb monovalent (cu un

singur actant) într-unul bivalent (cu doi

actanţi), adică prin schimbarea clasei sintactice

(trecerea de la forma intranzitivă

la cea tranzitivă): Frunzele se scutură. →

Vântul scutură frunzele. (Vântul face ca

frunzele să se scuture.); Hainele se decolorează.

→ Detergentul decolorează hainele.

(Detergentul face ca hainele să se

decoloreze.); Copilul adoarme → Mama

adoarme copilul. (Mama îl face pe copil

să adoarmă.).

E. C.

Caz

Categorie gramaticală care exprimă

raporturile stabilite între cuvinte în propoziţie.

Este specifică părţilor de vorbire

din categoria numelui: substantivul, adjectivul,

pronumele şi numeralul. La fiecare

dintre aceste părţi de vorbire categoria

cazului are specificul său. La substantiv,

de altfel ca şi la pronumele şi numeralele

folosite cu valoare substantivală, cazul

exprimă relaţiile cuvântului dat cu

celelalte cuvinte din propoziţie; este deci

un indice al funcţiilor sintactice ale sub-

stantivului sau ale cuvintelor cu valoare

substantivală. La adjectiv şi la echivalentele

sale, cazul se explică prin acord. La

aceste părţi de vorbire el are un rol formal,

indicând dependenţa adjectivului sau

a echivalentelor lui faţă de substantivul

determinat.

Cazul la substantiv cuprinde cinci

termeni: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ

şi vocativ. Cele mai generale caracteristici

ale cazurilor sunt întrebările cazuale

şi funcţiile sintactice specifice. Întrebările

cazuale şi funcţiile sintactice cele mai

frecvente ale cazurilor nonvocative din

română sunt următoarele: Nominativ (cine?,

ce?) – subiect, nume predicativ, apoziţie;

Genitiv (al (a, ai, ale) cui?) – atribut;

Dativ (cui?) – complement indirect;

Acuzativ (pe cine?, ce?) – complement

direct. În ce priveşte vocativul, trebuie

menţionat că, în calitate de caz al adresării

directe, el nu răspunde la nicio întrebare

şi nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică

în propoziţie.

Din punct de vedere formal, cazurile

substantivului sunt omonime două câte

două. Astfel, cazurile nominativ şi acuzativ

sunt total identice. Se deosebesc numai

prin condiţiile de utilizare şi prin valorile

exprimate. Coincid de asemenea şi

formele cazurilor genitiv şi dativ. Ele diferă

prin raporturile sintactice exprimate

şi prin faptul că, în anumite contexte, cazul

genitiv poate include în structura sa

articolul genitival al, a, ai, ale.

Cazurile substantivelor se exprimă cu

ajutorul următoarelor mijloace gramaticale:

● articolul substantival hotărât (-l, -a,

-i, -le, -lui, -i, -lor) şi nehotărât (un, o,

nişte, unui, unei, unor); ● desinenţa cazuală

însoţită uneori şi de alternanţa sunetelor;

● articolul genitival (al, a, ai, ale).

Articolul substantival hotărât şi nehotărât

diferenţiază forma de N.A. de cea de

G.D.: un elev – unui elev; nişte elevi –

unor elevi; elevul – elevului; elevii – elevilor.

Desinenţa cazuală realizează distincţia

dintre cele două perechi de cazuri – N.A.

şi G.D. – numai la substantivele feminine

la singular; prin desinenţe specifice se

caracterizează şi unele forme ale cazului

vocativ. În funcţie de capacitatea substantivelor

de a-şi schimba desinenţa după

cazuri, se disting două clase flexionare de

bază: ● substantivele masculine şi neutre

cu o desinenţă pentru toate cazurile la

singular şi alta pentru toate cazurile la

plural: Singular N.A. un tânăr, G.D. unui

tânăr; Plural N.A. nişte tineri, N.A. unor

tineri; ● substantivele feminine care au

două desinenţe de caz la singular (una

pentru N.A. şi alta pentru G.D.) şi o desinenţă

pentru toate cazurile la plural: Singular

N.A. o carte; G.D. unei cărţi; Plural

N.A. nişte cărţi, G.D. unor cărţi.

Articolul posesiv (sau genitival) apare

ca element constitutiv al unei variante

poziţionale a cazului genitiv (al colegului,

a copilului), având rolul de a distinge cazul

genitiv de dativ: o carte a elevului;

nişte cărţi ale elevilor.

Cazul substantivelor este strâns legat

de prepoziţie. Se disting, pe de o parte,

● forme cazuale neînsoţite de o anumită

prepoziţie (cazuri neprepoziţionale) şi, pe

de alta, ● forme cazuale impuse substantivului

de o prepoziţie sau de o locuţiune

prepoziţională (cazuri prepoziţionale).

Dintre cele cinci cazuri, numai nominativul

şi vocativul nu se folosesc în construcţie

cu o prepoziţie, celelalte cazuri –

genitiv, dativ, acuzativ – pot fi întrebuinţate

atât fără prepoziţii, cât şi în îmbinare

cu o prepoziţie.

La adjectiv se delimitează aceleaşi

cinci cazuri ca şi la substantiv. Sub aspectul

formei, cazurile la adjectiv sunt, de

cele mai multe ori, omonime. Ele sunt

marcate cu ajutorul: ● desinenţei şi ● alternanţei

sunetelor.

Modificarea desinenţei după caz la adjectiv

depinde de genul substantivului

determinat. Din acest punct de vedere, se

disting două situaţii: ● când determină un

substantiv masculin sau neutru, adjectivele

au o desinenţă pentru toate cazurile la

singular şi alta pentru toate cazurile la

plural: Singular N.A. un prieten bun,

G.D. unui prieten bun; Plural N.A. nişte

prieteni buni, G.D. unor prieteni buni;

● când determină un substantiv feminin,

adjectivele au, de obicei, două desinenţe

de caz la singular (una pentru nominativacuzativ

şi alta pentru genitiv-dativ) şi o

desinenţă pentru toate cazurile la plural:

Singular N.A. o prietenă bună, G.D. unei

prietene bune; Plural N.A. nişte prietene

bune, G.D. unor prietene bune.

Din cauza omonimiei formei de singular

cu cea de plural, unele adjective au şi

la feminin singular o desinenţă unică pentru

toate cazurile. Din această categorie

fac parte: a) unele adjective cu 3 forme de

tipul ascultătoare, instantanee; b) unele

adjective cu 2 forme de tipul dibace,

vioaie, tenace şi c) toate adjectivele invariabile.

Model de declinare: Singular N.A.

o fată ascultătoare, G.D. unei fete ascultătoare;

Plural N.A. nişte fete ascultătoare,

G.D. unor fete ascultătoare.

Alternanţa sunetelor marchează suplimentar

distincţia dintre cele două perechi

de cazuri – N.A. şi G.D. – la adjectivele

cu desinenţă variabilă după caz la

feminin singular: Singular N.A. o pisică

neagră, G.D. unei pisici negre; N.A. o

frunză verde, G.D. unei frunze verzi.

Suplimentar, cazul adjectivului poate

fi marcat cu ajutorul articolului adjectival

şi al articolului substantival hotărât. Astfel,

în cadrul grupului nominal cu structura

adjectiv + substantiv, genul, numărul şi

cazul adjectivului sunt marcate suplimentar

şi prin formele articolului substantival

hotărât, care este alipit totdeauna primului

termen al acestui grup: marele artist, marii

artişti. Articolul adjectival însoţeşte

adjectivul atunci, când acesta determină

un substantiv articulat hotărât: copilul cel

cuminte, fata cea harnică. Prin formele

sale acest articol poate indica suplimentar

cazul adjectivului: N.A. fratele cel mare,

G.D. fratelui celui mare.

I. B.

Câmp lexico-semantic

Categorie care cuprinde cuvintele făcând

parte din acelaşi domeniu semantic.

Delimitarea câmpurilor lexico-semantice

este o modalitate de clasificare a cuvintelor

într-o limbă. Ele reprezintă clase de

cuvinte din cadrul lexicului în care sunt

grupate denumiri înrudite din punctul de

vedere al sensului. Astfel, cuvintele sunt

incluse în cadrul unui câmp lexicosemantic

pe baza trăsăturilor semantice

comune. Drept exemple de câmpuri lexico-semantice

pot servi numele de culori,

numele de rudenie, denumirile unor părţi

ale corpului, denumirile animalelor domestice

şi sălbatice, denumirile locuinţei

etc. Astfel, cuvintele tată, mamă, fiu, fiică,

nepot, nepoată, bunic, bunică, străbunic,

străbunică, unchi, mătuşă – aparţin

clasei ’termeni de rudenie’ şi se caracterizează

prin semul comun „rudenie naturală”;

cuvintele logodnic, logodnică, mire,

mireasă, soţ, soţie, ginere, noră, socru,

soacră – intră în câmpul termenilor rudeniei

sociale; cuvintele alb, negru, albastru,

galben, verde, roşu, violet – constituie

câmpul lexico-semantic al numelor de

culori.

Termenii unui câmp lexico-semantic

aparţin obligatoriu aceleiaşi părţi de vorbire.

S-a demonstrat că nu toate cuvintele

lexicului pot fi clasificate în câmpuri lexicale.

Doar părţile organizate şi stabile

ale vocabularului pot fi descrise în termenii

unor câmpuri lexico-semantice.

Câmpul lexico-semantic nu reprezintă

doar un ansamblu de cuvinte grupate împreună

pe baza elementelor comune. Orice

câmp se defineşte şi printr-o anumită

structură. Factorul cel mai important pentru

structurarea unui câmp lexicosemantic

sunt relaţiile semantice stabilite

între elementele câmpului. Din acest

punct de vedere, fiecare câmp lexicosemantic

este un microsistem structurat

pe baza relaţiilor stabilite între sensuri. În

cadrul unui câmp lexico-semantic sunt

reprezentate toate tipurile de relaţii posibile

între cuvinte: echivalenţe, identităţi şi

opoziţii. Cuvintele din structura unui

câmp lexico-semantic sunt unite pe baza

unor trăsături semantice comune şi, în

acelaşi timp, se opun unul altuia prin

anumite trăsături distinctive. Relaţiile

dintre elementele unui câmp lexicosemantic

se delimitează pe baza operaţiilor

de comparare şi de diferenţiere.

Cu toate că există diferenţe între modul

de structurare a câmpurilor lexicosemantice,

pot fi stabilite anumite principii

comune mai multor clase de acest gen.

Astfel, se consideră că nu toate elementele

unui câmp lexico-semantic se află pe

acelaşi plan; acest lucru este valabil, mai

ales, în cazul unor câmpuri cu un număr

mare de elemente care se caracterizează

printr-o structură complexă. În cadrul

unui asemenea câmp se delimitează nucleul

(elementele care au cel mai mare

număr de trăsături comune proprii câmpului

în cauză) şi periferia (elementele

care posedă un număr mai mic de trăsături

comune). O limită distinctă dintre

nucleul şi periferia unui câmp lexicosemantic,

precum şi dintre diferite câmpuri

uneori este greu de făcut. În acest

caz, fiecare câmp lexico-semantic formează,

împreună cu altele, un câmp mai

întins. În ansamblul lor, câmpurile lexicosemantice,

stabilite pe baza relaţiilor semantice

dintre cuvinte, reprezintă o reflectare

a subsistemului lexical al limbii

cu structura lui complexă.

Metoda repartizării cuvintelor în câmpuri

lexico-semantice deschide perspectiva

unei definiţii mai riguroase a sensurilor.

Astfel, dat fiind faptul că un câmp

semantic se constituie pe baza unui ansamblu

de relaţii stabilite între elementele

sale, sensurile cuvintelor se precizează

mai clar în virtutea acestor relaţii, care, de

multe ori, sunt relevante pentru anumite

sensuri. Totuşi, trebuie precizat că, deşi

relaţiile de sens dintre cuvintele câmpului

sunt foarte importante, nu ar trebui să se

creeze impresia că o semnificaţie apare şi

există numai în cadrul unui câmp.

I. B.

Centru

Constituent în jurul căruia se organizează

grupurile sintactice; centrul selectează

complementele (determinanţii obligatorii)

şi adjuncţii (determinanţii facultativi)

şi impune organizarea sintactică şi

semantică a grupului prin restricţiile de

formă determinate complementelor şi prin

rolurile tematice atribuite acestora; sinonim:

cap (engl. head, fr. tête). În funcţie

de categoria gramaticală căreia îi aparţine

centrul, se vorbeşte despre: verb-centru,

adjectiv-centru, nume-centru. Este un

termen folosit preponderent în lingvistica

modernă.

A. H.

Clase lexico-gramaticale

Subclase de cuvinte delimitate în interiorul

părţilor de vorbire în funcţie de

anumite trăsături semantice şi în acelaşi

timp pe baza anumitor trăsături gramaticale.

Astfel, în cadrul substantivului se

delimitează următoarele clase lexicogramaticale:

substantive concrete / substantive

abstracte, substantive comune /

substantive proprii, substantive animate /

substantive inanimate, substantive numărabile

/ substantive nenumărabile; în cadrul

adjectivului se face distincţie între

următoarele clase lexico-gramaticale: adjectivele

calitative şi adjectivele relaţionale;

în clasa verbului se disting următoarele

clase lexico-gramaticale: verbe tranzitive

/ verbe intranzitive; la adverb se

identifică următoarele clase lexicogramaticale:

adverbe de loc / de timp / de

mod.

Repartizarea cuvintelor după clase lexico-gramaticale

este importantă pentru

comportamentul gramatical al cuvintelor,

în special, pentru realizarea categoriilor

gramaticale. De exemplu, substantivele

comune pot realiza, de regulă, opoziţia de

număr având ambele forme de număr

(munte – munţi, casă – case, drum – drumuri),

iar substantivele proprii sunt defective

de număr, fiind singularia tantum

(Alexandru, Ion, Dunărea) sau pluralia

tantum (Alpi, Cordilieri). Adjectivele calificative

(bun, mare, mic) posedă categoria

gradelor de comparaţie, în timp ce

adjectivele relaţionale (militar, ţărănesc)

nu exprimă gradele de comparaţie, fiind

adjective necomparabile. Dintre verbe,

numai verbele tranzitive pot exprima diateza

pasivă, pe când cele intranzitive sunt

lipsite de posibilitatea de a fi utilizate la

această diateză. Anume din această cauză

la analiza morfologică a cuvintelor se

impune şi stabilirea clasei lexicogramaticale

din care face parte cuvântul

respectiv.

Unul şi acelaşi cuvânt poate intra concomitent

în mai multe clase lexicogramaticale

delimitate în cadrul părţii de

vorbire respective. De exemplu, cuvântul

om face parte din următoarele clase lexico-gramaticale:

substantiv concret, comun,

animat, numărabil.

I. B.

Clasificarea cuvintelor în părţi de

vorbire Vezi Părţi de vorbire.

Cod

Sistem convenţional de semne şi reguli

folosit în transmiterea informaţiei, a

mesajelor de la emiţător la receptor. Reprezintă

un ansamblu organizat de semne,

căruia i se ataşează un sistem de reguli de

utilizare a semnelor. Codul este un bun

social transmisibil din generaţie în generaţie

în sânul unei comunităţi. Cunoaşterea

aceluiaşi cod de către ambii participanţi

la actul de comunicare – emiţător şi

receptor – este o condiţie esenţială a comunicării.

I. B.

Comitativ

Rol semantic (sau funcţie semantică)

atribuit(ă) de verb unui argument / actant

ce desemnează asocierea la subiect sau la

obiect pentru realizarea acţiunii. Comitativul

este cerut de un verb de acţiune şi

este exprimat cel mai frecvent printr-un

nume animat, realizându-se printr-un

grup prepoziţional (cu, împreună cu) care

indică asocierea: Ion locuieşte împreună

cu părinţii. Există şi verbe comitative

care includ semul [+ Asociere] în matricea

lor semantică: a însoţi, a escorta, a

conlucra, a convieţui.

E. C.

Comparativ

Grad de comparaţie al adjectivului şi

al adverbului. Exprimă intensitatea însuşirii

unui obiect sau gradul de manifestare

a unei acţiuni sau stări stabilite pe baza

unei comparaţii dintre două sau mai multe

obiecte sau intensitatea aceluiaşi obiect în

circumstanţe diferite: El este mai înalt

decât prietenul său., Avionul zboară mai

repede decât helicopterul. Între diferitele

grade de intensitate ale însuşirilor caracteristice

obiectelor comparate se pot stabili

trei tipuri de raporturi: ● raport de

superioritate: mai înalt; ● raport de egalitate:

tot aşa de înalt, tot atât de înalt, la

fel de înalt; ● raport de inferioritate: mai

puţin înalt. Comparativul are deci trei

aspecte: ● gradul comparativ de superioritate,

● gradul comparativ de egalitate şi

● gradul comparativ de inferioritate.

Comparativul de superioritate exprimă

superioritatea termenului comparat sub

aspectul însuşirii sau al caracteristicii:

Casa noastră este mai înaltă decât a vecinului.,

El aleargă mai repede decât

prietenul său. Din punct de vedere formal,

are o structură analitica, fiind alcătuit

cu ajutorul adverbului mai care se

aşază înaintea formei-tip a adjectivului

(mai mare, mai puternic) sau a adverbului

(mai bine, mai încet, mai devreme). Al

doilea termen al comparaţiei este introdus

prin adverbele de comparaţie decât şi ca:

Îţi pregătesc un vin negru, mai bun decât

doctoriile. (I. Teodoreanu), Obţinea un

preţ mai bun decât sperase. (I. Teodoreanu).

Din punct de vedere sintactic, comparativul

de superioritate se foloseşte în următoarele

construcţii: 1) când se compară

două sau mai multe obiecte: El este mai bun

decât tine. / ca tine. / decât eşti tu. 2) când

se compară acelaşi obiect în împrejurări

diferite: (Acum / aici) el este mai bun decât

atunci / acolo. / ca atunci / acolo. /

decât era atunci / acolo. 3) când se compară

două însuşiri diferite ale aceluiaşi

obiect: El este mai mult bolnav / mai curând

bolnav / mai degrabă bolnav decât

sănătos.

Comparativul de egalitate exprimă

egalitatea celor doi termeni ai comparaţiei

sub aspectul însuşirii sau al caracteristicii

manifestate: El este la fel de înalt ca şi

fratele său., Ea învaţă la fel de bine ca şi

sora sa. Se formează cu ajutorul locuţiunilor

adverbiale tot aşa de, tot atât de, la

fel de care sunt antepuse formei-tip a adjectivului

(tot aşa de mare, tot aşa de puternic)

sau adverbului (tot aşa de bine, tot

aşa de încet). Reperul comparaţiei exprimat

printr-o parte de propoziţie este introdus

prin ca (şi), cât (şi). Când cel de al

doilea termen cu care se face comparaţia

este o propoziţie, el este introdus prin

adverbele cum, cât sau decât.

În plan sintactic, comparativul de egalitate

se foloseşte în următoarele construcţii:

● când se compară două sau mai

multe obiecte: El este tot aşa de bun / tot

atât de bun / la fel de bun ca (şi) tine. /

cât (şi) tine. / (pre)cum eşti tu. ● când se

compară acelaşi obiect în împrejurări diferite:

(Acum / aici) el este tot aşa de bun

/ tot atât de bun / la fel de bun ca (şi)

atunci / acolo. / (pre)cum era atunci /

acolo. ● când se compară două însuşiri

diferite ale aceluiaşi obiect: El este pe cât

de leneş pe atât de zgârcit., El este tot

atât de leneş cât şi de zgârcit., El este tot

atât de leneş pe cât este de zgârcit., Pe

cât este de leneş pe atât este de zgârcit.

Comparativul de inferioritate exprimă

inferioritatea termenului comparat în raport

cu reperul comparaţiei sub aspectul

însuşirii sau al caracteristicii manifestate:

El este mai puţin harnic decât fratele

său., Ea învaţă mai puţin bine decât sora

sa. Este constituit cu ajutorul locuţiunii

adverbiale mai puţin, care este antepusă

formei-tip a adjectivului (mai puţin mare,

mai puţin puternic) sau a adverbului (mai

puţin bine, mai puţin încet). Al doilea

termen al comparaţiei este introdus, ca şi

în cazul comparativului de superioritate,

prin adverbele de comparaţie decât şi ca.

Comparativul de inferioritate se foloseşte

în următoarele construcţii: ● când se

compară două sau mai multe obiecte: El

este mai puţin bun decât tine. / ca tine. /

decât eşti tu. ● când se compară acelaşi

obiect în împrejurări diferite: (Acum /

aici) el este mai puţin bun decât atunci /

acolo. / ca atunci / acolo. / decât era

atunci / acolo. Spre deosebire de celelalte

aspecte ale comparativului, care se folosesc

în situaţii când se compară două însuşiri

diferite ale aceluiaşi obiect, comparativul

de inferioritate nu se utilizează în

asemenea construcţii.

Specific pentru cele trei aspecte ale

gradului comparativ este întrebuinţarea

lor absolută, în cadrul unor construcţii

când cel de al doilea termen nu este exprimat,

fiind subînţeles: Găina vecinului e

mai grasă. (Folclor). Dinu s-a făcut mai

frumos. (M. Eliade). Mimica lui era nu

mai puţin originală. (G. Călinescu).

I. B.

Complement

Parte secundară de propoziţie care determină

un verb, o interjecţie, un adjectiv

sau un adverb completând şi actualizând

semantic cuvântul determinat: Harap-Alb

mulţumeşte furnicii pentru ajutorul făgăduit.

(I. Creangă). Complementul este

definit în raport cu calitatea morfologică a

regentului şi nu cu natura relaţiei faţă de

acesta; se deosebeşte de atribut, parte secundară

al cărei regent este un substantiv,

pronume sau numeral.

Poate fi exprimat prin substantive şi

substitutele lor (pronume, numerale), prin

adjective (inclusiv participii), prin adverbe,

prin interjecţii şi prin forme verbale

nepredicative (infinitiv, gerunziu, supin);

la aceste părţi de vorbire se mai adaugă

unele construcţii complexe realizate cu

forme verbale care au diverse compliniri:

construcţii infinitivale relative şi construcţii

absolute participiale sau gerunziale.

Cele mai variate posibilităţi le are substantivul

– întâlnit la toate complementele

– şi cele mai puţine interjecţia – care poate

fi numai complement de mod.

Se cunosc mai multe tipuri de complemente,

identificate în funcţie de diferite

criterii.

După natura relaţiei şi modul ei de

manifestare, se disting: ● complemente

necircumstanţiale (esenţiale, nesuprimabile

din enunţ): direct, indirect, de agent

(Sbierea îi vânduse pe câteşitrei fie turcilor,

fie polonilor. (V. Eftimiu) şi ● complemente

circumstanţiale, suprimabile, cu

o anumită libertate de topică: de cauză,

concesiv, condiţional, consecutiv, cumulativ,

de excepţie, instrumental, de loc, de

mod, opoziţional, de relaţie, de scop, sociativ,

de timp: Stă castelul singuratic,

oglindindu-se în lacuri / Iar în fundul

apei clare doarme umbra lui de veacuri.

(M. Eminescu). Unii autori nu includ circumstanţialele

la complemente, complementul

direct şi cel indirect fiind numite

şi obiecte; alţii includ la complemente

necircumstanţiale unele complemente

considerate în general circumstanţiale (de

exemplu, sociativ). Între complementele

circumstanţiale şi cele necircumstanţiale

există deosebiri referitoare, pe de o parte,

la caracterul abstract sau concret al conţinutului

lor şi, pe de altă parte, la faptul

dacă sunt cerute sau nu cu necesitate de

termenul regent. În general, complementele

esenţiale au un conţinut mult mai

abstract (şi de aceea mai greu de definit,

în special în cazul complementului direct

şi indirect), de asemenea ele sunt compliniri

cerute de termenul regent pentru întregirea

construcţiei (de aceea chiar când

lipsesc, ele pot fi subînţelese, presupuse

ca existând) şi dependente de felul acestui

termen. Complementele circumstanţiale

au de obicei un conţinut concret şi de

aceea mai uşor de definit, în special

atunci când arată circumstanţe propriuzise

(locul, timpul, cauza, scopul, modul,

instrumentul, condiţia, concesia) şi nu

constituie compliniri cerute neapărat de

un termen determinat. Unii autori au propus

drept categorii distincte şi alte complemente:

comparativ, de măsură, al originii,

de progresie, de reciprocitate, de

schimb, al transformării / trecerii dintr-o

stare în alta.

După gradul de legătură cu regentul,

marcată în pronunţare prin pauză şi intonaţie,

iar în scris prin punctuaţie, se deosebesc:

● complemente izolate care,

comportând o informaţie utilă, dar nu indispensabilă

comunicării, demonstrează o

legătură slabă cu regentul: La orizont –

departe – fulgere fără de glas zvâcnesc

din când în când. (L. Blaga); ● complemente

neizolate care au o importanţă definitorie

pentru comunicare şi vădesc o

legătură strânsă cu regentul: Din adâncimi

fără de margini a răsărit pe cer o

stea. (G. Coşbuc). Izolarea sau neizolarea

unui complement depinde de o serie de

factori de ordin semantic, gramatical şi

stilistic. Schimbarea ordinii obişnuite a

complementului, cauzată la rândul ei de

intenţia vorbitorului, creează şi ea condiţii

favorabile pentru izolarea complementelor,

în special a celor circumstanţiale.

După structură se disting: ● complemente

simple, alcătuite dintr-o singură

unitate lexicală, fără compliniri: Lin vioarele

răsună. (M. Eminescu); ● complemente

dezvoltate, exprimate prin diferite

construcţii verbale sau prin îmbinări de

cuvinte nedezmembrate sintactic şi semantic:

Într-o înainte de amiază, servitorul,

cu gândul la treburile sale, luă de pe

sobă, în bucătăria de vară, un vas mare

cu apă clocotită. (L. Blaga).

După natura gramaticală a cuvântului

determinat, se identifică: ● complemente

ale verbului: Cerul ne-a binecuvântat cu

un băiat şi cu o fată. (V. Eftimiu); ● complemente

ale interjecţiei: Atunci eu haţ!

de sumanul moşului, să-mi plătească pasărea.

(I. Creangă); ● complemente ale

adjectivului: În vale era un izvoraş cu apă

bună de băut. (M. Sadoveanu); ● complemente

ale adverbului: El vine, se înalţă,

în cercuri line zboară şi iute ca săgeata

la cuibu-i se coboară. (V. Alecsandri).

După tipul de construcţie, se disting

complemente ● în acuzativ, ● în dativ,

● prepoziţionale.

Topica normală a complementului este

după predicat, în ordinea complement

necircumstanţial + complement circumstanţial,

fiecare însoţite, eventual, de determinanţi.

Între mai multe complemente

circumstanţiale, topica lor normală este în

ordinea descrescătoare a importanţei

acordate de vorbitor. Pentru accentuare

este posibilă deplasarea spre stânga a

complementului necircumstanţial sau circumstanţial,

chiar şi până la primul loc în

propoziţie, o anumită topică fiind posibilă

şi pentru evitarea unor ambiguităţi.

Complementul este interpretat şi ca

funcţie îndeplinită de actanţi, care se

opune circumstanţialelor, funcţii îndeplinite

de circumstanţe. Clasa complementelor

se limitează la determinanţi inerenţi,

pe care regentul îi selectează în mod necesar

şi cărora le impune restricţii de

formă (caz, în limbile cu flexiune, sau de

prepoziţii, de topică). Corespund complementelor

esenţiale (sau necircumstanţiale).

A. H.

Complement circumstanţial

Tip de complement care arată circumstanţele

în care se desfăşoară acţiunea

exprimată de cuvântul determinat (loc,

timp, cauză, scop, mod, condiţii etc. –

acestea se reflectă în complementele circumstanţiale

de loc, de timp, de cauză, de

scop, de mod, condiţional, concesiv, consecutiv,

sociativ, instrumental, cumulativ,

de relaţie, opoziţional şi de excepţie).

Specia este semantic neomogenă, iar clasificarea

în subspecii s-a făcut în funcţie

de varietatea raporturilor semantice exprimate.

Inventarul de complemente circumstanţiale

este diferit de la o lucrare la

alta, ca urmare a descrierii semantice mai

detaliate sau mai generale. În sintaxa românească,

la inventarul tradiţional de

complemente circumstanţiale s-au adăugat,

la un moment dat, şi complementele:

instrumental, sociativ, de relaţie, iar, mai

târziu, complementele: opoziţional, cumulativ,

de excepţie, precum şi subspeciile:

de mod de măsură, de mod comparativ,

de mod consecutiv. Unii autori au

propus şi noi specii: complement circumstanţial

de schimb, de progresie, de frecvenţă,

de reciprocitate etc. În mod general

pot fi remarcate următoarele particularităţi

de uzaj ale complementelor circumstanţiale:

● nu se pot coordona cu un

complement necircumstanţial; ● se pot

cumula în şiruri care depăşesc cadrul

obişnuit al coordonării (Matei locuieşte

singur în Timişoara, într-o casă veche, în

centru, de zece ani.); ● circumstanţialele

de diferite tipuri se pot coordona (Din ce

cauză şi cu ce scop te afli iarăşi în localitatea

noastră?); ● un enunţ poate avea

diferite tipuri de circumstanţiale (Marcu

lucrează la fabrică, din greu, de dimineaţă

până noaptea, pentru o mână de bani.).

Topica. Complementele circumstanţiale

stau, de obicei, spre sfârşitul propoziţiei,

după subiect, predicat şi complementele

necircumstanţiale, dar permit, ca mijloc

de reliefare, atât aşezarea la începutul

propoziţiei, cât şi în vecinătatea imediată

a termenului determinat. (Cf: În fiecare

lună el trimite scrisori părinţilor., El trimite

în fiecare lună scrisori părinţilor.).

Punctuaţia. Există reguli particulare

pentru circumstanţialele exprimate prin

anumite părţi de vorbire. Se izolează prin

virgulă: ● complementele circumstanţiale

aşezate înaintea termenului regent: Pe

punte, fricosul închide ochii ca să nu vadă

apa. (Folclor); ● complementele circumstanţiale

aşezate între subiect şi predicat,

dar numai atunci când subiectul

este înaintea predicatului: Bunica, în fiecare

seară, spune o poveste nepoţilor.

(M. Sadoveanu); ● complementele circumstanţiale

aşezate înainte de locul pe

care îl ocupă în ordinea obişnuită a complementelor:

O perdea de sânge şi de nebunie

i se lăsa, încet, pe creieri. (G. Galaction);

● uneori, se izolează prin virgulă

şi complementele circumstanţiale care nu

se află în imediata apropiere a termenului

regent, mai ales când nu se insistă asupra

lor în comunicare: Pare că Nichifor a

umblat pe acest drum, cu pace. (M. Sadoveanu);

● de cele mai multe ori, se izolează

prin virgulă, indiferent de poziţia pe

care o ocupă faţă de termenul regent,

complementul circumstanţial concesiv:

Oricum, ea tot va fi fericită. (M. Preda);

complementul cumulativ: Pe lângă şpangă,

slujitorul meu avea buzdugan. (M.

Sadoveanu); complementul de excepţie:

Toţi, afară de Catrina, erau adunaţi împrejurul

nostru ca să ne vadă plecând.

(N. Gane); complementul de relaţie: Cât

despre grefier, intrase în pământ. (V. Eftimiu).

Complementul circumstanţial este înţeles

şi ca o clasă de determinanţi care se

opune actanţilor. În această interpretare,

complementul circumstanţial reprezintă

un ansamblu eterogen de poziţii (funcţii)

sintactice care se caracterizează preponderent

semantic: circumstanţialele adaugă

precizări de diferite tipuri referitoare la

cadrul universului de discurs sau la diferi-

te aspecte / secţiuni ale acestui cadru.

Clasa cuprinde funcţii delimitate cu precădere

semantic şi se defineşte tradiţional

în raport cu precizarea („circumstanţă” în

sensul larg al cuvântului) adusă la / în

cadrul unei situaţii comunicate: circumstanţialul

de timp, de loc, de mod (modal),

cantitativ, de relaţie, sociativ, instrumental,

de cauză (cauzal), de scop

(final), condiţional, concesiv, consecutiv,

opoziţional, cumulativ, de excepţie.

A. H.

Complement circumstanţial cantitativ

Subspecie a complementului circumstanţial

de mod. Este considerat de unii

cercetători, complement circumstanţial

distinct care ar include toate complementele

exprimând evaluarea cantitativă, în

unităţi de măsură, a unei acţiuni / însuşiri,

referitoare la mod (dimensiune, greutate,

capacitate, temperatură, preţ), loc, timp,

consecinţă, inclusiv complemente directe

şi indirecte de tipul Costă o sută de mii de

lei., De o sută de lei nu cumperi mai nimic.

Se exprimă prin substantive care denumesc

unităţi de măsură determinate de

numerale sau numerale determinate de

substantive, însoţite sau nu de prepoziţiile:

cu, de, (până) la: Sacul cântăreşte 50

kg., Preţurile au crescut cu 20%.

A. H.

Complement circumstanţial comparativ

Subspecie a complementului circumstanţial

de mod. După opinia unor cercetători,

complement circumstanţial distinct

care include toate construcţiile exprimând

comparaţia.

Apare, facultativ, pe lângă un adjectiv

sau adverb la gradul pozitiv: neagră ca

noaptea, dar este implicat obligatoriu,

chiar dacă nu este exprimat, de un adjectiv

/ adverb la gradul comparativ sau la

superlativul relativ. Este legat de termenul

regent prin prepoziţii (cel mai bun

dintre toţi), prin locuţiuni prepoziţionale

(mai bine acum faţă de luna trecută), prin

adverbe comparative (frumoasă ca (şi)

tine). Selecţia mărcilor depinde de tipul

de comparaţie: de egalitate sau de inegalitate

(ca (şi) / decât) şi de gradul de comparaţie

al regentului: comparativ sau superlativ

(ca, decât / dintre, din).

Se clasifică în funcţie de termenul regent

şi de gradul de comparaţie, deosebindu-se

complementul comparativ de

egalitate şi de inegalitate. Comparativul

de egalitate are ca elemente regente specifice

adjective / adverbe la gradul comparativ

de egalitate şi se exprimă prin substantive

sau substitute ale acestora, adjective

propriu-zise şi participiale, verbe la

infinitiv, toate precedate de adverbele: ca

/ cât (şi), aidoma, asemenea şi poate avea

corelative: tot aşa / atât de, la fel de, deopotrivă

de (Matei lucrează ca tine.).

Comparativul de inegalitate se exprimă

diferit, în funcţie de gradul adjectivului

sau al adverbului regent: atunci când are

ca element regent un adjectiv sau adverb

la comparativul de superioritate / inferioritate

se exprimă prin substantive sau substitute

ale acestora, adjective, verbe la

infinitiv, toate precedate de adverbele de

comparaţie ca, decât sau de prepoziţia de

(mai puţin); dacă are ca element regent un

adjectiv / adverb la superlativul relativ,

comparativul de inegalitate se exprimă

prin substantive / substitute ale acestora la

singular (indicând o colectivitate) cu prepoziţia

din sau la plural cu prepoziţia dintre

(fata cea mai frumoasă din grup / dintre

toate).

Topica şi punctuaţia. Circumstanţialul

comparativ stă, de regulă, după cuvântul

determinat şi nu se izolează de acesta: E

mai uşor de zis decât de făcut., Gheorghe

merge mai repede decât Mircea.

A. H.

Complement circumstanţial concesiv

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care indică

un obiect, o acţiune sau o situaţie care ar

fi putut împiedica realizarea altei acţiuni

sau existenţa unei calităţi, dar nu o împiedică:

Cu toată împotrivirea bărbatului,

hotărârea femeii s-a îndeplinit. (M. Sadoveanu);

răspunde la întrebarea în ciuda

cărui fapt? Complementul circumstanţial

concesiv determină verbe / locuţiuni verbale,

inclusiv la moduri nepredicative

(infinitiv, gerunziu), mai rar, interjecţii

predicative (În ciuda întunericului, hai să

mai căutăm.), şi adjective (Copil premiant

contrar aşteptărilor.).

Poate fi exprimat prin: ● substantive

în genitiv cu prepoziţiile şi locuţiunile

prepoziţionale împotriva, în ciuda, în pofida:

Plângea şi în ciuda mâniei, ochii ei

rămâneau mari şi curaţi. (M. Preda); în

dativ cu prepoziţia contrar: Contrar strădaniilor

de-o viaţă întreagă, gospodăria

nu-i crescuse. (M. Preda) sau în acuzativ

cu locuţiunea prepoziţională cu tot (toată,

toţi, toate): Cu tot scepticismul în privinţa

trăiniciei noii slujbe, Eminescu se aşeză

la lucru. (G. Călinescu); ● adverbele tot,

totuşi, oricum şi locuţiunea adverbială cu

toate acestea: Oricum, ceremonia religioasă

ne sugerează că o divinitate există.

(M. Preda); ● verbe la o formă nepredicativă:

infinitiv cu prepoziţia fără: Boierii,

fără a se uita unul la altul, goliră

paharele. (Em. Gârleanu) sau gerunziu:

Chiar rugându-l, el n-a vrut să rămână.;

● adjective, adesea precedate de adverbele

chiar sau şi (= chiar): Chiar târzie, primăvara

a fost destul de frumoasă.; ● construcţii

absolute: O dată adevărul aflat,

tot nu-şi găsea linişte.

Topica. Complementul circumstanţial

concesiv se situează, de obicei, înaintea

termenului regent: Cu toată iarna grea şi

împotrivirea viscolului, oastea Moldovei

a executat o mişcare demnă de cele mai

vestite oşti ale lumii. (E. Camilar). În cazuri

rare, el poate sta şi după termenul

regent: Eram trist cu tot timpul frumos al

primăverii. (C. Negruzzi).

Punctuaţia. De cele mai multe ori, circumstanţialul

concesiv se izolează de

termenul regent: Împotriva obiceiului

său, Lăpuşneanu era îmbrăcat cu toată

pompa domnească. (C. Negruzzi).

Nuanţe concesive pot fi exprimate şi

de alte complemente circumstanţiale, precum

şi de atributul circumstanţial concesiv

(Bolnav, îşi păstra buna dispoziţie.).

Prezenţa unei conjuncţii conferă calitatea

de propoziţie concesivă unei construcţii

cu predicatul având verbul copulativ

subînţeles, exprimat numai prin nume

predicativ (Deşi sărac, era foarte generos.).

A. H.

Complement circumstanţial condiţional

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care exprimă

o ipoteză sau o condiţie de a cărei îndeplinire

depinde realizarea acţiunii sau a

însuşirii exprimate de cuvântul determinat:

În caz de nevoie, v-aş anunţa. Răspunde

la întrebarea cu ce condiţie? Complementul

circumstanţial condiţional determină

verbe sau locuţiuni verbale la

condiţional (Muncind foarte mult, ai

scoate-o / ai fi scos-o la capăt.), imperfect

indicativ cu valoare de condiţional

(Muncind foarte mult, o scoteai la capăt.),

prezent / viitor indicativ (Perseverând,

vei reuşi / reuşeşti.), rar, interjecţii

predicative (În caz de alarmă, hai repede

în adăpost.) sau anumite adjective cu sens

verbal, de exemplu, derivate cu sufixul

-bil (bunuri rechiziţionabile în caz de război).

Se exprimă prin: ● substantive sau alte

părţi de vorbire cu valoare substantivală

în cazul genitiv precedate de locuţiuni

prepoziţionale (în ipoteza, cu condiţia, în

locul, în eventualitatea): În locul lui, n-aş

proceda aşa. sau în acuzativ cu locuţiunea

în caz de, în funcţie de: În caz de pericol,

vei fugi.; ● verbe la gerunziu: Dar

trăind şi nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!

(I. Creangă); ● adverbele altfel, altminteri:

Să-mi scrii, altfel mă supăr.

O nuanţă condiţională, semnalată prin

intonaţie şi pauză, poate fi exprimată şi de

unele complemente indirecte sau circumstanţiale

pe lângă verbe la forme cu sens

ipotetic, precum şi de unele construcţii

eliptice (Cu puţin noroc, ar fi putut

reuşi.; N-o vei scoate la capăt decât muncind.;

Încă un pas şi cădeai în prăpastie.).

Topica şi punctuaţia. Complementul

circumstanţial condiţional poate sta atât

în faţa cuvântului determinat, cât şi după

acesta: În caz de nevoie, vom veni şi noi.,

Vom veni şi noi, în caz de nevoie.; de obicei,

se izolează de regentul său prin virgule.

A. H.

Complement circumstanţial consecutiv

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

consecinţa / rezultatul unei acţiuni sau a

unei însuşiri, precum şi măsura intensităţii

acţiunii sau a însuşirii respective: Căzu

la pat bolnavă de moarte. (I. Creangă).

Complement puţin frecvent, considerat de

unii autori specie a complementului circumstanţial

de mod.

Complementul circumstanţial consecutiv

determină verbe / locuţiuni verbale,

inclusiv la moduri nepredicative (Munceşte

de speriat.), adjective propriu-zise /

participiale (E bolnav de moarte.), adverbe

(Cântă frumos de nespus.).

Se exprimă prin: ● substantive precedate

de prepoziţiile: de, până la, spre: Cu

noi şedea şi moş Bodrângă, un moşneag

fără căpătâi, însă vesel de tot hazul.

(I. Creangă); ● verbe la infinitiv cu prepoziţiile:

pentru, spre, supin precedat de

prepoziţia de: S-a schimbat de nerecunoscut.

sau gerunziu: Apa s-a ridicat

ajungându-i până la brâu.; ● locuţiuni

adverbiale sau adjectivale, devenite expresii

consacrate (de mai mare dragul /

mila, până la sânge etc.): Râdeau şi po-

vesteau cele întâmplate de-a mai mare

dragul.

Topica şi punctuaţia. Complementul

circumstanţial consecutiv stă întotdeauna

după termenul regent: Cu furca-n brâu,

cu gândul dus, / Era frumoasă de nespus /

În portu-i de la ţară. (Şt. O. Iosif). De

obicei, nu se izolează de termenul regent.

Poate fi uneori confundat cu alte complemente.

Drept marcă distinctivă pentru

identificarea sigură a circumstanţialului

consecutiv servesc corelativele pe lângă

elementul determinat – adverbele cantitative

atât / destul / suficient de, prea.

A. H.

Complement circumstanţial cumulativ

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

obiectul sau situaţia la care se adaugă cele

exprimate prin alte părţi de propoziţie:

subiect (În afară de copii, au venit şi părinţii.),

predicat (Pe lângă copiat, a şi

suflat.), nume predicativ (Pe lângă bibliotecară,

e şi studentă.), element predicativ

suplimentar (Pe lângă profesoară, o considerăm

şi prietenă.), rar, atribut (Pe lângă

obişnuite, aveau şi lalele negre.),

complement, mai ales direct (Pe lângă

primii trei, au premiat şi pe următorii

doi.), indirect (Pe lângă primii trei, s-au

dat premii şi următorilor doi.), de agent

(Pe lângă şcoală, a fost premiat şi de inspectori.),

mai rar, circumstanţial (În afară

de aceasta, caută şi la bibliotecă.).

Elemente regente: verbe / locuţiuni verbale,

inclusiv la moduri nepredicative, interjecţii

predicative (Iată şi luna, pe lângă

stele.), adjective cu sens / origine verbală

(delegaţie întâmpinată, pe lângă preşedinte,

şi de premier).

Complementul cumulativ se exprimă

prin: ● substantive în acuzativ cu prepoziţii

sau locuţiuni prepoziţionale (decât, în

afara, pe lângă, afară de, în afară de):

Patriotul de la Copou, în afară de darul

său poetic, are o minte limpede şi înţeleaptă.

(M. Sadoveanu); ● pronume (În

afară de ele, au venit şi alţii.); ● adjective

/ adverbe precedate de în afară de, pe

lângă (Avea şi o fire harnică, în afară de

înţelegătoare.); ● locuţiunile adverbiale

în afară de aceasta, pe lângă aceasta

(Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai

mult urzeală decât bătătură, ros pe margini.

(M. Eminescu). Este întărit, în general,

pe lângă partea de propoziţie cumulată,

prin adverbe corelative.

Topica. Complementul cumulativ este

aşezat, de obicei, înaintea termenului regent,

dar poate sta şi după acesta: În afara

acestora, scriitorul publicase un număr

impresionant de articole în ziare şi reviste.

(Cezar Petrescu); Punând, pe lângă

acestea, bicele şi strămutările, izbândesc

să ajung sus. (M. Sadoveanu).

Punctuaţia. De cele mai multe ori,

complementul circumstanţial cumulativ

se izolează de restul propoziţiei prin virgule:

Pe lângă lumină, floarea avea nevoie

de umezeală.

A. H.

Complement circumstanţial de cauză

(cauzal)

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

motivul acţiunii sau al caracteristicii determinate:

De ciudă plâng eu numai, mamă.

(G. Coşbuc). Răspunde la întrebările

din ce cauză?, din ce pricină?, din ce motiv?,

din ce considerente? Complementul

circumstanţial de cauză determină un

verb (Am greşit din cauza neatenţiei.,

Gemând de durere, a ridicat ochii.), un

adjectiv (Avea faţa palidă de emoţii.) sau

o interjecţie (Na, de milă.).

Complementul circumstanţial de cauză

poate fi exprimat prin: ● substantive sau

alte părţi de vorbire cu valoare substantivală

în genitiv cu locuţiunile prepoziţionale

din cauza, din pricina: Da… cred că

da… – îngână Toma, nesigur din pricina

uimirii. (L. Rebreanu); în acuzativ cu

prepoziţii (de, din, pentru): Ochii umflaţi

de înfricoşare priveau de prin case. (L.

Rebreanu) sau în dativ cu prepoziţia datorită:

Războiul n-a fost declarat datorită talentului

diplomatic al domnitorului.; ● adverb

sau perifrază adverbială alcătuită din

prepoziţiile de, pentru şi forma pronumelui

demonstrativ aceea: De aceea a şaptea

moarte cuprinde revelaţia. (L. Rebreanu);

● adjectiv propriu-zis sau adjectiv

provenit din participiu: Lupului îi sfârâia

gâtlejul de flămând. (I. Creangă); ● verb

la gerunziu cu determinative: Fata împăratului

se mira văzând frumuseţile câmpului.

(P. Ispirescu).

Topica. Complementul circumstanţial

de cauză stă, de regulă, după verbul regent:

Inima îi bătea de o bucurie nemărginită.

(L. Rebreanu); uneori el poate sta

şi înaintea cuvântului determinat: Gheorghe-n

munte pumnii-şi strânge /… Şi de

multă ciudă plânge. (G. Coşbuc).

Punctuaţia: Complementul circumstanţial

de cauză nu se izolează de regentul

său.

A. H.

Complement circumstanţial de excepţie

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie arătând

obiectul care nu se include în categoria

obiectelor redate prin celelalte părţi de

propoziţie: În sufletul lui nu mai trăia

decât Navemalica. (L. Rebreanu). Exprimă

o excepţie faţă de subiect (Au plecat

toţi, afară de el.), numele predicativ (Era

orice în afară de un bun psiholog.), atribut

(A propus un contract acceptabil afară

de câteva clauze minore.), complementul

necircumstanţial (Nu iubeşte pe

nimeni decât pe el însuşi.) sau, mai rar,

circumstanţial (A revenit în ţară în fiecare

an, în afară de anul trecut.). Părţile de

propoziţie la care se referă sunt exprimate

sau determinate frecvent de pronume /

adjective / adverbe nehotărâte sau de cuvinte

exprimând ideea de totalitate (întreg,

tot, totdeauna, pretutindeni), iar în

propoziţii negative de pronume / adjective

/ adverbe negative (niciunul, nimeni,

nimic, niciodată etc.).

Complementul de excepţie se exprimă

prin: ● substantive sau alte părţi de vorbire

cu valoare substantivală în genitiv cu

locuţiunile prepoziţionale în afara, cu

excepţia; sau în acuzativ cu prepoziţiile şi

locuţiunile prepoziţionale decât, afară de,

în afară de: Pacea pădurilor n-avea să fie

tulburată la acest ceas decât de paşii

noştri dibuitori. (L. Blaga); ● pronume:

Afară de voi, n-aştept pe nimeni; ● numerale:

Veniseră toţi, afară de unul-doi;

● adverbe: Nu venea acasă decât seara.

(L. Blaga); ● verbe la infinitiv: Nu poate

altceva, decât a tencui.

Topica. Complementul de excepţie

stă, de regulă, după verbul regent, dar

poate sta şi înaintea acestuia: Afară de

ochii negri, care erau ai ei, era el întreg,

el copilul din portret. (M. Eminescu).

Punctuaţia. De cele mai multe ori,

complementul circumstanţial cumulativ

se izolează de restul propoziţiei prin virgule:

Alte rude nu avusese, afară de doi

fraţi ţărani. (L. Rebreanu).

A. H.

Complement circumstanţial de loc

Specie de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

locul unde se desfăşoară acţiunea. Exprimă

locul (Se joacă în parc.), limita iniţială

sau / şi finală (Merge de acasă până la

şcoală.), direcţia în care se desfăşoară o

acţiune (Se duce spre centru.), precum şi

locul unde se manifestă o calitate (atletă

victorioasă la Chişinău), după unii autori,

şi spaţiul străbătut (măsurat), inclus de

alţii într-un complement circumstanţial de

măsură (A mers cinci kilometri.). Răspunde

la întrebările unde?, de unde?, până

unde?, încotro? Complementul circumstanţial

de loc determină verbe / locuţiuni

verbale, inclusiv la moduri nepersonale

(Unde ai lăsat scrisorile mele?), interjecţii

predicative (Hai acasă.), inclusiv

onomatopee cu valoare predicativă (Şi

ploaia pic! pe caldarâm.); adjective

(L-am găsit ud la picioare şi murdar pe

mâini.). Este determinant ● obligatoriu

pentru o clasă restrânsă de verbe şi adjective

(a locui, a proveni, a se amplasa, a

se refugia, a izvorî, respectiv: aciuat, amplasat,

izvorât etc.) şi ● facultativ pe lângă

cei mai mulţi termeni regenţi. Un termen

regent poate avea mai multe complemente

de loc care pot fi corelate prin

prepoziţii: de la … până la, din … până

în, între … şi.

Complementul circumstanţial de loc

se exprimă prin: ● adverbe şi locuţiuni

adverbiale de loc: De unde vine oboseala

anului? (L. Blaga); ● substantiv sau alte

părţi de vorbire cu valoare substantivală

în acuzativ cu prepoziţii (din, în, la, pe,

spre etc.) sau cu locuţiuni prepoziţionale

(aproape de, alături de, departe de): Văzu

întâi pendula dintre ferestre. (L. Rebreanu);

în genitiv cu prepoziţii (asupra, înaintea,

înapoia, înăuntrul etc.) sau cu locuţiuni

prepoziţionale (în faţa, în jurul, în

spatele, în apropierea, de-a lungul etc.):

Înăuntrul inelului de ziduri nu mai rămăsese,

după zilele de pomină, decât oarecare

sămânţă pentru viitor. (L. Blaga); în

dativ locativ sau în acuzativ fără prepoziţii,

în general cu un determinant cantitativ

exprimând spaţiul străbătut: Se aşternu

drumului.; ● pronume la aceleaşi cazuri şi

cu aceleaşi prepoziţii ca şi substantivul:

El s-aşază lângă dânsa, fruntea ei o netezeşte.

(M. Eminescu); ● numeral cu valoare

substantivală cu aceleaşi prepoziţii

şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul:

Ieri a trecut şi pe la cei doi.; ● verbe

la supin: Ba şi pe la scăldat am tras o

raită. (I. Creangă).

Topica. Complementul circumstanţial

de loc stă, de obicei, după verbele pe care

le determină: Mircea s-a grăbit spre Argeş.

(E. Camilar). Topica poate fi inversa-

tă din motive afective: Pe creasta nopţii

moara seacă / macină lumină-n gol. (L.

Blaga), precum şi atunci când complementul

circumstanţial de loc este exprimat

prin adverbul interogativ şi relativ

unde, cu sau fără prepoziţii: Unde-mi stă

capul? (G. Coşbuc). De obicei complementul

circumstanţial de loc nu se izolează

de restul propoziţiei.

A. H.

Complement circumstanţial de mod

(modal)

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

modul, felul în care se desfăşoară sau se

înfăţişează o acţiune, o stare, o caracteristică

ori o calitate: Aurel se sculă zăpăcit

de sfială, roşindu-se şi bâlbâind: – Am

stat puţin de vorbă cu domnul învăţător.

(L. Rebreanu). Răspunde la întrebările

cum?, în ce fel?, cât?, cât de? Complementul

circumstanţial de mod are ca regenţi:

verbe şi locuţiuni la modurile personale

şi la formele nepredicative (infinitiv,

supin, gerunziu): A băgat de seamă

repede., adverbe (destul de bine), adjective

(suficient de mare), interjecţii (Hai

iute!). Poate fi, rar, determinant obligatoriu

al unor verbe ca a se comporta, dar, în

general, este determinant facultativ, depinzând

de trăsăturile semanticosintactice

ale elementului regent.

Complementul circumstanţial de mod

se exprimă prin: ● adverbe şi locuţiuni

adverbiale de mod: Repede se coborî de

se aşeză pe o tulpină de rozetă. (Em. Gârleanu);

● numerale cu valoare adverbială:

Ipate se îmbogăţise însutit şi înmiit de

când a venit Chirică la dânsul. (I. Creangă);

● substantive în acuzativ cu prepoziţii

şi locuţiuni prepoziţionale (fără, din,

decât, ca, cât, după, asemănător cu, la fel

cu etc.): Şi eu eram vesel ca vremea cea

bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul

în tulburarea sa. (I. Creangă), în genitiv

cu locuţiuni prepoziţionale (în baza, pe

baza, în temeiul) sau în dativ cu prepoziţii

(conform, potrivit, contrar): Lucrează

conform planului.; ● adjective: Toma Novac

îşi simţea inima limpede şi liniştită,

ca o odihnă binefăcătoare. (L. Rebreanu);

● verbe şi locuţiuni verbale la formele

nepredicative (infinitiv, gerunziu):

Gloria militară nu se cucereşte privind

triumfurile altora, ci luptând. (L. Rebreanu);

● interjecţii: Înghiţea gogâlţ-gogâlţ.

Se cunosc mai multe clase de complemente

circumstanţiale de mod. În

funcţie de nuanţele semantice exprimate,

pot fi deosebite: ● complementul circumstanţial

de mod propriu-zis (arată cum se

desfăşoară acţiunea sau cum se înfăţişează

o calitate, fără a face comparaţie cu

alte însuşiri sau calităţi): Şi încet, încet,

din glumă, din joacă, azi a făcut un scăunel,

mâine o morişcă de speriat ciorile. (I.

Al. Brătescu-Voineşti); ● complementul

circumstanţial de mod comparativ (arată

cum se desfăşoară o acţiune sau cum se

înfăţişează o însuşire în comparaţie cu

altă acţiune sau însuşire): Pe sus se desfac

rarişti de mesteceni albi ca făcliile. (Al.

Vlahuţă); ● complementul circumstanţial

de mod cantitativ (de măsură) (redă ideea

de cantitate, măsura în care se prezintă o

acţiune): Sacul cântăreşte 20 kg.

Din punct de vedere semanticopragmatic,

complementul circumstanţial

de mod este de două feluri: ● de mod

propriu-zis, indicând o caracteristică a

procesului (Dana doarme bine.) şi ● de

modalitate, arătând o evaluare a propoziţiei

din punct de vedere apreciativ (Dana

doarme, probabil.).

Topica. Complementul circumstanţial

de mod stă, de obicei, după cuvintele pe

care le determină: Urmăream cu respiraţia

tăiată cântecul înfricoşătoarei păsări.

(L. Blaga). Uneori, din raţiuni de ordin

afectiv, servind intenţiei autorului, poate

sta şi în faţa termenului regent: Abia

atingi covorul moale. (M. Eminescu).

Atunci când complementul circumstanţial

de mod stă înaintea adjectivului sau adverbului

determinat, el se leagă de acesta

prin prepoziţia de: Zboară ca vântul de

lin., Creşte ca pâinea de repede.

Punctuaţia. De regulă, circumstanţialul

de mod nu se izolează de termenul regent:

Mama mi-a povestit totul de-a fir a păr.

A. H.

Complement circumstanţial de progresie

Este considerat de unii cercetători

complement circumstanţial distinct, care

ar încorpora toate construcţiile ce exprimă

ideea de progresie (desfăşurarea paralelă,

treptată a acţiunii) – incluse, în general,

în complementul circumstanţial de

mod de măsură progresivă: Cu cât trece

timpul, cu atât va fi mai greu. (M. Eliade).

A. H.

Complement circumstanţial de reciprocitate

După unii cercetători, complement

circumstanţial independent care ar include

toate construcţiile exprimând ideea de

reciprocitate; se realizează prin complemente

directe (Se ocrotesc unul pe altul.),

indirecte (Nu-şi vorbesc unul altuia.) etc.

A. H.

Complement circumstanţial de relaţie

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată la

cine sau la ce se limitează acţiunea ori

caracteristica determinată: Mă întreceam

cu fetele cele mari din tors. (I. Creangă).

Răspunde la întrebările: în ce privinţă?,

din ce punct de vedere? Mai este numit şi

complement circumstanţial limitativ sau

referenţial; aceşti termeni sunt însă rar

folosiţi. Complementul de relaţie poate

determina un verb (inclusiv la unul dintre

modurile nepredicative), un adjectiv, un

adverb, o interjecţie, o construcţie comparativă

(Drum cât satul de lung) sau care

conţine nume de unităţi de măsură (Masă

de 1m de lată).

Complementul de relaţie poate fi exprimat

prin: ● substantive sau alte părţi

de vorbire cu valoare substantivală în genitiv

cu prepoziţie (în privinţa, din punctul

de vedere, din partea, sub aspectul):

În privinţa vinului din ulcioare, cinstitul

şătrar are dreptate. (M. Sadoveanu);

acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale

(în, la, din, după, pentru, privitor

la, apropo de etc.): Apropo de această

chestiune, nu-ţi pot comunica nimic.; ●

adjective precedate de prepoziţia de sau

de anumite locuţiuni prepoziţionale: De

voinic şi de frumos, slavă Domnului!; ●

adverbe fără prepoziţii: Inferior cantitativ.

sau cu prepoziţia de: De repede, mergea

repede.; ● forme nepredicative ale

verbului: supin cu prepoziţiile de, la: La

cântat din frunză nu mă întrecea nimeni.;

infinitiv cu prepoziţia în: Bună în a conduce

afacerile.

Topica. Complementul circumstanţial

de relaţie poate sta atât înaintea termenului

regent, cât şi după acesta. Mai des este

totuşi antepus: De trup eşti mărunţel, nu-i

vorbă, dar la fire eşti mare. (I. Creangă).

Punctuaţia. De cele mai multe ori,

complementul circumstanţial de relaţie

este izolat de restul propoziţiei prin virgule,

indiferent de poziţia pe care o ocupă

faţă de regentul său: Cât despre grefier,

intrase în pământ. (V. Eftimiu).

A. H.

Complement circumstanţial de scop

(final)

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arătă

finalitatea acţiunii sau a caracteristicii

determinate; răspunde la întrebările: cu ce

scop?, în ce scop?: O viaţă omenească nu

ajunge însă pentru a prilejui întâlnirea

bărbatului cu femeia. (L. Rebreanu).

Complementul circumstanţial de scop

determină un verb sau locuţiuni verbale

agentive (de acţiune), inclusiv la moduri

nepredicative (Mergem la oraş pentru a

cumpăra cadouri.), unele interjecţii predicative

(Hai în oraş pentru a cumpăra

cadouri.), adjective cu sens / provenienţă

verbală, inclusiv derivate cu sufixul -bil

(hidrant utilizabil / utilizat pentru stingerea

incendiilor).

Complementul circumstanţial de scop

se exprimă prin: ● substantive (frecvent

abstracte, nume de acţiune) şi părţi de

vorbire cu valoare de substantiv în genitiv

cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională

(în vederea, în scopul, cu scopul): În scopul

unei evidenţe riguroase s-au introdus

listele de control. sau în acuzativ cu prepoziţie

(după, pentru, la, în, întru): Nechifor

Lipan plecase de acasă după nişte

oi, la Dorna. (M. Sadoveanu), ● adverbe

de tipul: anume, înadins, intenţionat, de

aceea, de asta, pentru asta: Pentru asta

s-a retras la căsuţa de la ţară., ● verbe la

o formă nepredicativă (supin sau infinitiv

cu prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale

Trebuie să fie un trimis de undeva numai

pentru a iscodi casele oamenilor. (I.

Creangă); Vulpea stă lângă vizuină şi nu

se îndură să meargă la vânat. (Em. Gârleanu).

Unele complemente circumstanţiale

de scop pot avea nuanţă secundară de

loc (Mergem la scăldat.). Forma unui fals

final poate fi îmbrăcată de unele complemente

opoziţionale (A pierdut primul

meci pentru a-l câştiga pe al doilea.).

Topica şi punctuaţia. Complementul

circumstanţial de scop poate sta atât în

faţa termenului regent, cât şi după el şi nu

se izolează de acesta: Sufletul n-are nevoie

de cuvinte pentru a înţelege. (L. Rebreanu),

Pentru a înlesni căutarea acestora

se fac, se refac şi se desfac toate legile

şi convenţiile moralei. (L. Rebreanu).

A. H.

Complement circumstanţial de timp

Specie de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

timpul când se petrece acţiunea verbului

sau durata acţiunii: Spre prânz, Moromete

se sătură să stea pe prispă. (M. Preda).

Exprimă timpul (momentul, perioada,

durata, intervalul – momentul de începere,

terminare – periodicitatea) desfăşurării

unei acţiuni / manifestării unei stări, însuşiri.

Exprimarea duratei măsurate (Sesiunea

durează o lună.) este inclusă de unii

autori în circumstanţialul de timp, iar de

alţii în circumstanţialul de mod de măsură

sau într-un circumstanţial de măsură de

sine stătător. Întrebările la care răspunde

complementul circumstanţial de timp

sunt: când?, cât timp?, până când?, de

când?

Complementul circumstanţial de timp

determină verbe şi locuţiuni verbale la

modurile predicative şi la formele nepredicative

(Munceşte în fiecare zi.), interjecţii

predicative (Hai în vacanţă la munte.),

uneori adjective (persoană suferindă

de mult). Este determinant obligatoriu

pentru anumite verbe (a data, a dura) –

cu excepţia unor situaţii speciale (de

exemplu, în dialog) – şi facultativ pentru

cele mai multe dintre regente.

Complementul circumstanţial de timp

este exprimat prin: ● adverbe şi locuţiuni

adverbiale de timp (precedate sau nu de

prepoziţii): Apoi deodată un fulger orbitor

despică vălmăşagul norilor. (L. Rebreanu);

● substantive în acuzativ fără

prepoziţii (denumind în general noţiuni

temporale sau acţiuni) / substitute ale

acestora sau precedate de prepoziţii simple

şi compuse (către, cu, de, de la, după,

în, înaintea, înspre, între, la, până (în,

la), pe, pe la, peste, spre) / locuţiuni prepoziţionale

determinate în general de

atribute cu sens calitativ: Cei ce plecau

fură ţinuţi în institutul antirabic vreo câteva

săptămâni. (L. Blaga), După câteva

tresăriri uşoare îşi dete sufletul. (Em.

Gârleanu); în genitiv cu prepoziţii (înaintea,

asupra) sau cu locuţiuni prepoziţionale

(în jurul, pe parcursul, de-a lungul

etc.): Era pe la mijlocul iernii. (Em. Gârleanu);

● numerale adverbiale: Întâi se

ţinu sprijinit în cele două picioare dinainte.

(Em. Gârleanu); ● adjective şi substantive

referitoare la vârstă precedate de

prepoziţia de: A muncit de tânăr / de copil.;

● verbe şi locuţiuni verbale la formele

nepredicative: infinitiv precedat de

prepoziţii şi locuţiuni (până, înainte de,

dinainte de): A doua zi plecăm până a nu

răsări soarele. (Al. Vlahuţă); gerunziu:

Apoi, cuprinzând situaţia, izbucni în hohote

de râs. (L. Blaga); ● expresii frazeologice

cu valoare temporală: S-a trezit cu

noaptea-n cap.

Un element regent poate avea mai

multe complemente circumstanţele de

timp care exprimă aceleaşi raporturi de

timp sau raporturi / nuanţe diferite. Unele,

care indică momentul de începere / terminare

a acţiunii, apar corelate, fiind introduse

prin anumite perechi de prepoziţii:

de – până, de la – până la, din – până în.

Topica. Complementul circumstanţial

de timp poate sta atât după cuvântul determinat,

cât şi înaintea lui: Odată, la un

Sfântul Vasile, ne prindem noi vreo câţiva

băieţi să ne ducem cu plugul. (I. Creangă);

Şi sfârşitul tău veni-va azi ori mâini,

ori mai apoi. (G. Coşbuc).

Punctuaţia. De obicei, complementul

circumstanţial de timp nu se izolează de

termenul regent: Peste trei zile şi trei

nopţi feciorul de împărat iarăşi bătu la

fereastră. (I. Slavici).

A. H.

Complement circumstanţial instrumental

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

mijlocul (instrumentul, unealta, fiinţa,

materia) prin care se realizează acţiunea:

Omul vede cu ochii, aude cu urechile. (I.

Slavici); răspunde la întrebările cu ce?,

prin cine?, prin ce?, datorită cui? În calitate

de elemente regente pentru complementul

circumstanţial instrumental pot fi:

verbe şi locuţiuni verbale, inclusiv la moduri

nepersonale, interjecţii predicative şi

adjective derivate cu sufixul -bil: Babele

de aici din sat îşi fac singure lumânări

din ceară curată. (I. Druţă). Complementul

instrumental se exprimă prin: ● substantive

sau alte părţi de vorbire cu valoare

substantivală în acuzativ cu prepoziţie

(cu, din, prin, fără etc.): Nu se poate

domnule, fără paşaport, n-auzi? (I. L.

Caragiale); în genitiv cu locuţiune prepoziţională

(cu ajutorul, prin mijlocirea): A

făcut desenul cu ajutorul mamei.; în dativ

cu prepoziţie (graţie, mulţumită, datorită):

Graţie ei i-a revenit inspiraţia poetică.

(L. Rebreanu); ● verbe la infinitiv cu

prepoziţiile prin, fără: Începu să înveţe

prin a asculta povestirile celor vârstnici.

sau la gerunziu, care poate fi interpretat şi

drept circumstanţial de mod: Bunica citeşte

punându-şi ochelarii.

Topica. Complementul instrumental

poate sta atât după termenul regent, cât şi

înaintea lui: Însă tu îmi vei răspunde că e

bine ca în lume / Prin frumoasa stihuire

să pătrundă al meu nume. (M. Eminescu),

Fiul Paşei din Ianina / Sare-n şa,

îndoaie brâul, / Bate-n cal nebun cu

frâul. (G. Coşbuc).

Punctuaţie. Complementul circumstanţial

instrumental nu se desparte niciodată

prin virgule de cuvântul determinat:

Pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu

arcanul. (I. Creangă).

A. H.

Complement circumstanţial opoziţional

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care indică

ceea ce este contrar (sau prezentat ca fiind

contrar) celor exprimate de alt component

al propoziţiei. Exprimă o opoziţie

faţă de subiect (În locul ei, a plecat el.),

predicat (In loc de a plânge, a râs.), element

predicativ suplimentar (În loc de

obrăznicie, această atitudine este considerată

un semn de curaj.), nume predicativ

(În loc de ofiţer, a devenit numai

subofiţer.), complement, mai ales necircumstanţial:

direct (În loc de bucurii, mia

făcut numai necazuri.), indirect (În loc

de tablouri, pereţii erau plini de hărţi.),

de agent (În loc de diriginte, a fost mustrat

de director.), mai rar, circumstanţial

(În loc de şcoală, s-a dus pe stadion.; În

loc de seara, a luat medicamentul dimineaţa.),

uneori, atribut (În loc de albă, a

cusut cu aţă galbenă.). Complementul

opoziţional determină: verbe / locuţiuni

verbale, inclusiv la modurile nepredicative

(Ieşind subinginer în loc de inginer,

câştigă mai puţin.); interjecţii predicative

(Hai tu în locul lui.), inclusiv onomatopee

cu rol predicativ (Jart! o palmă lui în loc

de ei.), adjective (Cusătura cu aţă galbenă

în loc de albă se vedea urât.).

Complementul opoziţional se exprimă

prin: ● substantive sau substitute ale acestora

(pronume, adjective posesive, numerale)

în genitiv cu locuţiunea prepoziţională

în locul sau în acuzativ cu locuţiunea

prepoziţională în loc de: Şi având în loc

de paloş, fus, / Şi-n loc de coif, năframă,

Pe pieptul tânăr el şi-a pus / Altiţă-n loc

de-aramă. (G. Coşbuc); ● adjective precedate

de locuţiunea prepoziţională în loc

de: În loc de sec, a luat vin dulce; ● adverbe

precedate de locuţiunea prepoziţională

în loc de: În loc de azi, va sosi mâine.;

● verbe la infinitiv precedate de locuţiunile

prepoziţionale în loc de, departe

de, prepoziţiile pentru, fără, spre: Romanitatea,

în loc de a se înfrânta din nou, se

dovedi mai tare decât se crezuse în ţară.

(S. Puşcariu).

Topica şi punctuaţia. Complementul

opoziţional, cu unele excepţii, stă în faţa

cuvântului determinat şi se izolează prin

virgulă de regentul său: În loc de sare şi

pâine, i-au întâmpinat pe toţi cu vin şi cu

colaci.

A. H.

Complement circumstanţial sociativ

Tip de complement circumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

cine sau ce însoţeşte desfăşurarea acţiunii:

Şi noi monahii trăim în prietenie cu

dânşii. (M. Sadoveanu) şi răspunde la

întrebările: cu cine?, cu ce? Complementul

sociativ determină un verb, un adjectiv

cu sens din sfera acţiunilor, inclusiv formaţii

cu sufixul -bil sau o interjecţie, dar

se poate referi la orice parte de propoziţie:

Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti. (L.

Blaga); Hai cu noi!

Poate fi exprimat prin: ● substantive

sau substitute ale acestora, alte părţi de

vorbire substantivizate în acuzativ cu

prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (cu,

împreună cu, la un loc cu, cu tot cu, fără,

laolaltă cu etc.): După ceasul prânzului am

ieşit cu Liciniu în oraş. (L. Blaga); ● pronume:

Unde eşti, copilărie, / Cu pădurea

ta cu tot? (M. Eminescu); ● numerale

cu valoare substantivală: Cu douăzeci

deodată-n car / La groapă mă vor

duce. (G. Coşbuc).

Topica şi punctuaţia. Complementul

circumstanţial sociativ stă după cuvântul

regent şi nu se desparte prin semne de

punctuaţie de regentul său: Înţeleptul cu

ucenicii săi îşi făcea baia de pocăinţă.

(L. Rebreanu).

A. H.

Complement de agent

1. Tip de complement necircumstanţial,

parte secundară de propoziţie care arată

de către cine este îndeplinită acţiunea

verbelor la diateza pasivă: Această ambasadă

fu vesel primită de mărirea sa. (N.

Bălcescu). Răspunde la întrebările de cine?,

de ce?, de către cine? Corespunde,

din punct de vedere semantic, subiectului

din construcţiile active tranzitive echivalente.

Elementele regente: verbe, locuţiuni

verbale, inclusiv la moduri nepredicative,

la diateza pasivă (la forma canonică

cu verbul auxiliar a fi sau la forma reflexiv-pasivă);

verbe tranzitive la supin cu

sens pasiv (produse de comercializat de

către importator), adjective participiale

cu sufixul -bil (produse comercializate /

comercializabile de câtre importator).

Spre deosebire de alte complemente nu

poate determina interjecţii, deoarece acestea

nu au posibilitatea de a exprima valoarea

diatezei pasive.

Se exprimă prin: ● substantive şi părţi

de vorbire cu valoare de substantiv în cazul

acuzativ precedat de prepoziţiile de şi

de către: Veşnica materie e implicată de

esenţa ei. (L. Rebreanu); ● pronume în

cazul acuzativ precedat de prepoziţiile de

şi de către: Aceste scrisori n-ajunseră

până la Ali, fiind prinse de către ai noştri.

(N. Bălcescu); ● numerale cu valoare

substantivală în cazul acuzativ precedat

de prepoziţiile de şi de către: Romanul a

fost citit de ambii.

Topica. Complementul de agent stă

totdeauna după cuvântul determinat: Mă

doream înconjurat de prozeliţi. (L. Blaga);

numai în cazuri rare şi din cauze de

ordin afectiv el poate sta înaintea termenului

regent: Religia – o frază de dânşii

inventată. (M. Eminescu).

Punctuaţia. Complementul de agent nu

se desparte niciodată prin virgule de

restul propoziţiei: După ce şi-a însuşit

subtilităţile tehnicii, tata fu repede lovit

de plictiseală. (L. Blaga).

2. Tip special de complement prepoziţional

care se realizează printr-un nominal

în cazul acuzativ cerut de conectorul de /

de către la nivelul propoziţiei; este legat

de regentul său (verb sau adjectiv) printro

relaţie sintactică de dependenţă. Informaţia

adusă de complementul de agent

este de natură rematică: faptul decurge

din însăşi esenţa transformării pasive,

care presupune o repoziţionare a Pacientului,

prin plasarea sa în poziţie tematică,

adică în poziţia sintactică a subiectului, în

timp ce Agentul procesului codificat prin

verbul regent este distribuit la un nivel

ierarhic inferior din punct de vedere sintactic,

respectiv în poziţia de complement

prepoziţional facultativ. Doar în enunţurile

emfatice, această poziţie sintactică este

tematizată, prin inversiunea topicii: De

Mozart a fost compus acest concert.

A. H.

Complement direct

1. Parte secundară de propoziţie care

arată obiectul asupra căruia se exercită

direct acţiunea verbului determinat; are ca

elementele regente exclusiv lexeme cu

valoare verbală tranzitivă (verbe, locuţiuni

verbale, interjecţii): Moldova are şi

ea analele sale, scrise pe frunzele codrilor.

(Al. Russo); este determinant obligatoriu

al anumitor verbe (a alcătui, a cauza,

a comporta, a constitui, a detesta, a

forma, a preconiza, a presta), cu excepţia

unor folosiri eliptice, de exemplu, în dialog.

Complementul direct răspunde a întrebările

pe cine?, ce? Un tip izolat de

complement direct determină verbe, de

regulă, intranzitive (complementul intern).

Complementul direct se exprimă prin:

● substantive, pronume, numerale în acuzativ

fără prepoziţia pe sau precedate de

aceasta: Nu-i cunoşteam. Nici ei pe mine

nu mă cunosc. (Z. Stancu); ● verbe la o

formă nepredicativă: infinitiv precedat de

a sau fără a după verbul a putea (Copilul

a învăţat a citi., Fiica mea poate coase.);

gerunziu cu subiect nedeterminat sau supin;

complementul direct exprimat prin

gerunziu are ca termen regent numai verbe

ale simţirii, iar cele exprimate prin

supin – verbe cu sensul a termina (Îl aud

cântând., Ea termină de scris.); ● construcţii

infinitivale relative (N-ai ce face.,

N-am cu cine mă duce.).

Construcţia complementului direct cu

sau fără prepoziţia pe este guvernată de

reguli care impun / interzic folosirea lui

pe în situaţii anumite, în altele fiind admise

ambele posibilităţi: 1. se construiesc

obligatoriu cu pe complementele directe

exprimate prin: substantive proprii nume

de persoane sau animale: Îl văd pe Ion., Îl

caut pe Grivei.; substantive comune articulate

hotărât şi determinate care denumesc

persoane cunoscute sau considerate

unice: Îl căutăm pe directorul liceului., O

aştept pe mama.; majoritatea pronumelor:

Nu-l cunosc pe acesta.; numerale: I-am

văzut pe cei doi.; 2. se construiesc obligatoriu

fără pe complementele directe exprimate

prin: substantive proprii denumiri

de obiecte inanimate: Admir Carpaţii.;

substantive comune care denumesc persoane,

animale sau lucruri neidentificate:

Caut dădacă., Citesc un roman de Rebreanu.,

Băiatul prinde fluturi.; substantive

comune de orice fel, articulate, în

construcţie cu un dativ posesiv pe lângă

verb: Îşi ajută părinţii.; formele neaccentuate

ale pronumelor personale şi reflexive,

precum şi ale pronumelor nimic, ce (şi

compuşii orice, ceva, altceva): Se spală.,

Iată-mă., Ce-ai făcut? Excepţii reale sunt

prezentate de construcţiile cu valoare cantitativă,

în care complementul direct este

precedat de prepoziţia la, peste (Au încărcat

la lăzi.), şi de cele cu pronume

relativ din unele propoziţii subordonate,

care pot fi la cazul impus de regimul

acesteia: Dă-l cui ştii.; excepţii numai

aparente sunt construcţiile de tipul Dă-mi

din pâine., cu elipsa complementului ([o

parte] din pâine).

Topica. Complementul direct poate sta

după verbul regent atunci când nu este

dublat sau este exprimat prin verbe:

Amurgul înnegrise zarea. (G. Coşbuc) ori

înaintea verbului regent când este exprimat

prin pronume personale şi reflexive –

forma scurtă – sau când este exprimat

prin nume de obiecte şi este reluat: Lacul

codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă.

(M. Eminescu).

Punctuaţia. Complementul direct nu se

desparte de termenul regent, indiferent de

poziţia pe care o are faţă de acesta: Eu nu

strivesc corola de minuni a lumii. (L.

Blaga); rareori, atunci când se află înaintea

termenului regent, complementul direct

poate fi izolat prin virgulă: Lemnul

strâmb, focul îl îndreaptă. (Folclor).

Se consideră o trăsătură caracteristică

limbii române marcarea, în condiţii lexico-semantice

şi sintactice determinante a

anumitor complemente directe prin două

procedee: prepoziţia pe şi dublarea clitică.

Aceste mărci însă nu caracterizează toate

apariţiile complementului direct, ci numai

restrictiv, anumite construcţii îndeplinind,

concomitent şi alte funcţii decât cea de

distingere a complementului direct de

subiect. Astfel construcţia cu pe funcţionează

ca marcă suplimentară de determinare

(ca şi dublarea) şi ca marcă a categoriei

animatului.

2. În lingvistica modernă complementul

direct este considerat drept funcţie

actanţială impusă de un verb obligatoriu

tranzitiv; termen subordonat în cadrul

unei relaţii de dependenţă faţă de centrul

grupului verbal realizându-se, în forma sa

prototipică, printr-un nominal în cazul

acuzativ care exprimă Pacientul / Rezultatul

(Construieşte un pod.), Experimentatorul

(Mă doare capul., Mă uimeşte ceva.),

Ţinta (Mă ajunge din urmă.) sau

Beneficiarul (Îl ajut.). Verbul tranzitiv

impune nominalului selectat ca termen

subordonat restricţii de formă (acuzativul

neprepoziţional sau marcat prin prepoziţia

pe) şi îi atribuie anumite roluri tematice.

În plan comunicativ-pragmatic, complementul

direct face parte din complinirile

obligatorii ale verbului şi aparţine părţii

rematice a enunţului aducând o informaţie

nouă.

A. H.

Complement indirect

1. Tip de complement necircumstanţial,

parte secundară de propoziţie care determină

un verb, o locuţiune verbală

(tranzitive sau intranzitive), un adjectiv,

un adverb sau o interjecţie şi arată obiectul

căruia îi este adresată o caracteristică

sau i se atribuie o acţiune, o însuşire sau o

caracteristică: Lui Şerbescu îi trece o idee

năstruşnică prin cap. (Em. Gârleanu).

Răspunde la una din întrebările: cui?, în

favoarea cui?, pentru cine? etc. Mai este

numit şi complement / obiect nedrept,

complement al atribuirii, obiect indirect.

Alte valori: ● mai apropiate: obiectul

destinaţiei, referirii, ataşării, separării,

asemănării, atitudinii, interiorizării, orientării;

● mai îndepărtate: punctul de pornire

/ încheiere al unei transformări, obiectul

vizat de un schimb / al unei selecţii –

partitivul; ● valori subsumate acestora:

posesie, reciprocitate, ataşare, asemănare.

Elementele regente: ● verbe sau locuţiuni

verbale, inclusiv la moduri nepredicative:

Jelui-m-aş codrului. (Folclor); ● interjecţii

predicative, inclusiv onomatopee

care substituie verbe: Na-ţi o palmă! (I.

Creangă); complementele indirecte exprimate

prin verbe la gerunziu au ca regente

numai verbele a se plictisi, a se sătura,

a nu sfârşi; verbul poate lipsi

uneori; ● adjective, inclusiv derivate cu

sufixul -bil: E apt de muncă. sau ● adverbe

(rar). Complementul indirect este determinant

obligatoriu al unor verbe, care

impun complement indirect în dativ: a

(se) adresa, a aparţine, a deferi, a destina,

a păsa sau cu o anumită prepoziţie: a

consta în / din, a milita pentru, a se apuca

de, a se aştepta la, a se baza / bizui pe,

a se deghiza în, a se încrede în, a se referi

la, a se teme de; adjective: apt, avid, pasibil

de; adjective / adverbe: referitor la.

Se exprimă prin: ● substantive sau

substitute în dativ fără prepoziţii: Domniţa

îi zâmbi fratelui paşnic. (M. Sadoveanu);

în acuzativ cu prepoziţii: Păstrase

pentru ţăranca aceasta un sentiment viu.

(M. Sadoveanu); în genitiv cu prepoziţiile

asupra, contra, împotriva: Căci Măria Sa

Ştefan de la Moldova luptă împotriva robiei

şi cotropirii. (M. Sadoveanu); ● pronume:

Deocamdată multe şi călduroase

îmbrăţişări pentru tine şi pentru ai tăi.;

● numerale: Spune-le şi celor trei.; ● adjective

cu prepoziţiile de, din, în: Din bun

s-a făcut rău.; ● verbe la formă nepredicativă

(infinitiv, numai cu prepoziţia a

sau şi cu prepoziţiile de, din, în, la, pentru,

gerunziu, cu aceleaşi elemente regente,

supin cu prepoziţiile de, la, pentru): S-

a săturat învăţând., A învăţat a citi., El s-

a apucat de învăţat.

Ca şi complementul direct, complementul

indirect cunoaşte fenomenul sintactic

al dublării, constând în ● reluarea

sau ● anticiparea complementului indirect

exprimat prin substantiv, pronume forma

accentuată (în cazul celui personal şi reflexiv)

şi numeral, printr-o formă clitică

de dativ. Regulile dublării sunt, ca şi în

cazul obiectului direct, de tip sintactic şi

nu stilistic, dublarea fiind obligatorie în

anumite condiţii contextuale; de exemplu,

ea este obligatorie în cazul aşezării unor

complemente indirecte înaintea verbului:

Părinţilor nu le-a spus nimic.

Topica. Complementul indirect nedublat

se foloseşte, de regulă, după termenul

regent: Vorbeam mereu despre acelaşi

lucru. (L. Rebreanu); există şi situaţii

când, insistându-se asupra complementului

indirect, el poate fi plasat înaintea cuvântului

determinat: Despre ceas umbla

în sat o legendă odioasă. (L. Blaga).

Complementul indirect dublat poate sta

atât după cuvântul determinat, cât şi înaintea

lui.

Punctuaţia. Complementul indirect nu

se desparte de cuvintele pe care le determină:

Astea au fost pentru copiii proşti

din vale, nu pentru copiii deştepţi din

deal. (L. Blaga); rareori, atunci când este

antepus cuvântului regent, complementul

indirect poate fi izolat de acesta prin virgule:

La cei rămaşi, amândoi se uitau cu

plăcere. (M. Sadoveanu).

2. Component actanţial al grupului

verbal reprezentând destinatarul / beneficiarul

procesului codificat prin verb. Se

actualizează în cadrul grupului verbal,

interjecţional, adjectival sau adverbial ca

termen subordonat în cadrul unei relaţii

de dependenţă stabilite cu centrul grupului.

În majoritatea situaţiilor este un constituent

obligatoriu al grupului verbal,

adjectival (rar) adverbial, fiind în consecinţă

nesuprimabil (Îmi prieşte clima.,

Fapta contravine legii.) însă poate fi şi un

constituent facultativ al grupului, în vecinătatea

unor regenţi care nu-l implică matricial

(Ea îţi zâmbeşte., Mihai mi-a deschis

uşa.). Este o funcţie actanţială: verbul

îi impune nominalului cu funcţie de

complement indirect restricţii de formă

(cazul dativ) şi îi atribuie anumite roluri

semantice. De cele mai multe ori, nominalul

cu această funcţie sintactică este un

component rematic al enunţului, aducând

informaţii noi legate de destinatarul sau

de beneficiarul acţiunii verbului ori de

sursa unui proces, a unei calităţi. Poate fi

purtător al unei informaţii tematice numai

în construcţii mai largi, anaforice.

Deosebirea de complementul direct se

reduce la natura formală a legăturii cu

centrul, ceea ce are ca efect posibilitatea

variaţiei libere între cele două complemente

(a ajuta cuiva / a ajuta pe cineva).

A. H.

Complement intern

Manifestare a complementului direct

(însoţit, în general de un atribut) care exprimă

în mod excepţional conţinutul acţiunii

unui verb în mod obişnuit intranzitiv;

se realizează prin substantive legate de

verb sub aspect semantic (a-şi dormi

somnul de veci; Cei zece aleargă o cursă

contra cronometru.) şi, uneori, formal

(Am luptat luptă deşartă.). Sunt numite

uneori interne şi alte complemente decât

cel direct: a muri de moarte bună etc. Alţi

termeni folosiţi pentru denumirea acestui

tip de complement sunt: complement direct

intern, acuzativ de calificare, acuzativ

interior, acuzativ al conţinutului / al

figurii etimologice.

A. H.

Complement necircumstanţial

(esenţial)

Tip de complement care, după natura

relaţiei cu determinatul şi modul ei de

manifestare, indică obiectul asupra căruia

se exercită acţiunea, obiectul căruia i se

atribuie ceva sau subiectul logic al acţiunii;

astfel se deosebesc complementul

direct, indirect şi de agent: Pentru aceste

vorbe otrăvite, i-am dorit îndată pârcălabului

leac la boala bătrâneţii. (M. Sadoveanu).

Clasa grupează complementele

cel mai intim legate de verb, de adjectiv

sau de interjecţie, a căror apariţie este

determinată fie de trăsături inerente ale

regentelor şi deci cuprinse în indicaţiile

lor de lexicon (este cazul complementului

direct şi indirect), fie de o anumită formă

şi valoare a regentului (este cazul complementului

de agent a cărui apariţie este

determinată de un regent pasiv). Se opun

clasei de complemente circumstanţiale.

Complementele necircumstanţiale au,

în general, topică liberă; stau de obicei

imediat după termenul determinat, dar

permit atât antepunearea (care le reliefează),

cât şi aşezarea la distanţă, de exemplu:

Ai adus cartea?, Cartea ai adus-o?,

Ai adus, în sfârşit, cartea?, Cartea pe

care ţi-am cerut-o ai adus-o? Când sunt

exprimate prin pronume interogative sau

relative au însă loc fix la începutul propoziţiei.

De asemenea, complementele di-

recte şi indirecte exprimate prin formele

neaccentuate ale pronumelor personale

sau reflexive au topică fixă, care diferă în

funcţie de formele verbului şi ale pronumelui.

Când un verb are atât un complement

direct, cât şi unul indirect, ordinea

preferată este: verb – complement direct –

complement indirect (Trimit scrisori părinţilor.),

cu excepţia situaţiei în care

complementul indirect ar putea fi confundat

cu un atribut genitival sau prepoziţional

(Trimit scrisoarea părinţilor. şi Trimit

părinţilor scrisoarea.).

A. H.

Complement posesiv

Component al grupului verbal care

exprimă posesorul printr-un clitic (pronume

reflexiv sau personal) cu trăsătura

semantică [+Animat], stabilind, prin intermediul

verbului regent, o relaţie semantică

de posesie (şi alte relaţii subsumate

posesiei: apartenenţa, dependenţa

etc.): Ion îşi respectă părinţii., Ţi s-a auzit

vocea. În anumite situaţii, este dublu

exprimat – prin pronume nonclitic / substantiv

şi clitic (mai ales de pronume personal)

coreferenţial, ambele în dativ: Lui

Ion i se bate ochiul stâng. Nominalul cu

care complementul posesiv stabileşte relaţia

de posesie este obligatoriu coocurent

şi, în consecinţă, nesuprimabil. În sintaxa

tradiţională, este numit dativ posesiv fiind

considerat o formă de realizare a complementului

indirect.

A. H.

Complement predicativ al obiectului

Vezi Element predicativ suplimentar.

Complement prepoziţional

Tip de complement exprimat printr-o

parte de vorbire cu autonomie semantică,

precedată de o prepoziţie (care cere genitivul,

dativul sau acuzativul); grupul prepoziţional

poate fi alcătuit ● fie dintr-un

substantiv sau substitut al lui – pronume,

numeral – în cazul cerut de prepoziţie:

Mă gândesc la Mihai. Decizia se repercutează

asupra tuturor., ● fie dintr-o formă

verbală nepersonală cu dublă natură (verbală

şi nominală): Ideea ne conduce la a

afirma contrariul., S-a săturat de mers pe

jos.

Regente ale complementului prepoziţional

pot fi verbe (cu sau fără pronume

reflexiv obligatoriu) şi unele locuţiuni

verbale (Îţi vei aduce aminte de mine.)

sau adjective (Vedeam jurnale pline de

victorii.), adverbe (Locuieşte aproape de

gară.), interjecţii (Vai de el.).

A. H.

Complement secundar

Funcţie sintactică corespunzând, în

gramatica tradiţională, complementului

direct al obiectului dependent de verbe

însoţite simultan de un complement direct

al persoanei sau de un nume de lucru tratat

asemănător unui obiect personal (Îi

învăţ pe copii gramatica.).

Termenul regent al complementului

secundar este un verb tranzitiv la un mod

personal, mai rar, o formă verbală nepersonală,

infinitiv sau gerunziu (m-a rugat

ceva, a mă ruga ceva, rugându-mă ceva).

Presupune, obligatoriu, coocurenţa complementului

direct.

În funcţie de intenţiile de comunicare,

complementul secundar poate fi plasat în

poziţie preverbală, topica normală fiind

postpoziţia faţă de verbul regent. Nu se

izolează prin niciun semn de punctuaţie.

A. H.

Complementul transformării

După opinia unor cercetători, complement

distinct care exprimă punctul de

începere / încheiere al unei transformări –

valoare inclusă în general la complementul

indirect: Din proaspăt a devenit veşted.

A. H.

Compunere

Procedeu de formare a unităţilor lexicale

noi din două sau mai multe cuvinte

întregi care există şi independent în limbă.

În română, este un procedeu de formare

a cuvintelor noi mai puţin productiv

decât în alte limbi. Prin compunere se pot

forma: substantive (inginer-şef, oţelbeton,

zi-lumină, coada-calului, ochiulboului,

gura-leului, bou-de-baltă, treifraţi-pătaţi,

bunăstare, botgros, iarbăalbă,

coate-goale, rea-voinţă, pierdevară,

fluieră-vânt), adjective (albastrudeschis,

verde-deschis, sud-american,

macedoromân, atotcuprinzător, cumsecade),

verbe (a binecuvânta), adverbe (azidimineaţă,

ieri-noapte, mâine-seară, orişicând),

pronume (dumneavoastră, oricare,

oricine), numerale (doisprezece, douăzeci,

cincizeci, tustrei), prepoziţii (deasupra,

dedesubt, despre, dincolo), conjuncţii

(căci, deoarece, deşi, fiindcă).

Uneori se face distincţie între ● compunerea

propriu-zisă, sau din cuvinte întregi

(tren-fulger, iarba-fiarelor, laptelecucului,

mână-spartă, şarpe-cu-clopoţei,

încurcă-lume, soare-apune) şi ● compunerea

cu elemente de compunere, sau din

teme sau cuvinte care nu pot avea auto-

nomie (aerogară, autostradă, hidroavion,

macromoleculă, microanaliză).

I. B.

Comunicare

Proces de transmitere a unui mesaj de

la o sursă la destinaţie, folosindu-se un

anumit cod prin intermediul unui anumit

canal. Comunicarea se realizează, după

Roman Jakobson, conform schemei:

Context

Emiţător → Mesaj → Receptor

Canal

Cod

Emiţătorul este cel care elaborează şi

trimite un mesaj (sub formă orală sau

scrisă). Receptorul este cel care primeşte

şi decodează mesajul. Mesajul este elementul

esenţial al situaţiei de comunicare,

informaţia transmisă de la emiţător către

receptor. Are o formă (scrisă sau orală) şi

un conţinut (idei, sentimente, ştiri). Canalul

este mijlocul prin care sunt transmise

semnalele unui cod. Codul este un sistem

convenţional de semne şi reguli folosit în

transmiterea mesajelor de la emiţător la

receptor. Contextul reprezintă situaţia

extralingvistică în care se desfăşoară actul

comunicării (acasă, la şcoală, pe stradă

etc. sau dimineaţa, seara etc.).

Fiecărui factor din schema comunicaţională

îi corespunde o funcţie lingvistică:

emiţătorul – funcţie emotivă; receptorul –

funcţie conativă; contextul – funcţie referenţială;

mesajul – funcţie poetică; canalul

– funcţie fatică; codul – funcţie metalingvistică.

În sens originar, comunicarea reprezintă

acţiunea de a comunica, prioritar,

prin intermediul limbilor naturale (toate

limbile de pe glob – circa 4000). Limba

naturală se defineşte în opoziţie cu cea

artificială (limba esperanto, bunăoară).

Prima se distinge prin următoarele trăsături:

● existenţa dialectelor (graiurilor);

● are caracter naţional (în timp ce dialectele

au caracter regional); ● foloseşte un

cod de semne specific comunităţii în care

este vorbită; ● se supune schimbărilor;

● poate fi maternă sau străină.

E. U.

Comunicarea orală

Sistem de comunicare care se realizează

prin intermediul vorbirii. Comunicarea

orală întrece considerabil comunicarea

în scris. Ea se constituie din comunicarea

de zi cu zi cu membrii familiei, cu

rudele, cu prietenii, cu colegii de serviciu,

cu persoanele necunoscute, cu un anumit

auditoriu / public. Ea se realizează prin

intermediul diverselor canale de comunicare

(vorbirea prin contact vizual cu partenerul

la discuţie, discuţia la telefon, video,

emisiuni la radio şi televiziune în

direct cu ascultătorii / telespectatorii etc.).

Există următoarele forme de texte orale:

Conferinţa (clasică) presupune o adresare

directă, publică, în care cel care susţine

conferinţa – conferenţiarul – evită să

enunţe propriile judecăţi de valoare, rezumându-se

să le prezinte cu fidelitate pe

cele ale autorilor despre care conferenţiază.

O altă formă este conferinţa de presă.

Prelegerea este situaţia comunicativă

în care publicul ascultător are posibilitatea

să se familiarizeze cu anumite informaţii

necunoscute până la momentul prelegerii,

să sistematizeze datele furnizate

(fapte, evenimente).

Expunerea este forma de discurs care

angajează în mod explicit personalitatea,

opiniile, sistemul de valori ale celui care

vorbeşte, prezentându-şi un anumit punct

de vedere cu privire la un subiect.

Relatarea reprezintă o formă de comunicare

în care se face o decodificare, o

dezvăluire, o prezentare, apelând la un tip

sau altul de limbaj, a unei realităţi obiective,

a unor stări de fapt, a unor acţiuni

fără implicarea celui care participă, fiind

lipsită de subiectivism.

Discursul este forma cea mai evoluată

şi cea mai pretenţioasă a monologului,

care presupune emiterea, argumentarea şi

susţinerea unor puncte de vedere şi a unor

idei inedite, care exprimă un moment sau

o situaţie crucială în evoluţia domeniului

respectiv.

Toastul este o cuvântare cu prilejul

unor evenimente deosebite; nu trebuie să

depăşească 3-4 minute; trebuie să fie o

comunicare care face apel la emoţionalitatea

celor prezenţi, dar cu măsură.

Alocuţiunea reprezintă o intervenţie

din partea unui vorbitor într-un context

comunicaţional, având drept scop ilustrarea

unui punct de vedere; nu trebuie să

depăşească 10 minute. Este definită şi ca

o specie a genului oratoric, fiind o scurtă

cuvântare ocazională pe diverse teme (politice,

literare), ţinută în faţa unui auditoriu

cu scopul de a convinge ascultătorii.

În acest scop ea trebuie formulată clar şi

ordonată logic.

Povestirea este forma cea mai amplă a

comunicării, în care se folosesc cele mai

variate modalităţi, care face apel la imaginaţie

şi sentimente, la emoţii, la cunoş-

tinţe anterioare; în mod deosebit îi este

specifică angajarea dimensiunii temporale

sub forma trecutului; subiectivitatea povestitorului

este prezentă din plin, lăsându-şi

amprenta pe forma şi stilul mesajelor

transmise.

Pledoaria este asemănătoare ca formă

şi funcţie discursivă cu alocuţiunea, diferenţiindu-se

de aceasta prin faptul că prezintă

şi susţine un punct de vedere propriu.

Predica reprezintă un tip de adresare

în care posibilitatea de contraargumentare

şi manifestare critică sunt reduse sau

chiar anulate; specifică instituţiilor puternic

ierarhizate.

Intervenţia este situaţia în care emiţătorul

vine în sprijinul unor idei ale unui

alt participant la discuţie, acesta din urmă

declarându-şi, fie şi tacit, acordul cu mesajul

enunţat; prin intervenţie emitentul

susţine un punct de vedere şi îl argumentează.

Interpelarea se întâlneşte în situaţia în

care cineva, aflat în postura de distribuitor

de informaţie, cere unor surse o mai

bună precizare în anumite probleme, pe

anumite domenii.

Dialogul este o comunicare în cadrul

căreia participanţii fac schimb de replici,

fiecare fiind, pe rând, emiţător şi receptor;

participanţii la dialog fac un schimb de

informaţii; toţi participanţii la dialog se

consideră egali şi îşi acordă acelaşi statut.

Dezbaterea este o formă a comunicării

în care nu sunt implicate structuri evaluative;

este destinată clarificării şi aprofundării

unor idei; nu are un centru de autoritate

vizibil, dar are un moderator.

Discuţia este o conversaţie animată în

contradictoriu; totodată, ea poate desemna

un schimb de păreri, de critici şi de

propuneri în jurul unei chestiuni, în scopul

de a o studia sau de a o soluţiona; este

o dezbatere minuţioasă a unei probleme.

Disputa reprezintă o discuţie aprinsă,

în contradictoriu, între două sau mai multe

persoane asupra unui subiect sau asupra

unei teme ştiinţifice sau de altă natură.

Seminarul este o formă de comunicare

dialogală care implică serioase structuri

evaluative; are un centru autorizat de comunicare,

care este şi centrul de conducere

al discuţiilor în cadrul seminarului.

Interviul este o formă rigidă a dialogului,

în care rolurile de emitent şi de receptor

nu se schimbă; este folosit ca metodă

de obţinere de informaţii în presă; de aceea

cunoaşte o întreagă teorie; formele

dialogului: „în pâlnie”, „liniar”, „tunel”.

Colocviul este forma de comunicare în

care participanţii dezbat în comun o anumită

idee, în baza unei discuţii, pe un

anumit subiect, prin participarea fiecăruia

la discuţii, îmbogăţindu-se sfera subiectului

abordat.

Deşi toate aceste tipuri / forme de texte

sunt orale, cele mai multe dintre ele

ulterior sunt înregistrate, deci devin şi

forme ale comunicării în scris, din mai

multe considerente (textul scris este un

depozitar mai accesibil, la care se poate

reveni de câte ori e cazul; mai puţini receptori

pot obţine acces la textul înregistrat,

să zicem, pe bandă magnetică, video

etc.; textul scris, după o redactare, devine

mai îngrijit, mai exact; însă dezavantajele

textului înscris ar fi următoarele: lipsesc

(dacă nu sunt cumva indicate) elementele

nonverbale şi paraverbale (acestea pot fi

doar deduse cu aproximaţie), comunicarea

cu emiţătorul textului se produce indirect

(prin intermediul semnelor scrise)

etc. Unele dintre ele, utilizate în operele

beletristice ca procedeu caracterizator,

devin forme de comunicare scrisă literaturizate.

E. U.

Comunicarea scrisă

Sistem de comunicare care utilizează

mai multe coduri de semne: alfabetele

limbilor naţionale, alfabetul Morse, cifrele,

simbolurile, ieroglifele, pictogramele,

imaginile etc. Atât comunicarea orală, cât

şi comunicarea în scris pot fi considerate

comunicare verbală (de la lat. verbum

„cuvânt”), în timp ce comunicarea nonverbală

se realizează prin alte mijloace

decât cuvintele (diverse semne, gesturi,

mimică, opere de artă – muzică, pictură,

sculptură, grafică etc.). Se disting mai

multe forme de comunicare: de masă, de

grup, interpersonală, cu animale, obiecte

inanimate.

Există următoarele forme de texte

scrise: Curriculum vitae (abreviat CV),

cererea, procura, procesul-verbal, avizul,

anunţul, adeverinţa, legitimaţia, confirmarea,

demersul, petiţia, înştiinţarea, citaţia,

scrisoarea, scrisorica / biletul, borderoul,

actul de decontare, foaia de parcurs, delegaţia,

plângerea, rugămintea, stenograma,

afişul, reclama, conspectul, reportajul.

E. U.

Condiţional

Mod personal (predicativ), termen distinct

al categoriei gramaticale a modului.

Ca termen gramatical, este cunoscut şi

sub denumirea condiţional-optativ. Semnifică

acţiuni din sfera semantică a posibilităţii

condiţionate sau dorite. Condiţia

este exprimată în subordonată, iar posibilitatea

condiţionată de realizarea acţiunii

din subordonată – în principală. De

exemplu, Dacă aş reuşi la examen, m-aş

bucura.

Conţinutul acestui mod este constituit

din trei sensuri de bază: ● de condiţional,

● de optativ şi ● de potenţial, care caracterizează

felul în care se realizează acţiunea

şi condiţiile trecerii ei din sfera posibilului

în cea a realului sau a irealului.

Valoarea de condiţional semnifică două

acţiuni diferite dependente de o anumită

condiţie absolut necesară pentru realizarea

lor: Dacă ai lucra, ai avea succes.,

Dacă ai fi încercat, ai fi reuşit., De aş fi

mai aproape, aş veni să te văd. În aceste

exemple, ambele verbe sunt la modul

condiţional, dar valoarea propriu-zisă de

condiţional o exprimă numai cel din propoziţia

regentă. La actualizarea acestei

valori contribuie condiţia formulată în

subordonată cu ajutorul conjuncţiilor

subordonatoare de sau dacă.

Valoarea de optativ semnifică acţiuni

dorite, a căror realizare depinde de aspiraţia

vorbitorului. Această valoare este ocurentă

în propoziţii principale, independente:

Aş face totul pentru copiii mei., De-ar

veni mai repede vara., M-aş duce în lumea

mare. În condiţiile inversării, această

semnificaţie comportă un pronunţat caracter

afectiv, mai ales, în imprecaţii: Arză-te-ar

focul., Bată-te-ar norocul., Lual-ar

naiba.

Valoarea de potenţial semnifică acţiuni

pur şi simplu posibile, prezentate din

perspectiva unor virtualităţi interne ale

acestora: Ai zice că s-a spart cerul., Cine

ar fi crezut că anume aşa se va întâmpla.,

Nu mi-aş fi închipuit că e în stare de aşa

ceva. Sensul potenţial este exprimat mai

frecvent în structura condiţionalului perfect.

Conţinutul modului condiţional include

şi alte nuanţe semantice: eventualitate,

îndoială, aparenţă, concesie, ezitare

etc., însă definitorii pentru acest mod sunt

cele trei sensuri de bază, menţionate mai

sus.

Modul condiţional-optativ are două

timpuri: ● prezentul şi ● perfectul. La

timpul prezent acţiunea este prezentată ca

posibilă şi realizabilă, iar la perfect – ca

nerealizată, deci ireală. Ambele forme

sunt de tip analitic, incluzând, în structura

lor, un auxiliar, în cazul condiţionalului

prezent, şi două auxiliare, în cazul condiţionalului

perfect: aş merge vs. Aş fi

mers. Forme specializate pentru exprimarea

condiţionalului are verbul a avea: aş,

ai, ar, am, aţi, ar.

La nivel sintactic, formele modului

condiţional-optativ ocupă constant poziţia

de predicat şi se folosesc atât în propoziţii

principale, cât şi în subordonatele condiţionale.

În procesul de realizare a concordanţei

timpurilor, condiţionalul intră în

corelaţie cu alte moduri. Mai frecvente

sunt corelaţiile condiţional / conjunctiv

(M-aş mândri să-mi văd copilul medic.);

condiţional / indicativ (Dacă te-ai fi ţinut

de cuvânt, te stimam mai mult.).

E. C.

Conectiv Vezi Element de relaţie.

Conector Vezi Element de relaţie.

Conjugare

1. Tip de flexiune caracteristic verbului

care constă în schimbarea formei verbului

în funcţie de categoriile gramaticale

de diateză, mod, timp, persoană şi număr.

În limba română conjugarea se realizează

atât prin forme sintetice, deci cu afixe

gramaticale legate (lucrez, lucraseşi, lucraserăm),

cât şi prin forme analitice,

deci cu verbe auxiliare, numite şi afixe

gramaticale mobile (am lucrat, voi lucra,

aş lucra). De asemenea, conjugarea poate

fi marcată simultan cu afixe mobile şi

legate (să meargă, să lucreze).

2. Clasă de verbe cu flexiune omogenă,

rezultată dintr-o clasificare după sufixul

infinitivului prezent. După acest criteriu

verbele limbii română se clasifică în

patru conjugări: ● conjugarea I include

verbele al căror infinitiv are terminaţia -a

(a lucra); ● conjugarea a II-a cuprinde

verbele al căror infinitiv are terminaţia

-ea (a vedea); ● conjugarea a III-a include

verbele al căror infinitiv are terminaţia

-e (a merge); ● conjugarea a IV-a cuprinde

verbele al căror infinitiv are terminaţia

-i (a iubi) şi -î (a urî). Drept criteriu suplimentar,

se ia flexiunea pers. 2 pl., prezent

indicativ: ● conjugarea I -aţi (lucraţi);

● conjugarea a II-a -eţi (şedeţi); ● conjugarea

a III-a -eţi (mergeţi); ● conjugarea

a IV-a -iţi, -âţi (citiţi, coborâţi). Acest

criteriu ajută la clasificarea corectă a verbelor

de tipul a veghea, a supraveghea,

care, în pofida faptului că au terminaţia -

ea, nu ţin de conjugarea a II-a, ci de con-

jugarea I, având la pers. 2 pl. forma vegheaţi.

Termenul conjugare desemnează şi tiparul

flexionar al unei clase. Astfel, în

cadrul verbelor de conjugarea I există

două tipare flexionare: conjugarea verbelor

cu şi fără sufixul -ez, iar în cadrul conjugării

a IV-a există tiparul flexionar al

conjugării verbelor cu şi fără sufixele -esc,

-ăsc. Aceste sufixe sunt foarte productive:

verbele de la conjugarea I fără sufixul -ez

reprezintă o şesime, iar cele fără sufixul

-esc, -ăsc o zecime din totalul verbelor de

conjugarea I, respectiv, a IV-a. Aceste

subclase sunt ridicate de către unii cercetători

la rangul de conjugare. Luând drept

criteriu şi modul de formare a perfectului

(sigmatic, în cadrul conjugării a II-a şi a

III-a: a rămânea – rămase, a atinge –

atinse sau asigmatic, la toate conjugările)

şi raportul dintre perfect şi participiu în

cadrul sigmaticelor (cu participiu sigmatic:

spusei – spus şi cu participiu asigmatic

copsei – copt), pot fi delimitate opt

clase. Alte clasificări, care iau în considerare

toate flectivele din paradigma verbală,

stabilesc 12 conjugări (Jiri Felix) sau

10 (Valeria Guţu Romalo). Cele mai bogate

şi mai productive sunt conjugările I

şi a IV-a (cu excepţia tipului în -î). Doar

în cadrul acestor conjugări se mai adaugă

verbe noi, împrumutate sau formate în

limba română. Cea mai instabilă, săracă şi

neproductivă (cca 20 de verbe moştenite

din latină) este conjugarea a II-a. Se atestă

frecvente treceri de la conjugarea a II-a

la conjugarea a III-a. Astfel verbele a rămânea,

a umplea, a ţinea au trecut la conjugarea

a III-a, fiind admise în limba literară

sub formele a rămâne, a umple, a

ţine. Conjugarea a III-a este de asemenea

săracă şi neproductivă, fiind ca şi conjugarea

a II-a, lipsită de forţa necesară creării

de verbe noi. Ea include relativ puţine

verbe moştenite (a arde, a bate, a face),

câteva neologisme romanice (a decide, a

exclude, a discerne), precum şi câteva

verbe româneşti formate după modelul

limbii franceze (a coincide, a presupune,

a prezice).

E. C.

Conjugare atemică / sufixală

Conjugare sintetică prin mijloace flexionare

(sufixe gramaticale) adăugate

unui radical invariabil sau parţial variabil

sau cu ajutorul mijloacelor fonetice (alternanţe

vocalice şi accent). Printre sufixele

flexionare antrenate în conjugarea

verbelor se numără ● sufixele prezentului

(indicativ, conjunctiv şi imperativ) şi

● sufixele trecutului.

Sufixele prezentului -ă-, -a-, -e-, -i-, -îsunt

sufixe variabile, adăugate rădăcinii,

apar, de obicei la persoanele 1 şi 2 plural,

asociate cu desinenţele -m şi -ţi: cântăm,

cântaţi (conj. I); şedem, şedeţi (conj. a II-a);

mergem, mergeţi (conj. a III-a); privim,

priviţi; doborâm, doborâţi (conj. a IV-a).

La persoana 1 sg. şi 3 pl. apar sufixele:

-ez-, -eaz-, -esc-, -eşt-, -easc-, -ăsc-, -ăşt-,

-ăsc-. De exemplu, subliniez, subliniază;

citesc, citeşte; hotărăsc, hotărăşte.

Sufixele trecutului apar la imperfect,

la perfectul simplu şi la mai-mult-caperfect.

Pentru imperfect sunt caracteristice

sufixele: -a-, la verbele de conj. I şi a

IV-a în -î (cântam, doboram); -ea-, la

verbele de conj. a II-a, a III-a şi a IV-a în

-i (şedeam, mergeam, priveam, citeam).

Pentru perfectul simplu sunt caracteristice

sufixele -a-, la verbele de conjugarea I,

identic cu al infinitivului (cântai, lucrai);

-u-, la verbele de conjugarea a II-a şi a

III-a (tăcui, făcui); -se-, la verbele a fi, a

avea şi a vrea (fusei, avusei, vrusei) şi la

unele verbe de conjugarea a III-a (pusei,

rupsei, zisei); -i- sau -â-, la verbele de

conjugarea a IV-a: (privii, doborâi). Pentru

mai-mult-ca-perfect este caracteristic

sufixul -se- care apare la toate verbele

(cântasem, lucrasem, făcusem, venisem,

doborâsem, hotărâsem). Secvenţa -sese-,

care apare la verbele a fi, a avea, a vrea şi

la unele verbe de conjugarea a III-a (a

rupe, a zice, a scrie), rezultă din combinarea

a două sufixe omonime: -se- caracteristic

perfectului simplu şi -se- caracteristic

mai-mult-ca-perfectului: avusesem,

fusesem, rupsesem, zisesem etc.

Alternanţele fonetice sunt mijloace

suplimentare care, alături de celelalte afixe

flexionare (sufixe şi desinenţe), contribuie

la diferenţierea formelor verbale: tac

– tăcea; rog – rugam (prezentul şi imperfectul);

fac – făcui, pot – putui (prezent şi

perfect simplu), rămân – rămăsesem

(prezent şi mai-mult-ca-perfect).

Accentul este folosit în cazul formelor

omografe pentru a diferenţia prezentul

indicativ şi perfectul simplu indicativ prin

deplasarea de pe radical pe flectiv: cântă

– cântă etc.

E. C.

Conjugare pasivă

Conjugare analitică realizată cu ajutorul

auxiliarului a fi care se adaugă la participiul

verbului de conjugat, în cazul pasivului

prototipic, şi cu ajutorul pronume-

lui reflexiv se în acuzativ, în cazul aşazisului

pasiv reflexiv: Conferinţa este

organizată de Institutul Muncii. vs. Conferinţa

se organizează de Institutul Muncii.

Pasivul reflexiv este interpretat, în

unele lucrări, ca diateză aparte, numită

dinamică.

E. C.

Conjugarea verbelor pronominale

Verbele pronominale (sau reflexive)

au în structura infinitivului şi se conjugă

cu ajutorul formelor neaccentuate ale

pronumelor reflexive. După cazul pronumelui

reflexiv, verbele pronominale sunt

de două feluri: ● verbe construite cu pronumele

reflexiv în acuzativ: a se apropia,

a se duce, a se uita, a se întrista, a se

grăbi etc. ● verbe construite cu pronumele

reflexiv în dativ: a-şi aminti, a-şi imagina,

a-şi însuşi, a-şi reveni etc.

Verbele pronominale au o flexiune

identică cu a celorlalte verbe. Paradigma

verbelor pronominale se deosebeşte doar

prin prezenţa formelor neaccentuate ale

pronumelui reflexiv în cazul acuzativ

(mă, te, se, ne, vă, se) sau în cazul dativ

(îmi, îţi, îşi, ne, vă, îşi). Pronumele stă de

obicei înaintea formei verbale. Numai la

gerunziu, la formele inverse ale unor timpuri

şi la imperativul pozitiv se situează

după verb. De exemplu: ● verbe cu pronumele

în A.: mă odihnesc, te odihneşti,

se odihneşte...; m-am odihnit, te-ai odihnit,

s-a odihnit...; mă odihneam, te odihneai,

se odihnea...; mă odihnisem, te

odihniseşi, se odihnise...; mă voi odihni,

te vei odihni, se va odihni...; să mă odihnesc,

să te odihneşti, să se odihnească...;

m-aş odihni, te-ai odihni, s-ar odihni...;

odihneşte-te; odihnindu-mă; ● verbe cu

pronumele în D.: îmi imaginez, îţi imaginezi,

îşi imaginează...; mi-am imaginat,

ţi-ai imaginat, şi-a imaginat...; îmi imaginam,

îţi imaginai, îşi imagina ...; îmi

imaginasem, îţi imaginaseşi, îşi imaginase...;

îmi voi imagina, îţi vei imagina, îşi

va imagina...; să-mi imaginez, să-ţi imaginezi,

să-şi imagineze...; mi-aş imagina,

ţi-ai imagina, şi-ar imagina...; imaginează-ţi;

imaginându-mi.

E. C.

Conjunctiv

Mod personal (predicativ), termen distinct

al categoriei gramaticale a modului.

Semnifică acţiuni din sfera semantică a

posibilităţii realizabile sau ireale. Are o

poziţie sintactică specifică, cea de subordonare

(numit şi mod al subordonării) şi

este caracterizat prin morfemul să, de

natură ambiguă, care are un rol dublu: de

marcă modală şi de element de relaţie. Să

funcţionează ca marcă unică a conjunctivului

la pers. 1 şi 2, iar la pers. 3 formează,

împreună cu desinenţa, un morfem

discontinuu de conjunctiv să ...-ă; să ...-e

(să citească, să plece). Acest fapt face

posibilă întrebuinţarea conjunctivului la

pers. 3 fără marca să: doarmă, şadă,

meargă, vină.

Modul conjunctiv are două timpuri: ●

prezent şi ● perfect. Ambele forme sunt

analitice. La prezent modul conjunctiv

indică posibilitatea reală, adică o acţiune

posibilă care poate fi realizată în momentul

de faţă sau în viitor (să plec, să citeşti,

să lucrezi). La perfect semnifică o posibilitate

ireală, adică o acţiune care ar fi fost

posibilă în trecut, dar nu s-a realizat (să fi

plecat, să fi citit, să fi lucrat). Perfectul

conjunctivului înregistrează forme omonime

pentru întreaga paradigmă, având

structura invariabilă să fi a auxiliarului

morfologic urmată de participiul invariabil

al verbului de conjugat. Formele conjunctivului

exprimă acţiuni posibile, a

căror realizare este sub semnul nesiguranţei,

incertitudinii. Poziţia de subordonare

în cadrul relaţiilor sintactice influenţează

asupra conjunctivului, modificându-i

semnificaţia modală şi subordonând-o

altor moduri. În exemple ca: Mă duc să

mă culc., Am început să scriu un referat.,

M-ai chemat să te ajut., conjunctivul exprimă

acţiuni reale racordate la semantica

formelor modului indicativ din regentă. În

cazurile când verbul din propoziţia regentă

este la condiţional, conjunctivul îşi

subordonează semnificaţia modală condiţionalului.

În exemple ca: Te-aş ruga să

pleci., I-aş spune să vină. Conjunctivul

exprimă acţiuni posibile condiţionale racordate

la semantica modală a condiţionalului.

În îmbinări cu condiţionalul perfect,

conjunctivul prezent exprimă acţiuni ireale:

Ar fi trebuit să aştept mai mult. Ar fi

putut să mai trăiască. Cu toate că este

considerat mod al subordonării, conjunctivul

este folosit frecvent şi în poziţie independentă

sau în propoziţii principale. În

această poziţie, conjunctivul se utilizează

cu valoarea altor moduri: ● cu valoare de

imperativ (Să pleci imediat!, Să ne vedem

sănătoşi!); ● cu valoare de condiţional

(Să-l văd venind, aş mai trăi o viaţă.). E

viabilă pentru limba română tendinţa de a

înlocui infinitivul prin conjunctiv: Ştie să

vorbească frumos. în loc de Ştie a vorbi

frumos., Începe să plouă. în loc de Începe

a ploua. Limba vorbită preferă conjunctivul,

ale cărui forme precizează persoana

şi concretizează acţiunea. Limba scrisă

preferă infinitivul tocmai pentru că prezintă

acţiunea generalizat şi abstract (A-i

cinsti pe părinţi este o datorie sfântă.).

E. C.

Conjuncţie

Parte de vorbire auxiliară, neflexibilă

care leagă două propoziţii în cadrul frazei

sau două părţi de propoziţie de acelaşi fel

în cadrul propoziţiei. Conjuncţiile, la fel

ca şi prepoziţiile, sunt cuvinte neflexibile,

ele nu se conjugă şi nici nu se declină. De

asemenea, ele nu pot îndeplini singure

funcţia unei părţi de propoziţie. Ele doar

leagă părţi de propoziţie sau propoziţii,

exprimând raporturile sintactice de coordonare

(în propoziţie şi în frază) şi de

subordonare (numai în frază) stabilite

între unităţile respective.

Conjuncţiile au rol de cuvinte ajutătoare

în sintaxă. Ele exprimă: ● raportul

sintactic de coordonare: a) între două

părţi de propoziţie: Am cumpărat cărţi şi

caiete.; E deştept şi foarte talentat.; b)

între două propoziţii: Deschide cartea şi

citeşte!; c) între o parte de propoziţie şi o

propoziţie: Am studiat documentele din

acea perioadă şi ce a mai fost publicat în

presă.; ● raportul sintactic de subordonare

între o regentă şi subordonata ei: A

spus că nu poate veni.; M-a întrebat dacă

am fost la ore.

După structură, conjuncţiile se împart

în: ● conjuncţii simple (cele care sunt

alcătuite dintr-un singur cuvânt sau cele

care au aspectul unui singur cuvânt, deşi

includ în structura lor mai mulţi termeni

sudaţi) şi ● conjuncţii compuse (constau

din două sau mai multe cuvinte). Sunt

simple: ● conjuncţiile primare (neanalizabile):

că, căci, ci, dacă, dar, deci, iar,

nici, or, ori, sau, să, şi; ● conjuncţiile

formate prin conversiune, care, la rândul

lor, sunt de mai multe feluri: a) provenite

din adverbe: când (condiţional), cât (consecutiv),

cum (cauzal), parcă (modal),

unde (cauzal); b) provenite din prepoziţii:

de, până; c) provenite din pronume: însă;

d) provenite dintr-o formă verbală: fie; e)

conjuncţiile formate din alte părţi de vorbire

care au termenii sudaţi: aşadar, deoarece,

deşi, fiindcă, încât, întrucât. Din

categoria conjuncţiilor compuse fac parte

numai conjuncţiile cu termenii nesudaţi,

în care se disting clar elementele componente:

cum că, de să, ca … să, încât să.

După semnificaţia şi după rolul lor

gramatical, conjuncţiile pot fi clasificate

în două categorii: ● conjuncţii coordonatoare

(cele care stabilesc raporturi de coordonare

între părţile de propoziţie sau

între propoziţiile din frază) şi ● conjuncţii

subordonatoare (cele care stabilesc raporturi

de subordonare între propoziţiile din

frază). Să se compare: Toma Novac îşi

simţea mintea limpede şi liniştită, ca după

o odihnă binefăcătoare. (L. Rebreanu);

Era un vis foarte frumos, dar foarte

trist. (M. Eliade); Ca trestia ne-am îndoit

sub vânt, dar nu ne-am rupt. (Al. Vlahuţă);

Eu i-am spus că toţi pomii au suflet.

(M. Eliade).

Spre deosebire de prepoziţii, care intră

în componenţa părţilor de propoziţie pe

care le introduc, conjuncţiile sunt plasate,

de obicei, între cele două unităţi sintactice:

Adevărul e că fără plante, fără flori

viaţa n-ar fi existat pe pământ. (V. Voiculescu);

Era desculţ, căci vremea era

caldă încă. (M. Sadoveanu); Vă dau timp

până mâine, să vă gândiţi mai bine. (Camil

Petrescu).

În ce priveşte locul lor în propoziţie,

conjuncţiile coordonatoare stau, de regulă,

între elementele pe care le introduc –

părţi de propoziţie sau propoziţii –, aflându-se,

de fapt, în faţa celui de al doilea

termen: Nu plouase de mult şi pe alocuri

praful era de o palmă. (M. Eliade). În

cazul conjuncţiilor repetate – folosite în

perechi sau în serii mai mari – ele apar

înaintea fiecărui termen introdus: De obicei

reuşea să împace şi capra, şi varza.

(Camil Petrescu); Nici ameninţările, nici

rugăminţile nu l-au înduplecat să iasă.

(V. Voiculescu). Excepţie fac conjuncţiile

aşadar, deci şi însă care au o topică liberă:

A întârziat, n-a reuşit deci să meargă

împreună cu noi.

Conjuncţiile subordonatoare se află,

de obicei, la începutul propoziţiilor subordonate:

Duceţi-vă pe la casele voastre,

că înserează. (V. Eftimiu); Te încăpăţânezi

să nu recunoşti o evidenţă: că orice

cântec are un sfârşit. (O. Paler). În cazuri

foarte rare, câteva conjuncţii subordonatoare

pot apărea în propoziţii principale

exclamative: Că nu mai vine odată!; Dear

veni mai repede vara!

În practica analizei gramaticale, conjuncţiile

coordonatoare se lasă în afara

unităţilor pe care le leagă, iar cele subordonatoare

intră în structura subordonatelor

pe care le introduc şi a căror valoare o

reprezintă: Drumurile /şi/ potecile erau

pustii. (M. Sadoveanu); Îmi permiteţi /să

spun şi eu ceva? (G. Călinescu).

I. B.

Conjuncţii coordonatoare

Conjuncţiile care leagă părţi de propoziţie

de acelaşi fel sau propoziţii independente.

După valoarea lor, se disting următoarele

tipuri de conjuncţii coordonatoare:

● conjuncţii copulative (cele care exprimă

un raport de asociere dintre diferite

obiecte, însuşiri, evenimente): şi, nici, iar

(„şi”) – luna şi soarele; harnică şi ascultătoare.;

Afară tună şi fulgeră.; ● conjuncţii

adversative (cele care exprimă un

raport de opoziţie fără excludere): ci, dar,

iar, însă, or („însă”) – El e mic, dar voinic.;

Noi lucrăm, iar ei se plimbă.; ● conjuncţii

disjunctive (cele care exprimă un

raport de excludere): fie, ori, sau – alb

sau negru; ori unul, ori altul.; Mergi sau

rămâi?; ● conjuncţii concluzive (cele

care exprimă o concluzie, o urmare): aşadar,

deci, dar („deci”) – E tânăr, deci

fără experienţă.; Ai învăţat, deci vei

reuşi.

I. B.

Conjuncţii subordonatoare

Conjuncţiile care exprimă raportul de

subordonare în cadrul frazei legând subordonata

de regenta ei. Ele introduc propoziţii

subordonate subiective, predicative,

completive directe, completive indirecte,

precum şi unele tipuri de subordonate

circumstanţiale.

După numărul de raporturi exprimate,

conjuncţiile subordonate sunt de două

feluri: ● conjuncţii subordonatoare cu

valori multiple sau polivalente (sunt cele

care exprimă două sau mai multe feluri de

raporturi, ele introduc subordonate subiective,

predicative, atributive, completive

directe, indirecte, precum şi unele tipuri

de subordonate circumstanţiale): ca … să,

că, dacă, de, să: Le place să facă din ţânţar

armăsar. (L. Rebreanu); Mai greu era

să-i scoată sticleţii din capul fetei. (Cezar

Petrescu); Vă dau timp până mâine, să vă

gândiţi mai bine. (Camil Petrescu); ● conjuncţii

subordonatoare specializate (sunt

cele care au o valoare unică, stabilind un

singur tip de raport sintactic, adică introduc

un anumit tip de subordonate). Există

următoarele subclase de conjuncţii subordonatoare

specializate pentru exprimarea

raporturilor sintactice: ● de timp: până,

cum – Până nu vine el, noi nu putem pleca.;

● de mod: precum, parcă – Am făcut

precum mi s-a spus.; ● de cauză: căci,

deoarece, fiindcă, întrucât, unde, cum –

N-am cumpărat nimic fiindcă n-am avut

bani.; ● de consecinţă: încât, cât – E atât

de întuneric, încât nu se vede la doi paşi.;

● de concesie: deşi – Deşi l-am rugat, nu

a vrut să mă asculte.

Conjuncţiile subordonatoare exprimă

diverse raporturi de subordonare şi pot

introduce atât subordonate necircumstanţiale,

cât şi subordonate circumstanţiale.

Subordonatele necircumstanţiale sunt

introduse cu ajutorul conjuncţiilor: ca …

să, că, dacă, de, să şi pot fi: ● propoziţii

subiective: Rămânea să se facă haiduci…

(Camil Petrescu); Că mai supravieţuiseră

potopului de catran, rămânea o minune

vrednică de mirare. (Cezar Petrescu);

● propoziţii predicative: Scăparea

mea a fost că a început războiul. (I.

Agârbiceanu); ● propoziţii atributive:

Teama că se rătăcise îi îngheţă sângele în

vine. (Em. Gârleanu); ● propoziţii completive

directe: Biata mamă a crezut că

înnebuneşte de bucurie. (Camil Petrescu);

● propoziţii completive indirecte: Eram

sigur că vrea să mă prăpădească. (L. Rebreanu);

● propoziţii completive de relaţie:

dacă, de – Să verificăm rezultatele,

dacă sunt corecte.; ● propoziţii completive

de opoziţie: când, dacă, unde – Dacă

până mai ieri a fost bine şi cald, astăzi

bate vântul şi e frig.

Propoziţiile subordonate circumstanţiale

care pot fi introduse cu ajutorul conjuncţiilor

sunt de următoarele feluri: ● de

mod: precum, parcă: Toată ziua de sâmbătă

îşi ascunse mânia parcă nici n-ar

bănui nimic-n lume. (L. Rebreanu); ● de

cauză: că, căci, cum, dacă, deoarece, fiindcă,

întrucât, când, unde – Era mare

nevoie de ploaie la porumb, căci nu mai

plouase de la mijlocul lui iulie. (Camil

Petrescu).; Cum erau grăbiţi să-şi astâmpere

foamea, nu mă luară în seamă.

(Z. Stancu); ● de scop: ca să, de, să –

Trec de trei ori pe zi, să văd cum stau

lucrurile. (Cezar Petrescu); ● de consecinţă:

ca să, că, de, de să, încât, încât să,

să – Izbitura a fost atât de puternică, încât

turcii s-au împrăştiat odată cu lăsarea

nopţii, lăsând prin vâlcelele din jos

de sat alte câteva sute de morţi… (Camil

Petrescu); ● de condiţie: dacă, de, să –

Dacă ai fi tu acasă, am avea şi noi un

sprijin. (L. Rebreanu); ● de concesie: dacă,

de, deşi, să – Deşi e înalt, cerul e întreg

acoperit de nori ca de plumb. (Camil

Petrescu).

I. B.

Conotaţie

Adăugare a unui sens particular, afectiv,

expresiv, familiar, uneori chiar ocazional,

determinat de sensul obişnuit. Conotaţia

cuprinde, aşadar, valorile secundare,

eterogene ale semnificaţiei unui cuvânt.

Ea are, de obicei, un caracter convenţional

şi este acceptată prin tradiţie de

către vorbitorii limbii române. Unele valori

sunt consacrate ca atare de normă. De

exemplu, denotaţia substantivului vulpe

este ‘un mamifer carnivor sălbatic, de

mărimea unui câine, cu blana roşcată, cu

coada lungă şi stufoasă’, iar conotaţia

trimite la o persoană vicleană. De fapt,

cele mai multe nume de animale (bou,

catâr, câine, căprioară, leu, măgar, miel,

oaie, lup, urs), precum şi unele nume de

păsări (curcă, găină, gâscă, vultur, uliu)

au o dublă utilizare: una pentru a denumi

vietăţile respective, alta pentru a desemna

persoane, reliefând expresiv caracteristici

pozitive sau negative ale persoanelor.

Alteori, valorile conotative ale unui cuvânt

pot fi restrânse la anumite situaţii

particulare.

Conotaţia este în strânsă legătură cu

denotaţia şi reprezintă o valoare suplimentară

sugestivă. Ea presupune o relaţie

indirectă între cuvânt şi obiect. Valorile

conotative, spre deosebire de cele denotative,

sunt mai dependente de context. Astfel,

valoarea conotativă a cuvântului se

pune în evidenţă numai în context. De

exemplu, cuvântul cap are în limba română,

pe lângă sensul denotativ „sediu al

inteligenţei” şi valoarea conotativă de

„origine a unor activităţi”, care poate fi

actualizată doar în contexte de tipul El

este capul tuturor relelor. După cum se

poate vedea, valoarea conotativă în cauză

este motivată de un anumit context.

Această idee este însă sugerată pornind de

la anumite însuşiri ale obiectului desemnat

prin acest cuvânt. Conotaţia se realizează

cu ajutorul figurilor de stil (metafora,

metonimia, sinecdoca) prin care se

poate produce o evoluţie semantică a cuvântului.

Deci, ca urmare a unor astfel de

utilizări, cuvântul poate obţine un sens

nou.

I. B.

Consoană

Sunet al vorbirii format mai ales din

zgomote. Consoanele se produc în diferite

puncte ale canalului fonator prin închiderea

totală şi deschiderea bruscă sau prin

strâmtarea acestuia. Consoanele se formează

prin blocarea temporară sau prin

împiedicarea emisiei aerului în timpul

vorbirii. În limba română sunt 22 de consoane:

p, b, t, d, k, g, f, v, s, z, ş, j, č, ğ, k’,

g’, h, ţ, m, n, l, r. Consoanele se clasifică

din mai multe puncte de vedere. După

modul de articulare, consoanele se împart

în: ● ocluzive (se formează prin închiderea

şi deschiderea bruscă a cavităţii bucale;

în timpul rostirii lor se întrerupe pe un

moment emisia aerului): p, b, t, d, k, g, k’,

g’; ● fricative (se formează prin strâmtarea

canalului fonator): f, v, s, z, ş, j, h;

● africate (la începutul rostirii lor aparatul

fonator se închide şi apoi se deschide

treptat, nu brusc): č, ğ, ţ. După locul de

articulare, se delimitează următoarele

clase de consoane: ● bilabiale: p, b, m;

● labio-dentale: f, v; ● dentale: t, d, s, z, ţ,

n, l, r; ● prepalatale: ş, j, č, ğ; ● palatale:

k’, g’; velare: k, g; ● laringale: h. După

sonoritate, consoanele se împart în două

clase: ● consoane surde: p, t, k, f, s, ş, č,

k’, h, ţ; ● consoane sonore: b, d, g, v, j, z,

ğ, g’, h, l, m, n, r. În cadrul acestei subclase

se mai delimitează şi grupa sonantelor:

l, m, n, r, care prezintă un zgomot

slab de fricţiune.

I. B.

Construcţie

Şir de constituenţi reprezentând un

enunţ sau numai părţi componente ale

acestuia, dar care presupune o organizare

sintactică cu reguli, constrângeri, ierarhii.

Construcţia poate fi ● reală, atestată ca

atare, sau ● abstractă, dacă elementele

componente se redau sub forma simbolurilor

categoriale sau a funcţiilor sintactice.

Cf: Mama coace pâine., o construcţie

reală a limbii române, şi corespondentele

ei abstracte: subiect – verb – obiect (în

termeni funcţionali), sau GN 1 -verb-GN 2

(în termeni categoriali), ultimele primind

o infinitate de actualizări, atât în română,

cât şi în alte limbi.

A. H.

Construcţie cauzativă

Tip de construcţie verbală al cărui

predicat conţine ideea de cauzativitate.

Verbul din această construcţie cere doi

actanţi, acţiunea unuia având drept urmare

declanşarea acţiunii sau schimbarea

stării celuilalt. Ideea de cauzativitate a

construcţiei este determinată de verbul

cauzativ care ocupă poziţia de predicat. În

funcţie de natura predicatului şi de modalitatea

de exprimare a acţiunii cauzatoare

şi a efectului, se disting câteva construcţii

cauzative: ● construcţii cauzative analitice

în care acţiunea cauzatoare este expri-

mată printr-un verb cauzativ prototipic (a

face să…, a pune să…, a sili să…), iar

efectul este exprimat printr-o altă componentă

(verb, adjectiv, substantiv): Şeful

m-a făcut să plâng., Profesorul i-a pus pe

studenţi să analizeze o operă literară.,

Emoţiile au făcut-o rumenă la obraji.;

● construcţii cauzative morfologice în

care ideea de cauzativitate este exprimată

de un verb cauzativ derivat care păstrează

relaţia sufixală cu elementul bază: cărunt

– a încărunţi (Grijile l-au încărunţit.);

gaz – a gazifica (Specialiştii au gazificat

comuna.); decepţie – a decepţiona (Prietenul

meu m-a decepţionat.); ● construcţii

cauzative ergative în care ideea de cauzativitate

este exprimată de un verb având

aceeaşi formă cu verbul necauzativ de la

care s-a format prin schimbarea clasei

sintactice: Apa a fiert. – Eu am fiert apa.;

Copilul a adormit. – Mama a adormit

copilul.; ● construcţii cauzative lexicale

în care ideea de cauzativitate este exprimată

printr-un verb independent din

punct de vedere lexical, cu semul [+ Cauzativ]

încorporat, neavând o legătură formală

cu verbul necauzativ, ci doar semantică.

De exemplu, a arde – a aprinde (Focul

arde – Eu am aprins focul.), a muri –

a ucide (A murit un tânăr. – Cancerul l-a

ucis.). Din punct de vedere sintactic, actantul

cauzator (participantul care cauzează

acţiunea) poate îndeplini următoarele

funcţii: 1) subiect: Vântul scutură frunzele.;

2) complement circumstanţial de

agent: Frunzele sunt scuturate de vânt.;

3) complement circumstanţial instrumental:

Obrajii se rumenesc cu fard. Actantul

afectat (participantul care suportă efectul

acţiunii) poate îndeplini următoarele

funcţii: 1) subiect (în construcţiile analitice):

El a făcut ca Maria să plângă.; 2)

complement direct (în construcţiile analitice

amalgamate): El a făcut-o pe Maria

să plângă.; 3) complement indirect în

dativ sau prepoziţional: Directorul le-a

impus angajaţilor condiţiile.; Părinţii au

făcut din ea o răsfăţată.

E. C.

Construcţie gerunzială

Tip de construcţie verbală cu valoare

circumstanţială, construită cu gerunziul

ca centru de grup verbal. Construcţiile

gerunziale reprezintă nişte propoziţii reduse,

echivalente funcţional cu propoziţii

subordonate circumstanţiale, şi pot fi

transformate în diverse propoziţii subordonate

circumstanţiale. De exemplu, Şi

fiul craiului, nemaiputând struni calul şi

nemaiîndrăznind a merge înainte, se întoarnă

înapoi ruşinat la tatăl său. (I.

Creangă) vs. Şi fiul craiului, care nu mai

putu struni calul şi care nu mai îndrăzni a

merge mai departe, se întoarnă înapoi

ruşinat la tatăl său. Construcţiile gerunziale

sunt izolate prin pauză. Ele au o topică

liberă şi pot fi antepuse, postpuse

predicatului sau intercalate între subiect şi

predicat. Construcţiile gerunziale antepuse

predicatului şi cele intercalate între

subiect şi predicat se izolează prin virgule:

Văzând-o aşa frumoasă, m-am bucurat.,

Mama, văzând-o aşa frumoasă, s-a

bucurat. Uneori, se pot izola şi construcţiile

gerunziale aşezate după predicat

(când sunt distanţate de acesta prin alte

părţi de propoziţie): Toate rudele s-au

bucurat nespus de mult, văzând-o aşa

frumoasă. Construcţiile în care gerunziul

are subiect propriu se numesc absolute.

E. C.

Construcţie impersonală

Tip de construcţie verbală rezultată în

urma transformării sintactice a propoziţiei,

când un verb personal capătă, în

anumite contexte, sens impersonal.

Aceasta înseamnă că, din punct de vedere

semantic, verbul nu poate exprima o acţiune

atribuită unui agent, iar din punct de

vedere sintactic, el nu se combină cu un

subiect. Transformările sunt determinate

de intenţia vorbitorului care constă în

concentrarea interesului comunicativ asupra

procesului, fără a evidenţia participanţii

la proces. În funcţie de tiparul

transformării, se disting: ● construcţii

verbale inerent impersonale, care se construiesc

cu verbe impersonale. Tună.,

Plouă., Se înserează., Îmi pasă de ceva /

de cineva., Îmi pare bine / rău de cineva /

de ceva. Trăsătura impersonalităţii apare

în toate formele morfologice ale verbelor:

A tunat., Plouase., Nu-i părea bine.; ● construcţii

impersonale aparţinând diatezei

impersonale (sau dinamice). Apar în vecinătatea

unor verbe intranzitive (a merge,

a veni, a proceda) – Se merge pe

dreapta., Se doarme bine la aer., Nu se

întârzie la serviciu., Se vine la timp acasă.,

Nu se procedează aşa., precum şi pe

lângă verbele tranzitive folosite absolut:

Se mănâncă bine în casa aceasta., Se citeşte

puţin în ultimul timp. Construcţiile

sunt limitate la pers. 3 sg. Verbele din

aceste construcţii nu sunt inerent impersonale.

Ele se caracterizează printr-o impersonalitate

dobândită graţie contextului.;

● construcţii impersonale aparţinând

diatezei pasive. În acest caz au loc transformările

specifice construcţiei pasive,

adică trecerea subiectului în poziţia complementului

de agent şi a complementului

direct în poziţia subiectului. De exemplu,

construcţia activă Colegii noştri organizează

o conferinţă. se poate transforma

într-o construcţie pasivă impersonală cu

ajutorul formei neaccentuate a pronumelui

reflexiv se: Se organizează o conferinţă

de către colegii noştri. Şi această construcţie

este limitată la pers. 3, dar spre

deosebire de primul tip de construcţie,

care se foloseşte doar la pers. 3 sg., construcţia

pasivului impersonal apare şi la

pers. 3 pl.: Se ştie rezultatul. – Se ştiu

rezultatele.

E. C.

Construcţie infinitivală

Tip de construcţie verbală cu valoare

circumstanţială construită cu infinitivul.

Infinitivul este precedat de marca a şi

poate fi însoţit de diverse prepoziţii.

Funcţional, aceste construcţii sunt echivalente

cu nişte propoziţii subordonate circumstanţiale

şi pot fi transformate în propoziţii

subordonate de mod, de timp, de

scop etc.: Oratorul a început prin a-şi

expune punctul de vedere., Lucrăm pentru

a avea mulţi bani. Când stau înaintea

predicatului, aceste construcţii se izolează:

Fără a se gândi la ce spune, răspundea

corect. (L. Rebreanu). Infinitivul din

această construcţie poate primi determinări

de tip verbal, inclusiv, subiect propriu.

E. C.

Construcţie participială

Tip de construcţie verbală cu valoare

circumstanţială, construită cu participiul.

Funcţional, o construcţie participială este

echivalentă cu o propoziţie subordonată

atributivă sau temporală şi poate fi transformată

într-o astfel de propoziţie. De

exemplu: Acum noaptea se lăţise ca un

văl negru, cusut cu briliante. (V. Alecsandri)

vs. Acum noaptea se lăţise ca un

văl negru, care era cusut cu briliante.;

Odată începută ploaia, constructorii au

plecat la adăpost. vs. Când a început

ploaia, constructorii au plecat la adăpost.

Aceste construcţii se izolează atunci când

sunt antepuse predicatului sau când sunt

intercalate între subiect şi predicat: Dusă

pe gânduri, mama îşi aşteaptă copiii.;

Mama, dusă pe gânduri, îşi aştepta copiii.

E. C.

Construcţie pasivă

Tip de construcţie verbală rezultată în

urma conjugării verbelor la diateza pasivă.

Transformările care fac ca o construcţie

activă să devină pasivă ţin de rearanjarea

subiectului şi a complementului direct.

Subiectul din construcţia activă trece

în poziţia postverbală de complement de

agent, iar complementul direct din construcţia

activă trece în poziţia de subiect,

poziţie preverbală: Elevul scrie o compunere.

– Compunerea este scrisă de elev.

E. C.

Context comunicativ / situaţional

Componentă a actelor verbale care cuprinde

împrejurările extralingvistice în

care se produce actul de comunicare

(timpul, locul, cadrul psihologic şi social).

Contextul comunicativ este o condiţie

obligatorie pentru desfăşurarea cu succes

a actului de comunicare. Orice mesaj,

pentru a fi înţeles, are nevoie de un context

situaţional.

Contextul situaţional include ansamblul

elementelor relevante în situaţia de

comunicare dată: ● condiţiile în care se

desfăşoară actul de comunicare; ● locul şi

momentul comunicării; ● interlocutorii

(identitatea, rolul şi statutul social relativ

al lor); ● relaţiile dintre ei; ● supoziţii

despre cunoştinţele comune împărtăşite,

despre ceea ce interlocutorii ştiu sau consideră

de la sine înţeles, despre opiniile şi

intenţiile lor în situaţia dată; ● situaţia

descrisă. Termenul este utilizat în cercetările

de pragmatică pentru a evidenţia mesajul

cunoscut ambilor participanţi la comunicare,

emiţătorului şi receptorului,

mesaj care contribuie la înţelegerea şi

interpretarea corectă a informaţiei de către

receptor.

I. B.

Context diagnostic

Tip de context lingvistic necesar şi suficient

pentru a determina în mod unic

apariţia unei unităţi a limbii supuse analizei.

Constituind cea mai mica secvenţă de

text prin care se poate ilustra o valoare a

unei forme sau o anumită relaţie sintactică,

contextul diagnostic admite doar un

element sau o clasă de elemente.

E. C.

Context lingvistic

Ansamblul unităţilor precedente şi

următoare în vecinătatea cărora apare o

unitate de limbă. Într-un sens larg, prin

context se înţelege textul din jurul unui

fapt de limbă (cuvânt, propoziţie, frază,

fragment de text). Deci contextul repre-

zintă un fragment de text format din vecinătăţile

lingvistice ale unei unităţi de limbă

(fonem, morfem, cuvânt, expresie

etc.), supuse analizei, care îi condiţionează

prezenţa, forma sau funcţia. De exemplu,

în enunţul Timpul zboară repede.

pentru cuvântul timpul contextul este

…zboară repede, iar pentru cuvântul

zboară contextul este reprezentat prin

cuvintele timpul … repede şi, în sfârşit,

pentru cuvântul repede contextul este

timpul zboară…

Dat fiind că textul are o desfăşurare liniară,

elementele care alcătuiesc contextul

unei unităţi de limbă, după poziţia lor

faţă de aceasta, pot reprezenta: ● contextul

de dreapta (este notat, de obicei, prin

simbolul –X), ● contextul de stânga (notat

prin simbolul X–) şi ● cadrul contextual

(este simbolizat prin X – Y, unde X

şi Y sunt vecinătăţile).

Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice,

contextul şi limitele sale pot fi diferite

şi depind de natura unităţii supuse analizei.

Astfel, pentru un sunet contextul

este reprezentat prin silabă, iar pentru un

cuvânt contextul este realizat prin sintagmă

sau propoziţie. Contextul este important

prin faptul că face posibilă dezvăluirea

esenţei unei unităţi lingvistice, ceea

ce permite precizarea valorii cu care

aceasta este folosită în procesul de comunicare.

De exemplu, în cazul unei unităţi

lexicale, în calitate de context va apărea

fragmentul de text considerat a fi suficient

pentru determinarea sensului lexical

al acesteia. Contextul este factorul esenţial

în cazul diferenţierii sensurilor cuvintelor

polisemantice, deci pentru a se preciza

sensul cu care este folosit un anumit cuvânt

(fiecare sens al cuvântului polisemantic

presupune un context specific). În

acelaşi timp, contextul este relevant mai

ales în ce priveşte analiza unităţilor de

limbă. Identificarea contextelor de ocurenţă

(apariţie) a unei unităţi lingvistice

este un procedeu utilizat pentru definirea

unităţilor limbii şi reducerea variantelor,

pentru stabilirea inventarului de invariante

şi clasificarea acestora.

Se delimitează mai multe tipuri de

context. În primul rând, se face distincţie

între: ● contextul lingvistic (verbal) şi

● contextul extralingvistic (non-verbal).

Pe de altă parte, contextele de natură lingvistică,

în funcţie de gradul de complexitate,

se împart în: ● contexte minime şi

● contexte maxime. O distincţie asemănătoare,

însă care are în vedere nu numai

gradul de extindere a contextului, ci şi

specificul acestuia, este cea care face deosebire

între ● microcontext (cea mai mică

secvenţă de text prin care se poate ilustra

o valoare a unei forme sau o relaţie

sintactică) şi ● macrocontext (vecinătate

mai largă care permite stabilirea funcţiei

elementului analizat în raport cu întreg

texul). Rezultatele la care se poate ajunge

prin luarea în considerare a diferitor tipuri

de context sunt diferite. De exemplu, cuvintele-cheie

ale unui text pot fi identificate

doar apelând la macrocontext. Acest

termen este frecvent utilizat în stilistică,

desemnând ansamblul de date contextuale

care îi permit cititorului să facă diverse

analogii pe parcursul lecturii. Sinonim:

vecinătate.

I. B.

Context stilistic

Tip de context care contribuie la definirea

faptului de stil. Prezenţa unui element

neaşteptat, nepredictibil (afectiv,

expresiv, estetic) într-o secvenţă lingvistică

poate fi explicată numai dacă ansamblul

de date contextuale îi permite cititorului

să descifreze rostul acestei prezenţe.

Într-un context nemarcat din punct de

vedere stilistic, toate elementele pot fi

prevăzute. De exemplu, în contextul în

care apare cuvântul durere pot fi prevăzute

cuvintele ascuţită, bruscă, chinuitoare,

cumplită, insuportabilă, sfâşietoare. În

contextul Rănitul avea dureri insuportabile.

nu există nici o deviere de la normele

acceptate. Mai puţin aşteptată va fi apariţia

cuvintelor dulce, fericită, palidă,

plăcută, sfântă, voluptoasă. Substituirea

cuvântului insuportabil cu oricare dintre

cele neaşteptate nu ar fi potrivită în contextul

dat, fiind considerată o greşeală,

deoarece nu ar putea fi explicată apariţia

lor. Însă în contextul Da, negreşit, am şi

senine clipe, / Eu, cântăreţul palidei dureri.

(O. Goga), apariţia cuvântului neaşteptat

vine să modifice, să spargă modelul

normativ, având un pregnant rol stilistic.

Un astfel de context este numit stilistic şi

definit de M. Riffaterre drept „model accidentat

de apariţia unui element nepredictibil”.

E. C.

Conversiune

Unul dintre procedeele interne de formare

a cuvintelor, alături de derivare şi

compunere. Constă în formarea unui cuvânt

nou prin trecerea de la o clasă lexico-gramaticală

la alta fără ataşarea unor

afixe derivative. În acest caz, cuvântul

este utilizat într-un context nou, ceea ce

implică schimbarea funcţiei sintactice şi

admiterea unor determinanţi nespecifici

bazei: Lucrează bine. – Binele nu se uită.

În primul enunţ cuvântul bine este adverb,

în cel de al doilea, el devine substantiv.

Cele două valori ale adverbului

sunt actualizate prin poziţia sintactică

ocupată de acest cuvânt: în primul caz,

adverbul determină un verb şi îndeplineşte

funcţia sintactică de complement circumstanţial

(funcţie sintactică specifică

adverbelor), iar în cel de al doilea el funcţionează

ca subiect (funcţie sintactica

proprie substantivelor). Trecând în clasa

substantivului, un cuvânt este compatibil

şi cu determinanţii specifici acestei părţi

de vorbire. De exemplu, adjectivul rănit

(din ostaş rănit) se poate substantiviza şi

ca urmare se combină cu determinanţi de

tip substantival: acest rănit, doi răniţi,

rănitul care abia se mişcă etc.

Pe lângă schimbările sintacticosemantice,

conversiunea unităţilor lexicale

implică şi modificări morfologice.

Schimbându-şi clasa lexico-gramaticală,

cuvântul pierde trăsăturile morfologice

proprii clasei din care a făcut parte şi capătă

caracteristicile morfologice ale noii

clase. Astfel, substantivizarea adjectivelor,

a numeralelor sau a adverbelor se

manifestă şi prin schimbarea comportamentului

lor morfologic. Ele devin compatibile

cu afixele flexionare de tip substantival,

adică pot primi articolul substantival

(leneşul, un leneş, cel leneş) şi

participă la realizarea opoziţiilor de număr,

caz, determinare. De exemplu, ca

urmare a trecerii adverbului bine în clasa

substantivului, el devine flexibil (primeşte

articolul substantival hotărât -le ca

marcă a categoriilor de număr, caz, determinare).

În acelaşi timp, adjectivul folosit

ca adverb îşi pierde caracterul flexibil

şi devine invariabil (Scrie frumos.).

Tot aşa substantivele care devin adverbe

(iarna, vara, primăvara, dimineaţa, noaptea)

sunt invariabile: Vara copii pleacă la

bunici, la ţară.

Conversiunea cuprinde mai multe tipuri

care diferă în funcţie de clasele de

cuvinte legate prin acest procedeu, adică

de orientarea procesului de formare a cuvântului

nou, de exemplu, de la adjectiv

spre substantiv (un om bătrân – bătrânul),

de la adjectiv spre adverb (băiat

frumos – scrie frumos) etc. După clasa

morfologică în care intră noul cuvânt, se

delimitează următoarele feluri de conversiune:

substantivizare (trecerea altor cuvinte

în clasa substantivului), adjectivizare

(trecerea altor cuvinte în clasa adjectivului),

adverbializare (trecerea altor cuvinte

în clasa adverbului), conjuncţionalizare

şi prepoziţionalizare. Când se ia în

considerare clasa de origine, în cadrul

fiecărui tip de conversiune se delimitează

mai multe forme concrete. Astfel, de

exemplu, se delimitează mai multe tipuri

de substantivizare: a adjectivului, a pronumelui,

a numeralului, a adverbului, a

interjecţiei. Cele mai productive modele

de conversiune în limba română sunt substantivizarea

adjectivelor şi adverbializarea

adjectivelor.

I. B.

Coordonare

În sintaxă, unul dintre cele două raporturi

fundamentale care stau la baza formării

propoziţiei şi a frazei, alături de subordonare.

Raportul de coordonare se stabileşte

la nivelul propoziţiei sau al frazei,

dar şi la nivel transfrastic. Coordonarea

implică o relaţie între unităţile sintactice

care au acelaşi statut: ● între propoziţii

principale (Tu ai vrut, tu ai pierdut.), ● între

propoziţii secundare dependente de

acelaşi regent (Am să revin de câte ori vei

dori tu, de câte ori va dori mama ta.) sau

● între părţi de propoziţie de acelaşi fel

(tu şi eu, ea sau noi).

Se realizează ● prin joncţiune, cu ajutorul

unor conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale,

sau ● prin juxtapunere, pe baza

raportului semantic dintre termeni. Tipuri

principale de coordonare: ● copulativă,

● disjunctivă, ● adversativă, ● concluzivă.

Unele interpretări izolează ca tip

independent, coordonarea alternativă (inclusă,

în genere, în coordonarea disjunctivă).

Raportul de coordonare se stabileşte

între doi termeni (singura posibilitate în

coordonarea adversativă şi în cea concluzivă;

fiecare dintre cei doi termeni poate

fi format, la rândul său, din mai multe

unităţi coordonate copulativ) sau admite

chiar mai mulţi (în coordonarea copulativă,

în cea disjunctivă şi alternativă). Elementele

coordonate sunt puse pe acelaşi

plan din punct de vedere sintactic, dar

ordinea e ireversibilă în coordonarea adversativă

(cu excepţia subtipului marcând

contrastul tematic, pentru care conjuncţia

caracteristică e iar) şi în coordonarea

concluzivă. În propoziţie, mai frecvente

sunt coordonarea copulativă şi cea disjunctivă,

mai rare coordonarea adversati-

vă şi cea concluzivă (cu excepţia situaţiilor

în care are valoare explicativă).

Coordonarea se stabileşte între două

părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte:

Au sosit Dan şi Maria., atribute: casă

veche, dar solidă; complemente directe:

Cere banii sau viaţa.; indirecte: Le scrie

prietenilor, deci multora.); circumstanţialele

coordonate sunt de obicei de acelaşi

fel (Merge la mare ori la munte.), dar pot

fi, mai rar, şi diferite (cu câteva asocieri

semantice tipice: timp – spaţiu: Asta e

situaţia aici şi acum., sociativ, mod sau

instrument – scop: Lucrează cu ei şi pentru

ei. etc.), mai rar, chiar necircumstanţiale

coordonate cu circumstanţiale (Telefonează

tuturora şi cu plăcere.). În frază,

coordonarea se stabileşte între două propoziţii

principale (Gândesc, deci exist.)

sau între două subordonate (Nu ştie dacă

e treaz sau visează.). Subordonatele sunt

în genere de acelaşi fel, dar, ca şi părţile

de propoziţie, pot fi, rar, şi de tipuri diferite

(Scrie ce vrea şi cui vrea.). Pot fi coordonate

şi o parte de propoziţie cu o

propoziţie subordonată, de preferinţă, de

acelaşi fel (Mergem la munte sau unde

vrei tu.). Transfrastic, între grupuri de

fraze, segmente mai mari de text, sunt

mai frecvente coordonarea copulativă,

adversativă şi concluzivă. Aceleaşi raporturi

semantice se pot exprima uneori atât

prin coordonare, cât şi prin subordonare

(coordonarea adversativă şi subordonarea

concesivă, coordonarea concluzivă şi

subordonarea consecutivă), cu diferenţe

de reliefare şi tematizare.

Există conectori specializaţi pentru diferite

tipuri de coordonare, cu o poziţie

specială a celor copulativi, care marchează

asocierea la nivelul cel mai general;

aceştia îi pot substitui sau însoţi pe cei

concluzivi sau îi pot substitui pe cei adversativi.

Există conectori specializaţi

intra- şi transfrastic, care nu apar între

părţi de propoziţie (adversativi – iar, or,

numai că etc.) în funcţie de tipul de coordonare.

Legarea a mai mult de doi termeni

poate combina joncţiunea şi juxtapunerea,

şi în funcţie de interesul de ierarhizare

a informaţiei (Vorbeşte încet,

măsurat, calm şi politicos.). În astfel de

situaţii repetarea conectorului subliniază

fiecare termen pe care îl introduce. Unii

conectori sintactici apar obligatoriu repetaţi

(fie... fie). Legătura dintre termenii

coordonaţi poate fi subliniată de apariţia

elementelor corelative distincte (atât...cât

şi). Juxtapunerea poate fi folosită şi singură,

neasociată joncţiunii, mai ales pentru

a realiza coordonarea copulativă

(Pleacă, vine, se agită.). În situaţiile de

acest gen, raportul e dezambiguizat şi cu

ajutorul intonaţiei. În ansamblu, coordonarea

copulativă este cea mai frecventă.

Celelalte depind de registru, de stilurile

funcţionale şi de tipurile textuale: coordonarea

adversativă e mai frecventă în

textele narative, inclusiv literare; cea disjunctivă

în limbajul juridic şi ştiinţific. În

vorbirea populară, ca fenomen universal

specific oralităţii, coordonarea e mult mai

frecventă decât subordonarea.

A. H.

Coordonare adversativă

Specie a raportului sintactic de coordonare

care exprimă opunerea, fără a se

exclude, între părţi de propoziţie şi între

propoziţii de acelaşi rang sintactic. Există

mai multe tipuri de relaţii reunite sub eticheta

coordonării adversative, dar cu trăsături

semantice şi pragmatice distincte

(prezentate în unele descrieri ca trepte

într-o gradualitate a opoziţiei): ● contrazicerea

aşteptărilor create de primul

membru al raportului; ● substituirea unei

ipoteze negate explicit, considerat uneori

ca reprezentând gradul cel mai înalt de

opoziţie; ● contrastul tematic. Mijloace

specifice de marcare a raportului pentru

fiecare tip: ● conjuncţiile dar şi însă; dar

apare obligatoriu la începutul celui de-al

doilea membru sintactic conectat. (L-am

căutat, dar nu era acasă.), în vreme ce

însă are poziţie liberă în interiorul acestuia

(însă nu era acasă / nu era acasă însă /

nu era însă acasă) şi poate contribui la

reliefarea unor secvenţe de text; ● ci relaţionează

un enunţ negativ sau un component

sintactic pozitiv, explicând alternativa

la faptul sau obiectul negat (Nu doarme,

ci stă treaz.). În româna actuală conjuncţia

ci este folosită exclusiv în această

construcţie; ● iar pune de fapt în paralel

două secvenţe diferite (Dan citeşte, iar

Maria scrie.). Fiind echivalentă cu locuţiunile

în timp ce, în vreme ce, pe când

(care introduc o subordonată opoziţională),

conjuncţia iar are o distribuţie diferită

de a celorlalte adversative. Pentru primele

două tipuri de coordonare adversativă

ordinea elementelor conectate este ireversibilă,

contrazicerea aşteptărilor sau corectarea

negaţiei acţionează într-o singură

direcţie; tipul reprezentat de iar permite

însă, în lipsa unor constrângeri suplimentare

de natură temporală (iar apoi...), inversarea

termenilor. Tipul bazat pe con-

trazicerea aşteptărilor este în genere echivalent

semantic cu un raport de subordonare

concesivă (Avea timp, dar nu s-a

întors la hotel. = Deşi avea timp, nu s-a

întors la hotel.), ceea ce se reflectă în

construcţii contaminate, neacceptate de

normele limbii literare (Deşi era acasă,

însă nu a răspuns la telefon.). Doar la

nivel frastic şi interfrastic sunt folosite

conjuncţia or (neologică, împrumutată

din franceză), precum şi locuţiunile conjuncţionale

cu sens limitativ numai că,

doar că, atât că.

Raporturile semantice adversative pot

fi exprimate şi prin juxtapunere sau prin

coordonare formal copulativă. Este un tip

de coordonare realizată preponderent la

nivel intrafrastic, între propoziţii de acelaşi

fel (principale sau subordonate) sau

interfrastic. În propoziţie, coordonarea

adversativă se poate stabili între diferite

părţi de propoziţie: complemente (Merge

nu la bunici, ci la unchi.) şi atribute (o

persoană blândă, dar fermă). Iar nu poate

apărea între elementele componente ale

unor părţi de propoziţie, ci doar între propoziţii,

eventual eliptice (Cartea e pe raft,

iar creionul [e] pe masă.) sau între construcţii

absolute cu verbe la moduri nepredicative,

dar cu structură propoziţională

(El oprindu-se, iar ei mergând mai departe,

drumurile li s-au despărţit.). Foarte

des, conectorii adversativi funcţionează

interfrastic; legarea unor secvenţe mari de

text este utilizarea lor cea mai frecventă

în anumite stiluri şi tipuri textuale, mai

ales în cel beletristic. Conjuncţiile adversative

dar şi însă au şi un uz narativ, introducând

o propoziţie sau o frază care

aduc în desfăşurarea acţiunii un element

nou, neaşteptat.

A. H.

Coordonare alternativă

Este tratată în genere în cadrul coordonării

disjunctive, cu care are în comun

o serie de conectori (sau, ori, fie). Se observă

trăsături de conţinut specifice (elementele

alternante sunt prezentate ca

având efectiv loc şi ca realizându-se în

succesiune repetată), precum şi o serie de

conectori specializaţi. Conectorii specifici

sunt adverbele repetate în structuri corelative:

acum... acum, aici... aici, ba... ba,

când... când (Ba râde, ba plânge.). Coordonarea

alternativă se realizează în genere

atât în propoziţie, între părţi de propoziţie,

cât şi în frază, între propoziţii (principale

sau secundare), nu însă la nivel

interfrastic. Structura conectată e de obicei

binară, dar poate avea şi mai mulţi

termeni (Aici tresare, aici priveşte în jur,

aici clipeşte speriat.). Ordinea elementelor

coordonate este reversibilă, cu unele

limite impuse de logica expunerii. Indiferent

de conţinutul semantic explicit al

unităţilor conectate (care poate fi spaţial:

Era ba în casă, ba afară., modal: Ningea

când agale, când năprasnic., instrumental:

Împletea ba cu croşeta, ba cu andrelele.

etc.), rămâne implicită ideea de alternanţă

temporală. Ca şi în cazul coordonării

disjunctive cu elemente corelative,

conectorii poartă în genere accent

frastic, iar între membrii sintactici conectaţi

apare de obicei o pauză suplimentară,

marcată în scris prin virgulă. Rareori coordonarea

alternativă se poate realiza prin

juxtapunere. Conjuncţiile sau, ori şi fie

rămân nespecifice alternanţei propriuzise,

în măsura în care sunt orientate spre

posibilitate şi alegere. Folosite în coordonarea

alternativă, ele păstrează particularităţile

de construcţie şi stilistice ale uzului

lor disjunctiv, dar manifestă preferinţă

pentru apariţia înaintea fiecăruia dintre

termenii conectaţi (Se oprea sau la uşă,

sau la fereastră.); fie este obligatoriu corelativ.

A. H.

Coordonare concluzivă

Specie a raportului sintactic de coordonare

care exprimă o urmare, o concluzie

şi se stabileşte exclusiv între părţi de

propoziţie şi propoziţii cu funcţii sintactice

echivalente (între atribute, între complemente

necircumstanţiale sau circumstanţiale

de acelaşi fel etc.). Aflată la limita

dintre coordonare şi subordonare,

coordonarea concluzivă e adesea echivalentă

cu raportul dintre o regentă şi o circumstanţială

consecutivă.

Se exprimă, în special, prin elemente

jonctive; un conector specific conjuncţional

este deci, dar există şi multe posibilităţi

de marcare a raportului de coordonare

concluzivă prin adverbe cu rol de conjuncţie

– aşadar, atunci – şi prin locuţiunile

adverbiale – prin urmare, în concluzie,

în consecinţă, ca atare, de aceea;

toate pot fi precedate de conjuncţia şi (şi

deci, şi atunci etc.). Simpla juxtapunere,

fără conectori expliciţi, e în genere ambiguă

(totuşi folosită uneori, mai ales când

propoziţia concluzivă – cea care exprimă

concluzia – are verbul la imperativ). Ordinea

elementelor conectate e ireversibilă,

succesiunea lor urmând modelul „premisă

– concluzie”; conectorul concluziv apare

o singură dată legând două elemente (dintre

care primul poate fi, la rândul lui, alcătuit

din două sau mai multe unităţi coordonate:

bună sau rea, deci acceptabilă).

Termenul introdus (sau însoţit) de conectivul

concluziv poate exprima o urmare

factuală (Plouă, deci se formează băltoace.),

o concluzie (A greşit, şi-a recunoscut

vina.), o deducţie (Sunt băltoace,

deci a plouat.), o explicaţie (Ajunge peste

o oră, deci la trei.) sau un act de vorbire.

În ultimul caz, în plan pragmatic, coordonarea

concluzivă introduce o interogaţie,

un ordin sau o invitaţie (Nu mai plouă,

deci vii? / deci vino!), ori leagă o replică

din dialog de replica anterioară sau de

contextul situaţional.

A. H.

Coordonare copulativă

Specie a raportului sintactic de coordonare

care exprimă asocierea între părţi

de propoziţie şi între propoziţii de acelaşi

rang sintactic. Raportul copulativ se exprimă

● prin joncţiune, adică folosind

conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale, sau

● prin juxtapunere, deci prin alăturare,

fără elemente conective.

Se realizează între doi sau mai mulţi

termeni; ordinea elementelor e în principiu

reversibilă, fiind însă limitată de raţiuni

semantice (succesiune temporală, relaţie

cauză – efect etc.). Indicând doar o

legătură, o continuitate, o asociere foarte

generală, pe care o particularizează sensul

termenilor coordonaţi, coordonarea copulativă

se actualizează prin numeroase

subsensuri semantice, unele apropiate de

alte tipuri de coordonare sau chiar de

subordonare: simultaneitate, acţiuni paralele

(Ea citeşte şi el doarme.), contrast

(Unii muncesc şi alţii se uită.), succesiune

temporală (Deschide geamul şi priveşte

afară.), acţiune – consecinţă (S-a pregătit

şi a câştigat concursul.) etc.

Mijloc specific de marcare: conjuncţia

şi. Termenii dependenţi de un verb la

forma negativă – părţi de propoziţie sau

propoziţii subordonate – sunt de obicei

coordonaţi prin conjuncţia nici, dar e posibilă

şi introducerea lui şi (înaintea lui

nici din termenul secund): Nu era (nici)

acasă (şi) nici la birou. Alţi conectori:

locuţiunile şi cu, ca şi, precum şi (numai

între părţi de propoziţie sau / şi propoziţii

subordonate). Raportul dintre doi termeni

(părţi de propoziţie sau / şi propoziţii

subordonate) e subliniat de corelativele

atât...cât şi sau, cu implicaţii suplimentare,

de nu numai...ci şi, nu numai....dar şi

(urmate, în cazul propoziţiilor subordonate,

de elementele introductive specifice:

Vrea nu numai să plece, ci şi să vândă

casa.).

Între propoziţii principale, coordonarea

copulativă se poate marca şi prin corelativele

nu numai că... ci şi, nu numai

că... dar şi, unde că nu mai este marcă a

subordonării. Realizată destul de des prin

juxtapunere, combinată cu joncţiunea

(când sunt mai mulţi termeni coordonaţi,

unii – de obicei primii – sunt juxtapuşi,

alţii – de obicei ultimul – legaţi conjuncţional)

sau nu (mai ales când termenii

sunt mai mulţi de doi: A auzit poveşti,

zvonuri, bârfe.). Funcţia de punere în

contrast a temelor, specifică conjuncţiei

iar, a fost interpretată uneori ca o opoziţie

slabă, alteori ca o formă de coordonare

copulativă, astfel că iar apare înregistrat

atât între conjuncţiile adversative, cât şi

între cele copulative.

Coordonarea copulativă poate exprima

o valoare aspectuală (Stă şi priveşte.) sau

finală (Du-te şi vezi.). Repetarea (opţională,

cu rol de reliefare) a conjuncţiei şi la

începutul fiecărei unităţi sintactice conectate

este un fenomen legat de oralitatea

populară. Succesiunea temporală se manifestă

în plan textual prin aşa-numitul şi

narativ: repetarea conjuncţiei şi la începutul

fiecărui nou membru în coordonarea

de propoziţii, fraze şi grupuri de fraze

care descriu desfăşurarea în timp a unor

acţiuni.

A. H.

Coordonare disjunctivă

Raport de coordonare între două sau

mai multe unităţi sintactice care exprimă

excluderea părţilor de propoziţie sau a

propoziţiilor relaţionate; se realizează în

mod special prin conjuncţiile sau, ori şi

fie..., fie... (sau este conectorul standard,

cel mai mult folosit; ori are un caracter

popular care a fost convertit în marcă de

stil înalt). În funcţie de măsura în care

conţinuturile termenilor conectaţi se exclud

reciproc sau îşi pot admite şi coprezenţa,

se identifică raport disjunctiv ● exclusiv

şi ● inclusiv. Opoziţia e mai puternică

dacă apare şi la nivel paradigmatic

(între antonime: bun sau rău) sau mai

redusă dacă termenii unei serii îşi exclud

doar utilizarea în raport cu un reper minimal

(Discuţia va avea loc luni sau

marţi.). Cu cât opoziţia paradigmatică e

mai redusă, cu atât raportul e perceput ca

fiind mai puţin exclusiv. Utilizarea inclu-

sivă (tip de coordonare disjunctivă considerat

de mulţi autori ca apropiat de coordonarea

copulativă) apare mai frecvent în

enumerări, când o trăsătură sau o acţiune

e prezentată ca fiind aptă să se actualizeze

în legătură cu toţi termenii evocaţi (Planta

se găseşte în păduri, în mlaştini sau în

lunci.). În afară de conţinutul unităţilor

conectate, gradualitatea raportului disjunctiv

depinde şi de emfaza atribuită de

locutor: conjuncţia repetată subliniază

excluderea, pe când cea unică poate duce

la interpretarea raportului şi ca o simplă

aproximare: Cumpără sau un ziar, sau o

revistă. / Cumpără un ziar sau o revistă.

(nu contează ce). Tradiţional, în coordonarea

disjunctivă e cuprinsă şi alternarea

temporală, care exclude desfăşurarea unor

procese în acelaşi moment şi implică realizarea

lor succesivă.

Ca şi în cazurile celorlalte tipuri de

coordonare, raportul disjunctiv se poate

realiza în planul conţinuturilor semantice

(Stă sau pleacă.), al relaţiilor epistemice

(A plecat deja sau poate greşesc eu.) şi al

actelor de vorbire (Povesteşte tot! Sau nu

vrei?). Este un tip de coordonare stabilită

preponderent în interiorul frazei şi al propoziţiei,

atât între propoziţii, cât şi între

părţi de propoziţie; utilizarea sa interfrastică

este rară şi reprezintă în genere un

artificiu stilistic de segmentare a enunţului.

Structura coordonată e de obicei binară,

dar poate cuprinde şi mai multe unităţi

sintactice; conjuncţia poate apărea înaintea

fiecărui termen conectat sau numai

înaintea ultimului. Mulţi dintre conectorii

disjunctivi au şi (uneori numai) uz corelativ,

plasându-se şi înaintea primului termen

al raportului; în această situaţie pot

primi accent frastic şi impun de obicei o

pauză suplimentară, marcată în scris prin

virgulă, între membrii conectaţi. Ordinea

elementelor conectate este reversibilă, cu

excepţia tiparului repetitiv în care o primă

unitate pozitivă este urmată de negaţia sa

(Vine sau nu vine?).

Conjuncţia fie poate apărea doar corelativ,

repetată în faţa fiecărui termen al

raportului; se foloseşte mai mult între

grupuri sintactice şi propoziţii subordonate,

mai puţin între propoziţii principale.

Doar rareori coordonarea disjunctivă se

realizează prin juxtapunere; cazul tipic

este al unui cuplu de unităţi (membru pozitiv

– membru negativ) cu sens concesiv:

Vrei, nu vrei, trebuie să pleci.

A. H.

Cumul

Deţinere de către o unitate lingvistică

a mai multor valori sau funcţiuni.

I. B.

Cuvânt

Unitate semnificativă a limbii care

asociază o semnificaţie cu un component

fonic. Este considerat drept unitatea lexicală

de bază a vocabularului unei limbi.

Diferitele definiţii ale cuvântului scot în

evidenţă diverse aspecte ale acestui element.

Astfel, din perspectiva teoriei semnelor,

cuvântul este definit drept o unitate

lingvistică având caracter de semn. În

calitatea sa de semn lingvistic, cuvântul

reprezintă o unitate bilaterală caracterizată

prin două planuri: ● planul expresiei

(structură fonică) şi ● planul conţinutului

(semnificaţia). Sub aspect funcţional, deci

când se are în vedere capacitatea cuvântului

de a fi folosit ca element de construcţie

al propoziţiilor, acesta este definit ca o

unitate lexicală alcătuită dintr-un complex

sonor şi un sens, susceptibilă de o utilizare

gramaticală. Atunci când se pune accentul

pe aspectul comunicativ, cuvântul

este calificat drept o unitate dintre un

complex sonor la care se asociază un sens

şi care este aptă să îndeplinească o anumită

funcţie în procesul de comunicare.

Complexul sonor reprezintă forma cuvântului

şi este constituit din sunete, redate

grafic prin litere. Semnificaţia are la

bază un concept. De exemplu, cuvântul

casă este alcătuit din fonemele /c/, /a/, /s/,

/ă/ şi are sensul „clădire destinată pentru a

servi de locuinţă omului”. Relaţia dintre

cele două planuri este arbitrară, fiind stabilită

prin tradiţie şi fixată prin intermediul

unor norme. Între cuvânt şi ceea ce

denumeşte el nu există o relaţie motivată.

Prin cuvânt se înţelege un grup de sunete

(uneori şi un singur sunet) considerat

prin tradiţie o unitate autonomă a limbii,

fiind asociat în mod constant cu un sens şi

care este utilizat în conformitate cu normele

gramaticale ale limbii.

Cuvântul ca unitate a limbii se defineşte

prin următoarele trăsături: ● structură

fonematică şi morfematică proprie;

● un anumit conţinut lexical; ● relaţie de

solidaritate dinte forma şi conţinutul său;

● utilizare în conformitate cu normele

gramaticale; ● autonomie; ● posibilitatea

de a fi utilizat de vorbitori în procesul de

comunicare. Astfel, un cuvânt se caracterizează,

în primul rând, printr-un anumit

mod de organizare sub aspectul structurii

fonematice (poate fi descompus în ele-

mente de expresie subordonate, fonemele),

morfematice (e constituit dintr-un

ansamblu de morfeme) şi semantice (cuprinde

un ansamblu de sensuri de natură

lexicală şi gramaticală). În al doilea rând,

în cadrul cuvântului se constată asocierea

unei forme, care este manifestarea lui sonoră,

cu un anumit conţinut. Fără asocierea

dintre aceste două laturi ale cuvântului

nu putem vorbi de existenţa lui. Una

dintre trăsăturile esenţiale ale cuvântului

este considerată a fi totuşi autonomia,

prin care se înţelege capacitatea lui de a fi

scos dintr-un context şi de a fi utilizat în

alte contexte, fără a-şi pierde semnificaţia

iniţială. În sfârşit, o combinare dintre un

complex sonor şi o semnificaţie nu capătă

statutul de cuvânt în limbă decât în măsura

în care există posibilitatea ca el sa fie

descifrat şi înţeles de toţi indivizii unei

colectivităţi.

În planul expresiei, cuvântul se caracterizează

prin faptul că poate fi alcătuit

din unul sau mai multe morfeme, elemente

minimale de expresie dotate cu conţinut

lexical sau gramatical. Cuvântul presupune

un element central de expresie,

numit rădăcină, şi, eventual, alte unităţi

purtătoare de semnificaţie gramaticală,

numite, cu un termen generalizator, afixe.

În cazul părţilor de vorbire flexibile, orice

cuvânt este reprezentat în limbă printr-un

ansamblu de forme. El există şi funcţionează

prin formele sale. De exemplu, cuvântul

frunză, cu sensul „organ principal

al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la

transpiraţie şi la asimilaţie, format, de

obicei, dintr-o foaie verde prinsă de tulpină

printr-o codiţă” e folosit la formele:

frunză, frunze, frunza, frunzele, frunzei,

frunzelor. În planul analizei lingvistice, în

cadrul acestui ansamblu de forme flexionare

ale cuvântului, se delimitează, pentru

fiecare parte de vorbire, o formă reprezentativă

pentru cuvântul respectiv, care

este numită formă-tip. Deci forma cuvântului

poate suferi modificări fără ca sensul

lexical să se modifice. Acest lucru este

posibil doar în cazul cuvintelor flexibile

(om – oameni; negru – neagră; a scrie –

scriu – scriam – scrisesem – voi scrie).

La cuvintele neflexibile forma rămâne

neschimbată (aşa, cum, pe, şi, fiindcă,

vai).

Planul semantic al cuvântului e constituit

din semnificaţii de natură diferită

având grade de abstractizare diferite. Se

delimitează, pe de o parte, ● un sens lexical

(trimite la anumite noţiuni) şi, pe de

alta, ● sensurile gramaticale (sunt exprimate

prin flexiune şi trimit la anumite

raporturi, legături dintre noţiuni). În

structura semantică a cuvintelor autosemantice

se distinge şi un sens categorial

general (obiect, însuşire, acţiune, proces,

caracteristică a acţiunii), în funcţie de

care cuvântul este repartizat la o anumită

parte de vorbire. Prin sensul său lexical

cuvântul denumeşte sau semnifică ceva,

adică are un semnificat. Între sensul cuvântului

şi ceea ce semnifică el nu există

o legătură naturală, ci una arbitrară.

Funcţia de bază a cuvântului este cea

nominativă. În realitate, nu toate cuvintele

au această funcţie. Ea este proprie doar

cuvintelor autosemantice (sau pline). În

acelaşi timp, cuvintele auxiliare (prepoziţiile,

conjuncţiile) au doar un rol gramatical

servind la stabilirea legăturii dintre

cuvinte sau propoziţii. Ele se numesc cuvinte

sinsemantice.

Cuvintele se clasifică în funcţie de mai

multe criterii: ● după conţinutul exprimat

(cuvinte noţionale, pline şi cuvinte vide,

gramaticale), ● după trăsăturile fonetice

(cuvinte accentuate şi cuvinte neaccentuate),

● după particularităţile morfologice

(cuvinte flexibile şi neflexibile; cuvinte

simple şi compuse; cuvinte derivate şi

nederivate), ● după rolul lor în propoziţie

(cuvinte cu rol de parte de propoziţie şi

cuvinte cu rol gramatical), ● din punct de

vedere semantic (cuvinte monosemantice

şi cuvinte polisemantice), ● după origine

(cuvinte moştenite, cuvinte împrumutate

din ale limbi şi cuvinte formate pe terenul

limbii române), ● din punctul de vedere

al sferei de utilizare (termeni, cuvinte dialectale,

elemente de jargon) etc.

Datorită faptului ca este definit de trăsături

multiple, cuvântul este analizat, în

lingvistică, din diferite puncte de vedere:

fonetic, lexico-semantic, morfologic, sintactic

etc.

I. B.

Cuvânt autosemantic

Cuvinte pline sau cuvinte ale vocabularului.

Acestea sunt cuvintele care au

sens lexical şi pot îndeplini, în propoziţie,

funcţia sintactică de parte de propoziţie.

Din categoria dată fac parte substantivele,

adjectivele, numeralele, pronumele, verbele

şi adverbele.

I. B.

Cuvânt-bază

Cuvânt care serveşte ca element de

plecare în formarea altor cuvinte prin derivare.

De exemplu, cuvintele-bază pentru

derivatele copilaş, prietenie, frumuşel,

iepureşte, a îmbrăţişa sunt copil, prieten,

frumos, iepure, braţ.

I. B.

Cuvânt compus

Cuvânt format prin combinarea a două

sau a mai multor cuvinte existente independent

în limbă şi care şi-au pierdut sensul

iniţial, ajungând să exprime o nouă

noţiune: câine-lup, puşcă-mitralieră,

miazănoapte, bună-cuvinţă, ciuboţicacucului.

Există două modalităţi de scriere a cuvintelor

formate prin compunere. Ele se

pot scrie separat, fiind unite prin cratimă,

ori într-un singur cuvânt. Criteriul în

funcţie de care se stabileşte modalitatea

de scriere a cuvintelor compuse este gradul

unităţii lor semantice şi morfologice.

Cuvintele în care termenii îşi păstrează,

într-o anumită măsură, individualitatea se

scriu cu cratimă: floarea-soarelui, gurăspartă,

vorbă-lungă, pierde-vară, Calea-

Robilor. Cuvintele compuse care se caracterizează

printr-un grad sporit de sudură

a termenilor componenţi se scriu întrun

singur cuvânt (bunăvoinţă, miazăzi,

untdelemn, atotcuprinzător, clarvăzător,

pursânge). În unele cazuri, se consideră

cuvinte compuse şi formaţii care sunt

scrise separat, fără a fi unite prin cratimă.

Din categoria data fac parte prepoziţiile şi

conjuncţiile compuse: de la, de pe, de

lângă; ca să.

I. B.

Cuvânt defectiv

Cuvânt căruia îi lipsesc unele forme

flexionare. Proprietatea de a avea o flexiune

incompletă caracterizează doar unele

cuvinte din cadrul părţilor de vorbire

flexibile. Această trăsătură vizează majoritatea

părţilor de vorbire autosemantice.

Există substantive defective de număr

(singularia tantum şi pluralia tantum);

verbe defective de persoană (impersonale

/ unipersonale) sau de mod şi de timp;

adjective defective de gen, număr şi de

grad de comparaţie. Lipsa formele poate

avea motive semantice, morfologice sau

etimologice. Pe primul loc stă semantica

internă a cuvântului respectiv. De exemplu,

sunt defective de mod verbele care

nu pot exprima un ordin, un îndemn, o

rugăminte, cum ar fi verbele semiauxiliare

modale (a putea, a trebui, a vrea, a

şti), cele care desemnează senzaţii (a plăcea)

sau stări (a zăcea). Sunt defective de

număr substantivele care denumesc obiecte

nenumărabile, având fie numai formă

de singular (dreptate, cinste, lapte,

aur, lună, soare), fie numai formă de plural

(icre, ochelari, rechizite). Sunt defective

de grad de comparaţie adjectivele

care prin însăşi semnificaţia lor lexicală

exprimă un anumit grad de comparaţie

(inferior, superior, enorm, optim) sau

adjective calificative care exprimă însuşiri

absolute, invariabile (mort, viu, pătrat,

rotund). Caracterul arhaic al cuvântului

poate constitui cauza absenţei unor

forme din paradigma lui. Unele cuvinte,

cum e cazul verbului arhaic a păsa, şi-au

pierdut majoritatea formelor, altele, cum

e cazul substantivului nazuri, se folosesc

în expresii şi locuţiuni. Unele cuvinte neologice,

cum e cazul verbelor a desfide, a

converge, nu şi-au constituit încă paradigma

completă.

E. C.

Cuvânt derivat

Cuvânt constituit prin ataşarea la radical

a unui afix derivativ cu rol lexical.

Afixele cu ajutorul cărora se formează

cuvintele derivate sunt sufixe şi prefixe.

Derivate sunt deci cuvintele formate prin

derivare cu sufix sau cu prefix de la un

cuvânt de bază. De exemplu, cuvântul

pădurar este format de la cuvântul-bază

pădure cu ajutorul sufixului derivativ -ar.

În acelaşi timp, verbul a desface e constituit

din radicalul face la care se adaugă

prefixul derivativ des-. Se delimitează

substantive derivate (ameţ-eală, fotbalist,

copil-ărie, seceră-toare, tiner-et, învăţ-ătură,

voi-nţă, cojoc-el, cărt-icică),

adjective derivate (bărbăt-esc, fric-os,

delu-ros, frumuş-el, ardel-ean, oland-ez,

ne-drept), verbe derivate (a brăzd-a, a

atenţ-iona, a sfăt-ui, a pre-vedea) şi adverbe

derivate (prieten-eşte, târ-âş).

I. B.

Cuvânt flexibil

Cuvânt care îşi schimbă forma în raport

cu anumite categorii gramaticale. În

limba română cuvinte flexibile sunt: substantivele,

adjectivele, pronumele, numeralele,

verbele. Cuvintele flexibile există

în limbă ca un ansamblu de forme flexionare.

I. B.

Cuvânt neregulat

Cuvânt care nu urmează regulile curente

de formare. Acest fel de cuvinte au

o flexiune diferită de tipurile majoritare şi

uşor analizabile.

I. B.

Cuvânt variabil Vezi Cuvânt flexibil.

Dativ

Caz subordonat al substantivului, specific,

de asemenea, cuvintelor din clasa

numelui: pronume, adjectiv, numeral.

Apare în contexte de tipul: a da, a cere, a

spune, a aparţine ... cuiva. Răspunde la

întrebarea cui? Este marcat cu ajutorul

formelor de caz ale articolului substantival

nehotărât (unui, unei, unor) şi ale celui

hotărât (-lui, -i, -lor) şi prin desinenţă

specifică la singularul substantivelor feminine

(o casă – unei case, o floare –

unei flori). Din punct de vedere formal,

dativul, de cele mai multe ori, este omonim

cu genitivul. Se deosebeşte de acesta

prin termenul regent (apare în vecinătatea

unui verb, a unui adjectiv, a unui adverb

sau a unei interjecţii), prin prepoziţiile

specifice şi prin funcţiile sintactice îndeplinite.

La substantiv şi la părţile de vorbire

folosite cu valoare substantivală, dativul

este unul dintre cazurile care se poate

construi cu sau fără prepoziţie. Valoarea

de bază exprimată de cazul dativ este cea

de destinatar al acţiunii: Elevii i-au dăruit

profesoarei flori.

Substantivul în dativ fără prepoziţie

este cerut: ● de un verb: Harap-Alb mulţumeşte

furnicii pentru ajutorul făgăduit.

(I. Creangă), ● uneori, de un adjectiv:

Pretutindeni stăpânea tăcerea prielnică

somnului. (Z. Stancu) sau ● de un substantiv

de origine verbală (acordarea de

premii învingătorilor). El poate îndeplini

următoarele funcţii sintactice: ● complement

indirect: Dădu o poruncă ascuţită

argatului molâu şi somnoros. (Cezar Petrescu);

● apoziţie: De aceea vă spun:

plecaţi-vă de bună voie lui, împăratului

tuturora! (V. Eftimiu).

Substantivul în dativ poate fi construit

cu prepoziţiile: datorită, mulţumită, graţie.

Dativul prepoziţional poate fi: ●

complement instrumental: A reuşit datorită

prietenilor săi.; ● complement circumstanţial

de cauză: Munţii Carpaţi sunt mai

uşor de trecut decât Alpii, datorită numeroaselor

trecători.

Pentru exprimarea raportului de dativ

la unele cuvinte invariabile după caz

(unele numerale, substantive cu sens colectiv

etc.), în limbă se folosesc construcţii

prepoziţionale ale acuzativului. Pentru

alcătuirea acestor construcţii echivalente

cu dativul se foloseşte prepoziţia la (A

repartizat cărţi la doi / numeroşi / o parte

din elevi.) şi prepoziţia a când cuvintele

invariabile sunt introduse printr-o prepoziţie

care cere dativul (datorită a trei

prieteni, contrar a ce promisese). În limba

populară şi familiară construcţia cu

prepoziţia la este folosită şi pentru exprimarea

dativului unor substantive comune

la plural: Dau mâncare la cai.; Spune

numai la prieteni.

I. B.

Dativ etic

Dativ al pronumelui personal, forma

neaccentuată, folosit doar cu o valoare

stilistică fără a avea funcţia de parte de

propoziţie. Indică participarea afectivă a

vorbitorului sau a ascultătorului la realizarea

acţiunii: Aici mi-ai fost? Şi atunci

voinicul mi ţi-l înşfacă odată pe zmeu şi

când mi ţi-l trânteşte, îl bagă în pământ

pană la brâu.

I. B.

Dativ posesiv

Formă neaccentuată de dativ a pronumelui

personal sau reflexiv cu sens de

posesie şi cu funcţie sintactică de atribut.

Dativul cu valoare posesivă este folosit în

componenţa unor construcţii sintactice

care includ un verb şi un substantiv,

având funcţia sintactică de subiect, nume

predicativ sau complement. Din punct de

vedere sintactic, dativul posesiv este subordonat

verbului, iar în plan semantic se

subordonează substantivului, care semnifică

obiectul posedat: Îşi laudă cioara

puii. (Folclor). Pronumele îşi îndeplineşte

funcţia sintactică de complement indirect,

însă în planul conţinutului este sinonim

cu un pronume posesiv, deci funcţionează

ca un determinant al substantivului: Laudă

cioara puii săi. Dativul poate apărea şi

pe lângă un substantiv (În lunga-i viaţă a

văzut multe. = În lunga sa viaţă a văzut

multe.) sau pe lângă o prepoziţie (împrejuru-i,

asupra-le). Aceste construcţii sunt

însă învechite astăzi.

I. B.

Declinare

1. Totalitatea modificărilor suferite de

cuvintele din clasa numelui, modificări

datorate variaţiei cuvintelor în raport cu

numărul, cazul, determinarea (la substantiv)

şi în raport cu genul, numărul, cazul

(la adjectiv, numeral, pronume).

Totalitatea formelor prin care se exprimă

categoriile gramaticale ale substantivului

constituie flexiunea sau declinarea

lui. Substantivul în limba română se declină

numai cu ajutorul articolului substantival,

de aceea se disting două tipuri

de declinare: ● declinarea cu articol nehotărât

(sau declinarea nearticulată) şi ●

declinarea cu articol hotărât (sau declinarea

articulată).

În acelaşi timp, există trei modele de

declinare: ● declinarea substantivelor

masculine; ● declinarea substantivelor

feminine; ● declinarea substantivelor

neutre. Aceasta de la urmă ar putea fi definită

drept declinare mixtă, dat fiind că

substantivele neutre se declină la singular

după modelul substantivelor masculine,

iar la plural, după cel al substantivelor

feminine.

Anumite particularităţi de declinare

prezintă substantivele nearticulabile enclitic.

Din categoria substantivelor care

nu se îmbină cu articolul hotărât fac parte:

● substantivele proprii masculine nume

de persoane (Andrei, Gheorghe, Radu,

Ştefănescu etc.); ● unele substantive proprii

feminine nume de persoană (Carmen,

Jeni, Lili, Mimi etc.); ● unele substantive

comune simple sau compuse (nene, tanti,

vodă, flămânzilă, ochilă, sărăcilă, michiduţă,

ianuarie, februarie, martie, pierdevară

etc.).

Genitiv-dativul acestor substantive,

care de altfel se folosesc numai cu forma

de singular, se exprimă cu ajutorul elementului

proclitic lui: (al, a, ai, ale) lui

Ştefan; (al, a, ai, ale) lui Carmen; (al, a,

ai, ale) lui iunie. Cu acelaşi element se

formează şi genitiv-dativul unor substantive

comune termeni de rudenie când sunt

însoţite de adjective posesive conjuncte:

lui frate-meu, lui tată-tău, lui bunicu-său.

Pentru câteva dintre aceste substantive

sunt posibile două forme de genitiv-dativ:

una cu articolul hotărât enclitic şi alta cu

elementul proclitic lui: badei / lui badea;

tatei / lui tata; tătucăi / lui tătuca.

În ce priveşte declinarea adjectivelor,

trebuie avut în vedere că adjectivul se

declină numai împreună cu substantivul

determinat. În cursul declinării, adjectivul

poate sta după sau înaintea substantivului.

2. Clasificare morfologică a substantivelor

care are în vedere seriile de flective

specifice fiecărei subclase de cuvinte.

I. B.

Denotaţie

Valoare conceptuală, cognitivă a unui

cuvânt care reprezintă denumirea categoriei

respective de obiecte. Este conţinutul

semantic de bază al unităţii lexicale. În

principiu, orice cuvânt al limbii trimite la

un obiect concret sau abstract, pe care îl

denumeşte global. Această relaţie directă

care se stabileşte între cuvânt şi obiectul

desemnat poartă numele de denotaţie, iar

sensurile respective se numesc sensuri

denotative. Sensul denotativ este alcătuit

dintr-un fascicul de trăsături distinctive;

este sensul obişnuit al unui cuvânt, care

este prezentat în dicţionarele explicative

sub forma de definiţie lexicală a cuvântului:

bărbat 1. Persoană adultă de sex masculin.

2. Om în toată firea. 3. Bărbat căsătorit

considerat în raport cu soţia lui.

Denotaţia reuneşte elementele semantice

cu valoare obiectivă, care nu manifestă

dependenţă faţă de intenţia vorbitorilor.

Denotaţia are un caracter stabil şi

este, într-o măsură mult mai mare decât

conotaţia, independentă faţă de context.

I. B.

Dependent

În relaţiile sintactice de subordonare,

denumeşte termenul (sau componentul

sintactic) depinzând de un regent. Sinonim

cu subordonat.

A. H.

Dependenţă

Tip de relaţie lingvistică în care unul

dintre termeni (dependent / subordonat)

depinde de apariţia sau de forma altui

termen (independent / regent); sinonim cu

subordonare. În concepţia modernă, dependenţa

include două tipuri de relaţii: a)

interdependenţele, în care dependenţa se

manifestă prin constrângeri bilaterale şi

b) determinările, în care dependenţa este

unilaterală, manifestându-se prin constrângeri

impuse numai de termenul regent.

Se opune relaţiilor de tip facultativ,

numite şi constelaţii, independenţe sau

nondependenţe.

A. H.

Derivare

Procedeu de formare a cuvintelor cu

ajutorul afixelor (prefixe, sufixe) care se

asociază la cuvintele de bază. Constă în

adăugarea, suprimarea sau substituţia afixelor

lexicale la cuvântul de bază. Derivarea

cunoaşte următoarele tipuri de bază:

● derivarea progresivă (formarea de

cuvinte noi prin adăugarea afixelor la cuvintele-bază),

● derivarea regresivă (formarea

de cuvinte noi prin suprimarea afi-

xelor). În funcţie de tipul afixului şi de

modalitatea lui de ataşare la cuvântulbază,

în cadrul derivării progresive se

disting: ● derivarea cu sufixe sau sufixarea,

● derivarea cu prefixe sau prefixarea,

● derivarea cu prefixe şi sufixe, aşanumita

derivare parasintetică.

I. B.

Derivare parasintetică

Procedeu de formare a cuvintelor care

constă în ataşarea simultană la acelaşi

cuvânt-bază a unui prefix şi a unui sufix

lexical: îm-bărbăt-a, îm-belşug-a, îmbun-a,

îm-pădur-i, în-durer-a, în-crengătură.

I. B.

Derivare regresivă

Procedeu de formare a cuvintelor care

constă în suprimarea din structura cuvântului

de bază (sau a primitivului) a unor

afixe cu valoare lexicală: câştig < a câştiga.

Derivatele formate prin suprimarea

sufixelor sunt substantive (agud < agudă,

banan < banană, coacăz < coacăză, mandarin

< mandarină, pisic < pisică, merceolog

< merceologie, accept < accepta,

astâmpăr < astâmpăra, blestem < blestema,

greş < greşi, schimb < schimba), verbe

(aloca < alocaţie, nemulţumi < nemulţumire,

aniversa < aniversar, aniversare,

radiofica < radioficare). Alţi termeni

folosiţi pentru denumirea acestui fenomen

sunt: derivare inversă sau derivare improprie.

I. B.

Derivat Vezi Cuvânt derivat.

Desinenţă

Element morfologic care se adaugă la

tema unui cuvânt pentru a exprima anumite

categorii gramaticale. În flexiunea

numelui, desinenţa exprimă numărul şi

cazul la substantiv şi genul, numărul şi

cazul la adjectiv. În flexiunea verbului,

prin desinenţă se exprimă numărul şi persoana.

De exemplu, în forma de plural a

substantivului case avem tema cas- (care,

în acest caz, coincide cu radicalul) şi desinenţa

-e (pentru cazul N.A., pl.); în

forma verbală lucrezi se delimitează tema

lucrez- şi desinenţa -i (pentru pers. 2, sg.)

Şi în cazul numelui, şi în cazul verbului,

desinenţele exprimă simultan mai

multe valori, de exemplu, desinenţa -a din

forma verbala a dansa exprimă solidar

următoarele două valori: numărul singular,

pers. 1.

Există două modalităţi de realizare a

desinenţei. Când forma sonoră a desinenţei

apare în cuvânt, spunem că ea se realizează

pozitiv, iar când această formă nu

apare în cuvânt, ea se realizează negativ,

constituind o desinenţă zero (marcată grafic

ø). Despre acest tip de desinenţă se

poate vorbi doar în cadrul unei opoziţii.

De exemplu, în perechea zimbru / zimbri

ambele numere sunt exprimate prin desinenţe

realizate pozitiv (-u pentru singular

şi -i pentru plural), iar în perechea ţarc-ø /

ţarc-uri desinenţa de singular este realizată

negativ, ca desinenţă zero, fiind identificată

în raport cu desinenţa de plural -uri,

care este marcată pozitiv.

I. B.

Destinatar Vezi Beneficiar.

Determinant

Termen dependent, subordonat, în cadrul

unei relaţii sintactice de subordonare.

Se opune regentului, termen pe care îl

reclamă. În funcţie de partea de vorbire la

care aparţine regentul, determinanţii se

clasifică în: ● complemente necircumstanţiale

(a citi o carte) şi ● circumstanţiale

(a merge spre casă, a ajunge devreme,

a lucra mult), al căror regent este

verb, adjectiv, adverb sau interjecţie predicativă;

● atribute (casă nouă), al căror

regent este un substantiv, pronume sau

numeral; ● complemente predicative ale

obiectului (L-au botezat Ion.) şi ● complemente

suplimentare (Ne-a învăţat un

cântec nou.), a căror caracteristică este

dubla subordonare, faţă de verb şi faţă de

nume.

E. C.

Determinant facultativ

Determinant care poate fi suprimat fără

a afecta sensul propoziţiei. Se deosebeşte

de determinantul obligatoriu prin

natura relaţiei sintactice şi semantice faţă

de termenul regent. Fiind exterior centrului

de grup, determinantul facultativ nu

este impus de constrângerile combinatorii

ale regentului, deoarece nu face parte din

schema semantico-sintactică a verbului

predicat. De exemplu, în enunţul Elevul

se sfiieşte de colegi., complementul indirect

de colegi este un determinant facultativ,

deoarece omiterea lui nu va afecta

sensul propoziţiei Elevul se sfiieşte.

E. C.

Determinant obligatoriu

În plan sintactic, determinant care nu

poate fi suprimat, a cărui prezenţă este

reclamată de cerinţele combinatorii ale

vecinătăţilor. De exemplu, verbele a beneficia,

a se preta, a reieşi cer prezenţa

obligatorie a complementului. Suprimarea

acestuia face propoziţia incorectă (Ion

beneficiază..., Problema se pretează...,

Aceasta reiese…).

În plan semantic, actant / argument

guvernat de verbul predicat şi cuprins în

matricea lui semantico-sintactică (în

schema lui actanţială). De exemplu, verbul

a trimite, are trei actanţi / argumente,

cu statut obligatoriu cărora le atribuie

rolurile semantice ţintă, temă, sursă.

E. C.

Determinare

Termenul cunoaşte mai multe interpretări:

una este legată de categoria gramaticală

a determinării caracteristică substantivului,

cealaltă ţine de categoria determinării

(a articulării), care se manifestă

în cadrul unui grup substantival, şi ultima,

într-un sens mai larg, se referă la realizarea

sintactică a determinării atributive şi

completive. Aceste tipuri de determinare

au mijloace proprii de exprimare.

1. Categorie gramaticală a substantivului

bazată pe opoziţia dintre ● forma

nearticulată, ● forma articulată nehotărât

şi ● forma articulată hotărât a substantivului.

Prin forma articulată nedefinit şi

forma articulată definit se realizează distincţia

obiect necunoscut / obiect cunoscut:

un băiat – băiatul; nişte băieţi – băieţii.

Forma nearticulată este neutră din

punctul de vedere al individualizării obiectului

denumit: băiat, băieţi. În legătură

cu această formă se vorbeşte despre articolul

ø, respectiv, despre nearticulare sau

articularea ø. Astfel, pentru categoria determinării

este importantă nu numai prezenţa

articolului, ci şi absenţa lui.

Categoria determinării se exprimă cu

ajutorul articolului substantival hotărât şi

nehotărât, care şi-a pierdut autonomia

devenind un instrument gramatical. Funcţia

articolului substantival ca marcă a determinării

este de a actualiza şi a determina

substantivul.

Cele trei forme ale substantivului care

constituie categoria determinării se definesc

prin următoarele valori: ● substantivul

la forma nearticulată se caracterizează

prin lipsa oricărei informaţii privind gradul

de individualizare a obiectului denumit.

El semnifică numai conţinutul noţiunii

fără a avea în vedere un obiect individualizat:

Zmeii au răpit o fată de împărat.

În acest enunţ cuvântul împărat nu se referă

la un anumit împărat, ci doar exprimă

noţiunea respectivă, servind la caracterizarea

persoanei denumite prin substantivul

fată. În cazul formei nearticulate are

loc, de fapt, neutralizarea opoziţiei de

determinare; ● substantivul la forma articulată

nehotărât denumeşte un obiect oarecare

dintr-o clasă de obiecte de acelaşi

fel, un obiect necunoscut, neindividualizat,

despre care se vorbeşte pentru prima

dată. Era odată un împărat. (= un împărat

oarecare); ● substantivul la forma articulată

hotărât denumeşte un anumit obiect,

un obiect individualizat, cunoscut, despre

care s-a vorbit mai înainte: Şi împăratul

acela avea trei feciori. (= împăratul cunoscut,

despre care am mai vorbit).

În anumite contexte, substantivul la

forma articulată hotărât poate avea şi o

valoare generică, desemnând clasa de

obiecte în ansamblul ei: Porumbelul este

o pasăre. (în acest context, cuvântul porumbelul

este echivalent, de fapt, cu „orice

porumbel”, „toţi porumbeii”). Uneori,

aceeaşi valoare poate fi exprimată şi prin

forma articulată nehotărât a substantivului:

Un profesor trebuie să-şi iubească

elevii.

2. În cea de a doua accepţie, termenul

desemnează funcţia semantică îndeplinită,

în cadrul grupului nominal, de clasa determinanţilor:

articole, adjective demonstrative

şi posesive, mai exact, funcţia

de ● actualizare a substantivului (adică

de utilizare a acestuia în vorbire) şi cea

de ● individualizare (adică de restrângere

a clasei de indivizi desemnate de substantiv

la un individ / indivizi cunoscut / cunoscuţi

şi identificabili de către vorbitor

şi ascultător, individul fiind determinat

(în spaţiu, în timp sau în cadrul unei relaţii

de posesie) în raport cu vorbitorul sau

cu ascultătorul).

Funcţia de actualizare a substantivului

contribuie la transformarea acestuia din

unitate abstractă a sistemului limbii în

unitate comunicativă şi la integrarea substantivului

în enunţ. În lucrările de specialitate

se menţionează că, în mod curent,

utilizarea unui substantiv în enunţ nu

este posibilă, mai ales la singular, în afara

determinării. Sunt imposibile în limba

română propoziţii de tipul Am văzut film.

Este absolut necesară determinarea substantivului:

Am văzut un film / filmul /

acest film / acel film. etc. Pentru ca substantivul

elev să poată fi integrat într-un

enunţ, acesta trebuie să fie determinat

într-un anumit fel, în funcţie de scopul

comunicării: prin articol (nehotărât sau

hotărât): un elev / elevul; prin adjectiv

demonstrativ: acest / acel elev; prin pro-

nume nehotărât: alt elev / celălalt elev;

prin numeral: doi elevi etc.

Funcţia de individualizare contribuie

la separarea referentului (a individului

sau a obiectului) exprimat de substantiv

dintr-o serie de obiecte omogene, similare.

Această funcţie contribuie la limitarea

extensiunii substantivului prin identificarea

lui cu întreaga clasă de obiecte reprezentată

de substantivul respectiv (Omul

este muritor.; Toţi oamenii sunt muritori.),

cu o subclasă (Floarea este o plantă.)

cu un exemplar al clasei (Laleaua

este o floare.) sau cu un exemplar unic

(Soarele este strălucitor.). Clasa determinanţilor

în acest caz include: articolul

(enclitic sau proclitic), adjective pronominale

(demonstrative, posesive), numerale,

precum şi câteva adjective de origine

adverbială (aşa, asemenea) sau locuţiuni

ca astfel de, altfel de., precum şi două

procedee sintactice, formate pe teren românesc,

care, în condiţii speciale, îndeplinesc

funcţia de determinare: construcţia

cu pe a obiectului direct (personal şi

individualizat) şi dublarea cu formele

scurte ale pronumelui.

3. În accepţia a treia, termenul semnifică

relaţia sintactică reprezentând criteriul

pe baza căruia se disting atributele,

determinante ale numelui (substantiv,

pronume, numeral), şi complementele,

determinante ale verbului, ale adverbului,

ale adjectivului şi ale interjecţiei. Relaţia

de dublă subordonare este marcată de

complementul predicativ al obiectului şi

de complementul secundar, care sunt determinante

ale numelui şi ale verbului.

Clasa determinanţilor în acest caz include

elemente eterogene: substantive, adjective,

numerale, pronume, forme nepredicative

ale verbului, adverbe, interjecţii. Relaţia

de determinare se manifestă prin

acord (copil bun, copii buni), prin recţiune

(copilul vecinului), prin topică (fata

tatei / tatăl fetei). În topica standard, determinantul

este plasat la dreapta termenului

determinat; de la această ordine

există unele excepţii, dar, în general, inversarea

poziţiei determinat – determinant

produce emfaza.

E. C.

Determinat

Termen regent care, în cadrul unei relaţii

sintactice, îşi subordonează determinanţii.

De exemplu, în următoarele expresii

primul cuvânt apare în calitate de termen

regent: casă înaltă; a merge repede;

caietul elevului. Se opune determinantului,

termen dependent.

E. C.

Deverbal

Cuvânt derivat sau format prin conversiune

de la un verb şi care, după clasa

din care ajunge să facă parte, este substantiv.

Intră în această categorie următoarele

tipuri de substantive: substantivele

formate prin derivare regresivă (avânt,

dezgheţ, zbor), substantivele formate prin

derivare cu ajutorul sufixelor -inţă, -eală,

-tură (biruinţă, credinţă, putinţă, croială,

jecmăneală, căzătură, întorsătură), substantivele

formate prin conversiune, care

pot fi infinitive lungi (abatere, formare,

ciocnire) şi supine substantivizate (cititul,

scrisul). Sinonim: postverbal.

I. B.

Dialect

Varietate teritorială a unei limbi; una

dintre ramificaţiile teritoriale ale limbii

naţionale, căreia îi este subordonat. Alături

de dialect, din punctul de vedere al

diferenţierii teritoriale, în cadrul unei

limbi se mai disting şi alte ramificaţii teritoriale,

cum ar fi subdialectul şi graiul.

Dialectul este însă superior subdialectului

şi graiului. Corelaţia dintre variantele în

cauză rezidă în faptul că un dialect este

alcătuit, de obicei, din câteva graiuri, care,

la rândul lor, pot fi grupate, uneori, în

subdialecte. Toate aceste entităţi lingvistice

teritoriale reprezintă forme de existenţă

a limbii care se vorbesc în anumite

spaţii geografice, deosebindu-se de limba

naţională printr-o arie de răspândire mai

mică. Existenţa varietăţilor teritoriale este

determinată de faptul că o limbă vorbită

de membrii unei comunităţi nu este un

instrument de comunicare omogen.

Dialectul este un limbaj folosit, de regulă,

în comunicarea orală. Cu toate că

dialectele nu reprezintă nişte sisteme lingvistice

care ar fi supuse procesului conştient

de normare de către specialişti, orice

dialect dispune de un sistem propriu de

norme care sunt cunoscute şi respectate

de vorbitorii din spaţiul dat.

Deci, spre deosebire de limba naţională,

dialectul este răspândit pe o parte din

teritoriul pe care se vorbeşte limba respectivă,

fiind cunoscut şi folosit doar de

acei vorbitori care locuiesc pe teritoriul

respectiv. Dialectul se deosebeşte de limba

naţională în ansamblu, precum şi de

celelalte variante teritoriale, care se întâlnesc

în alte arii geografice, prin trăsături

fonetice şi lexicale specifice, mai puţin

morfologice şi sintactice. Astfel, un dialect

cuprinde diferenţierile fonetice, lexicale

şi gramaticale datorate funcţionării

limbii în anumite arii geografice. Deosebirile

dintre dialecte, de regulă, nu sunt

atât de mari, astfel încât vorbitorii diferitor

dialecte se pot înţelege unii cu alţii.

Totuşi se întâlnesc şi situaţii când diferenţierile

dialectale sunt atât de mari, încât

vorbitorii diferitor dialecte se înţeleg cu

dificultate sau chiar deloc (e situaţia unor

dialecte italiene sau germane).

Dialectele actuale reprezintă rezultatul

evoluţiei limbii pe parcursul a sute de ani

si, de multe ori, limitele dintre dialectele

contemporane reflectă vechile hotare dintre

diferite formaţiuni din trecut. Totuşi

liniile de demarcaţie dintre dialecte nu

sunt totdeauna clare, la fel de multe probleme

apar şi atunci când se încearcă a

face distincţie dintre limbă şi dialect.

Referitor la cazul limbii române se

vorbeşte despre existenţa a patru dialecte:

un dialect nord-dunărean, numit şi dacoromân,

prin care se înţelege limba română

în sens restrâns, vorbită în regiunea carpato-dunăreană

şi trei dialecte suddunărene:

aromân (în Grecia, Albania,

Bulgaria, Macedonia), meglenoromân (în

Grecia, Macedonia, Serbia) şi istroromân

(în nord-vestul Croaţiei). De fapt, statutul

acestor dialecte este controversat. Datorită

evoluţiei lor separate din ultimul mileniu

şi datorită condiţiilor istorice şi culturale

actuale, ele sunt considerate, de unii

cercetători, limbi romanice autonome în

raport cu limba română.

I. B.

Dialectologie

Ramură a ştiinţei lingvistice care are

drept obiect de studiu cercetarea limbii

din punctul de vedere al diferenţierii teritoriale.

Dialectologia studiază şi descrie

varietăţile teritoriale ale unei limbi, adică

graiurile, subdialectele şi dialectele. O

cercetare dialectologică presupune înregistrarea

materialului faptic pe teren prin

metoda anchetei dialectale şi apoi interpretarea

lui. Studierea graiurilor sau a

dialectelor limbii se poate face ● din perspectivă

monografică (studiul trăsăturilor

lingvistice caracteristice unei varietăţi

dialectale în raport cu limba literară şi cu

celelalte forme de existenţă a limbii în

alte arii) sau ● din perspectivă geografică

(studiul distribuţiei spaţiale a fenomenelor

dintr-o limbă).

În funcţie de metodele aplicate şi de

scopurile urmărite, dialectologia se ramifică

în ● dialectologie sincronică (descrie

varietăţile teritoriale actuale ale unei

limbi, particularităţile lor lexicale, fonetice

şi gramaticale, specificul funcţionării

lor în condiţiile interacţiunii cu limba literară)

şi ● dialectologie diacronică sau

istorică (cercetează evoluţia dialectelor în

istoria unei limbi şi constituirea lor).

I. B.

Dialog

Convorbire între două sau mai multe

persoane care constă dintr-un schimb de

replici. Se prezintă sub forma unei secvenţe

de replici emise de cel puţin doi

vorbitori. Trăsăturile specifice dialogului

sunt: dependenţa lui situaţională şi contextuală

(pentru un dialog sunt importante

împrejurările în care se desfăşoară, fiecare

replică următoare fiind dependentă şi

determinată de replica precedentă), prezenţa

unui număr mare de propoziţii interogative,

exclamative, precum şi a propoziţiilor

incomplete, eliptice etc. În scris

fiecare replică de dialog este precedată de

linia de dialog: – Unde lucrezi? – Tot

acolo.

După circumstanţele în care are loc, se

distinge: ● dialogul informal (se desfăşoară

într-un context familiar care nu impune

restricţii, norme de politeţe) şi ● dialogul

formal (este o convorbire sobră, ghidată

de regulile de convorbire civilizată, realizat

în context oficial sau public).

E. U.

Diateza activă

Termen al categoriei diatezei, caracterizat

prin descrierea situaţiei din punctul

de vedere al agentului. În construcţiile

active agentul, ocupând poziţia sintactică

de subiect, realizează acţiunea care se

răsfrânge asupra unui obiect desemnat

printr-un nume plasat în poziţia sintactică

de complement direct: Mama coase un

costum.; Elevul scrie un eseu. În planul

expresiei, diateza activă nu are marcă

specială. Diateza activă este termenul

nemarcat al categoriei.

E. C.

Diateza dinamică / impersonală

Termen al categoriei diatezei, caracterizat

prin descrierea situaţiei din punctul

de vedere al acţiunii înseşi, pe care o prezintă

dintr-o perspectivă dinamică, durativă.

Specific pentru aceste construcţii

este faptul că existenţa lor nu este determinată

de schimbarea situaţiei din realitate,

ci de necesităţi comunicativpragmatice:

deplasarea interesului comunicativ

spre procesul însuşi, focalizarea

procesului, fără referire la protagonişti

(actanţi). Deci în cazul diatezei dinamice

nu este afectată structura actanţială a verbului,

ci doar modalitatea de actualizare a

acestei structuri. Marca diatezei dinamice

este pronumele reflexiv se, alăturat formei

verbului: Se mănâncă bine în această

familie.

E. C.

Diateza pasivă

Termen al categoriei diatezei, caracterizat

prin descrierea situaţiei dinspre obiectul

acţiunii spre agentul ei. Conform

tiparului categorial, pacientul este trecut

în poziţia subiectului gramatical, în timp

ce agentul trece în poziţia complementului

(de agent) sau rămâne neexprimat:

Casa este construită de italieni., Sunt

construite multe case în oraşul nostru. În

construcţiile diateziale pasive, poziţia

sintactică a subiectului nu coincide cu cea

a agentului, ci cu cea a pacientului, ceea

ce înseamnă că subiectul gramatical nu

realizează acţiunea, ci o suportă.

În planul expresiei, diateza pasivă are

două tipuri formale: ● un tip specific alcătuit

din verbul auxiliar a fi şi participiul

verbului de conjugat (acordat cu subiectul):

Elevii sunt ajutaţi de profesori., Ea

este însoţită de mama sa. şi ● un tip

nespecific, aşa-zisul reflexiv pasiv sau

pasiv reflexiv, reprezentat de verbe reflexive

cu pronume în acuzativ: Aici au fost

construite două blocuri. şi Aici s-au construit

două blocuri. La această diateză,

direcţia gândirii vorbitorului este opusă

direcţiei procesului, proces orientat invers

decât la diateza activă (dinspre obiect,

care este agent, către subiectul gramatical,

care este pacient): S ← O: Poezia

este scrisă de Mihai Eminescu.

E. C.

Diateză

Categorie gramaticală a verbului cu

manifestare predominant sintactică şi cu

efect pragmatic. Arată felul în care procesul

este orientat, în raport cu intenţiile

subiectului vorbitor, reprezentând diferite

modalităţi de exprimare a relaţiei agent –

acţiune – pacient = autor – acţiune – obiect,

în funcţie de gradul diferit al importanţei

pe care vorbitorul o acordă celor

doi poli ai procesului (agent şi pacient)

sau acţiunii înseşi. Din punct de vedere

gramatical, diateza exprimă relaţia sintactică

dintre subiectul gramatical şi obiectul

său. Subiectul gramatical poate fi diferit

de obiect sau identic cu obiectul (Ea spală

rufele. vs. Ea se spală.); poate dispune

de un obiect sau nu (Ea mănâncă un măr.

vs. Aici se mănâncă bine.). Procesul realizat

de subiectul gramatical se răsfrânge

direct asupra unui obiect sau nu se răsfrânge

asupra acestui obiect (Elevul scrie

o dictare. vs. Dictarea e scrisă de elev.).

Din punct de vedere pragmatic, diateza

deplasează interesul comunicativ de la un

argument al verbului la altul sau la acţiunea

însăşi, reprezentând o reorganizare a

structurii sintactice în funcţie de orientarea

importanţei comunicative către unul

dintre componentele propoziţiei.

Când pe prim-plan se pune informaţia

despre agentul / autorul-subiect, axa relaţională

agent → proces → pacient şi axa

sintactică subiect → predicat → complement

direct coincid. Adică agentul (=

subiectul) efectuează o acţiune (= predicatul),

pe care o suferă pacientul (= complementul

direct). O asemenea informaţie

este redată în planul expresiei prin diateza

activă: Mama spală lenjeria de pat. Deci

verbele la diateza activă au ca punct de

plecare un participant dinamic a cărui

acţiune se răsfrânge asupra unui obiect.

Un caz special al diatezei active este

orientarea interesului comunicativ asupra

agentului-subiect şi a pacientului-obiect

în acelaşi timp; subiectul şi obiectul se

caracterizează prin identitate referenţială,

iar în realitate, celor două argumente le

corespunde un singur participant, care

apare în ipostază de agent şi pacient al

propriei activităţi: Copilul se spală. În

gramatici această nuanţă a diatezei active

este considerată de către unii cercetători,

sens diatezial distinct, numit diateză reflexivă.

Tot la diateza activă se referă şi

construcţiile cu verbe reflexive reciproce

în care procesul desemnat implică doi sau

mai mulţi participanţi, aceştia având acelaşi

statut funcţional de agent = subiect şi

de pacient = obiect, iar orientarea procesului

alternează de la un participant la

altul: Ion şi Radu se respectă.

Când pe prim-plan (în funcţie de scopul

comunicativ) se pune informaţia despre

pacient, are loc o rearanjare a argumentelor

verbului, participanţii schimbându-şi

poziţia: pacientul devine agent,

iar agentul se deplasează pe poziţia pacientului.

În felul acesta se creează situaţia

când subiectul gramatical nu realizează,

ci suportă acţiunea. O astfel de informaţie

este redată în planul expresiei prin

diateza pasivă: Lenjeria de pat este spălată

de mama.

Când pe prim-plan se pune acţiunea

însăşi, fără referire la agent sau la pacient,

atenţia este concentrată asupra procesului

care este prezentat dintr-o perspectivă

dinamică, durativă. O asemenea informaţie

este redată în planul expresiei prin

construcţia diatezială dinamică sau impersonală:

Se doarme bine aici.

În legătură cu cele trei construcţii diateziale,

trebuie observat că în structura

situaţiei din realitate, adică pe axa relaţională,

nu intervine nici o schimbare. Orientarea

acţiunii rămâne aceeaşi: de la

agent spre pacient. În funcţie de importanţa

pe care o acordă vorbitorul celor doi

poli ai procesului (agentul şi pacientul)

sau acţiunii însăşi, limba foloseşte mai

multe modalităţi de exprimare a aceleiaşi

realităţi prin diverse forme ale verbului ce

exprimă raporturi sintactice diferite.

Spre deosebire de celelalte categorii

gramaticale, care angajează părţile de

vorbire în ansamblul lor, categoria diatezei

nu este proprie pentru toate cuvintele

din clasa verbului. Ea este caracteristică

preponderent pentru verbele tranzitive,

care, fiind bivalente, reclamă existenţa

unui subiect şi a unui obiect asupra căruia

se răsfrânge acţiunea. Verbele intranzitive,

cele intrinsec impersonale (atât verbele

fără subiect, cât şi cele cu subiectul

realizat prin propoziţie conjuncţională sau

prin forme verbale nepersonale), verbele

copulative, verbele obligatoriu reflexive,

verbele cu subiect nonanimat nu participă

la opoziţiile diateziale. S-a menţionat în

lucrările de specialitate că această categorie

gramaticală a fost atribuită, în mod

abuziv, tuturor verbelor, indiferent de

participarea sau neparticiparea lor la opoziţiile

de diateză. Astfel, toate verbele

nemarcate formal erau clasificate la diateza

activă, iar cele marcate prin forma

neaccentuată a pronumelui reflexiv erau

clasificare la diateza reflexivă. Numărul

formelor diateziale diferă de la autor la

autor. Plecând de la sistemul cu doi termeni

(activul vs. mediopasivul), în latina

clasică, gramaticile limbii române au înregistrat

un sistem cu doi termeni (activul

vs. pasivul), (M. Avram), unul cu trei

termeni (activul, pasivul, reflexivul) (în

majoritatea studiilor) unul cu 6 termeni

(activ, pasiv, reflexiv, reciproc, impersonal,

dinamic) (D. Irimia). Sistemul cu trei

termeni a fost amplificat pe contul diverselor

valori ale reflexivului (reflexiv pasiv,

reflexiv obiectiv, reflexiv reciproc,

reflexiv participativ, reflexiv posesiv,

reflexiv dinamic, reflexiv eventiv, reflexiv

impersonal), ajungându-se la unsprezece

valori diateziale (Gh. Constantinescu-Dobridor).

În gramaticile recente diateza este tratată

ca o categorie cu trei termeni: ● activ,

● pasiv şi ● impersonal. În alte studii,

care au la bază aceleaşi consideraţii teoretice,

sunt preconizate tot trei diateze, ultima

fiind numită dinamică termen sinonim

cu impersonal. Potrivit Mioarei

Avram, controversele teoretice privitoare

la existenţa unei a treia diateze (diateza

reflexivă) sau chiar a mai multor diateze

nu au importanţă pentru practica limbii.

Eliminarea diatezei reflexive dintre termenii

categoriei diatezei are la bază dovezi

ştiinţifice probante relevate în

(GALR I, p. 481–482). Printre acestea se

numără: ● eterogenitatea sintactică a reflexivului

în limba română; ● niciuna dintre

ipostazele reflexivului, exceptând reflexivul

pasiv şi reflexivul impersonal

(ultimele ca realizări ale celorlalte diateze),

nu îndeplineşte caracteristicile definitorii

ale diatezei, şi anume: în construcţiile

cu reflexiv obligatoriu, pronumele reflexiv

este formant al verbului (ceea ce

explică caracterul lui obligatoriu) şi nu

intră cu regularitate în sistemul de opoziţii

de diateză; construcţiile cu reflexiv

propriu-zis (obiectiv) se deosebesc de

ceilalţi termeni ai diatezei prin caracteristica

de a nu produce o reorganizare ierarhică

a structurii sintactice de bază, păstrând

intactă ierarhia sintactică de bază a

construcţiei nonreflexive.

Spre deosebire de celelalte categorii

gramaticale, diateza este o categorie preponderent

analitică, formată cu ajutorul

auxiliarului a fi şi cu forma neaccentuată

a pronumelui reflexiv se, primul mijloc

fiind folosit împreună cu participiul acordat,

iar celălalt, în combinare cu forma

verbului conjugată la modul şi timpul

respectiv. Astfel, pentru exprimarea valorilor

de diateză nu se recurge la sufixe sau

desinenţe, ca în cazul celorlalte categorii

gramaticale, ci la cuvinte, la grupări de

elemente a căror sudură este greu de dovedit,

ceea ce reprezintă o depăşire a limitelor

nivelului morfologic, făcând discutabil

caracterul de categorie morfologică

al diatezei.

E. C.

Dicţionar

Lucrare care cuprinde unităţile lexicale

ale unei limbi, aranjate, de cele mai

multe ori, în ordine alfabetică (dar şi după

alte criterii) şi care explică sensurile cuvintelor,

prezintă informaţii de diferită

natură despre acestea sau indică traducerea

lor într-o altă limbă. Dicţionarul cuprinde

un număr de cuvinte-titlu şi articole

de dicţionar. Articolele de dicţionar pot

conţine diferite tipuri de informaţii referitor

la cuvântul-titlu: sensurile cuvântului,

pronunţarea sau scrierea corectă, accentuarea

cuvântului, etimologia lui, indicaţiile

privind categoriile lui gramaticale

etc.

În funcţie de obiectul de descriere şi de

scopul lor, dicţionarele se împart în ● dicţionare

lingvistice şi ● dicţionare enciclopedice.

Dicţionarele lingvistice descriu cuvintele

unei limbi sub aspectul semnificaţiei

lor, al scrierii şi pronunţării corecte, al

originii, al structurii morfematice, al sferei

de utilizare, al frecvenţei lor în limbă,

al posibilităţilor combinatorii etc. Se întâlnesc

mai multe feluri de dicţionare lingvistice,

care se împart în funcţie de următoarele

criterii: ● după numărul de

limbi cuprinse: dicţionare monolingve

(cele mai importante sunt dicţionarele

explicative, care conţin informaţii privind

sensurile cuvintelor) şi dicţionare bilingve

sau plurilingve (explică termenii în două

sau în mai multe limbi); ● după gradul de

cuprindere a materialului lexical: dicţionare

generale sau de tip tezaurus (cuprind

tot vocabularul unei limbi) şi dicţionare

speciale (conţin categorii aparte de unităţi

lexicale selectate după principii tematice

sau funcţionale: dicţionare terminologice,

dicţionare de cuvinte dialectale, de neologisme,

de arhaisme etc.); ● după modalitatea

de descriere a cuvintelor: dicţionare

etimologice, morfematice, ortografice,

ortoepice, gramaticale, dicţionare de sinonime,

de antonime, de omonime, de

paronime, de frecvenţă, dicţionare de rime

etc. Dintre toate tipurile de dicţionare

lingvistice, o importanţă deosebită pentru

cunoaşterea limbii o au dicţionarele explicative.

Cel mai important dicţionar

explicativ pentru limba română este: Dicţionarul

explicativ al limbii române

(DEX), Bucureşti, 1975, 1978, reeditat şi

în 1996.

În dicţionarele enciclopedice sunt descrise

conceptele şi obiectele sau fenomenele

reflectate de acestea.

I. B.

Diftong

Grup de două sunete (o vocală şi o

semivocală) rostite în cadrul aceleiaşi

silabe: ai (mai), ei (mei), ou (me-trou), ea

(tea-că), ia (iar-bă). În funcţie de poziţia

semivocalei faţă de vocală, diftongii pot

fi clasificaţi în: ● ascendenţi (sau urcători),

cu semivocala pe primul loc şi cu

vocala pe locul al doilea: ia, ie, iu, oa

(iar-nă, ie-pu-re, iu-te, soa-re, moa-ră) şi

● descendenţi (sau coborâtori), cu vocala

pe primul loc şi cu semivocala pe locul al

doilea: ai, ei, oi, ui, ou, (crai, zei, noi, gutui,

co-pii, ca-dou). În limba română există

nouă diftongi ascendenţi şi paisprezece

diftongi descendenţi.

I. B.

Diminutiv

Cuvânt format cu ajutorul unui sufix

diminutival, care exprimă ideea de micime

a obiectului şi are o nuanţă afectivă:

căsuţă, pătuc, băieţel, floricică, frunzişoară.

I. B.

Discontinuitate

Particularitate a sintaxei limbii vorbite

constând în „ruperea” organizării sintactice

într-un anumit punct al lanţului enunţului

şi continuarea după alt tipar / altă

schemă de organizare: Nu ştiu alţii cum

sunt, dar eu, când mă gândesc la locul

naşterii mele... [urmează alte 6 propoziţii

subordonate], parcă-mi saltă şi acum

inima de bucurie. (I. Creangă). Discontinuitatea

constituie o deviere de la conceptul

sintactic iniţial sau, altfel spus, o

„noncoerenţă” în enunţ şi poate fi reprezentată

prin: ● absenţa relaţiilor sintactice

între părţile constitutive ale unui enunţ,

care se concretizează în: anacolut, corectare

sintactică şi adiţionare; ● neconcordanţa

în categoriile gramaticale comune a

două unităţi coreferenţiale dintr-un enunţ;

● recţiunea „zero”; ● lipsa acordului între

unităţile relaţiei de interdependenţă; ● neconcordanţa

timpurilor sau a modurilor

verbelor dintr-un enunţ. Întreruperea se

obţine fie ca urmare a unor intercalări, fie

ca urmare a deplasării de componente şi a

aşezării lor într-o altă poziţie decât topica

normală, fie ca urmare a unor goluri de

memorie, a unor reveniri şi autocorecţii

specifice exprimării orale.

Cercetarea limbajului poetic din diferite

perioade scoate la iveală fenomenul

discontinuităţii în multe tipuri de texte,

mai cu seamă în operele de factură populară,

cele mai influenţate de specificul

limbajului oral. Acesta din urmă, spre

deosebire de limbajul scris, are mai multe

avantaje de ordin extralingvistic, cum ar

fi: gesticulaţia, mimica, privirea, semnele

etc. ale celor care participă la actul de

comunicare. Textul scris este însă, în

acest sens, maximal defavorizat, întrucât

el face uz numai de codul lingvistic, care

nu poate exprima, pe deasupra, nici intonaţia,

nici accentul logic în frază, nici

durata sau pauzele etc., acestea revenindu-i

mai mult factorului intuitivităţii. Nu

şi în limbajul popular vorbit, oral. De

exemplu: Comportamentul prosocial este

aşa un comportament care oamenii se

ajută unul pe altul.

Procedeul discontinuităţii este tolerat

de limba literară doar cu valoare stilistică.

Se întâlneşte frecvent în opera lui I. L.

Caragiale: Este o criză, care, ascultă-mă

pe mine, că dv. nu ştiţi, care, mă-nţelegi,

Statul cum a devenit acum, eu după cum

văz ce se petrece, că nu sunt prost, înţeleg

şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu

sistema asta, care, cum te gândeşti, teapucă

groaza, monşer, groaza!

Discursul postmodernist recuperează,

în cadrul unor specii, mai multe trăsături

specifice oralităţii, între care şi disconti-

nuitatea, jonglând cu modelele textului

oral şi făcând parcă haz de „incapacitatea”

vorbitorului de a stăpâni în totalitate

regulile de construire corectă a enunţurilor:

Purceluşi umpluţi cu-alune, care pielea

le-a crăpat. (M. Cărtărescu, Levantul).

Sinonim cu anacolut.

E. U.

Discurs

Secvenţă continuă de propoziţii sau

fraze, structurată şi coerentă. Există mai

multe tipuri de discurs. După caracteristicile

enunţării, se face distincţie între: ● discursul

centrat asupra emiţătorului şi ● discursul

adaptat la destinatar, ● discursul

autonom în raport cu situaţia de comunicare

(de exemplu, discursul ştiinţific) şi

● discursul dependent de situaţie (de

exemplu, conversaţia), ● discursul sărac

în indicaţii asupra enunţării şi ● cel care

se referă continuu la enunţare etc.

În sens restrâns, termenul discurs este

în relaţie de complementaritate cu cel de

text. Dacă textul este o secvenţă structurată

de expresii verbale, discursul este un

eveniment comunicativ. Este relativ frecventă

şi folosirea alternativă, ca sinonime,

a termenilor text şi discurs.

E. U.

Distribuţie

Totalitate a contextelor în care apare

un fapt de limbă. Prin acest termen este

denumită calitatea unei părţi de vorbire de

a se combina cu alte cuvinte în propoziţie,

deci capacitatea unei unităţi lexicale de a

se asocia cu alte unităţi lexicale, capacitate

care se actualizează în cadrul construcţiilor

sintactice.

Distribuţia este utilizată ca procedeu

pentru definirea unităţilor lexicale, precum

şi pentru diferenţierea lor. Astfel,

verbul a trăi şi verbul a exista se deosebesc

prin faptul că primul se asociază

doar cu nume de animate: Omul cât trăieşte

multe pătimeşte.; Dinozaurii au trăit

în era mezozoică.; Prietenul meu trăieşte

la ţară. Desigur, în cazul folosirii cu sens

figurat, şi acest verb ar putea admite în

poziţia subiectului un substantiv inanimat:

Portretul acesta parcă trăieşte. În

acelaşi timp, cel de al doilea verb se poate

combina atât cu nume de animate (Există

oameni care…), cât şi cu nume de inanimate

(Acest oraş nu exista acum zece

ani.; Există mai multe soiuri de trandafiri.)

şi chiar cu substantive abstracte

(Aceste lucruri există doar în imaginaţia

ta.; Nu există altă soluţie.).

I. B.

Dublare a complementului direct

sau indirect

Trăsătură sintactică a limbii române,

care posedă clitice pronominale, constând

în posibilitatea de a exprima coocurent

complementul direct şi complementul

indirect atât printr-un nume, cât şi printrun

clitic pronominal: L-am întâlnit pe

Vasile., I-a scris fratelui. Are loc în condiţii

sintactico-semantice determinate şi,

în funcţie de poziţia cliticului faţă de

complement, se realizează prin ● anticiparea

clitică (L-a întrebat pe şef.) sau prin

● reluare (Mamei îi convine.). Cliticul

este un pronume personal sau reflexiv

(când complementul este exprimat prin

forma accentuată a unui pronume reflexiv).

El se acordă cu complementul dublat

ca valoare cazuală, precum şi în persoană,

număr şi gen – uneori după înţeles

sau prin atracţie. Complementul dublat

este şi discontinuu sau pleonastic.

Dublarea complementului este obligatorie

în anumite condiţii sintactice şi semantice

şi facultativă sau interzisă în altele,

în funcţie de anumiţi parametri: tipul

de complement, poziţia complementului

faţă de regentul său (antepunerea favorizează

dublarea complementului), anumite

trăsături lexicale şi semantice ale complementului

şi ale grupului nominal căruia

îi aparţine etc., Ca exemplu, se poate

vorbi despre exprimarea complementului

prin pronume personale şi reflexive formă

accentuată, care nu pot apărea singure: Pe

noi ne ştie.

În limba română dublarea îndeplineşte

funcţiile: ● de marcare suplimentară a

complementului, în special a celui direct,

în condiţiile unei limbi cu poziţiile subiect-obiect

direct omonime şi cu o topică

liberă a obiectului; ● de marcare suplimentară

a determinării numelui, în condiţiile

unei limbi cu o mare sensibilitate faţă

de acest parametru. Sinonim: dublare

clitică.

A. H.

Dublare stilistică

Fenomen sintactico-stilistic care constă

în reluarea coreferenţială a oricărui

component al unei propoziţii / fraze (nu

numai a complementului direct sau indirect

şi a completivei corespunzătoare, aşa

cum se întâmplă în cazul dublării clitice).

Se caracterizează din punct de vedere sintactic

prin aşezarea parentetică (izolată,

ruptă sintactic de organizarea enunţului

prin pauză şi intonaţie) a componentului

care este dublat, iar din punct de vedere

stilistic prin efectele de reliefare / insistenţă

la care conduce. Se poate realiza ●

prin reluare sau ● prin anticipare.

A. H.

Element de compunere

Element derivativ fără existenţă independentă

în limbă, cu sens lexical deplin

care serveşte, ca şi prefixele şi sufixele, la

formarea cuvintelor noi. Pentru denumirea

acestor unităţi de limbă mai sunt folosiţi

şi termenii: elementele de compunere

savantă, pseudoafixe (pseudoprefixe şi

pseudosufixe) sau afixoide (prefixoide şi

sufixoide). Ele se aseamănă cu afixele de

natură lexicală prin faptul că nu pot fi

utilizate independent în limbă, ci doar

fiind ataşate la tema unui cuvânt. Se deosebesc

însă de sufixe şi prefixe prin aceea

că au valoare denotativă evidentă. De

exemplu, elementul de compunere autoîn

cadrul cuvintelor autoamăgire, autoapărare,

autoaprindere are semnificaţia

„de la sine, propriu, prin sine”, bio- din

cuvintele bioenergetică, biocurent, biofiltru

are semnificaţia „care priveşte viaţa”.

Compunerea cu acest fel de elemente a

devenit un procedeu relativ productiv în

română. Printre cele mai productive elemente

de compunere se numără următoarele:

aero- (aerogară), auto- (autocamion),

bio- (biosferă), hidro- (hidroavion),

micro- (microanaliză), mono- (monocultură),

multi- (multicelular), pseudo-

(pseudoştiinţă), tele- (telejurnal), -fil

(românofil), -fob (xerofob), -log (cardiolog)

etc.

I. B.

Element de relaţie

Cuvânt lipsit de conţinut lexical determinabil

şi de autonomie lexicală. Are

rolul de a asigura trecerea unităţilor lexicale

în termeni sintactici, a unităţilor sintactice

de dezvoltare inferioară în unităţi

sintactice de dezvoltare superioară. Elementele

de relaţie sunt de două feluri: ●

elemente de relaţie la nivelul propoziţiei

şi ● elemente de relaţie în frază. Elementele

de relaţie în propoziţie sunt prepoziţiile

şi locuţiunile prepoziţionale, care

servesc ca mărci ale diverselor funcţii

sintactice exprimând relaţiile sintactice

dintre cuvinte.

Elementele de relaţie în frază sunt:

conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale,

pronumele şi adjectivele relative şi nehotărâte,

adverbele relative şi nehotărâte.

Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale

coordonatoare leagă propoziţii coordonate

atât principale, cât şi secundare: Vine şi

stă mai mult., Am venit să te văd şi să te

întreb ceva. Conjuncţiile şi locuţiunile

conjuncţionale subordonatoare introduc

propoziţii subordonate: Nu ştiu dacă plec.

Pronumele şi adjectivele relative şi nehotărâte,

adverbele relative şi nehotărâte, în

afară de rolul de a introduce subordonate,

au şi funcţie sintactică în propoziţia subordonată

pe care o introduc: Cine umblă

pe toate drumurile nu ajunge nicăieri.

(Folclor) – cine este subiectul subordonatei;

Patru ani trecuseră de la scena

aceasta, în vremea cărora Alexandru-

Vodă nu mai tăiase nici un boier. (C. Negruzzi)

– cărora este atribut; Împăraţi pe

care lumea nu putea să-i mai încapă / Au

venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ

şi apă. (M. Eminescu) – pe care

este complement direct; Când îi văzu trecându-i

pârleazul, Guica se ridică de pe

scaunul ei. (M. Preda) – când este complement

circumstanţial de timp. Ca şi

prepoziţiile, unele conjuncţii au sensuri

multiple. Bunăoară, şi poate fi copulativ

(Stau şi mă uit.), adversativ (Am venit, şi

nu te-am găsit.) etc.; iar poate fi copulativ

(S-a dus, iar mai târziu s-a întâlnit cu

un prieten.), adversativ (Eu muncesc, iar

el se joacă.). Dintre conjuncţiile subordonatoare,

cele mai multe sensuri au conjuncţiile

că, să, dacă. Altele sunt specializate

introducând numai anumite tipuri

de propoziţii: deşi, încât, căci. Termenul

are mai multe sinonime: conectiv, conector,

element joncţional, marcă de subordonare,

relativ, relator etc.

E. U.

Element incident

Clasă eterogenă şi deschisă, alcătuită

din unităţi lingvistice de dimensiuni variabile

şi complexitate gramaticală diferită

(cuvinte – interjecţii, vocative simple,

adverbe – şi construcţii – grupuri nominale

în vocativ, locuţiuni adverbiale, propoziţii

eliptice sau complete, fraze nelegate

sintactic) incluse în componenţa altei

structuri, propoziţie sau frază, pe care o

întrerup. Pot fi de mai multe tipuri, în

funcţie de diferite criterii de clasificare.

După funcţie şi după raportul dintre

planurile comunicării, se disting: ● elemente

incidente legate de reproducerea

vorbirii directe. Acestea apar datorită alternării

şi împletirii planului naraţiei cu

cel al replicilor reproduse. Sunt de obicei

construcţii, propoziţii sau fraze, de structuri

şi dimensiuni variate. Pot fi propoziţii

care conţin o expresie de declaraţie şi /

sau o descriere a contextului comunicativ,

intercalate în enunţul reprodus în stil direct:

Vin mâine, spuse cu tărie, să aduc

lucrarea., fie invers, enunţurile reproduse,

intercalate în fraza conţinând o expresie

de declaraţie sau o descriere echivalentă:

El repeta „am greşit”, dar nimeni

nu-l asculta.; ● elemente incidente cu

funcţie metadiscursivă (conţinând comentarii

şi indicaţii asupra enunţului în care

sunt inserate). Acestea pot avea realizări

diferite, ca: modalizatori, indici ai sursei

şi ai credibilităţii atribuite informaţiei,

expresii de prezentare, comentariu şi explicaţii

asupra propriului enunţ. Din punct

de vedere gramatical, se exprimă prin:

interjecţii (zău), adverbe şi locuţiuni adverbiale

(desigur, fără îndoială), expresii

fixe (unele provenite din propoziţii analizabile:

Dumnezeu ştie!, altele eliptice şi

neanalizabile: Măi, să fie!), propoziţii şi

fraze cu structură liberă. Modalizatorii

întregului enunţ sunt adverbe şi locuţiuni

(probabil, de bună seamă, fără doar şi

poate), dar şi propoziţii cu verbe de modalitate

(Va reveni, se ştie, peste un an.).

Indicii sursei de informaţie şi ai gradului

de încredere sau păstrare a distanţei din

partea locutorului sunt adverbe: cică, pasămite,

pesemne şi expresii: Vezi, Doamne.

Elementele de prezentare sunt mai

ales interjecţii: iată, uite şi expresii: Ce

se-ntâmplă.; ● elemente incidente cu

funcţie de aproximare care marchează

ezitarea: Cum să spun.; Ştiu şi eu.; Nu

ştiu cum să spun.; ● elemente incidente

cu rol de conectori pragmatici, care articulează

enunţurile concluzive, cauzale,

concesive etc. (ei bine, aşa, în fine, mă

rog, ce-i drept etc.).; ● elemente incidente

cu funcţiile de manifestare a expresivităţii,

de apel şi de menţinere a contactului

(elemente expresive, conative şi fatice).

Elementele incidente cu funcţie expresivă,

prin care se manifestă stări şi sentimente,

sunt: interjecţii (aoleu, oh), structuri

exclamative (Bună treabă!, Ce nenorocire!),

formule de invocaţie (Doamne

fereşte!, Dumnezeu să-l ierte.) sau de imprecaţie

(Pe naiba!). Cu funcţie conotativă

apar, adesea asociate, interjecţii (hai)

şi vocative (domnule, Ioane); cu funcţie

fatică se realizează construcţii diverse

(mă-nţelegi, nu ştiu dacă mă-nţelegi, vezi,

nu-i aşa etc.).

După apartenenţa lor, se clasifică în

● elemente incidente care aparţin aceluiaşi

vorbitor, introducând formule de salut,

de adresare, de modalizare, comentariile

vorbitorului etc.: Grigore Bortă, ori

Gore, cum îi zice lumea, învăţase şoferia.

(G. Gheorghiu) şi ● elemente incidente

care aparţin altui vorbitor, introducând

faţă de comunicarea centrală explicaţii,

observaţii, comentarii, precizări ale acestuia

sau asigurând raportarea la vorbirea

directă: Bagă de seamă, bărbate, – îi zice

nevastă-sa cu glasul răguşit de spaimă.

(L. Rebreanu).

După relaţia lor cu structura în care se

încadrează, elementele incidente pot fi

independente gramatical sau pot avea

mărci de coordonare sau dependenţă.

Acestea nu le leagă însă de contextul sintactic

imediat în care sunt intercalate, ci –

pragmatic – de actul de limbaj global al

enunţului. Relaţia poate fi descrisă ca una

cu o regentă neexprimată. Elementele

incidente legate formal şi aparent de

enunţul în care se intercalează pot fi sintagme

sau propoziţii principale introduse

prin şi (precedat de pauză): Era un om –

şi cu asta am să închei – foarte bun. Cele

mai frecvente elemente incidente cu formă

de subordonate sunt marcate prin

elemente de relaţie specifice: ● cauzale

(Era un om – căci despre el vreau să vorbesc

– foarte bun.), ● condiţionale (Dacă

pot să mă exprim aşa., Dacă îmi daţi voie.),

● finale (Ca să închei.).

Se marchează prin intonaţie specifică:

în punctul de ruptură, fraza rămâne suspendată,

iar elementele incidente au contur

intonaţional propriu, fiind separate

prin pauze de restul frazei în care sunt

intercalate; în scris, pauzele sunt notate

prin virgule, linii de pauză sau paranteze.

Pauzele nu sunt totuşi obligatorii la elementele

incidente minimale (interjecţii,

adverbe simple).

A. H.

Element joncţional Vezi Element de

relaţie.

Element predicativ suplimentar

Parte secundară de propoziţie dublu

subordonată, unui verb / unei interjecţii

predicative şi unui nume (Sfinţia-sa, Popa

Gheorghe, intră supărat, aprins la faţă.

(Em. Gârleanu). Sinonime: predicativ

suplimentar, nume predicativ circumstanţial,

atributiv transformat, nume predicativ

secundar, complementul calităţii, circumstanţial

al stării, atribut predicativ.

Numele determinat de elementul predicativ

suplimentar în structura ternară din

care face parte poate fi: ● subiectul propoziţiei:

Fraza apăru nechemată. (L. Rebreanu),

● complementul direct: Am văzut-o

plângând., ● complementul indirect:

Lumea i-a spus Neghiniţă., ● complementul

de agent. Tot ce îmi doresc este

o vacanţă petrecută de mine singură pe

un vârf de munte.

Se exprimă prin substantiv, adjectiv,

verb la gerunziu, supin (Pe Maria o credeau

de măritat., Îl văzuse şchiopătând.),

participiu, adverb (Te ştiam acasă., O ştia

supărată.), interjecţie (M-a lăsat paf.),

numeral (Ea a ieşit a doua pe judeţ.),

pronume (Ne-am regăsit alţii.). Subordonarea

faţă de nume este marcată prin

acordul gramatical în gen şi număr (când

este realizat prin adjectiv) sau acordul

referenţial (când este realizat prin nume)

cu numele determinat (O consideră inteligentă.).

Atunci când este exprimat

printr-o parte de vorbire flexibilă, elementul

predicativ suplimentar este în nominativ,

excepţie făcând situaţiile în care

este precedat de o prepoziţie specifică

(drept, ca, de), care îi impune cazul acuzativ

(Ca ajutor pentru altă cruzime îmi

găseam elementul feminin. (L. Blaga).

Elementul predicativ suplimentar se referă

la predicatul cu sens lexical autonom,

deosebindu-se, prin aceasta, de numele

predicativ care determină verbe copulative.

Topica şi punctuaţia. Elementul predicativ

suplimentar stă, în majoritatea cazurilor,

după verb, dar poate sta şi înaintea

lui. Nu se desparte niciodată prin virgule

de restul propoziţiei: Oprind caii, Iorgovan

se uita ameţit împrejur. (I. Slavici);

Şubred şi tremurător creştea fir cu fir

minuscula pădure de ieroglife. (D. Anghel).

În noua ediţie a Gramaticii Academiei

elementul predicativ suplimentar este

scindat in două funcţii sintactice: complementul

predicativ al obiectului şi predicativul

suplimentar. În acest caz se face

distincţie între poziţia sintactică cerută de

semantica internă a verbului (complementul

predicativ al obiectului) şi poziţia sintactică

apărută prin reorganizarea structurii

bipropoziţionale. De exemplu, în enunţul

L-au angajat electrician. cuvântul

electrician este un complement predicativ,

deoarece este cerut de semantica internă

a verbului a angaja. În acelaşi timp,

în enunţul L-am văzut pe Mihai trist. cuvântul

trist este interpretat ca fiind un

predicativ suplimentar, întrucât construcţia

în care el este utilizat reprezintă rezultatul

amalgamării sintactice a două propoziţii:

Eu l-am văzut pe Mihai şi el era

trist.

Astfel, complementul predicativ al obiectului

este definit ca o funcţie cerută de

un centru verbal atributiv, noncopulativ;

reprezintă o clasă de substituţie având ca

termen prototipic substantivul neprepoziţional

cu formă de nominativ-acuzativ, iar

ca relaţie sintagmatică specifică, o relaţie

obligatoriu ternară care implică verbulcentru

şi un complement (de cele mai

multe ori direct, mai rar, indirect). Este

cerut de o clasă de verbe trivalente, reprezentată

prin verbe ca: a boteza, a chema,

a denumi, a porecli (Îl cheamă Popescu.);

a alege, a angaja, a delega, a desemna, a

numi, a propune (L-au ales demnitar.); a

lua (Se ia pe sine drept altul.). Complementul

predicativ al obiectului cere atât

prezenţa verbului, cât şi prezenţa celuilalt

complement (L-au botezat Ion.). Este purtător

el însuşi de predicaţie semantică, fie

de o predicaţie denominativă (L-au numit

Mihai.), fie de o predicaţie categorizantă

(L-au angajat hamal.), predicaţii care

privesc complementul şi nu subiectul.

Alături de numele predicativ, complementul

predicativ al obiectului face parte

din grupul de compliniri ale verbelor de

tip special, natura lor specială constând în

calitatea semantic predicativă.

La rândul său, predicativul suplimentar

este interpretat ca o poziţie facultativă,

care se caracterizează prin dublă subordonare:

faţă de un verb şi faţă de un nominal:

Copiii aleargă voioşi. Se consideră

că nu există verbe care nu ar putea să admită

un predicativ suplimentar. Verbele

care se construiesc de cele mai multe ori

cu un predicativ suplimentar sunt: verbele

de percepţie (a vedea, a simţi, a auzi),

verbele de observare (a observa, a remarca),

verbele de apreciere (a caracteriza,

a considera, a estima), verbele cognitive

(a cunoaşte, a recunoaşte, a şti), verbe

voliţionale (a dori, a prefera, a vrea)

etc. În construcţiile cu predicativ suplimentar,

nominalul faţă de care se subordonează

acesta poate avea diverse funcţii

sintactice: subiect, nume predicativ, complement

direct, indirect şi, mai rar, complement

circumstanţial. Se realizează prin

nume (Îl ştiam elev ascultător.), prin adjectiv

(L-am găsit bolnav.), prin formă

nepersonală (L-am văzut trecând pe stra-

dă.), prin construcţie prepoziţională (A

venit ca şef.) şi prin adverb (Îl ştiam acasă.).

A. H.

Elemente nonverbale ale comunicării

Elemente care însoţesc mijloacele

verbale de transmitere a informaţiei în

procesul comunicării. S-a stabilit că într-o

comunicare orală, 55 % din informaţie

este percepută şi reţinută prin intermediul

limbajului nonverbal. Cercetătorii domeniului

stabilesc următorul raport: 7 % –

cuvinte; 38 % – paralimbaj (intonaţia şi

inflexiunile vocii); 55% – limbaj nonverbal.

Limbajul nonverbal îl alcătuiesc mijloacele

care nu reprezintă vorbirea propriu-zisă:

mimica, gesturile, poza, tăieturi

ale cuvintelor, ticurile, mişcările corpului

etc. Acest tip de limbaj are o importanţă

enormă în receptarea mesajului transmis.

Comunicarea nonverbală poate sprijini,

contrazice sau substitui comunicarea

verbală. Gesturile, limbajul vorbit, pipăitul,

clipitul, mirosul, spaţiul şi timpul reprezintă

tot atâtea moduri ale aceluiaşi

sistem de comunicare. În raport cu cuvintele,

gesturile pot îndeplini funcţii de accentuare,

de completare, de contrazicere,

de reglaj, de repetare sau de substituire. A

se reţine că semnificaţia gesturilor diferă

de la cultură la cultură.

Limbajul corpului contribuie la comunicare

prin: ● expresia feţei, mimica (încruntarea,

ridicarea sprâncenelor, încreţirea

frunţii, umflarea nărilor, poziţia colţurilor

buzelor etc.); ● zâmbetul (caracteristici

şi momentul folosirii); ● privirea

(contactul sau evitarea privirii, expresia şi

direcţia); ● mişcarea corpului, gesturile

(strângerea pumnilor, braţele deschise /

încrucişate, mâna la gură, capul sprijinit

în palme, mâinile la spate, picioare încrucişate,

poziţia picior peste picior etc.

Forma şi poziţia (postura, poza) corpului

reflectă, în primul rând, statutul social pe

care indivizii îl au, cred că îl au sau vor să

îl aibă. Ea indică raportul faţă de ceilalţi.

Capul sus indică postura dominantă, capul

jos – postura supusă, aplecarea corpului

semnifică interes faţă de interlocutor,

iar uneori – nelinişte şi preocupare. Poziţia

relaxată, înclinată pe scaun spre spate

– detaşare, plictiseală sau autoîncredere

excesivă şi apărare de cei mai autoritari;

● aspectul general (îmbrăcămintea, încălţămintea,

îngrijirea tenului, coafura, mâinile,

parfumul etc.). Îmbrăcămintea

oglindeşte personalitatea individului –

este un fel de extensie a eului şi, în acest

context, comunică informaţii despre el.

Poate afecta comportamentul celui care o

poartă sau al celor din jur, poate fi folosită

pentru a crea un rol (în viaţă sau pe

scenă), poate marca statutul social (real

sau pretins). Îmbrăcămintea nonconformistă

comunică faptul că purtătorul este

un răzvrătit social, original, posibil creator

de probleme sau artist. Pentru situaţii

de afaceri (sau festive) este apreciată ţinuta

elegantă şi de calitate, dar nu sofisticată.

Comunicarea tactilă se manifestă prin

frecvenţa atingerii de altă persoană (modul

de a da mâna, de îmbrăţişare, de luare

de braţ, de întindere a mâinii, bătutul pe

umăr etc.). Există mai multe semnificaţii

ale comunicării tactile: ● atingeri care

transmit emoţii pozitive (materne, paterne,

amicale, erotice...); ● atingeri în joacă

care nu obligă la nimic; ● atingeri de control;

● atingeri rituale; ● atingere în alt

scop decât comunicarea propriu-zisă.

Se mai poate vorbi despre limbajul

spaţiului, jocul teritoriilor (distanţa intimă,

personală, socială sau publică), limbajul

timpului, limbajul culorilor etc., dar

acestea sunt nonpersonale, aparţin concomitent

tuturor; toate, luate la un loc,

contribuie eficient la comunicare.

E. U.

Elipsă

Fenomen sintactic care constă în omiterea

din vorbire a unor cuvinte sau propoziţii

care nu sunt absolut necesare pentru

înţelesul comunicării, deoarece se

subînţeleg din contextul verbal sau datorită

situaţiei de comunicare. Elipsa este

posibilă graţie faptului că unele elemente

ale construcţiilor sintactice – propoziţii,

sintagme – pot fi omise fără ca sensul

general al frazei să sufere modificări.

Elipsa se explică deci prin caracterul mai

mult sau mai puţin redundant al unor părţi

de vorbire / propoziţie, de exemplu, în

limba română exprimarea pronumeluisubiect

este facultativă. Rezultatul elipsei

este apariţia unor construcţii cu poziţii

sintactice care nu sunt completate.

Contragerea enunţului prin suprimarea

unuia sau a mai multor cuvinte poate avea

loc din raţiuni de economie, emfază sau

stil. Elipsa poate fi analizată din perspective

diferite: ● este o particularitate a sintaxei

orale, construcţiile eliptice având

caracter corect sau incorect; ● există posibilitatea

ca scurtarea enunţului să fie

intenţionată şi, în acest caz, elipsa depăşeşte

simpla valoare gramaticală devenind

procedeu expresiv. În astfel de contexte

elipsa este considerată figură de stil.

Se poate distinge între două tipuri de

elipsă: ● gramaticală (care se produce la

nivelul propoziţiei) şi ● lexicală (care se

produce la nivelul sintagmei). Elipsa

gramaticală constă în omiterea unor elemente

ale propoziţii a căror exprimare nu

este absolut necesară pentru înţelegere,

întrucât pot fi reconstituite cu aproximaţie

din contextul verbal sau cel nonverbal. În

cazul elipsei gramaticale pot lipsi, din

structura propoziţiei, anumite părţi de

propoziţie. În funcţie de contextul care

condiţionează elipsa, se delimitează, pe

de o parte, ● o elipsă independentă de

context şi, pe de altă parte, ● o elipsă

condiţionată textual. În primul caz, absenţa

unor elemente ale propoziţiei nu este

determinată de context, ea fiind marcată

prin intonaţie. De cele mai multe ori, în

asemenea tipuri de construcţii poate fi

omis predicatul sau verbul copulativ:

Dar despre plata datoriei, niciun cuvânt.

(V. Eftimiu) – [nu a scos] niciun cuvânt;

Priveam cu uimire sălbăticia locurilor.

Peste tot, sărăcie de preistorie. (V. Voiculescu)

– [era] sărăcie de preistorie;

Mila străinului ca umbra spinului. (Folclor)

– [este] ca umbra spinului.

Elipsa condiţionată contextual este un

alt tip de elipsă gramaticală. Omiterea

unui element din componenţa propoziţiei

este determinată de contextul lingvistic şi

permite suprimarea elementului exprimat

anterior în acelaşi context. Elipsa condiţionată

textual (considerată uneori un fenomen

aparte, de subînţelegere sau brahilogie)

elimină (total sau parţial) o repetiţie,

prin neexprimarea formelor lingvistice

potenţial identice cu altele; ea apare

mai frecvent în două cazuri: ● în dialog,

în care nu se mai repetă elemente deja

exprimate în replicile anterioare (Când

pleci? – Mâine.; – Ai terminat tot? – Un

capitol.) sau se repetă doar o parte din ele

(Telefonează azi? – Azi.) şi, ● în textul

monologic, în situaţii de coordonare (prin

conective sau prin juxtapunere): El citeşte

romane, ea poezii. În aceste situaţii nu se

mai repetă elemente tematice, ci se exprimă

direct noua temă.

Suprimarea unor elemente ale propoziţiei

pentru evitarea repetiţiei se întâlneşte,

mai ales, în cazul propoziţiilor coordonate.

Astfel pot fi omise următoarele

părţi de propoziţie: ● predicatul: Foarte

jos, la picioare, se zărea lacul sclipind ca

o placă de cristal, iar în depărtare, o vastă

întindere de câmp, ca dintr-un avion la

înălţime mică. (G. Călinescu) – iar în depărtare

[se zărea] o vastă întindere de

câmp; Se îndreptă liniştit spre casă…

Lumea, după el. (Camil Petrescu) – Lumea

[se îndreptă] după el; ● verbul copulativ:

Un unchi era lăutar, iar feciorul

acestuia ţambalagiu. (Camil Petrescu) –

iar feciorul acestuia [era] ţambalagiu;

Cerul era înalt, soarele blând, orizontul

ameţitor de vast, sfârşitul primăverii de o

frumuseţe dureros de limpede. (Cezar

Petrescu) – soarele [era] blând, orizontul

[era] ameţitor de vast, sfârşitul primăverii

[era] de o frumuseţe dureros de limpede;

● subiectul: Sania uşoară aluneca

pieziş, sălta peste troiene. (Camil Petrescu)

– [sania] sălta peste troiene; Curând

însă după asta, soseşte veste că Decebal,

rupând toate legăturile păcii, cu mai îndârjită

pornire se pregăteşte de luptă,

adună arme, întăreşte cetăţile şi răscoală

neamurile vecine împotriva romanilor.

(Al. Vlahuţă) – [Decebal] adună arme,

[Decebal] întăreşte cetăţile şi [Decebal]

răscoală neamurile vecine împotriva romanilor.

Se pot urmări unele reguli specifice şi

tendinţe concrete ale elipsei: de exemplu,

în dialog, formele verbale compuse sunt

reduse mai curând la participiu decât la

auxiliar (Ai găsit? – Găsit.; foarte rar: –

Am.); e rar şi ca enunţul eliptic să păstreze

doar forme pronominale neaccentuate

(Îl vezi? – Îl.).

În coordonare, elementul redundant

este eliminat de obicei din structura care

urmează (Ea merge la munte, el la mare.),

dar în anumite condiţii, din structura

care precede (Ea ascunde şi el eliberează

pisicile.). Negaţia poate prelua funcţia

întregului predicat (Ea mănâncă, el nu.).

În contexte bine determinate, unul dintre

elementele sintagmelor relativ stabile este

de ajuns pentru a evoca întreaga sintagmă;

de exemplu, prepoziţiile – pentru, cu,

contra, fără (El e pentru.) sau numeralele

ordinale (E într-a doua.).

La nivel textual, elipsa poate avea

funcţie anaforică: dacă elementul absent

este coreferenţial cu un antecedent, absenţa

(percepută ca atare, completată

mental) constituie un mijloc de realizare a

coeziunii textuale. Anumite componente

sintactice (mai ales predicatul sau verbul

copulativ) pot lipsi dacă sunt suplinite de

o intonaţie specifică (Aici – linişte.; Noi –

sănătoşi.); construcţiile sunt tipic orale.

Unele s-au fixat în proverbe (La plăcinte

– înainte.). În mod asemănător, intonaţia

marchează lipsa verbelor de declaraţie din

reproducerea vorbirii directe (Şi el de colo:

aşa e?). În scris acest tip de elipsă este

folosit cu intenţii expresive, artistice, legate

de sugerarea oralităţii.

Elipsa lexicală se manifestă la nivelul

unor sintagme în care unul dintre termeni

preia sensul elementului omis, uneori

modificându-şi şi clasa gramaticală. Astfel,

în unele dintre aceste construcţii este

omis determinantul (adjectivul), substantivul

preluând sensul întregii expresii: de

calitate (< de calitate bună); are temperatură

(< are temperatură mare), în altele

este eliminat termenul regent, iar cel rămas

se substantivizează: roşie, vânătă (<

pătlăgică roşie, vânătă). Uneori, se lexicalizează

şi construcţiile din care este

omis predicatul: Nici gând!, Nici vorbă!,

Ţi-ai găsit., N-am cum., N-am când.

Elipsa lexicalizată este un proces în

desfăşurare. Astfel, anumite adjective

preiau sensul substantivului fiind la forma

gramaticală din cadrul sintagmei iniţiale:

localele (alegerile locale), compensatele

(medicamentele compensate). Şi verbele

pot primi sensuri noi, prin preluarea semnificaţiei

unor complemente care nu mai

sunt exprimate: a da (la facultate) „a da

examen de admitere (la facultate)”.

Se întâlnesc şi situaţii în care s-a produs

o gramaticalizare, iar fenomenele

rezultate nu mai pot fi considerate elipsă:

omiterea verbului copulativ a fi din concesiva

factuală (Deşi bolnavă, a plecat în

excursie.) sau a aceluiaşi verb funcţionând

ca auxiliar în structura pasivă dependentă

de un verb modal (trebuie spus).

A. H.

Enunţ

Termen al cărui conţinut este delimitat

diferit în funcţie de criteriile utilizate. Din

perspectivă strict lingvistică, enunţul este

o structură semnificativă, constituită

dintr-una sau mai multe propoziţii şi cuprinsă

între două pauze.

În calitatea sa de unitate de bază a

comunicării, enunţul se caracterizează

prin referenţialitate (reprezintă corelarea

pragmatică a unei secvenţe fonice cu o

informaţie referitoare la un fapt, eveniment

al realităţii, informaţie care constituie

obiectul actului de comunicare), iar ca

realizare lingvistică, prin asocierea secvenţei,

delimitate prin pauze, cu un anumit

contur intonaţional.

Din perspectiva uzului, enunţul este

definit drept produs (rezultat) al enunţării,

act individual de folosire concretă a limbii.

Spre deosebire de enunţare, care are

caracter procesual, enunţul reprezintă o

componentă statică a activităţii comunicative.

Este deci un fenomen care aparţine

sferei performanţei.

Organizarea lingvistică a enunţului

depinde în mare măsură de mesajul / informaţia

transmisă şi de situaţia de comunicare,

reprezentată prin participanţii la

actul comunicativ, dar şi prin coordonatele

spaţio-temporale ale cadrului de realizare.

Realizarea oricărui enunţ presupune

selectarea (din ansamblul posibilităţilor

oferite de sistem) a mijloacelor adecvate

„temei referenţiale” a comunicării şi a

contextului situaţional. Orice enunţ realizează

una dintre structurile posibile într-o

limbă dată şi actualizează o schemă de

organizare compatibilă cu sistemul.

Enunţul este o structură semnificativă,

constituită dintr-una sau mai multe propoziţii

cuprinse între două pauze. Analiza

în constituenţi imediaţi descrie enunţul

minimal drept secvenţă formată dintr-un

grup nominal şi unul verbal. În cercetările

moderne de sintaxă a limbii române se

preferă termenul enunţ pentru avantajul

de a fi neutru în raport cu distincţia propoziţie

/ frază, incluzând ambele tipuri de

structuri şi evitând astfel ambiguitatea

celor doi termeni. În acelaşi timp, în cercetările

mai noi există tendinţa de a

restrânge folosirea termenului enunţ la

domeniul pragmaticii.

În funcţie de caracteristicile structurale,

se disting enunţuri ● gramaticale şi

● negramaticale, ● semantice şi ● asemantice.

În funcţie de posibilităţile de

interpretare, se disting enunţuri ● inteligibile

(sau normale: cele care permit o

interpretare semantică şi numai una singură),

● neinteligibile (sau anormale,

neinterpretabile semantic în cadrul unei

anumite limbi) ● ambigue (cele care

permit mai multe interpretări semantice);

● sinonime (care exprimă idei asemănătoare

având o structură sintactică

identică sau diferită: Acest brad este înalt.

şi Bradul acesta este înalt.), ● omonime

(care sunt formate din cuvinte identice

având topică identică, dar organizare sintactică

diferită: Venea seara. (seara =

subiect) şi Venea seara. (seara = complement

circumstanţial de timp).

A. H.; E. U.

Enunţ brevilocvent

Enunţ concis, în care ideea nu se desfăşoară

complet, ci se concentrează sub

forma unui singur termen / grup de termeni;

enunţ caracterizat prin brevilocvenţă.

Construcţia rezultată are, în limbă,

caracter mai mult sau mai puţin fix: Singur

cuc.; Ce Dumnezeu?! Enunţul brevilocvent

este materializarea unei gândiri

exprimate fragmentar: în sintagma Singur

cuc., de exemplu, nu avem de a face cu o

comparaţie în care s-a omis adverbul

comparativ (Singur ca un cuc.), ci un

enunţ de la început gândit în formă scurtă.

A. H.

Enunţare

Act individual de utilizare a limbii.

Enunţarea reprezintă domeniul de manifestare

a creativităţii lingvistice a fiecărui

individ în parte, la fel ca şi vorbirea, care

este întotdeauna individuală. Relaţia dintre

enunţare şi enunţ este aceea dintre

proces şi rezultat. Enunţurile prezintă în

structura lor mărci diverse ale activităţii

de enunţare (de exemplu, forme verbale

specifice, forme pronominale, vocative

sau termeni de adresare, construcţii sintactice

etc.).

E. U.

Evoluţia semantică a cuvintelor

Modificare a sensului iniţial al cuvintelor

sub influenţa factorilor de natură

lingvistică sau extralingvistică. Alţi termeni

folosiţi pentru acest fenomen sunt

alunecări sau deplasări de sens. Evoluţia

semantică a cuvintelor poate fi stabilită

prin compararea sensurilor iniţiale ale

cuvintelor cu cele de azi, adică prin compararea

diferitor etape în evoluţia limbii.

Aceste schimbări se produc la nivelul

structurii lexico-semantice a cuvintelor.

Una dintre consecinţele principale ale

evoluţiei sensurilor cuvintelor o constituie

polisemia.

De cele mai multe ori, evoluţia sensului

cuvintelor se realizează prin ● extensiunea

sensului sau prin ● restrângerea

sensului. În cazul extensiunii, cuvintele

îşi lărgesc sfera de cuprindere trecând de

la un sens particular la unul general.

Drept exemple de extindere semantică pot

servi cuvintele: pasăre desemna la început

doar o specie de pasări (vrabia), iar

mai târziu a început să denumească orice

pasăre; cerneală avea sensul „cerneala

neagră”, iar azi desemnează orice fel de

lichid utilizat pentru scris, indiferent de

culoare.

Fenomenul de restrângere a sensului

cuvintelor presupune o specializare, o

îngustare a sferei de cuprindere. De

exemplu, cuvântul nutreţ, care provine de

la latinescul nutricium cu sensul „hrană în

general”, astăzi înseamnă „hrană pentru

animalele domestice erbivore”; cuvântul

varză însemna „verdeaţă, plante verzi”,

azi are sensul de „plantă legumicolă cu

frunze mari, groase şi ondulate folosită în

alimentaţie”.

Uneori, în procesul evoluţiei semantice

a cuvintelor se poate produce fie ● o

degradare, fie ●o înnobilare a sensurilor.

Un exemplu de înnobilare a sensului se

observa în cazul cuvântului războinic,

care la început însemna „ucigaş, tâlhar”,

iar ulterior a căpătat sensul de „luptător,

ostaş care ia parte la un război”. Procedeul

invers de degradare a sensului s-a

produs în cazul cuvântului mişel, care

iniţial avea sensul „slab, sărac, nenorocit”,

iar astăzi e folosit cu sensul „ticălos,

nemernic; laş, fricos”.

Pentru explicarea mecanismului evoluţiei

sensurilor este necesar să fie examinate

şi modalităţile prin care se poate provoca

schimbarea de sens a cuvintelor.

Există două modalităţi care contribuie la

apariţia noilor sensuri: ● transferul bazat

pe un raport de asemănare între cele două

obiecte (numit şi transfer metaforic)

şi ● transferul pe baza unei relaţii de contiguitate

între obiectele desemnate de cuvinte

(numit şi transfer metonimic).

În felul acesta, de-a lungul anilor, cuvintele

îşi pot schimba sensul sub influenţa

factorilor de natură diferită. Cauzele

schimbărilor semantice sunt numeroase şi

variate. Ele pot fi reduse însă la două tipuri

de bază: ● factori lingvistici şi ● factori

extralingvistici. În cazul factorilor de

natură lingvistică, schimbările sunt determinate

de evoluţia limbii, adică de

procesele care au loc ca urmare a modificării

relaţiilor semantice stabilite între

cuvinte în cadrul unui câmp lexicosemantic.

Un rol important în schimbarea

sensului unui cuvânt îi revine de asemenea

contextului în care acesta începe să

fie utilizat. Factorii extralingvistici sunt

legaţi de schimbările din realitatea extralingvistică:

dispariţia, transformarea, apariţia

unor obiecte, modificarea relaţiilor

social-istorice. O influenţă foarte mare

asupra modificării sensurilor cuvintelor

au, mai ales, schimbările din societate,

care se află în permanentă transformare.

I. B.

Factitiv Vezi Verb cauzativ.

Familie de cuvinte (lexicală)

Totalitate a cuvintelor înrudite ca sens

şi formate, prin derivare, prin compunere

şi prin schimbarea valorii gramaticale, de

la acelaşi radical. De exemplu, familia

cuvântului pădure cuprinde următoarele

unităţi lexicale: pădurar, păduratic, pădurean,

pădurărie, pădurice, pădureţ,

pădurişte, păduros, a împăduri, împădurire,

împădurit, a despăduri, despădurire,

despădurit, a reîmpăduri, reîmpădurire,

reîmpădurit. Toate cuvintele din cadrul

unei familii au în comun aceeaşi rădăcină.

De exemplu, toate cuvintele care constituie

familia lexicală a cuvântului lemn

(lemn, lemn-ar, lemn-ărie, lemn-os, lemniu,

a în-lemn-i) conţin aceeaşi rădăcină:

lemn-.

I. B.

Flectiv

Unitate morfematică purtătoare de informaţie

gramaticală, plasată de regulă

după radical. Flectivul este mijlocul prin

care se exprimă valorile categoriilor gramaticale

specifice părţilor de vorbire flexibile.

Astfel, cuvintele flexibile se segmentează

în ● radical, morfem lexical, şi

● flectiv, constituit dintr-unul sau mai

multe morfeme dependente. Flectivul,

spre deosebire de radical, este un morfem

dependent, care serveşte la exprimarea

valorilor gramaticale. De exemplu, cuvântul

băieţii poate fi segmentat în următoarele

elemente: băieţ- – radicalul, -i –

desinenţa şi -i – articolul hotărât. În categoria

flectivelor intră desinenţele şi sufixele

gramaticale. Ca urmare a rolului îndeplinit,

mai sunt incluse în categoria

flectivelor articolul, adverbele din structura

gradelor de comparaţie şi unele prepoziţii

prin care se exprimă infinitivul şi

supinul. Prin combinarea flectivului cu

radicalul se pot constitui ● forme sintetice

(flectivul aşezat după radical formează

corp comun cu acesta: copi-i-i, cobor-am)

şi ● forme analitice (flectivul este înaintea

radicalului: mai bun, am văzut).

În structura morfematică a unui cuvânt,

flectivul poate fi constituit dintr-un

singur morfem sau din câteva morfeme.

Astfel, flectivul poate fi reprezentat fie

printr-o desinenţă, fie printr-un sufix

gramatical, fie prin combinarea unui sufix

gramatical cu o desinenţă. De exemplu, -i

din cuvântul fraţi (-i desinenţă de plural),

-ind din cuvântul vorbind (-ind sufix ge-

runzial), -am din lucram (-a sufix al imperfectului,

-m desinenţă pentru pers.1,

pl.).

Flectivele diferă de la o parte de vorbire

la alta şi de la o formă a paradigmei la

alta. Ele pot fi clasificate în ● flective

nominale şi ● flective verbale. Flectivele

nominale sunt proprii substantivului, adjectivului

sau pronumelui, iar cele verbale

caracterizează verbul. Flectivele nominale

exprimă genul, numărul şi cazul şi reprezintă,

din punct de vedere morfematic,

desinenţe. Flectivele verbale exprimă

modul, timpul, persoana şi numărul. Dintre

acestea, modul şi timpul verbelor sunt

marcate prin sufixe gramaticale, iar persoana

şi numărul sunt marcate prin desinenţe.

I. B.

Flexiune

Procedeu morfologic de schimbare a

formei cuvintelor pentru exprimarea categoriilor

gramaticale. Termenul flexiune

semnifică modificările formale care sunt

suferite de părţile de vorbire flexibile.

Există două tipuri de flexiune: ● flexiune

nominală, numită şi declinare, şi ● flexiune

verbală, numită şi conjugare. Flexiunea

nominală caracterizează substantivul,

adjectivul, pronumele şi numeralul.

Substantivul este variabil în raport cu

numărul, cazul şi determinarea. Flexiunea

substantivală se realizează prin varierea

desinenţelor (însoţite de alternanţa sunetelor

în radical) şi cu ajutorul articolelor.

Adjectivul este variabil în raport cu genul,

numărul şi cazul; în plus, mai dispune

de mijloace pentru exprimarea categoriei

gradelor de comparaţie. Mărcile primelor

trei categorii sunt desinenţele şi

articolul adjectival. Gradele de comparaţie

se realizează analitic, cu ajutorul unor

adverbe şi locuţiuni adverbiale. Flexiunea

pronumelui, care este variabil în raport cu

persoana, genul, numărul şi cazul, se realizează

prin forme supletive şi, mai rar,

prin desinenţe şi alternanţe fonetice. Numeralul

are o flexiune redusă, modificându-şi

forma în raport cu numărul, genul şi

cazul. Mărcile prin care se exprimă categoriile

gramaticale la numeral sunt desinenţa

(genul şi numărul, uneori şi cazul),

articolul şi prepoziţia (cazul). La verb

flexiunea este legată de exprimarea următoarelor

categorii gramaticale: diateza,

modul, timpul, persoana, numărul şi genul

(la participiu şi diateza pasivă). Măr-

cile acestor categorii sunt: desinenţele,

sufixele, verbele auxiliare, prepoziţiile.

Se cunosc două modalităţi de realizare

a flexiunii: ● prin mijloace sintetice

(marcarea categoriilor gramaticale prin

desinenţe şi sufixe gramaticale care sunt

ataşate radicalului) şi ● prin mijloace analitice

(marcarea categoriilor gramaticale

prin adverbe, locuţiuni adverbiale, verbe

auxiliare, prepoziţii şi prin unele articole).

Uneori se vorbeşte şi despre o flexiune

mixtă, realizată atât prin mijloace sintetice,

cât şi prin mijloace analitice, de

exemplu, forma cazului genitiv al fetei

este una analitică, fiind alcătuită din articolul

genitival al (antepus substantivului

şi neataşat acestuia) şi desinenţa de G.D.

f. sg. -e şi articolul hotărât la G.D. f. sg. -i

(sunt alipite la substantiv).

I. B.

Flexiune internă Vezi Alternanţă fonetică.

Fondul lexical principal

Subdiviziune a lexicului delimitată în

funcţie de aria de folosinţă a cuvintelor.

Este partea esenţială şi cea mai stabilă a

lexicului unei limbi, distinsă de masa vocabularului

după criteriul cunoaşterii şi

folosirii frecvente. Fondul lexical principal,

numit şi vocabular de uz general sau

vocabular de bază (fundamental, reprezentativ),

cuprinde cuvintele cunoscute şi

utilizate de toate categoriile de vorbitori

indiferent de nivelul de cultură, de domeniul

de activitate sau de zona geografică.

Folosirea acestor cuvinte nu este limitată

de stilurile funcţionale ale limbii, deoarece

ele se întrebuinţează în cele mai importante

situaţii de viaţă.

Această parte a lexicului reprezintă

nucleul limbii, care se caracterizează

printr-o mare stabilitate. În majoritatea

lor, cuvintele care fac parte din fondul

lexical principal sunt elemente moştenite

din latină sau formate în limba română.

Sub aspect cantitativ, fondul lexical principal

al limbii române înglobează circa

1500 de cuvinte.

Pe lângă faptul că sunt cunoscute şi

folosite frecvent de către toţi vorbitorii şi

au un grad înalt de stabilitate în limbă,

cuvintele din fondul lexical principal se

deosebesc de masa vocabularului prin

puterea lor de derivare şi de compunere

(de la ele fiind formate numeroase derivate

şi compuse), prin capacitatea lor de a

intra în componenţa locuţiunilor, a expresiilor

şi a unităţilor frazeologice, precum

şi prin caracterul lor polisemantic.

Cuvintele care fac parte din sfera dată

numesc, de obicei, noţiuni fundamentale

legate de viaţa de zi cu zi a poporului.

Din această categorie fac parte majoritatea

pronumelor, a numeralelor, precum şi

numeroase substantive, verbe, adjective,

adverbe şi, de asemenea, cele mai multe

instrumente gramaticale (verbe auxiliare,

prepoziţii şi conjuncţii). Din punct de vedere

semantic, cuvintele din fondul lexical

principal ţin de următoarele sfere semantice:

fiinţe umane (om, femeie, fată,

băiat), corpul omenesc şi părţile lui (cap,

creier, dinte, frunte, mână, picior), locuinţa

şi obiectele casnice (casă, cuptor,

fereastră, uşă, masă, căldare, scaun),

numele membrilor de familie (mamă, tată,

soră, frate, unchi, nepot, văr, fiu, fiică,

soţ, soţie), îmbrăcăminte şi încălţăminte

(cămaşă, haină, căciulă, cizme, pantofi),

alimente şi băuturi (brânză, carne, făină,

pâine, apă, lapte, vin), unelte (cleşte,

coasă, inel, lanţ, plug, roată), animale şi

insecte (albină, cal, câine, cocoş, lup,

oaie, vacă), cele mai importante acţiuni şi

procese (a mânca, a bea, a merge, a

dormi, a trăi), plante, copaci, pomi şi

fructe (alună, cireş, coajă, floare, frunză,

grâu, măr, morcov, nucă, stejar), forme

de relief (câmp, deal, munte, stâncă, izvor),

diviziuni ale timpului (an, lună, zi,

noapte, dimineaţă, săptămână, vară, iarnă),

culorile primare (alb, albastru, negru,

roşu, verde), calităţi şi defecte (ager,

bun, cinstit, deştept, dulce, frumos, gras,

lacom), adverbe de mod, de loc şi de timp

(bine, rău, aici, acolo, acum, atunci).

I. B.

Fonem

Cea mai mică unitate fonică având rolul

de a deosebi cuvintele unei limbi. Fonemul

este o unitate de expresie minimală

fără conţinut, care comportă în cadrul

limbii o funcţie diferenţială. Fonemul a

fost definit şi ca reprezentare a sunetului

în conştiinţă. Funcţia fonemelor este de a

contribui la diferenţierea semantică a cuvintelor

şi a formelor gramaticale. De

exemplu, distincţia dintre cuvintele fac,

lac, mac, rac, tac este dată de fonemele f,

l, m, r, t.

Fonemul este definit şi caracterizat, de

regulă, prin raportare la sunet. Astfel, fiecare

sunet este pronunţat în mod diferit de

diferiţi vorbitori şi chiar de acelaşi vorbitor

în situaţii diferite. Diferenţele dintre

variantele aceluiaşi sunet au fost stabilite

pe cale experimentală. De exemplu, sunetul

m din cuvintele mic, minune diferă de

cel din mare, mantie sau din mult, munte.

Diferenţele se datorează, în acest caz, influenţei

sunetelor vecine, adică poziţiei

sunetului în cuvânt. Deşi fiecare vorbitor

pronunţă acelaşi sunet în mod diferit,

vorbitorii totuşi se înţeleg. Acest lucru

este posibil graţie faptului că sunetele,

pronunţate în mod diferit, sunt asimilate

unor tipuri bine definite, fiecare tip reprezentând

un anumit fonem. Prin urmare,

fonemele sunt tipuri de sunete specifice

unei limbi, a căror funcţie este diferenţierea

sensurilor cuvintelor apropiate ca

formă.

Spre deosebire de sunet, care este un

fapt al vorbirii, având un caracter concret,

material, fonemul este abstract. De exemplu,

fonemul /a/ se defineşte prin trăsăturile:

anterior, deschis, nelabial. Cele două

entităţi – sunetul şi fonemul – au deci o

natură diferită. Dacă sunetul este o mărime

fiziologică şi acustică, fonemul este

un element funcţional al limbii. Sunetul

reprezintă o realizare a fonemelor care se

materializează în vorbire.

Fonemele, care constituie sistemul fonologic

al unei limbi, sunt limitate ca

număr. Inventarul de foneme propriu unei

limbi poate fi stabilit şi descris prin analiza

cuvintelor. De exemplu, /b/ şi /p/ pot fi

delimitate ca unităţi distincte dacă se poate

demonstra existenţa în limba română a

unor cuvinte diferite ca sens, de felul: bat

şi pat.

I. B.

Fonetica

Compartiment al ştiinţei despre limbă

care studiază latura sonoră a limbii. Obiectul

de cercetare al foneticii sunt sunetele

limbajului articulat (caracteristicile şi

clasificarea sunetelor, modul de combinare

a sunetelor în cuvinte, modificările sunetelor),

accentul şi intonaţia. Spre deosebire

de alte ştiinţe nelingvistice, fizica,

de exemplu, fonetica studiază fenomenele

sonore ca elemente ale sistemului lingvistic,

utilizate la alcătuirea laturii materiale

a cuvintelor şi a propoziţiilor. Esenţa sunetelor

articulate poate fi înţeleasă cu

condiţia să fie luat în considerare rolul

îndeplinit de aceste entităţi în cadrul sistemului

lingvistic, ceea ce se poate obţine

prin corelarea lor cu semnificaţia unităţilor

de limbă

Cercetările de fonetică delimitează patru

aspecte ale sunetului: ● aspectul articulatoriu,

● aspectul acustic, ● aspectul

perceptiv şi ● aspectul funcţional. Primelor

două aspecte ale sunetului le corespund

următoarele secţiuni ale foneticii: ● fonetica

articulatorie (cercetează modul de

rostire a sunetelor şi rolul organelor aparatului

fonator în articularea sunetelor),

● fonetica acustică (studiază producerea

semnalelor acustice ca urmare a funcţionării

aparatului fonator, precum şi proprietăţile

fizice ale sunetelor vorbirii).

Aspectul funcţional al sunetelor este cercetat

de fonetica funcţională, numită cel

mai des fonologie (studiază sunetele din

punctul de vedere al valorii lor funcţionale,

stabilind astfel particularităţile sunetelor

care au rol distinctiv în limba dată).

Alte discipline fonetice delimitate în cadrul

acestei ramuri a lingvisticii sunt: ● fonetica

descriptivă sau sincronică (studiază sistemul

fonetic al unei limbi într-o anumită

etapă, de cele mai multe ori în perioada

contemporană), ● fonetica istorică sau

diacronică (se ocupă de cercetarea evoluţiei

istorice a sistemului fonetic al unei

limbi, încercând să stabilească legile după

care se produc modificările fonetice),

● fonetica experimentală (studiază sistemul

fonetic al limbii cu ajutorul unor metode

şi aparate speciale).

I. B.

Fonologie

Ramură a lingvisticii care studiază aspectul

funcţional al sunetelor. Analizează

rolul sunetelor în mecanismul limbii. Fonologia,

care este numită şi fonetică funcţională,

nu se interesează de natura fiziologică

şi acustică a sunetelor, ci de funcţia

acestora în cuvânt. Sarcina fonologiei

constă în studierea opoziţiilor fonologice

legate într-o anumită limbă de deosebirile

dintre sensurile cuvintelor şi ale formelor

gramaticale.

I. B.

Formarea cuvintelor

Procedeu prin care se obţin unităţi lexicale

noi din elementele existente în

limbă. Există următoarele procedee de

formare a cuvintelor: ● derivarea, ● compunerea

şi ● conversiunea. În acelaşi

timp, după clasa morfologică la care se

raportează cuvântul derivat, se delimitează

următoarele tipuri de formare a cuvintelor:

formarea substantivelor, formarea

adjectivelor, formarea adverbelor, formarea

verbelor.

I. B.

Formă absolută a verbului

Formă caracteristică verbelor tranzitive

folosite absolut. Vizează cazurile când

complementul direct al unui verb tranzitiv,

conţinut latent în semantica lui, poate

să rămână neexprimat, el fiind uşor subînţeles

în context. De exemplu, în enunţurile

Elevul citeşte / învaţă. verbele sunt folosite

absolut, adică fără complement direct,

care se subînţelege (o carte / temele).

E. C.

Formă analitică

Formă flexionară a unui cuvânt în care

valorile gramaticale sunt exprimate prin

mijloace analitice (articole, prepoziţii,

adverbe sau verbe auxiliare). Specific

pentru astfel de mijloace de exprimare a

semnificaţiilor gramaticale este faptul că

ele nu fac corp comun cu cuvântul pe care

îl însoţesc. În limba română, se exprimă

prin forme analitice gradele de comparaţie

ale adjectivelor şi adverbelor (mai

bun, cel mai bun, foarte bun), unele timpuri

verbale, calificate drept forme compuse:

perfectul compus (am venit), viitorul

indicativ (am sa vin) şi toate timpurile

diatezei pasive (eşti căutat, erai căutat, ai

fost căutat, vei fi căutat) etc. Asemenea

forme, mai ales în cazul flexiunii verbale,

se numesc şi forme compuse. Se opune

formei sintetice.

E. C.

Formă flexionară

Înfăţişare luată de un cuvânt pentru a

exprima anumite valori gramaticale. Orice

cuvânt flexibil este reprezentat printr-o

mulţime de forme, de exemplu: carte,

cărţi, cartea, cărţile, cărţii, cărţilor etc.

Formele flexionare ale unui cuvânt diferă

una de alta prin sensul lor gramatical. De

exemplu, cele două forme ale cuvântului

casă (casă – case) denumesc unul şi acelaşi

obiect (ceea ce se confirmă prin prezenţa

unui radical comun cas-), însă diferă

prin faptul că forma casă desemnează

un singur exemplar, iar forma case mai

multe exemplare ale aceluiaşi obiect.

Aceste sensuri suplimentare (un exemplar

/ mai multe exemplare), care se adaugă

sensului lexical al cuvântului, sunt sensuri

gramaticale. Iar mijloacele folosite pentru

exprimarea lor (-ă / -e) sunt calificate

drept mijloace gramaticale.

Există următoarele mijloace de alcătuire

a formelor flexionare ale cuvintelor:

● mijloace sintetice: afixele (sufixele

gramaticale şi desinenţele), însoţite

uneori şi de alternanţa sunetelor, articolul

hotărât şi ● mijloace analitice: unele articole

(nehotărât, genitival şi adjectival),

adverbele şi locuţiunile adverbiale din

componenţa gradelor de comparaţie (mai,

foarte, foarte puţin), verbele auxiliare,

uneori în aceasta categorie sunt incluse şi

unele prepoziţii (prepoziţia pe de la acuzativ

şi prepoziţia la folosită pentru exprimarea

valorii cazuale de dativ).

I. B.

Formă gramaticală Vezi Formă flexionară.

Formă sintetică

Formă flexionară a unui cuvânt constituită

din unul sau mai multe afixe gramaticale

ataşate radicalului. Asemenea forme

se mai numesc şi forme simple, de

exemplu, forma de imperfect mergeam

care este o formă sintetică în comparaţie

cu forma perfectului compus am mers,

formă analitică incluzând în structura sa

un verb auxiliar.

E. C.

Formă-tip

Formă flexionară care este considerată

reprezentativă pentru un cuvânt din clasa

cuvintelor flexibile; formă prin care un

cuvânt este prezentat ca unitate lexicală

fiind înregistrat în dicţionar. În limba română

formele-tip ale părţilor de vorbire

flexibile sunt: ● forma de N. sg. neart.

pentru substantive; ● forma de N. sg. m.

pentru adjective, articole, numerale, pronume;

● forma de infinitiv pentru verbe.

I. B.

Frază

În tradiţia sintaxei româneşti, într-o ierarhie

a unităţilor sintactice, reprezintă

cea mai extinsă unitate sintactică, fiind

alcătuită din minimum două propoziţii. Se

distinge prin autonomie sintactică şi de

comunicare. După tipurile de relaţii care

se stabilesc între propoziţiile componente,

se disting următoarele specii de frază:

● fraze formate prin coordonare, dacă

relaţiile dintre propoziţii sunt numai de

coordonare (Apa trece, 1 / pietrele rămân. 2 /);

● fraze formate prin subordonare, dacă

relaţiile dintre propoziţiile componente

sunt numai de subordonare, existând deci

una sau mai multe propoziţii regente şi

una sau mai multe propoziţii subordonate

(de exemplu, Mă gândeam la vremea 1 /

ând am cutreierat cu tine aceste locuri. 2 /

(M. Sadoveanu); ● fraze mixte, în care

apar şi raporturi de coordonare, şi raporturi

de subordonare: Stau câteodată 1 / şimi

aduc aminte 2 / ce vremi şi ce oameni

mai erau în părţile noastre… 3 / (I. Creangă).

Pentru ultimele două tipuri de fraze,

organizarea sintactică se realizează în

jurul propoziţiei / propoziţiilor principale,

subordonatele constituind expansiuni ale

componentelor din principală. În unele

studii, termenul frază este fie substituit,

fie echivalent, fie utilizat concomitent,

fără nici un fel de distincţie, cu cel de

enunţ. Mai mulţi cercetători numesc frază

orice şir de cuvinte organizate conform

regulilor sintactice (fără a delimita între

propoziţie şi frază), iar enunţ realizarea

unei fraze într-o situaţie de discurs determinată,

actualizată. Astfel, enunţuri diferite

ale aceleiaşi fraze pot avea în general

sensuri total diferite

E. U.

Gen

Categorie specifică substantivului, adjectivului,

unor pronume şi numerale.

Genul include trei valori: masculin, feminin,

neutru. Substantivele nu-şi schimbă

forma după genuri, ele se împart în trei

clase, fiind de trei genuri: ● substantive

masculine (om, bărbat, leu, munte, brad),

● substantive feminine (fată, femeie, masă,

casă, floare) şi ● substantive neutre

(teatru, tren, creion, tablou, obicei).

Deşi la unele substantive (cele animate)

genul gramatical este motivat parţial

în raport cu genul natural, la substantiv

genul reprezintă, în primul rând, o caracteristică

formală. Genul este important

pentru declinarea substantivului, pentru

acordul lui cu determinanţii săi de tip adjectival

şi pentru substituirea lui prin pronume.

Fiecare substantiv poate face parte

doar dintr-o singură clasă flexionară.

Acelaşi substantiv nu poate varia după

gen. El este fie masculin, fie feminin, fie

neutru. Repartizarea substantivelor după

genuri se face în funcţie de capacitatea lor

de a apărea în anumite contexte: un – doi

sau acest – aceşti (pentru substantivele

masculine), o – două sau această – aceste

(pentru substantivele feminine), un – două

sau acest – aceste (pentru substantivele

neutre).

Genul este marcat cu ajutorul sufixelor

lexicale şi al desinenţelor, însoţite uneori

de alternanţe fonetice. La forma de nominativ-acuzativ

singular nearticulat, substantivele

celor trei genuri au următoarele

terminaţii: ● substantivele masculine: consoană

(nuc, lup), -u (codru, leu), -e (frate,

rege), -i (tei, unchi), -ă (tată); ● substantivele

feminine: -ă (casă, ţară), -e (mare,

floare), -a (basma, nuia), -ea (lalea,

stea), -i (zi); ● substantivele neutre: consoană

(mal, vânt), -u (lucru, fluviu), -i

(grai, unghi), -e (nume).

Genul substantivelor este indicat în

dicţionare. În practica analizei gramaticale,

el poate fi identificat şi cu ajutorul perechilor

de numerale sau de adjective demonstrative:

● pentru substantivele masculine:

un – doi / acest – aceşti (elev –

elevi); ● pentru substantivele feminine: o

– două / această – aceste (carte – cărţi);

● pentru substantivele neutre: un – două /

acest – aceste (caiet – caiete).

La o parte din substantivele animate se

poate constata o anumită corelaţie între

genul lor gramatical şi sexul fiinţei desemnate.

Din acest punct de vedere, se

disting următoarele clase de substantive:

● substantive cu genul motivat. La aceste

substantive, între genul lor şi sexul fiinţei

există o corespondenţă. Ele exprimă distincţia

dintre cele două sexe cu ajutorul

perechilor de cuvinte care se pot caracteriza

prin: a) rădăcini diferite: cocoş – găină,

armăsar – iapă, băiat – fată, unchi –

mătuşă; b) sufixe diferite: leu – leoaică,

croitor – croitoreasă, curcă – curcan,

broască – broscoi; ● substantive cu genul

nemotivat. Din această categorie fac parte

toate substantivele inanimate: munte – s.

m., şosea – s. f., telefon – s. n. Genul unor

asemenea substantive nu are nicio legătură

cu semnificaţia lor. Nu putem, de

exemplu, explica, din punct de vedere

semantic, de ce cuvântul perete este un

substantiv masculin, iar masă este de genul

feminin.

În această clasă intră şi o parte din

substantivele animate. Acestea denumesc,

printr-o singură formă, fiinţele de ambele

sexe. După genul lor gramatical ele pot fi:

● masculine: elefant, şoarece, ţânţar, viezure,

ministru, inginer; ● feminine: albină,

balenă, furnică, veveriţă, cunoştinţă,

rudă, victimă.

Genul a apărut iniţial la substantivele

animate la care reflectă opoziţia naturală

de sex, iar la celelalte substantive se explică

prin analogie cu primele.

La adjectiv genul este rezultatul acordului

adjectivului cu substantivul. Se

marchează prin desinenţe specifice comune

şi categoriilor de număr şi caz ale

adjectivului.

I. B.

Genitiv

Caz subordonat al substantivului, specific,

de asemenea, cuvintelor din clasa

numelui: pronume, adjectiv, numeral.

Apare în contexte de tipul: casa, cartea,

bucuria… cuiva. Răspunde la întrebările:

al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui? Genitivul

la substantive este cazul care subordonează

un nume faţă de un alt termen regent

nume: cămaşa băiatului, directorul şcolii,

crengile copacului. Din punct de vedere

formal, genitivul, de cele mai multe ori,

este omonim cu dativul. Se deosebeşte de

acesta prin utilizare (admite prezenţa prepoziţiilor,

în ce priveşte topica, este postpus

verbului) şi prin valorile exprimate.

Genitivul se exprimă cu ajutorul următoarelor

mijloace: ● articolul substantival

hotărât şi cel nehotărât (cartea elevului,

caietul unui elev); ● desinenţa la substantivele

şi adjectivele feminine (nota unei

eleve harnice, mirosul unei flori frumoase);

● articolul genitival folosit în anumite

condiţii sintactice pentru a marca genitivul

diferenţiindu-l de dativ (o carte a

elevului, un pix al studentului).

La substantiv şi la părţile de vorbire

folosite cu valoare substantivală, genitivul

este unul dintre cazurile care se poate

construi cu prepoziţie sau fără prepoziţie.

Substantivul în genitiv fără prepoziţie

are ca termen determinat un substantiv

şi poate îndeplini funcţiile sintactice

de: ● atribut: Pe urmă privirile copiilor

se întorc spre mama lor. (Camil Petrescu);

● nume predicativ: Cartea este a

profesorului.; Lucrarea cea mai reuşită a

fost a studentului anului trei.

Genitivul este cerut de prepoziţiile

primare: asupra, contra şi de prepoziţiile

formate prin conversiunea altor părţi de

vorbire: dedesubtul, dinaintea, dinapoia,

dindărătul, înaintea, înapoia, îndărătul,

înăuntrul, împrejurul, împotriva, precum

şi de locuţiunile prepoziţionale al căror

ultim element este un substantiv articulat

hotărât (-l, -a): în dreptul, în mijlocul, în

timpul, în vremea, la începutul, din cauza,

în ciuda, cu ajutorul, în privinţa, în afara,

cu excepţia etc. Substantivul în cazul genitiv

precedat de o prepoziţie sau de o

locuţiune prepoziţională poate fi: ● nume

predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.;

● atribut: Într-o clipire toată fiinţa

lui Titu se schimbă într-o ură cumplită

împotriva învăţătorului. (L. Rebreanu);

● complement indirect: Şi se repezi ca

un uliu asupra cumnatului. (M. Preda);

Roma îşi aţinteşte privirea asupra Daciei.

(Al. Vlahuţă); ● complement instrumental:

Cu ajutorul unei oglinzi fermecate,

cavalerul găsi comoara. (M.

Eliade); ● complement circumstanţial: a)

de loc: Totuşi, când am ajuns în dreptul

casei m-am oprit şi n-am avut curaj să

pătrund. (O. Paler); c) de timp: Tinerii,

asupra toamnei, se suiseră în munte, cu

alţi tovarăşi şi cu măgăruşii, pe poteci pe

care numai ei pe lume le ştiau. (M. Sadoveanu);

În timpul zilei nu-l putea descoperi

nimeni. (I. Teodoreanu); d) de cauză:

Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului.

(O. Paler); e) de scop: Instinctul

politic, devenit artă, canalizează

toate energiile în vederea obţinerii unui

câştig maxim. (Em. Cioran); ● condiţional:

În cazul unui incendiu toţi trebuie să

părăsească încăperea.● concesiv: Numai

eu eram crunt, în ciuda sentimentului de

sărbătoare care mă stăpânea. (M. Preda);

● de relaţie: Noroc că în privinţa lemnelor

satul era liniştit. (V. Voiculescu); Cel

puţin în privinţa aşteptării are dreptate.

(O. Paler); ● opoziţional: În locul amintirilor,

care oricât tot îi aduceau un început

de zâmbet, vine tristeţea. (I. Teodoreanu);

● de excepţie: Şi suferă că, în

afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră

trandafirii, udaţi de două ori pe zi,

dimineaţa şi seara, în lunile de secetă.

(O. Paler).

Funcţia de bază a genitivului este cea

de atribut. Folosit în această funcţie sintactică,

genitivul poate exprima diferite

valori, dintre care cele mai importante

sunt: genitivul posesiv (valoare generală

cu diverse nuanţe): casa bunicului, găina

vecinului; genitivul subiectiv (determină

un nume de agent şi denumeşte subiectul

unei acţiuni): plecarea trenului, mişcarea

stelelor; genitivul obiectiv (determină un

nume de agent şi denumeşte obiectul unei

acţiuni): cucerirea cosmosului, examinarea

bolnavului; genitivul termenului calificat:

înălţimea muntelui, gravitatea situaţiei;

genitivul partitiv: piciorul mesei,

ramurile copacului; genitivul superlativ

(este echivalent cu gradul superlativ):

minunea minunilor, voinicul voinicilor;

genitivul denumirii sau genitivul apozitiv:

ţara Moldovei, cetatea Sorocii.

Pentru exprimarea raportului de genitiv

la unele cuvinte invariabile după caz

(unele numerale, substantive cu sens colectiv

etc.) se folosesc construcţii prepoziţionale

ale acuzativului. În componenţa

acestor construcţii echivalente cu genitivul

intră prepoziţia a (o mama a doi copii).

I. B.

Gerunziu

Mod nepersonal şi nepredicativ al verbului

care semnifică un proces în desfăşurare:

Mergea fredonând o melodie.; Terminând

lucrul, a plecat acasă. Distinctivă

pentru gerunziu (îl opune altor moduri),

această trăsătură semantică îl apropie de

adverb. Este o formă verbală cu un comportament

dublu, prezentând caracteristici

de natură verbală, dar şi trăsături ale altor

părţi de vorbire: adverb, adjectiv, nume.

Din punct de vedere formal, marca gerunziului

sunt sufixele -ând şi -ind, aşezate

după tema prezentului. Pentru constituirea

formei negative, gerunziul recurge

la prefixul negativ ne-, formând cu acesta

un singur cuvânt: nevăzând, neştiind, nedormind

etc. Chiar şi atunci când este

însoţit de adverbul mai, se scrie într-un

cuvânt: nemaiauzind, nemaivorbind (Nemaiavând

răbdare să aştepte, a plecat.).

O marcă suprasegmentală a gerunziului în

planul expresiei este accentul, care cade

întotdeauna pe sufixele gerunziului: lucrând,

văzând, mergând, citind, coborând.

Gerunziul funcţionează şi ca element

formativ în structura prezumtivului prezent

(va fi aşteptând), precum şi în cele

de prezent al conjunctivului prezumtiv

(să fi aşteptând), al condiţionalului prezumtiv

(ar fi aşteptând) şi al infinitivului

prezumtiv (a fi aşteptând).

Deşi în raport cu verbul îşi pierde capacitatea

de a îndeplini funcţia de predicat

şi de a exprima distincţii de timp, persoană

şi număr, preluând, de obicei, semnificaţia

modală şi temporală a verbului

regent, gerunziul are toate complinirile

verbului: are subiect (de regulă, comun cu

al verbului): Aşteptăm verdictul tremurând

de frică., dar poate avea şi subiect

propriu (Operându-l un medic renumit,

Ion s-a vindecat repede.); îşi păstrează

recţiunea verbală, adică se combină cu

formele neaccentuate ale pronumelui (Văzându-se

scăpat din închisoare, o luă la

fugă., Revăzându-şi copiii, mama s-a bucurat.);

poate fi tranzitiv (Citind cartea,

lua note.) sau intranzitiv (Mergând repede,

nu m-a observat.); participă la opoziţiile

de diateză (adormindu-l – activ, fiind

adormit – pasiv); poate exprima persoana

(în construcţii absolute: Mama fiind ocupată,

am făcut eu curat în casă.)

Paralel cu comportamentul verbal, gerunziul

are şi un comportament sintactic

similar cu al adverbului. El determină un

verb îndeplinind funcţia de complement

circumstanţial de diferite tipuri (de mod,

de timp, de cauză, concesiv, condiţional,

instrumental etc.). Valoarea de adverb

apare pregnant în aşa-numitele construcţii

absolute de tipul Acestea fiind zise, am

plecat. Când apare ca determinant al numelui,

gerunziul are valoare atributivă:

Am văzut un copil plângând., Admir florile

îmbobocind. Gerunziul poate determina

şi un substantiv acordându-se cu acesta în

gen, număr şi caz: lebădă murindă, mâini

tremurânde. În această ipostază gerunziul

trece, prin conversiune, în clasa adjectivului.

Prin intermediul valorii adjectivale,

în urma unui proces de substantivare, prin

articol, gerunziul poate obţine valoare de

substantiv: Muribundul era înconjurat de

rude. În construcţiile în care gerunziul

îndeplineşte funcţia de complement predicativ

al obiectului, are o dublă subordonare,

faţă de verb şi faţă de nume: L-am

auzit spunând că pleacă. În construcţiile

în care gerunziul apare în poziţia de complement

necircumstanţial Aud tunând. sau

de subiect Se aude tunând. el are valoare

nominală. Aşadar, comportamentul sintactic

(de regent şi de subordonat) al gerunziului

îl situează în paradigma verbală,

nu în cea nominală.

E. C.

Grad de comparaţie

Categorie gramaticală a adjectivelor şi

a adverbelor care exprimă intensitatea însuşirii

unui obiect sau gradul de manifestare

a unei acţiuni sau stări. Este o categorie

care se realizează printr-un sistem de opoziţii

constituit din trei membri: ● gradul

comparativ (de superioritate, de egalitate,

de inferioritate): mai bun, tot aşa de bun,

mai puţin bun; ● gradul superlativ relativ

(de superioritate, de inferioritate): cel mai

bun, cel mai puţin bun; ● gradul superlativ

absolut (de superioritate, de inferioritate):

foarte bun, foarte puţin bun.

Gradele de comparaţie se exprimă cu

ajutorul unor mijloace analitice. Ele se

formează de la forma-tip a adjectivului

(numită tradiţional gradul pozitiv), la care

se adaugă: adverbele mai şi foarte, locuţiunea

adverbială mai puţin şi articolul

adjectival cel, cea, cei, cele. Aceleaşi

mărci sunt folosite şi pentru exprimarea

gradelor de comparaţie ale adverbelor, cu

singura deosebire că în cazul lor se foloseşte

forma invariabilă a articolului adjectival

cel. Să se compare: El este cel mai

bun elev din clasă.; Ea este cea mai bună

elevă din clasă., dar: El învaţă cel mai

bine din clasă.; Ea învaţă cel mai bine

din clasă.

Gradul de intensitate al unei însuşiri se

stabileşte în cadrul unei comparaţii care

include doi termeni: termenul comparat şi

reperul comparaţiei (Ion este mai înalt

decât Mihai., Marea este mai adânca decât

lacul.). Intensitatea unei însuşiri comparate

se poate manifesta în acelaşi grad

(tot aşa de frumos) sau în grade diferite

(mai frumos, mai puţin frumos). Prin urmare,

raportul stabilit între intensităţile

comparate poate fi de egalitate (tot aşa de

deştept) sau de inegalitate, adică de superioritate

(mai deştept, cel mai deştept,

foarte deştept) şi de inferioritate (mai puţin

deştept, cel mai puţin deştept, foarte

puţin deştept).

Evaluarea comparativă a intensităţii

unei însuşiri poate fi realizată: ● în raport

cu intensitatea prezentată de aceeaşi însuşire

la un alt obiect (situaţie în care se

compară două obiecte diferite): Muntele

este mai înalt decât dealul. În acest

exemplu obiectele care se compară sunt

muntele şi dealul, iar însuşirea comună,

care caracterizează în grade diferite aceste

două obiecte, este înălţimea lor; ● în

raport cu intensitatea însuşirii la acelaşi

obiect văzut în împrejurări diferite ale

existenţei sale (situaţie în care se compară

acelaşi obiect în împrejurări diferite): De

data asta, fotbaliştii noştri au fost mai

buni ca în meciul precedent. Aici se compară

aceeaşi însuşire a aceluiaşi obiect în

situaţii diferite; ● în cazuri mai rare, în

raport cu o altă însuşire (situaţie în care se

compara două însuşiri diferite ale aceluiaşi

obiect): Pe cât eşti de viteaz, pe atât

eşti de înţelept! (V. Eftimiu). În acest

exemplu se compară două însuşiri – vitejia

şi înţelepciunea – ce caracterizează, în

aceeaşi măsură, o anumită persoană.

Categoria gradelor de comparaţie nu

este proprie tuturor adjectivelor şi tuturor

adverbelor. Ea este admisă doar de adjectivele

care desemnează însuşiri variabile

în raport cu intensitatea. Astfel, este posibilă

formarea gradelor de comparaţie de

la adjectivul mare, deoarece un obiect

poate fi de diferite dimensiuni, însă este

imposibilă formarea gradelor de comparaţie

de la adjectivul zilnic, deoarece nu

există fenomene care ar fi „mai zilnice”

sau „mai puţin zilnice”. Din acest punct

de vedere, se delimitează ● adjective

comparabile (a căror semantică admite

exprimarea măsurii în care un obiect posedă

o însuşire şi deci pot avea grade de

comparaţie) şi ● adjective necomparabile

(prin semantica lor nu presupun o variere

graduală a însuşirii unui obiect). Pot exprima

însuşiri comparabile majoritatea

adjectivelor calitative (bun, cuminte, harnic,

tânăr). Adjectivele relaţionale şi cuvintele

care funcţionează ca adjective nu

pot forma grade de comparaţie.

I. B.

Gramaticalizare

Procedeu de trecere a unui cuvânt autosemantic

într-un morfem gramatical.

Transformarea are ca rezultat trecerea

unui cuvânt cu autonomie lexicală şi sintactică

într-un mijloc gramatical curent şi

lipsit de valori lexicale. Procedeul este

însoţit, de regulă, de un proces de abstractizare

şi desemantizare a unităţii supuse

transformării. Drept exemple de gramaticalizare

ar putea servi cazurile de transformare

a verbelor a fi, a avea şi a vrea

din verbe predicative în instrumente gramaticale,

folosite pentru exprimarea, în

limba română, a categoriilor de diateză,

mod, timp, persoană şi număr. Elementul

supus gramaticalizării îşi poate păstra

forma originară sau poate avea o formă

modificată într-o anumită măsură de cea

de origine, căpătând deci forme specializate

atunci, când apare ca instrument

gramatical. Astfel, verbul a fi este folosit

şi ca verb predicativ, şi ca auxiliar, având

aceeaşi formă. În acelaşi timp, verbul a

avea funcţionează ca auxiliar având forme

specializate, deosebite de cele ale verbului

predicativ (am, ai, a, am, aţi, au).

I. B.

Gramatică

1. Parte componentă a limbii, denumită

şi structură gramaticală. O limbă se

constituie din vocabular (totalitatea cuvintelor)

şi structura gramaticală, care

reprezintă un sistem de reguli privind

structura şi modificările formale ale cuvintelor

în vederea îmbinării lor în propoziţii.

Cuvintele izolate nu pot alcătui o

comunicare. Pentru a servi procesului de

comunicare, cuvintele trebuie să-şi modifice

forma şi să fie combinate în propoziţii

şi fraze. Toate aceste reguli care reglementează

operaţiile de modificare şi

de combinare a cuvintelor constituie

structura gramaticală a limbii. În cadrul

gramaticii se delimitează următoarele

două subsisteme: morfologia şi sintaxa.

Unităţile de bază ale gramaticii sunt: partea

de vorbire, categoria gramaticală, partea

de propoziţie, îmbinarea de cuvinte,

propoziţia şi fraza. Alte categorii specifice

gramaticii sunt: sensul gramatical,

forma flexionară şi relaţia sintactică.

2. Disciplină lingvistică al cărei obiect

de cercetare îl constituie structura gramaticală

a limbii cu cele două niveluri ale

sale: nivelul morfologic şi nivelul sintactic

şi care cuprinde ansamblul de reguli

referitoare la modificarea formei cuvintelor

şi la combinarea acestora în propoziţii

sau fraze. Gramatica urmăreşte descrierea

modalităţilor de modificare a cuvintelor şi

utilizarea lor în propoziţii şi fraze.

Gramatica are două părţi constitutive:

morfologia şi sintaxa. Acestea studiază

fenomenele de limbă dintr-un punct de

vedere specific. Morfologia studiază părţile

de vorbire, stabilind structura cuvintelor

şi regulile de modificare a cuvintelor

în cadrul propoziţiei şi al frazei. Sintaxa

studiază părţile de propoziţie, examinând

modalitatea de îmbinare a cuvintelor în

propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

Gramatica se opune celorlalte compartimente

ale limbii: fonetica, lexicologia.

Spre deosebire de fonetică, al cărei obiect

de cercetare îl constituie unităţile minimale

nesemnificative ale limbii, gramatica

studiază fenomene de limbă care se

caracterizează atât prin planul expresiei,

cât şi prin planul conţinutului (sensurile

gramaticale şi relaţiile sintactice). Faţă de

lexic, care cercetează cuvintele limbii ca

entităţi de sine stătătoare, gramatica studiază

fenomene de limbă care presupun o

organizare pe bază de opoziţii şi care vizează

întregul inventar de cuvinte din

cadrul unei părţi de vorbire. De exemplu,

opoziţia singular / plural caracterizează

absoluta majoritate a substantivelor din

limba română. Pe de altă parte, sensul

cuvintelor este individual, fiecare cuvânt

caracterizându-se printr-o semnificaţie

lexicală proprie.

În funcţie de obiectivele urmărite prin

cercetarea şi descrierea structurii gramaticale

a unei limbi se delimitează mai multe

tipuri de gramatici. Dintre acestea cele

mai importante sunt: ● gramatica descriptivă

– descrie structura gramaticală a limbii

într-un moment dat al dezvoltării sale,

de obicei, în perioada contemporană; o

gramatică descriptivă este în acelaşi timp

şi normativă, ceea ce înseamnă că ea cuprinde

sistemul de reguli puse la baza

uzului lingvistic; ● gramatica istorică –

cercetează structura gramaticală a limbii

în procesul evoluţiei ei istorice, stabilind

originea categoriilor şi a formelor gramaticale,

examinând cauzele şi rezultatele modificării

fenomenelor gramaticale; ● gramatica

comparată – are ca obiectiv compararea

structurii a două limbi sau a mai

multor limbi cu scopul stabilirii unor

asemănări; ● gramatica structurală – presupune

analiza structurilor morfologice şi

sintactice din punctul de vedere al relaţiilor

dintre ele; ● gramatica funcţională –

analizează funcţiile elementelor lingvistice.

I. B.

Grup de cuvinte / sintactic

1. Asociere a două sau a mai multe

cuvinte pe criterii semantice şi gramaticale.

Grupurile sintactice se clasifică în: ●

grupuri libere (sau analizabile), în componenţa

cărora cuvintele manifestă autonomie

semantică şi sintacticomorfologică.

Din punct de vedere semantic,

ele au o matrice proprie, din punct de

vedere sintactic, valenţe specifice, actualizate

în combinaţia dată, iar din punct de

vedere morfologic, proprietăţile propriei

clase pe care o reprezintă, precum şi altele

reclamate de situaţia contextuală, ●

grupuri fixe (sau neanalizabile), numite şi

unităţi frazeologice; în componenţa acestora

apar elemente care şi-au pierdut, parţial

sau total, autonomia semantică şi sintactico-morfologică.

Se caracterizează

lexical prin posibilităţi minime de substituţie

a componentelor; semantic, printr-un

sens unitar al grupului, care nu se constituie

din însumarea sensurilor lexemelor

componente; sintactic, prin pierderea totală

sau parţială a valenţelor proprii şi

prin limitări de topică; morfologic, prin

invariabilitatea unuia sau a mai multor

componente, care, în afara grupului, se

manifestă prin variaţie flexionară. În terminologia

românească, termenul grup

este preferat celui de frază şi celui de sintagmă,

pentru a evita confuzia cu accepţia

tradiţională a termenului frază şi pentru a

face distincţie între grup şi sintagmă.

2. Component al structurii propoziţiei

constituit în jurul unui centru (sau cap) de

grup: verb, nume, adjectiv, adverb, prepoziţie;

coeziunea sintactico-semantică a

grupului este asigurată prin constrângeri

de formă gramaticală (de caz, de prepoziţie,

de topică, de acord), dar şi prin rolurile

semantico-tematice impuse de centru

determinanţilor. În structura unui grup

sintactic, determinanţii se realizează fie

ca nominale (sau adjective, sau adverbe),

fie ca propoziţii subordonate şi construcţii

echivalente (aşa-numitele complemente

propoziţionale.)

A. H.

Grup nominal

Sintagmă având ca centru un nume.

Coeziunea componentelor în grupul nominal

se realizează ● prin acord (casă

albă), ● prin recţiune cazuală (casa părinţilor

– substantivul regent impune atributului

substantival cazul genitiv), prepoziţională

(dependenţa de părinţi – substantivul

regent impune atributului substantival

construcţia cu prepoziţia de),

conjuncţională (renunţarea să mai încerce

– substantivul regent impune propoziţiei

atributive conjuncţia să), ● prin restricţii

de articulare şi de topică (acest

copil – copilul acesta), ● prin utilizarea

articolelor cu rol sintactic de legare a

atributelor de regent (o casă a părinţilor,

articol genitival; casa cea nouă, articol

adjectival). Structura grupului nominal

diferă parţial în funcţie de caracteristicile

gramaticale / semantice ale regentului. De

exemplu, atributul adverbial fără prepoziţie

determină doar substantive comune

abstracte verbale / adjectivale – plecarea

(a pleca) acum, prezenţa (e prezent) aici –

niciodată substantive comune de alt tip,

substantive proprii, pronume ori numerale.

Ordinea relativă a determinanţilor de

tipuri diferite, în limba română contemporană,

este, în general, ● atribut adjectival

– atribut prepoziţional – atribut genitival

(lecţia nouă de gramatică a profesorului,

noua lecţie de gramatică a profesorului),

cu posibilitatea distanţării adjectivului

când dependenţa faţă de regent e clar

marcată prin acordul în gen şi număr

(cursul de gramatică nou al profesorului);

● adjectiv pronominal – adjectiv

propriu-zis (oraşul acela mic, acel oraş

mic); ● atribut genitival – atribut verbal

(sosirea lor până a se însera), ● atribut

adverbial – atribut genitival sau invers

(întrunirea astăzi a noului parlament, întrunirea

noului parlament astăzi); ● atribut

genitival – propoziţie atributivă (îndemnarea

lor să renunţe) etc. Atributele însoţite,

la rândul lor, de determinanţi se plasează

mai ales după atributele fără determinanţi

(participarea astăzi la demonstraţie;

participarea la demonstraţie astăzi

1 decembrie). Uneori topica reflectă

gradul de legătură dintre regent şi atribute:

în general, atributul prepoziţional corespunzător

complementului de agent

precedă alte atribute prepoziţionale (capturarea

armelor de către gardişti cu

complicitatea unor militari), iar atributul

introdus printr-o prepoziţie-regim al regentului

ori prin de cu valoare de subiect

sau de complement direct tinde să urmeze

imediat după regent (adaptarea la situaţie

în scurt timp), chiar în prezenţa atributului

ce redă complementul de agent (acordarea

de premii de către fundaţie). Adesea

criteriul topicii este pragmatic (atributul

plasat imediat după regent exprimă o

informaţie cunoscută, iar cel care îi urmează

exprimă o informaţie nouă) şi / sau

stilistic („focalizarea” unui element prin

inversiune).

A. H.

Grup sintactic analizabil

Grup sintactic care răspunde regulilor

de constituire sintactică, în care fiecare

element component are autonomie lexicală

şi gramaticală, adică actualizează caracteristici

semantice, morfologice şi sintactice

proprii.

A. H.

Grup sintactic neanalizabil

1. Grup fix, unitate frazeologică de tip

locuţional, în cadrul cărora sudura se manifestă

la toate nivelurile: lexical, morfologic

şi sintactic. Drept exemple de grupuri

neanalizabile ar putea fi aduse construcţii

ca: a-şi bate joc, a ţine minte, a

băga de seamă, unde pierderea autonomiei

componentelor priveşte toate nivelurile

limbii.

2. Grup care, la nivelul propoziţiei, îndeplineşte

funcţia sintactică de predicat,

fiind calificat drept predicat verbal compus

(complex). Sudura grupului se manifestă

mai ales la nivelul sintactic, componentele

păstrându-şi autonomia morfologică

şi, uneori, pe cea lexicală. Din această

categorie fac parte grupuri ca: se poate

gândi, era să cad, trebuiau să plece, unde

pierderea autonomiei este parţială, privind

în primul rând nivelul sintactic, dar

neafectându-l pe cel morfologic.

A. H.

Grup verbal

Grup sintactic construit în jurul unui

centru (cap) verbal, la mod personal sau

nepersonal adunând în jurul verbului, prin

constrângeri semantice şi selecţionare,

determinanţii obligatorii (sau complementele).

Centrul grupului verbal poate fi

un verb (Vede o pisică.), o locuţiune verbală

(Mi-a atras atenţia asupra greşelii.),

interjecţie predicativă asimilată verbelor

(Trosc o palmă.). Funcţiile sintactice organizate

în jurul verbului sunt: complement

direct (Citeşte o carte.), complement

indirect în dativ (I-am spus.) sau cu

prepoziţie (Mă tem de lupi.), complement

de agent (cerut de diateza pasivă a unui

verb: A fost văzut de profesor.). Subiectul,

după unii autori, este partea de propoziţie

principală aflată în relaţie de interdependenţă

cu verbul (reflectată în

acord), după alţii, subiectul este subordonat

verbului care îi impune cazul nominativ.

Circumstanţialele sunt compliniri facultative,

exterioare ale verbului şi complementelor

impuse de acesta, dar există

şi situaţii în care apar circumstanţiale

obligatorii impuse de verb (El locuieşte în

Bucureşti.). Elementul predicativ suplimentar

este un determinant facultativ al

verbului, exterior, rezultat din reducerea

unei structuri bipropoziţionale bazate pe

coordonare / subordonare. Într-o situaţie

specială este dativul posesiv, care face

parte simultan din grupul verbal şi din

grupul nominal (Ţi-am găsit jucăria.).

Relaţiile sintactice în cadrul grupului verbal

sunt realizate prin topică, recţiune,

acord, juxtapunere. Cuvintele care apar ca

modificatori ai verbului în cadrul grupului

verbal pot sta în nominativ, acuzativ,

dativ, niciodată însă în genitiv; infinitivul

ca modificator al unui centru verbal apare

mai rar (pot citi, ştie a citi), fiind înlocuit

cu conjunctivul (pot să citesc, ştiu să

scriu). Poziţiile sintactice subcategorizate

de verb (subiect, complement) se pot realiza

ca nominale / forme verbale nepersonale

cu trăsături nominale – infinitiv şi

supin / adjective, adverbe, forme verbale

cu trăsături adjectivale – gerunziu, adjectiv

sau ca propoziţii corespunzătoare

acestor nominale. Fenomene sintactice

specifice în cadrul grupului verbal sunt:

omiterea subiectului exprimat prin pronume;

dublarea clitică; acuzativul prepoziţional;

clitice cu valoare neutră (o, le, -i)

sau stilistică (dativul etic), precum şi fenomene

de sinonimie sintactică.

A. H.

Hiat

Grup de două vocale alăturate care fac

parte din silabe diferite: a-u (a-ur), e-a

(te-a-tru), i-o (bi-o-log), o-o (zo-o-log).

De regulă, hiatul apare în interiorul unui

cuvânt, dar se mai întâlneşte şi un hiat

rezultat din întâlnirea vocalelor din cuvinte

diferite (mai ales la asocierea pronunţării

unui cuvânt monosilabic cu un alt cuvânt):

o ajut, se aude, uite un râu. În limba

vorbită există o tendinţă puternică de

evitare a hiatului. Acest fenomen e cauzat

de modul de rostire a hiatului. Astfel, în

cazul unui hiat se impune întreruperea

curentului fonator, ceea ce constituie o

incomoditate pentru vorbitori. Aceştia

încearcă să evite întreruperea prin intercalarea

unei semivocale între cele două vocale

ale hiatului (poet, în loc de po-et),

prin reducerea hiatului la un diftong

(geo-metrie în loc de ge-o-metrie) sau

chiar la o singură vocală (alcol, zologie,

în loc de alcool, zoologie). Trebuie ştiut

însă că formele rezultate în urma unui

asemenea fenomen sunt considerate neliterare.

I. B.

Imitativ Vezi Interjecţie.

Imperativ

Mod personal al verbului care exprimă

un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte.

Arată certitudinea vorbitorului că acţiunea

verbală se va săvârşi. Imperativul se

apropie de indicativ (în special de semnificaţia

viitorului indicativ), pentru că,

semnificând acţiuni realizabile, sugerează

caracterul indiscutabil al săvârşirii lor:

Taci odată!, Şezi binişor!, Fugiţi mai repede!

Celelalte valori semantice ale imperativului

manifestate prin îndemn (Mănâncă,

mănâncă.), prin sfat (Hai, nu mai

plânge.), prin rugăminte (Adu-mi, te rog,

cartea!) completează conţinutul semantic

al acestui mod.

Imperativul este un mod simplu format

de la tema de prezent a verbului, la

care se adaugă desinenţele de persoană şi

număr. Imperativul pozitiv la pers. 2 sg.

are o formă egală cu prezentul indicativ.

De cele mai multe ori, aceasta coincide cu

pers. 3 sg. prezent indicativ: (el) cântă =

cântă!; (el) citeşte = citeşte! sau cu pers.

2 sg.: (tu) taci = taci!, (tu) mergi = mergi!

Forme neregulate de imperativ au câteva

verbe: a aduce, a conduce, a zice, a prezice,

a face, a preface, a desface, a reface,

a veni, a reveni. Ele au la imperativul

pozitiv pers. 2 sg. forme moştenite din

latină: du, condu, adu, zi, fă (refă, desfă,

prefă), vino, (revino). Imperativul pozitiv

pers. 2 pl. este omonim cu prezentul indicativ

pers. 2 pl.: (voi) cântaţi = cântaţi!

(voi) citiţi = citiţi! Imperativul negativ

pers. 2 sg. are pentru toate conjugările

următorul model: nu + infinitivul prezent:

a dormi → Nu dormi!, a bea → Nu bea!

Imperativul negativ pers. 2 pl. se formează

după următorul model: nu + pers. 2 pl.

prezent indicativ: a dormi → Nu dormiţi!,

a bea → Nu beţi! Marca modului imperativ

este un morfem suprasegmental – intonaţia

specifică, exclamativă. Intonaţia

imperativului variază în funcţie de context

şi poate actualiza o gamă largă de

nuanţe volitiv-hortative: ordin, rugăminte,

sfat, îndemn etc. În scris, intonaţia de la

sfârşitul propoziţiei imperative este marcată

prin semnul exclamării: Pleacă imediat!,

Vino mai repede!, Nu te mişca!

Uneori poate fi folosit şi punctul: Îmbracă-te

elegant., Nu te lăuda prea tare., Nu

săpa groapa altuia.

Modul imperativ nu are timpuri. O

particularitate sintagmatică a imperativului

constă în poziţia lui proclitică faţă de

subiect (de obicei, inclus): Explică tu!,

Cântaţi voi! şi faţă de complementul direct

sau indirect, exprimat prin formele scurte

ale pronumelui personal: Cheam-o., Vizitează-l.,

Spune-i. Uneori este însoţit de

vocativ: Vino tu, Mihai! La verbele pronominale,

pronumele urmează după verbul

la imperativ şi se leagă de acesta prin

cratimă: Du-te mai repede!, Linişteşte-te,

nu mai plânge!

O trăsătură caracteristică a imperativului

este exprimarea opoziţiei pozitiv / negativ

prin forme distincte: cântă / nu cân-

ta; zi / nu zice; mergi / nu merge; vino /

nu veni; mănâncă / nu mânca. În acest

sens imperativul are două serii de forme:

una pozitivă (vino, pleacă, fugi etc.) şi

alta negativă (nu veni, nu pleca, nu fugi

etc.), dar numai la singular. La plural

forma verbală rămâne şi la negativ neschimbată

(veniţi / nu veniţi; plecaţi / nu

plecaţi; fugiţi / nu fugiţi) şi coincide cu

forma de pers. 2 pl. a indicativului prezent

(cu excepţia verbului a fi, unde, spre

deosebire de indicativul sunteţi, forma de

imperativ, atât pozitivă, cât şi negativă,

este fiţi / nu fiţi). Cu pers. 2 sg. a indicativului

prezent coincide imperativul pozitiv

al verbelor de conj. a II-a, cu excepţia

verbului a bea (şezi, cazi, vezi, taci), a

verbelor intranzitive de conj. a III-a

(mergi, treci, crezi, rămâi), a verbelor

intranzitive nesufixate de conj. a IV-a cu

infinitivul în -i (adormi, fugi, şezi) şi a

verbului de conj. I a sta (stai). Nu au

forme pentru modul imperativ verbele a

putea, a vrea, a şti, a durea, a plăcea, a

zace. Pentru a reda nuanţa de imperativ,

se poate folosi conjunctivul acestor verbe:

Să poţi!, Să vrei!, Să ştiţi!

La imperativ, subiectul se realizează

ca subiect inclus, rămânând neexprimat.

În plan semantic, subiectul se caracterizează

prin trăsătura [+Uman] şi trimite

totdeauna spre persoana a II-a a interlocutorului:

Plecaţi (voi)., Pleacă (tu)., Pleacă,

(Ioane).

Modul imperativ se foloseşte şi în locul

altor moduri. Înlocuirea indicativului

prin imperativ, însoţită de schimbarea

pers. 2 şi 3 ale prezentului indicativ prin

pers. 2 sg. a imperativului, reprezintă o

calitate a stilului unui scriitor: Când se

scoală baba în zori, ia nurori dacă ai de

unde. (I. Creangă). Imperativul imprimă

textului dramatism şi vioiciune. Alte moduri

care pot fi folosite în locul imperativului

sunt: conjunctivul: Să mergem! (posibil

şi fără să), folosit în urări: Trăiască

pacea pe pământ! sau în imprecaţii: Ducă-se

pe pustii! şi prezentul indicativului:

Tu stai de pază!, Voi faceţi un plan de

acţiuni!

E. C.

Imperfect

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune trecută, neîncheiată. Imperfectul

este un timp simplu, cu structură

sintetică. Se formează cu ajutorul sufixelor

imperfectului: ● -a la verbele de conjugarea

I (cu excepţia verbelor a îngenunchea,

a veghea, a împerechea, a întortochea)

şi a IV-a în -î şi ● -ea la verbele de

conjugarea a II-a, a III-a (cu excepţia lui

a scrie) şi a IV-a în -i. Desinenţele sunt

aceleaşi pentru toate verbele: (-m, -i, -ø, -

m, -ţi, -u).

Din punct de vedere semantic, imperfectul

se caracterizează prin faptul că redă

valori aspectuale: durativ, iterativ, continuu.

Folosit independent, imperfectul este

un timp absolut: Pe atunci eram student.

În cadrul unei fraze, are valoarea unui

timp de relaţie: Eram student la drept,

când el îşi susţinea teza de doctor. În

funcţie de context, imperfectul mai are

următoarele valori: ● valoare de perfect

compus (aşa numitul imperfect narativ),

fiind utilizat în formula introductivă din

basme (Era odată o babă şi un moşneag.)

şi în poezia populară cu un efect stilistic

pronunţat (Bine vorba nu sfârşea, / Buzduganul

se-nvârtea, / Ca un vultur s-

abătea, / Pe păgâni îi şi turtea. (V. Alecsandri);

● valoare de prezent (Aici îmi

erai?); ● valoare iterativă (Plângea deseori.);

● valoare de imperfect al modestiei

(Voiam să te rog ceva.).

E. C.

Impersonalizare

Tip de recategorizare sintagmatică a

verbelor. Trecere a unui verb personal în

clasa verbelor impersonale prin modificarea

numărului de actanţi implicaţi de

structura semantico-sintactică a verbului:

Cerul se întunecă. → Afară se întunecă.,

Această floare miroase plăcut. → Miroase

a liliac. Prima construcţie este personală,

având subiect, cea de a doua devine

impersonală prin suprimarea subiectului.

Pentru verbele tranzitive, impersonalizarea

se realizează prin pasivizare, adică

prin pierderea subiectului (agent) şi trecerea

obiectului (pacient) în poziţie de subiect:

Profesorul anunţă notele. → Se

anunţă notele. Pentru cele intranzitive, se

aplică o transformare specială, numită

impersonală: Copiii dorm bine la aer curat.

→ Se doarme bine la aer curat.

E. C.

Inanimat

Trăsătură semantică distinctivă (sem)

cu care se operează la descrierea semantică

(analiza componenţială) a substantivelor.

Semul inanimat se conţine în structura

semantică a substantivelor care denumesc

obiecte, lucruri. Cu alte cuvinte,

inanimat este componenta sensului unui

cuvânt din clasa substantivului. De exem-

plu, substantivele copac, uşă, casă, carte,

caiet sunt inanimate.

E. C.

Incoativ

Valoare aspectuală a verbului prin care

se indică începutul acţiunii, sau iminenţa

acesteia. În absenţa unui sufix incoativ

(ca în latină -sc- din floresco, -ere

„a începe să înflorească”), româna exprimă

aspectul incoativ lexical, prin verbe

incoative, numite şi semiauxiliare de aspectualitate:

a începe, a se apuca, a prinde,

a trage etc. care, în construcţie cu un

alt verb, exprimă începutul unei acţiuni

sau o acţiune pe punctul de a se realiza:

începe să ningă, se apucă de învăţat, se

pune pe lucru, prinde a râde, stă să cadă,

dă să plece, trage să moară.

E. C.

Indicativ

Mod personal şi predicativ al verbului,

exprimând o acţiune reală, sigură, care s-a

desfăşurat în trecut, se desfăşoară în prezent

sau se va desfăşura în viitor: lucrează,

a lucrat, va lucra. Prin valoarea sa de

bază, indicativul se opune tuturor celorlalte

moduri. Cu ajutorul modului indicativ,

vorbitorul îşi exprimă certitudinea

privind realizarea acţiunii verbale; descriind

acţiunea verbală ca pe un fapt real,

obiectiv care se desfăşoară în cele trei

planuri temporale: prezent, trecut şi viitor.

Semnificaţia modală a indicativului

se realizează în comunicare printr-un ansamblu

de forme proprii flexiunii verbale,

organizat în 7 timpuri: prezent, perfect

compus, imperfect, perfect simplu, maimult-ca-perfect,

viitor şi viitor anterior.

Din punct de vedere structural, modul

indicativ include ● timpuri simple (prezent,

imperfect, perfect simplu, mai-multca-perfect)

şi ● timpuri compuse (perfect

compus, viitor, viitor anterior).

Pe lângă valorile temporale propriuzise,

timpurile indicativului exprimă opoziţia

aspectuală fundamentală perfectiv /

imperfectiv (sau nonperfectiv). Timpurile

prezent, imperfect şi viitor redau valoarea

aspectuală imperfectiv, iar perfectul compus,

mai-mult-ca-perfectul şi viitorul anterior

se caracterizează prin valoarea aspectuală

perfectiv.

Punctul de reper în raport cu care se

constituie relaţiile de simultaneitate, de

posterioritate şi de anterioritate este momentul

vorbirii. Acest mod este lipsit de o

valoare apreciativ-subiectivă, fiind, de

fapt, neutru din punctul de vedere al modalităţii.

Celelalte moduri, descriind acţiunea

verbală, o prezintă ca fiind posibilă,

condiţionată, presupusă, dorită, deci ireală.

Indicativul este un mod nemarcat în

planul expresiei. Se caracterizează prin

absenţa în structura sa a unui indice formal

specializat pentru marcarea sensului

gramatical de indicativ, cum este să la

conjunctiv (să citesc), formele specializate

ale auxiliarului a avea la condiţional

(aş citi) şi intonaţia la imperativ (Citeşte!).

Se consideră că indicativul are marca

zero care îl deosebeşte de celelalte moduri.

Formele indicativului pot exprima valori

semantice ale altor moduri. Întrebuinţat

în subordonate introduse prin dacă

(sau de) şi în regentele lor, imperfectul

modului indicativ exprimă acţiuni a căror

înfăptuire depinde de o condiţie, adică

redă conţinutul modului condiţional.

Enunţul Dacă tăceai, filozof rămâneai.

este identic din punct de vedere semantic

cu Dacă ai fi tăcut, ai fi rămas filozof.

Pronunţate cu intonaţia specifică imperativului,

formele prezentului indicativ

(pers. 2) exprimă conţinutul semantic al

modului imperativ: Te prezinţi imediat la

decanat! Stingi lumina şi te culci! La nivel

sintactic, verbul la indicativ ocupă

constant poziţia de predicat. În special,

este utilizat în propoziţiile principale şi

enunţiative (dar se foloseşte şi în subordonate,

în enunţuri interogative, iar, în

unele situaţii, şi în cele hortative), fiind

un mod independent. Indicativul se întâlneşte

în toate stilurile limbii române literare.

E. C.

Inerenţă

Tip de relaţie sintactică care se poate

stabili între părţile de propoziţie principale

– subiect şi predicat; se caracterizează

prin coocurenţa obligatorie a celor doi

constituenţi, fiecare implicându-se unul

pe altul, iar formal, prin restricţii bilaterale:

subiectul impune predicatului acordul

şi predicatul impune, la rândul său, subiectului

forma cazului nominativ. Sinonim:

interdependenţă.

A. H.

Infinitiv

Mod nepersonal şi nepredicativ al verbului,

denumind acţiunea sau starea exprimate

de verb fără a face vreo referire la

subiect. Este forma-tip a verbelor în care

ele sunt înregistrate în dicţionare.

Forma infinitivului este alcătuită din

prepoziţia a şi tema infinitivului: a afla, a

100

bea, a scrie, a dormi, a coborî. În cadrul

infinitivului se vorbeşte de un morfem

discontinuu: a ...a; a ...ea; a ...e; a ...i; a

...î, atribuindu-i-se prepoziţiei a o funcţie

specială, acea de morfem liber al infinitivului.

Reprezentând forma în care verbul

se aseamănă cu substantivul, infinitivul se

defineşte prin trăsături substantivale şi

verbale.

Trăsăturile verbale ale infinitivului

sunt următoarele: ● are forme temporale

(prezent şi trecut) şi de diateză: a scrie –

a fi scris, a stima – a fi stimat; ● uneori

realizează funcţia de predicat: A se respecta

indicaţiile medicului.; ● păstrează

regimul verbului şi poate primi toate

complinirile acestuia: complemente directe,

indirecte şi complemente circumstanţiale:

A-i cinsti pe părinţi este o datorie.,

A-i ajuta pe alţii înseamnă a fi altruist., a

suspina adânc.; Poate avea şi subiect

propriu: Vine vremea de a pricepe omul

ce-i bine şi ce-i rău. (I. Creangă), ● poate

fi însoţit de un pronume neaccentuat reflexiv:

a-şi cumpăra un costum.; A se

spăla pe dinţi.; ● intră în componenţa

unor timpuri şi moduri (viitorul, condiţionalul

prezent).

Trăsăturile substantivale ale infinitivului

îi permit să realizeze toate funcţiile

sintactice proprii acestei părţi de vorbire:

subiect: A ierta e uşor, a uita e greu.; atribut:

Dorinţa de a învăţa era mare.; complement

direct: Cu înţelegere şi voie bună

putem face multe.; complement indirect:

Muncim pentru a trăi mai bine. Cu toate

acestea, infinitivul nu acceptă morfeme

de caz şi de articulare, nici determinanţi

de tip adjectival.

Infinitivul intră în structura unor construcţii

cu valoare circumstanţială, numite

construcţii infinitivale. Aceste construcţii

se izolează când stau înaintea predicatului:

Fără a lua medicamente, s-a vindecat.

În limba română există şi un infinitiv

lung, formă moştenită a infinitivului, care

s-a substantivat complet în limba actuală,

primind mărcile de articulare şi de caz ale

substantivului, precum şi vecinătatea unui

adjectiv, cu care se acordă: Există mai

multe criterii de clasificare a propoziţiilor.

Raportarea lui la clasa verbului nu se

justifică decât atunci când apare în limba

română veche sau ca un arhaism în limba

populară şi în unele imprecaţii şi blesteme.

În limba română contemporană există

o puternică tendinţa de înlocuire a infinitivului

prin conjunctiv. De exemplu Este

necesar a respecta regimul alimentar. →

Este necesar să respectăm regimul alimentar.

Această tendinţă se observă mai

ales în limba vorbită.

E. C.

Instrument

Rol semantic (sau funcţie semantică)

atribuit(ă) de verb determinantului care

desemnează instrumentul cu ajutorul căruia

se înfăptuieşte acţiunea verbului.

Elevul scrie cu pixul. Este caracteristic

verbelor de acţiune. A fost remarcată

compatibilitatea şi coocurenţa cu un

Agent în structura de roluri a verbului.

Verbele care acceptă un Agent, acceptă şi

un Instrument (Ea tricotează cu andrelele

/ desenează cu pensula / taie cu toporul.).

De regulă, Instrumentul este caracterizat

prin trăsătura semantică [+ Inanimat],

însă uneori argumentul cu rolul semantic

Instrument poate desemna şi o fiinţă prin

intermediul căreia are loc acţiunea: A devenit

medic datorită profesorilor. sau

chiar o acţiune care face posibilă realizarea

altei acţiuni: A învăţat să danseze

exersând. Instrumentul apare ca actant

actualizat explicit când este exterior verbului.

Există însă o clasă de verbe cu semul

Instrument încorporat în matricea lor

semantică: a arginta, a ardeia, a cântări,

a mătura, a mobila, a parfuma etc. În

acest caz, actantul cu rol semantic Instrument

are o actualizare implicită. După

raportul existent între subiect şi instrument,

se face deosebire între ● un instrument

alienabil, care poate fi detaşat de

agent (Scrie cu creionul.) şi ● un instrument

inalienabil, care nu poate fi detaşat

de agent (Frământă aluatul cu mâinile.).

E. C.

Instrument gramatical

Cuvânt care exprimă un sens gramatical,

spre deosebire de cuvintele autosemantice

care se caracterizează printr-un

sens lexical. Reprezintă o marcă gramaticală

(morfologică sau sintactică) care

funcţionează în limbă numai cu rol gramatical.

Spre deosebire de cuvintele autosemantice,

care se folosesc cu funcţie

nominativă desemnând anumite obiecte,

însuşiri, procese, fenomene din realitate,

instrumentele gramaticale sunt nişte elemente

care, ca rezultat al unui proces de

abstractizare şi de gramaticalizare, şi-au

pierdut, parţial, autonomia, fiind numite

şi cuvinte vide sau cuvinte gramaticale. În

acelaşi timp, cu toate că fac parte din aceeaşi

clasă delimitată pe baza criteriului

funcţional, instrumentele gramaticale se

definesc prin grade diferite de abstractizare.

Astfel, alături de instrumentele gramaticale

care sunt vide semantic, adică au un

sens foarte abstract (cu, de, la, peste), în

limbă există şi instrumente gramaticale în

cazul cărora legătura cu cuvintele autosemantice

de la care au provenit este încă

evidentă. Să se compare, bunăoară, prepoziţia

înaintea şi adverbul de loc de la

care a provenit această prepoziţie: înainte

(a merge înainte) – înaintea (casei). Pe

lângă faptul că au un sens foarte abstract,

instrumentele gramaticale sunt în majoritatea

lor cuvinte neflexibile şi, în propoziţie,

nu îndeplinesc o funcţie sintactică,

adică nu pot fi părţi de propoziţie.

Sub aspectul funcţiilor îndeplinite,

clasa instrumentelor gramaticale este eterogenă.

Ele pot îndeplini ● rolul de marcă

a diverselor categorii gramaticale (articolele,

verbele auxiliare şi mărcile analitice

ale gradelor de comparaţie) şi ● rolul de

element conectiv, asigurând marcarea

diverselor relaţii sintactice şi a funcţiilor

sintactice în cadrul propoziţiei sau al frazei

(prepoziţiile şi conjuncţiile). Uneori în

categoria instrumentelor gramaticale mai

sunt incluse desinenţele şi sufixele gramaticale.

Astfel, după rolul pe care îl îndeplinesc,

se deosebesc: ● instrumente

morfologice, care au rolul de a marca diferite

categorii morfologice şi ● instrumente

sintactice, care exprimă relaţiile

stabilite între cuvintele autonome în cadrul

unei comunicări şi marchează funcţiile

sintactice şi diversele tipuri de propoziţii.

Există instrumente gramaticale

care pot îndeplini simultan funcţia de

mărci morfologice şi de mărci sintactice.

De exemplu, conjuncţia să de la conjunctiv

apare şi ca marcă a unei categorii

gramaticale, dar şi ca element de relaţie.

I. B.

Interjecţie

Parte de vorbire neflexibilă care exprimă,

prin sunete articulate, senzaţii,

stări sufleteşti, manifestări de voinţă ale

vorbitorului sau imită sunete şi zgomote

din natură. Interjecţiile se clasifică în

funcţie de mai multe criterii.

După structură şi din punctul de vedere

al originii lor, interjecţiile se grupează

în următoarele clase: ● interjecţii primare

(simple): ah!, aoleu!, of!, vai!, bre!, poc!,

bravo!, halal!, adio! etc.; ● interjecţii

compuse: cioc-boc!, hodoronc-tronc!, tictac!,

trosc-pleosc!, treanca-fleanca!, tura-vura!

etc.; ● interjecţii formate din alte

părţi de vorbire sau din grupuri de cuvinte

prin conversiune: Doamne!, poftim!, ca

să vezi!, Doamne fereşte!, ajutor! etc.

După semnificaţia lor, interjecţiile

sunt de trei feluri: ● interjecţii cu valoare

emotivă (exprimă senzaţii sau sentimente):

a!, ah!, aoleu!, aş!, brr!, bravo!, ehe!,

halal!, hm!, oho!, of!, poftim!, ura!, vai!,

zău! etc.; ● interjecţii care exprimă un act

de voinţă sau servesc ca mijloc de adresare:

ajutor!, aho!, alo!, bre!, cea!, cuţucuţu!,

haide!, hăis!, ho!, iată!, măi!, pst!,

ptru!, pui-pui!, stop!, zât! etc.; ● interjecţii

imitative sau onomatopee (reprezintă

reproducerea aproximativă a sunetelor din

lumea înconjurătoare): bang!, bâz!, boc!,

bâldâbâc!, buf!, cirip!, cotcodac!, cucu!,

cucurigu!, gogâlţ!, ham!, haţ!, hor!,

mârr!, piu!, pleosc!, trosc!, zdup!, zvâr!

etc. Cele mai multe interjecţii cu valoare

emotivă sunt polisemantice. Ele îşi precizează

sensul doar în cadrul contextelor în

care apar.

După rolul lor, se disting următoarele

tipuri de interjecţii: ● interjecţii care alcătuiesc

propoziţii neanalizabile. Ele se folosesc

fără a realiza relaţii cu celelalte

părţi ale propoziţiei: Vai, mă doare!, Ura,

am învins!, Sfinte Dumnezeule, ce-ai păţit?;

● interjecţii care îndeplinesc funcţia

unei părţi de propoziţie. Aceste interjecţii

se încadrează în structura sintactică a

propoziţiei îndeplinind următoarele funcţii

sintactice: ● subiect: Din desiş se auzea

mor-mor-mor!; ● predicat: Hai la culcare!;

El atunci trosc! una la ceafă!; ● nume

predicativ: Era vai de capul lor!; ● complement

direct: Am auzit trosc! şi puntea

s-a rupt în două.; ● complement circumstanţial

de mod: Bătea cioc! cioc! la fereastră.;

● complement instrumental:

Avea o haină căptuşită cu aoleu!

I. B.

Intertextualitate

În sens larg, intertextualitatea poate fi

interpretată ca o relaţie a fiecărui text

(enunţ) cu alte texte, pe care le absoarbe

şi le transformă, în ansamblul aceleiaşi

culturi literare. Proprietate a textului (literar)

de a fi legat (deliberat sau nu) de alte

texte anterioare aparţinând unor autori

precedenţi. Ea este definită şi drept „prezenţa

efectivă a unui text în altul” (G. Genette).

Conceptul vine de la formaliştii

ruşi (M. Bahtin analizând romanul lui

Dostoievski). Noţiunea a fost preluată de

naratologia franceză contemporană şi situată

la baza conceptului de intertextualitate

(Julia Kristeva, R. Barthes, G. Genette).

Forme ale intertextualităţii: ● parodia;

101

● pastişa; ● tema cu variaţiuni din limbajul

muzical; ● citatul etc.

E. U.

Intonaţie

Variaţie de înălţime a tonului în rostirea

unui enunţ. Intonaţia constă deci în

ridicarea sau în coborârea vocii care însoţeşte

emiterea unei tranşe sonore. Ea nu

poate fi separată de sunetele care constituie

enunţul, deoarece rostirea sunetelor şi

intonaţia specifică acestui enunţ reprezintă

rezultatul aceluiaşi proces articulatoriu.

Intonaţia este legată de un complex de

factori care caracterizează enunţul, printre

care: melodia, intensitatea, durata, ritmul,

debitul, pauzele şi accentul. Elementul

central al intonaţiei este însă variaţia de

înălţime a tonului de bază, care se produce

ca rezultat al vibrării coardelor vocale.

Intonaţia serveşte la organizarea comunicativă

a enunţului, exprimând sensuri

şi valori atât de natură gramaticală,

cât şi de tip conotativ. Ea îndeplineşte

mai multe funcţii. O funcţie mai puţin

observabilă, dar foarte importantă, este

cea de actualizare, care constă în faptul de

a transforma cuvintele în enunţuri. O a

doua funcţie este funcţia modală. În acest

caz, intonaţia este elementul central care

serveşte pentru a transmite informaţia

gramaticală despre tipul de enunţ delimitat

după scopul comunicării: propoziţie

enunţiativă, interogativă sau imperativă.

În sfârşit, o ultimă funcţie este cea expresivă.

Intonaţia este mijlocul care exprimă

informaţii de tip conotativ, legate de starea

afectivă a emiţătorului, de atitudinea

acestuia faţă de cele comunicate sau de

interlocutorul său etc.

Tiparul intonaţional al unui enunţ este

determinat de mişcările tonului. În limba

română sunt posibile următoarele feluri

de tipare intonaţionale: ● tiparul intonaţional

neutru (toate elementele enunţului

sunt rostite cu o înălţime constantă / – – /);

● tiparul intonaţional ascendent (enunţul

se poate rosti printr-o ridicare a tonului

spre sfârşit / – ↑ /); ● tiparul intonaţional

descendent (enunţul este rostit cu o coborâre

a tonului spre sfârşit / – ↓ /).

Aceste tipare intonaţionale se repartizează

în felul următor după tipurile de

enunţuri. Tiparul descendent este caracteristic

propoziţiilor enunţiative (Vântul

împrăştie norii.), propoziţiilor interogative

parţiale (Unde pleci?) şi propoziţiilor

imperative (Nu plânge!). Tiparul ascendent

caracterizează propoziţiile interogative

totale (Ai vorbit cu el?), iar tiparul

ascendent-descendent este specific propoziţiilor

interogative alternative (Ai de

gând să mai lucrezi sau pleci acasă?).

I. B.

Intranzitivitate

Trăsătură semantico-sintactică a unor

verbe care desemnează limitarea acţiunii

la relaţia cu subiectul. În plan semantic,

acţiunea exprimată de verb se consumă în

sfera subiectului, fără a necesita o orientare

externă spre un obiect în desfăşurarea

sa. În plan sintactic, verbul nu necesită

compliniri printr-un complement direct.

Copilul doarme., Plantele se ofilesc. Se

pot combina cu diverse complemente circumstanţiale:

Parfumul miroase a proaspăt.,

Stelele luminează noaptea. Se opune

tranzitivităţii.

E. C.

Inversiune

Procedeu sintactic de schimbare a topicii

obiective a unui component sau a

unui grup sintactic subordonat în raport

cu regentul, componentul inversat primind

şi accentul de intensitate. Se disting

două feluri de inversiune: ● o simplă modificare

de topică fără consecinţe asupra

relaţiilor sintactice, ca în cazurile frecvente

de antepunere a adjectivului calificativ

(mândru ciobănel); ● o inversiune care

afectează ordinea structurală a componentelor,

antrenând modificări de relaţii ca în

tiparele sintactice de tipul: nebuna de mătuşa

Mărioara, un drăguţ de bicişor, unde

determinanţii cantitativi şi graduali ai adjectivului

sunt inversaţi, reorganizându-se

întreaga structură sintactică: Am terminat

şcoala când aveam douăzeci de ani.

A. H.

Iterativitate

Valoare aspectuală a verbului, prin care

se indică o acţiune care se repetă. Este

proprie verbelor iterative care includ în

structura lor semantică un sem aspectual

exprimând un proces repetabil: a sari, a

tremura, a bate, a ciocăni.

E. C.

102

Jargon

Varietate socio-profesională a limbii

specifică unor grupuri de persoane unite

pe baza comunităţii de interese, preocupări

profesionale, situaţie socială, vârstă

etc. Spre deosebire de variantele teritoriale

ale limbii (graiuri, dialecte), jargonul

nu se caracterizează prin anumite particularităţi

fonetice sau gramaticale. Trăsătura

caracteristică a acestor limbaje este folosirea

unor elemente neologice, de ultimă

oră, neadaptate şi necunoscute încă în

cercuri mai largi. Uneori, vocabularul de

jargon conţine şi elemente preluate din

limba comună care au suferit anumite

schimbări de sens.

Prin termenul jargon se înţelege, în

primul rând, un limbaj folosit de diverse

grupuri profesionale (actori, avocaţi, medici,

informaticieni etc.) şi care este greu

de înţeles de către cei din afara domeniilor

respective. În acest sens, jargonul este

considerat a fi varianta colocvială a limbajelor

de specialitate. Jargonul de acest

tip conţine un vocabular specializat tehnic.

Foarte răspândit este în ultimul timp

jargonul informaticienilor. Mulţi termeni

din jargonul acestui grup profesional sunt

frecvenţi şi sunt cunoscuţi de toţi cei care

lucrează la calculator: a printa, a salva, a

face clic, virus, poştă electronică etc.

În al doilea rând, termenul de jargon

este folosit pentru desemnarea unui limbaj,

întâlnit mai ales în trecut, şi propriu

anumitor vorbitori puţin instruiţi din mediul

orăşenesc şi din pături sociale superioare.

Acest tip de limbaj era folosit deseori

de unele grupuri de vorbitori ca urmare

a dorinţei lor de detaşare de masa

vorbitorilor sau a pretinsei superiorităţi

intelectuale. Pentru el este caracteristic

excesul de termeni străini insuficient asimilaţi.

În istoria limbii române se cunoaşte

limbajul grecizat din sec. 18 – începutul

sec. 19 şi limbajul franţuzit din sec. 19

şi chiar mai târziu.

Vocabularul de jargon are un caracter

variabil, suferind schimbări frecvente determinate

de anumite influenţe sau tendinţe

sociale.

I. B.

Joncţiune

Tip de realizare a relaţiilor sintactice

caracterizat prin utilizarea unor cuvinte

speciale cu rol de instrumente gramaticale,

asigurând, pe de o parte, legarea unităţilor

sintactice, iar pe de alta, aşezarea

ierarhică a unora în raport cu altele. Se

opune juxtapunerii.

Se realizează prin: prepoziţii, conjuncţii,

pronume (adjective pronominale) relative,

adverbe relative, compuse nehotărâte

ale pronumelor (adjectivelor) / adverbelor

relative, în mai mică măsură prin adverbe

nerelative, prin verbe copulative, prin

unele articole. Joncţiunea în propoziţie şi

joncţiunea prin anumite conjuncţii în frază

se combină cu flexiunea: prepoziţiile şi

adverbele ca, decât comparative, decât

exceptiv / cumulativ (asimilabile cu prepoziţiile)

au regim cazual de nominativ;

articolul hotărât proclitic este marcă de

caz genitiv / dativ şi element de joncţiune

(casa lui Ion, Îi răspund lui Ion.) etc. Alte

elemente de joncţiune: articolul posesiv

(în situaţiile în care introduce un genitiv

ce nu urmează imediat după un regent

articulat enclitic – o / această soluţie /

soluţia aceasta / a problemei), articolul

demonstrativ (când introduce un atribut

adjectival sau prepoziţional după un substantiv

regent – drumul cel drept).

A. H.

Juxtapunere

Tip de realizare a relaţiilor sintactice

prin simpla alăturare, fără a recurge la

mijloace speciale de legare; coocurenţa,

topica şi semantica raportului sunt suficiente

pentru identificarea relaţiei. Se

opune joncţiunii.

Exprimă de obicei raportul de coordonare

copulativă şi pe cel apozitiv. Absenţa

conectorilor e suplinită de marcarea

raporturilor prin intonaţie. În propoziţie

se realizează între părţi de propoziţie coordonate

(Au băut vin, bere, ţuică.) sau în

relaţie de apoziţie (A văzut casa, o cocioabă.);

în frază, între propoziţii coordonate

principale: Se apropie de el, / se

apleacă, / îi vorbeşte la ureche. sau subordonate

ale aceleiaşi regente: Mi-a spus

că a greşit, / că o să se îndrepte.; între o

regentă şi o propoziţie apozitivă: Am făcut

o greşeală: am întârziat., dar şi între o

regentă şi o subordonată circumstanţială

(condiţională sau concesivă): Înserase, nu

venise încă. Este posibilă şi între părţi de

propoziţii şi propoziţii coordonate copulativ,

dar din cauza riscului de ambiguitate

103

(de confundare cu un raport de apoziţie)

construcţia e destul de rară.

Coordonarea copulativă se realizează

uneori numai prin juxtapunere, mai ales

într-o enumerare cu mai multe unităţi

(Vine, priveşte, pleacă.). Mai mult de două

unităţi sunt adesea coordonate copulativ

prin juxtapunere în combinaţie cu

joncţiunea (unităţile sunt juxtapuse, cu

excepţia ultimei, legată printr-un conector).

Coordonarea disjunctivă poate combina

juxtapunerea cu cel puţin un element

joncţional, care introduce ultimul termen

şi dezambiguizează relaţia (Aduce flori,

bomboane sau jucării.). Coordonarea adversativă

sau cea concluzivă nu se realizează

de obicei prin juxtapunere, pentru

că raporturile nu sunt suficient de clare în

lipsa conectorilor expliciţi. Totuşi, o propoziţie

juxtapusă poate fi identificată ca

fiind concluzivă când exprimă, din punct

de vedere semantic, o concluzie, are verbul

la imperativ şi e marcată prin pauză şi

intonaţie (Ai terminat, pleacă!).

Majoritatea gramaticilor ezită în a defini

ca joncţiune legătura marcată de conectori

insuficient gramaticalizaţi, de tipul

adverbelor şi a locuţiunilor adverbiale

doar, parcă, totuşi, cu toate acestea,

apoi, atunci etc. O secvenţă de tipul: A

mâncat, apoi a plecat. este deci interpretată

ca exemplu de juxtapunere. Sinonim:

parataxă.

A. H.

104

Lexic

Totalitatea unităţilor lexicale (cuvintelor)

care există şi care au existat cândva

în limbă. Lexicul este înregistrat în dicţionarele

monolingve care pot cuprinde

până la 150 000 de cuvinte. După cum

relevă specialiştii, lexicul unei limbi se

modifică permanent din punct de vedere

numeric. Astfel, în limbă, în timp ce unele

cuvinte se învechesc şi ies din uz, apar

alte cuvinte noi, care le iau locul celor

ieşite din uz sau se folosesc pentru denumirea

noilor obiecte ori a noilor realităţi

sociale. Deci lexicul este un nivel care

suferă anumite schimbări în timp, fără ca

acestea să modifice totuşi radical componenta

lexicală a limbii. Spre deosebire de

alte compartimente ale limbii, lexicul, în

mare parte, este legat de realitatea desemnată,

ceea ce înseamnă că schimbările

din societate îşi pot găsi reflectare în lexic,

fapt care se manifestă prin modificarea

inventarului de cuvinte, prin evoluţia

semantică a cuvintelor. Datorită acestei

caracteristici lexicul este considerat compartimentul

cel mai deschis al limbii.

Lexicul înglobează elemente eterogene

ca valoare şi semnificaţie, dar care

toate împreună au însuşirea de a fi cuvinte.

De exemplu, printre cuvintele limbii

române se numără carte, a studia, bine,

dar şi cu, la, pe, cel, al etc. Referitor la

stratificarea lexicului, trebuie ştiut că,

spre deosebire de sistemul gramatical,

lexicul este un domeniu al limbii mai puţin

organizat. Cu toate acestea, cuvintele

care constituie lexicul se grupează în

anumite clase mai mult sau mai puţin organizate.

Gruparea cuvintelor în clase de

elemente este o dovadă a faptului că vocabularul

are totuşi un caracter sistematic.

În vocabular, cuvintele se grupează în

diverse subansambluri după caracteristicile

lor formale, după semnificaţie şi după

provenienţă. Ele se deosebesc după originea

lor, după frecvenţa utilizării lor în

comunicare, după sfera de întrebuinţare şi

după apartenenţa la un anumit stil al limbii.

Deci, factorii de organizare a sistemului

lexical sunt: ● frecvenţa, ● factorul

stilistico-funcţional, ● factorul psihologic,

● factorul semantic şi ● factorul etimologic.

Factorul frecvenţă. Este unul dintre

cele mai importante criterii în funcţie de

care sunt clasificate cuvintele în lexic. În

acest caz, vocabularul este structurat din

punctul de vedere al frecvenţei cuvintelor,

ceea ce de fapt echivalează cu importanţa

cuvântului în comunicare. Principala clasificare

rezultată din ierarhizarea cuvintelor

după importanţa lor comunicativă face

deosebire între ● fondul lexical principal

(vocabularul de bază / fundamental / reprezentativ)

şi ● masa vocabularului

(restul vocabularului). Din fondul lexical

principal fac parte cuvintele a căror importanţă

este fundamentală în procesul

comunicării. Acestea sunt cuvinte foarte

uzuale, indispensabile înţelegerii şi comunicării

între toţi vorbitorii aceleiaşi

limbi. Masa vocabularului este partea cea

mai mobilă a limbii şi cuprinde cuvintele

cu o frecvenţă mai mică în comunicare.

Din masa vocabularului fac parte următoarele

categorii de unităţi lexicale: arhaismele,

neologismele, regionalismele,

termenii tehnici şi ştiinţifici, cuvintele de

argou şi jargon.

Clasificarea cuvintelor după criteriul

folosirii frecvente constituie o clasificare

de sinteză a vocabularului limbii române,

deoarece în acest caz se ţine cont de mai

multe trăsături specifice unităţilor lexicale.

Factorul stilistico-funcţional. În funcţie

de criteriul social-cultural care determină

anumite scopuri ale comunicării, se

delimitează: ● vocabularul de uz general

(lexicul comun, mediu) şi ● vocabularul

cu sferă de utilizare limitată. Vocabularul

de uz general cuprinde o sumă de cuvinte

comune tuturor variantelor limbii şi care

sunt cunoscute de toţi vorbitorii limbii.

Majoritatea acestor cuvinte fac parte din

fondul lexical principal şi din vocabularul

reprezentativ. Cele mai multe cuvinte din

acest domeniu au o poziţie stabilă în limbă

şi se utilizează practic în toate registrele

stilistice ale limbii. În cea de a doua

categorie intră cuvinte cu sferă de utilizare

limitată sub aspect regional (regionalismele),

sub aspect profesional (termenii

profesionali şi de specialitate, inclusiv

vocabularul specific ştiinţei şi tehnicii) şi

sub aspect social (jargoanele).

O altă stratificare stilistică a lexicului

are în vedere repartizarea cuvintelor după

stiluri. Din acest punct de vedere, în lexic

se delimitează cuvinte neutre din punct de

105

vedere stilistic, cuvinte poetice, cuvinte

familiare etc.

Factorul psihologic. În funcţie de criteriul

cunoaşterii şi în funcţie de frecvenţa

cuvintelor în vorbire la un moment dat, se

face distincţie între ● vocabularul activ şi

● vocabularul pasiv. Vocabularul activ

este zona centrală şi uzuală a lexicului. În

vocabularul activ intră cuvintele care nu

numai că sunt cunoscute şi înţelese, ci şi

folosite în mod curent de toţi vorbitorii.

Fiind cuvintele actuale pentru vorbitorii

contemporani ai limbii, ele asigură comunicarea

în cele mai diverse situaţii şi sunt

întrebuinţate în toate împrejurările. Aceste

cuvinte sunt necesare pentru comunicarea

de zi cu zi indiferent de domeniul de

activitate, de locul de trai, de situaţia socială

şi de vârsta vorbitorilor. Spre deosebire

de vocabularul pasiv, vocabularul

activ este mult mai redus ca inventar, în

schimb elementele lui sunt foarte frecvente

în circulaţie şi deci importante. Din

vocabularul activ fac parte instrumentele

gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole,

verbe auxiliare), cele mai multe pronume

şi numerale, precum şi substantivele,

adjectivele, verbele, adverbele referitoare

la aspecte indispensabile activităţii

cotidiene. De exemplu: de, la, cu, să, că,

dacă, şi, cel, am (fost), aş (merge), voi

(avea), care, cine, ce, eu, tu, el, ea, unde,

când, unu, doi, apă, casă, cap, copil, băiat,

fată, femeie, mână, om, bun, frumos,

dulce, mare, mic, a avea, a face, a fi, a

mânca, a merge, a putea, a şti, a vorbi, a

vrea, încet, repede etc.

Din vocabularul pasiv fac parte cuvintele

care nu sunt cunoscute de toţi vorbitorii.

Ele sunt doar recunoscute şi înţelese

de unii vorbitori şi de aceea sunt folosite

rar în comunicarea de zi cu zi. În vocabularul

pasiv intră cuvintele noi şi cele învechite.

Ele fie s-au învechit şi au ieşit

din uz (arhaismele), fie că sunt cu totul

recente şi încă nu au intrat în uzul general

(neologismele).

Factorul semantic. În funcţie de principiul

comunităţii formei şi al semnificaţiei

în lexic se disting următoarele clase:

sinonimele, antonimele, omonimele, paronimele.

Factorul etimologic. După origine, cuvintele

limbii române se împart în următoarele

clase: ● fondul originar, moştenit

(substratul, vocabularul autohton), cuprinde:

a) cuvinte preromane, de origine

dacă: barză, bordei, buză, mânz, sâmbure,

vatră, viezure; b) cuvinte moştenite

106

din latină (sunt cuvinte de mare circulaţie,

polisemantice şi cu capacitate de derivare):

apă, bărbat, cap, casă, cer, floare,

frate, lemn, lapte, părinte, soră, bun, frumos,

greu, înalt; ● cuvinte împrumutate

sau calchiate din alte limbi – cuvintele

care au pătruns în română ca urmare a

contactelor lingvistice, sociale, culturale

cu alte populaţii: de origine slavă – nevastă,

vreme; din maghiară – marfă, oraş;

din turcă – cearceaf, halva, din franceză –

diviziune, epidemie etc. ● cuvinte create

în limba română. Acestea sunt creaţiile

sau formaţiunile lexicale interne: bunătate,

copilărie, frunziş, strămoş, studenţime

etc. Cuvintele din prima şi din a doua

subclasă sunt cuvinte cu etimologie externă,

iar cuvintele din a treia subclasă

sunt cuvinte cu etimologie internă.

În ultimul timp, în lexicologie se distinge

şi o clasificare bazată pe criterii

cantitative. În cazul unei asemenea clasificări

cuvintele sunt aranjate în ordinea

descrescândă a frecvenţei lor în anumite

texte.

I. B.

Lexic de uz general Vezi Fondul lexical

principal.

Lexic minimal / elementar / fundamental

Numărul minim de cuvinte necesar

unui vorbitor pentru comunicarea în limba

română. După cercetările întreprinse,

acest număr ar fi aproximativ de 3000 de

cuvinte. Acestea sunt cuvintele cu cea

mai mare frecvenţă care denumesc noţiunile

de bază legate de viaţa de zi cu zi.

I. B.

Lexicologie

Compartimentul ştiinţei despre limbă

care studiază vocabularul. Lexicologia

are ca obiect de cercetare cuvântul ca unitate

fundamentală a limbii. Cuvântul este

obiect de cercetare şi al altor discipline

lingvistice. Astfel, fonetica cercetează

cuvântul din punctul de vedere al sunetelor

din care este constituit; morfologia

studiază cuvântul ca parte de vorbire, descriind

modificările de formă ale cuvintelor.

În cadrul lexicologiei cuvântul este

examinat: ● din punctul de vedere al sensului

său; ● din punctul de vedere al relaţiilor

lui cu alte cuvinte (relaţii de sinonimie,

antonimie, omonimie, paronimie);

● din punctul de vedere al sferei de utilizare;

● din punctul de vedere al originii;

● din punctul de vedere al capacităţii cuvântului

de a se combina cu alte cuvinte.

Lexicul poate fi studiat din perspectivă

istorică sau diacronică şi din perspectivă

statică sau sincronică. În funcţie de aceste

perspective se delimitează ● lexicologia

diacronică şi ● lexicologia sincronică.

Lexicologia sincronică presupune descrierea

organizării lexicului într-o anumită

perioadă, iar lexicologia diacronică

cercetează diferite etape ale constituirii

lexicului unei limbi. În acest caz, se studiază

schimbările care se produc în lexic,

delimitându-se cuvintele învechite de cele

neologice.

I. B.

Limbă

Sistem natural de semne care exprimă

idei. Limba este principalul instrument de

comunicare, propriu unei comunităţi lingvistice.

Limba depinde, pe de o parte, de

gândire şi, pe de altă parte, de realitatea

pe care o desemnează.

Orice limbă este în primul rând o

structură materială care cuprinde un ansamblu

organizat de elemente. Limba are

o organizare riguroasă şi stabilă, corespunzătoare

noţiunii de sistem. Ea reprezintă

un sistem de sisteme folosit drept

principal mijloc de comunicare interumană.

Din punct de vedere structural, limba

reprezintă un ansamblu de sisteme legate

unele de altele. Aceste sisteme sunt formate

din unităţi cum ar fi fonemele, morfemele,

lexemele (cuvintele).

Limba presupune un cadru social de

existenţă. Ea se manifestă în interiorul

unei comunităţi prin indivizi care interacţionează

în procesul de comunicare. Limba

este un fenomen social, creat de indivizi

din necesităţile comunicării interumane.

Ea este un instrument de interacţiune

socială, servind în calitate de mijloc

care asigură transferul informaţiei de la

emiţător la receptor.

I. B.

Limbă / limbaj standard

Varietate formal codificată a limbii,

acceptată ca model de exprimare pentru o

comunitate lingvistică. Este o abstracţie a

uzului cult excluzând limbajele de specialitate

şi pe cele ale literaturii. Ca varietate

de uz curent şi general a limbii, evoluată

dintr-o limbă istorică, limbajul standard

continuă tradiţia literară. Rolul său este

de a asigura nivelul cel mai neutru de

comunicare în cadrul unei comunităţi lingvistice

şi are valabilitate transnaţională.

Se identifică în primul rând cu limba

scrisă, dar reprezintă şi limba folosită în

comunicarea orală în situaţii formale sau

semiformale de către vorbitorii instruiţi.

Se deosebeşte de celelalte variante ale

limbii prin faptul că are un caracter normat,

cultivat. Presupune existenţa unor

norme explicite, determinate de o intenţie

socială de standardizare şi unificare a

limbii naţionale. Astfel, trăsătura specifică

a limbii standard este codificarea, care

constă în elaborarea unui set formal de

norme definind uzul corect. Limbajul

standard este supus codificării prin dicţionare,

gramatici normative, îndreptare

ortografice etc.

Limba standard normată în gramatici

şi dicţionare reprezintă modelul unei variante

care este propagată ca fiind corectă.

Acceptarea şi promovarea varietăţii codificate

se face prin intermediul unor instituţii

precum sistemul de învăţământ, administraţie,

instituţiile culturale şi mijloacele

de comunicare în masă etc.

În cadrul societăţii limbajul standard

serveşte drept instrument de comunicare

unificator, funcţionând şi ca simbol al

integrităţii naţionale. Reprezintă deci un

factor unificator pentru vorbitorii unui

grup lingvistic.

A. H.

Limbă literară

Varianta îngrijită, cultivată şi normată

a limbii naţionale. Varietatea cea mai îngrijită

a unei limbi, folosită în scrisul şi în

vorbirea oamenilor cultivaţi. Se caracterizează

printr-un sistem de norme supradialectale.

Aceste reguli vizează scrierea (ortografia),

pronunţia (ortoepia), gramatica

şi folosirea cuvintelor.

I. B.

Literă

Semn grafic prin care se notează sunetele

unei limbi. Scrisul în majoritatea

limbilor moderne are la bază aspectul

sonor al cuvintelor, redând sunetele sub

formă de litere. Distincţia dintre sunete şi

litere este destul de importantă, făcând

posibilă clarificarea unor aspecte legate

de redarea în scris a aspectului sonor al

cuvintelor. În general, în limbile care au o

scriere fonetică, precum este şi româna,

există o corespondenţă între sunet şi literă.

În unele cazuri însă această corespondenţă

nu se respectă. Acest lucru se întâmplă

deoarece între literă şi fonem nu

există o legătură internă, litera fiind doar

un semn convenţional prin care se redă un

fonem oarecare. Uneori, ca urmare a evoluţiei

istorice, concordanţa dintre literă şi

fonem se poate pierde. Aceste situaţii se

observă, de exemplu, în cazurile în care

107

aceeaşi literă se foloseşte pentru a nota

sunete diferite (cale – cireaşă), o literă

reprezintă simultan două sunete (mixt,

complex, examen), două litere redau un

singur sunet (chimie, ghem), acelaşi sunet

este redat prin litere diferite (casă – kaliu,

întrebare – fântână).

I. B.

Locuţiune

Grup fix, neanalizabil din punct de

vedere sintactic, care se caracterizează

printr-un sens global unitar şi care se

comportă ca o singură parte de vorbire. În

limba română există locuţiuni aproape

pentru toate părţile de vorbire. Ele se clasifică

după clasa morfologică ale cărei

caracteristici le preiau. Se întâlnesc următoarele

feluri de locuţiuni: locuţiuni substantivale,

locuţiuni adjectivale, locuţiuni

pronominale, locuţiuni verbale, locuţiuni

adverbiale, locuţiuni prepoziţionale, locuţiuni

conjuncţionale şi locuţiuni interjecţionale.

I. B.

Locuţiune adjectivală

Grup de cuvinte cu sens unitar care

funcţionează ca un adjectiv: de bine, de

geniu, de ispravă, de nimic, de prisos, de

seamă, de treabă, de valoare, de prost

gust, în floarea vârstei, în toată firea, în

toate minţile, cu frica lui Dumnezeu, cu

nasul pe sus, ca vai de el, cum trebuie etc.

Locuţiunile adjectivale se folosesc în contextele

şi cu funcţiile sintactice caracteristice

adjectivului: Iacă, sunt şi eu om în toată

firea, dar d-astea n-am pomenit. (L. Rebreanu);

Dar el era un copil, în timp ce tu

eşti un om în toată firea. (M. Preda); Nu

cred că e în toate minţile. (M. Eliade).

I. B.

Locuţiune adverbială

Grup de cuvinte cu sens unitar care se

comportă din punct de vedere gramatical

ca un cuvânt din clasa adverbului. Locuţiunile

adverbiale includ în componenţa

lor elemente aparţinând altor părţi de vorbire:

de dimineaţă, de nevoie, de formă,

din greşeală, de cu seară, de azi înainte,

de acum încolo, cu binele, cu orice preţ,

de-a valma, în linii mari, pe apucate, pe

alese, pe negândite, pe neaşteptate, an de

an, zi de zi, ori de câte ori, cât de cât, aşa

şi aşa, unde şi unde, din ce în ce, din

când în când, din vreme-n vreme etc.

Deşi aceste componente (substantive, adjective,

pronume) sunt cuvinte flexibile,

locuţiunile formate sunt private de autonomie

morfosintactică, neavând forme

108

flexionare, la fel ca şi adverbele. Locuţiunile

adverbiale sunt unităţi neanalizabile.

Structura locuţiunilor adverbiale este diferită.

Principalele tipuri sunt: ● prepoziţie

+ substantiv (cu certitudine, peste

noapte, în esenţă); ● prepoziţie + pronume

(după asta, unul după altul, cu orice

preţ, cu toţii); ● prepoziţie + numeral

(nici una nici două, prima dată, pe din

două); ● prepoziţie + verb la supin (pe

înserat, de nedescris); ● prepoziţie + adverb

(de asemenea, pe îndelete, de ici de

colo, unde şi unde; unele au corelative: de

voie de nevoie, de bine de rău); ● substantiv

repetat + prepoziţie (oră de oră,

clipă de clipă); ● adverb repetat + conjuncţie

(aşa şi aşa); ● formule rimate şi /

sau ritmate (târâş-grăpiş).

E. C.

Locuţiune conjuncţională

Grup de cuvinte care are valoarea unei

conjuncţii: precum şi, în timp ce, ca şi

când, din cauză că, în caz că, pentru ca

să, cu toate că, cât priveşte, în loc să, în

afară că etc. În structura locuţiunilor conjuncţionale

intră, în mod obligatoriu, una

sau mai multe conjuncţii sau un cuvânt cu

rol conjunctiv (pronume sau adverb relativ)

şi o altă parte de vorbire (substantiv,

adverb).

După valorile exprimate, locuţiunile

conjuncţionale se împart în: ● locuţiuni

conjuncţionale coordonatoare: ci şi, cât

şi, cum şi, dar şi, precum şi, şi cu, numai

că, prin urmare; ● locuţiuni conjuncţionale

subordonatoare, care, după tipul raportului

sintactic exprimat, sunt de mai

multe feluri: ● de timp (până să, până

când, în timp ce, câtă vreme, cât timp,

după ce, imediat ce); ● de mod (după

cum, atât cât, pe cât, cu cât, fără să, fără

ca să, ca şi cum, ca şi când, aşa cum, pe

măsură ce); ● de cauză (din cauză că, din

pricină că, pentru că, dat fiind că, de

vreme ce, din moment ce, odată ce); ● de

condiţie (în caz că); ● de scop (pentru ca

să); ● de consecinţă (încât să, aşa încât);

● de concesie (cu toate că, măcar că, măcar

să, măcar de, chiar dacă, chiar să,

nici dacă, nici să, indiferent dacă); ● de

relaţie (cât priveşte, în ce priveşte); ● de

opoziţie (în loc să); ● cumulative (după

ce că, pe lângă că, în afară că, plus că);

● de excepţie (în afară că, decât că, decât

să).

I. B.

Locuţiune interjecţională

Grup fix de cuvinte care are valoarea

unei interjecţii: apoi de!, auzi colo!, ca să

vezi!, Doamne fereşte!, la dracu!, na-ţi-o

bună!, păcatele mele!, pe naiba!, ţi-ai

găsit! etc.

I. B.

Locuţiune prepoziţională

Grup de cuvinte, alcătuit din una sau

mai multe prepoziţii şi o altă parte de

vorbire (substantiv, adverb), care îndeplineşte

rolul unei prepoziţii: în faţa, în jurul,

în spatele, în timpul, din cauza, cu

scopul, în cazul, în ciuda, cu ajutorul, în

locul, cu excepţia, în loc de, în funcţie de,

cu privire la, înainte de, cât despre, afară

de etc.

Din punctul de vedere al raportului

exprimat, ele se împart în: ● locuţiuni

prepoziţionale de loc (de-a lungul, de-a

latul, în dreapta, în dreptul, în faţa, în

jurul, în mijlocul, în preajma, în spatele,

în stânga, în urma, alături de, aproape

de, departe de); ● locuţiuni prepoziţionale

de timp (în timpul, la începutul, la mijlocul,

la sfârşitul, pe timpul, pe vremea,

înainte de); ● locuţiuni prepoziţionale de

mod (conform cu, contrar cu, în conformitate

cu, în funcţie de, în raport cu, întocmai

ca); ● locuţiuni prepoziţionale de

cauză (din cauza, din pricina, din cauză

de); ● locuţiuni prepoziţionale de scop

(cu scopul, în scopul, în vederea); ● locuţiuni

prepoziţionale condiţionale (în cazul,

în ipoteza, în caz de); ● locuţiunile

prepoziţionale concesive (în ciuda, în

pofida, cu tot (toţi, toată, toate); ● locuţiuni

prepoziţionale sociative (cu tot cu,

împreună cu, laolaltă cu); ● locuţiuni

prepoziţionale instrumentale (cu ajutorul,

prin intermediul, prin mijlocirea); ● locuţiuni

prepoziţionale de relaţie (din partea,

în privinţa, sub aspectul, cât despre, cât

priveşte, cu privire la, în ceea ce priveşte,

în legătură cu, privitor la, referitor

la); ● locuţiuni prepoziţionale opoziţionale

(în locul, în loc de); ● locuţiuni prepoziţionale

cumulative (în afara, (în) afară

de, pe lângă); ● locuţiuni prepoziţionale

de excepţie (cu excepţia, în afara, (în)

afară de).

Când introduc cuvinte care se declină

(substantive, pronume, numerale), locuţiunile

prepoziţionale, la fel ca şi prepoziţiile,

le impun o anumită formă de caz.

După regimul cazual, locuţiunile prepoziţionale

se împart în: ● locuţiuni prepoziţionale

cu regim de acuzativ. Din această

categorie fac parte locuţiunile prepoziţionale

al căror ultim element este o prepoziţie

primară simplă: afară de tine, înainte

de război, aproape de casă; ● locuţiuni

prepoziţionale cu regim de genitiv. În

această subclasă intră locuţiunile prepoziţionale

al căror ultim element este un substantiv

articulat hotărât (-l, -a): din cauza

gerului, cu excepţia lui, în faţa şcolii, cu

ajutorul prietenilor.

I. B.

Locuţiune pronominală

Grup de cuvinte cu sens unitar care se

comportă ca un pronume nehotărât: cine

ştie cine, cine ştie ce, nu ştiu cine, nu ştiu

ce, te miri cine, te miri ce, câte şi mai

câte etc. În enunţ locuţiunile pronominale

îndeplinesc funcţiile sintactice ale pronumelui:

Cine ştie ce putea să se întâmple

cu el. (M. Sadoveanu); Cine ştie ce-o

fi făcut, gândeam, degeaba, nu l-au condamnat

ei... (M. Preda); Mi-e frică să nu

spună cine ştie ce despre mine. (O. Paler).

I. B.

Locuţiune substantivală

Grup de cuvinte cu sens unitar având

valoarea unui singur substantiv: aruncătură

de ochi, băgare de seamă, dare de

seama, încetare din viaţă, nod în papură,

părere de rău, punct de vedere, tragere

de inimă, un nu ştiu cine, un nu ştiu ce

etc. Din punct de vedere semantic, cele

mai multe locuţiuni substantivale sunt

nume de acţiune (bătaie de joc, ţinere de

minte) şi mai puţine sunt nume de agent

(băgător de seamă). La nivelul enunţului

ele se comportă ca un substantiv, îndeplinind

funcţiile sintactice caracteristice

acestei părţi de vorbire: Avea tragere de

inimă pentru oamenii din satul lui. (I. Slavici);

Sunt atâtea lucruri de spus, şi nu

am tragere de inimă să le scriu. (M. Eliade);

Mare, de-a pururea vrednic de aducere-aminte

va rămânea momentul acela

în viaţa neamului nostru. (A. Vlahuţă).

După provenienţă, cele mai multe locuţiuni

substantivale sunt formate prin substantivizarea

unor locuţiuni verbale: aducere

aminte < a-şi aduce aminte, deschizător

de drumuri < a deschide noi drumuri.

I. B.

Locuţiune verbală

Grup de cuvinte cu sens unitar care se

comportă din punct de vedere gramatical

ca un verb: a-şi aduce aminte, a avea de

gând, a avea în vedere, a-şi bate joc, a

băga de seamă, a da de ştire, a da foc,

a-şi da seama, a da năvală, a se pune pe

treabă, a trece cu vederea etc. În cadrul

109

enunţului locuţiunile verbale au un comportament

sintactic specific verbului: Ia!

am căptuşit nişte iepuroi şi am de gând

să-i jumulesc. (I. Creangă); A trecut potop

de vreme de-atunci, dar îmi aduc

aminte de ea, parcă numai ieri aş fi văzut-o.

(L. Rebreanu). Ţin minte bine întâmplarea.

(O. Paler).

Locuţiunile verbale conţin în structura

lor în mod obligatoriu un verb, dar şi

elemente aparţinând altor părţi de vorbire.

Elementele componente ale locuţiunii au

o poziţie fixă, fiind mai mult sau mai puţin

sudate. Structura locuţiunilor verbale este

diferită. Principalele tipuri sunt: ● verb +

substantiv: a lua loc (a se aşeza), a ţine

minte (a nu uita), a da ajutor (a ajuta), a

se face foc (a se supăra), ● verb + pronume

cu valoare neutră: a o lua la sănătoasa

(a fugi), a o face de oaie (a se compromite),

a o lăsa baltă (a renunţa), a o

scălda (a minţi), a o lua razna (a devia),

a o face lată (a greşi); ● verb + pronume

+ substantiv: a-l duce capul (a şti), a-şi

da sufletul (a muri), a-şi bate joc (a batjocori),

a-şi veni în fire (a se dezmetici), a-

şi lua inima în dinţi (a îndrăzni); ● verb +

prepoziţie + substantiv: a găsi cu cale (a

crede), a lua la rost (a certa), a băga de

seamă (a observa), a avea de gând (a intenţiona),

a da de veste (a vesti); ● verb +

prepoziţie + numeral: a face în patru (a împătri);

a lua la trei parale (a certa); ● verb +

adverb / locuţiune adverbială: a se da jos

(a coborî), a se da huţa (a se legăna), a se

da de-a rostogolul ( a se rostogoli); ● verb

+ interjecţie: a face tranc (a trânti), a face

ţuşti (a ieşi).

Locuţiunile verbale se caracterizează

prin faptul că verbul din cadrul structurii

lor are rol gramatical, exprimând categoriile

specifice verbului: diateza, modul,

timpul, persoana şi numărul, iar celelalte

cuvinte îşi pierd autonomia gramaticală,

contribuind la conturarea sensului lexical

al locuţiunii. Locuţiunile verbale au toate

caracteristicile morfologice şi sintactice

proprii verbului. De cele mai multe ori ele

au ca echivalent un verb sinonim sau un

echivalent perifrastic care determină disponibilităţile

sintactice ale locuţiunii.

E. C.

110

Mai-mult-ca-perfect

Timp al modului indicativ. Exprimă o

acţiune trecută, terminată înaintea unei

alte acţiuni încheiate în trecut. Este interpretat

ca un trecut îndepărtat, un timp de

relaţie, fiind folosit, de cele mai multe ori,

împreună cu un alt timp trecut sau cu un

circumstanţial de timp: Când am venit

noi, mama plecase deja., Nu-l văzusem de

când plecase din ţară., În iarna aceea

fusese foarte frig., Avusesem mult de lucru

înainte de plecare. Poate fi întrebuinţat

şi independent, având aparenţa unui

timp absolut (Visase de mult la o călătorie

pe mare.).

Mai-mult-ca-perfectul este un timp

simplu, cu o structură sintetică. Se formează

de la tema perfectului la care se

adaugă sufixul -se-, sufixul de plural -ră-

+ desinenţele de număr şi persoană: -m,

-şi, -ø, -m, -ţi, -ø. În structura mai-multca-perfectului

există două teme şi, respectiv,

două sufixe tematice: ● tema primară

a perfectului cu sufixele respective şi ●

tema secundară cu sufixul -se-. De acest

lucru trebuie să se ţină cont, mai ales, la

verbele care conţin în tema primară sufixul

-se: forma lor de mai-mult-ca-perfect

conţine secvenţa -sese- (dusesem, duseseşi,

dusese). Sufixul -ră- (la pers. 1-3 pl.

la toate conjugările) a apărut prin analogie

cu morfemul formelor de plural ale

perfectului simplu. Are funcţie distinctivă.

E redundant numai la pers. 2 pl., care

exprimă opoziţia de număr cu ajutorul

desinenţelor -şi, -ţi. În schimb la pers. 1 şi

3 morfemul -ră- înlătură omonimia cu

singularul: văzusem (eu) / văzuserăm

(noi); văzuse (el) / văzuseră (ei, ele).

Accentul în paradigma mai-mult-caperfectului

are un loc fix: cade totdeauna

pe sufixul temei primare, adică pe sufixul

temei perfectului simplu (dormísem,

dormíseşi, dormíse etc.).

În uzul curent mai-mult-ca-perfectul

se întrebuinţează rar. S-a specializat mai

mult ca timp narativ în stilul literaturii

artistice.

E. C.

Marcă

Element din planul expresiei asociat

cu o semnificaţie gramaticală. Este un

semn distinctiv, o trăsătură specifică a

unei unităţi gramaticale. Se delimitează

astfel mărci ale categoriilor gramaticale

(mărcile numărului, cazului, gradelor de

comparaţie etc.) şi mărcile unor funcţii

sintactice (mărcile subiectului, complementului

direct, atributului etc.).

I. B.

Marcă de subordonare Vezi Element

de relaţie.

Masa vocabularului

Partea cea mai mobilă, dar şi cea mai

numeroasă a vocabularului. Ea cuprinde

cuvintele de utilizare limitată, deci cuvintele

care nu îndeplinesc cerinţa de a fi

cunoscute şi folosite de toţi vorbitorii.

Folosirea acestor cuvinte depinde de profesia

şi de genul de activitate a vorbitorilor,

de zona geografică în care aceştia

locuiesc, de vârsta lor etc.

Masa vocabularului se caracterizează

printr-o diversitate foarte mare, cuprinzând

cuvinte care se grupează în următoarele

categorii: arhaisme, neologisme, regionalisme,

termeni tehnici şi ştiinţifici,

elemente de argou şi jargon. Această parte

a lexicului înglobează mai multe grupări

diferite între ele, dar care au ca trăsătură

comună: înscrierea într-o sferă de

utilizare restrânsă. În vocabularul cu sferă

de utilizare limitată intră şi unele categorii

de cuvinte aflate, din diferite motive,

în zone de uz marginale, precum lexicul

popular, familiar, pasiv.

I. B.

Mesaj

În teoria comunicării, secvenţă de

semnale aparţinând unui cod, structurată

în conformitate cu un anumit sistem de

reguli, care este transmisă de un emiţător

unui receptor prin intermediul unui canal.

Dacă forma mesajului este dependentă de

codul utilizat şi de regulile specifice de

combinare a unităţilor acestuia, substanţa

mesajului o constituie o anumită cantitate

de informaţie. La fiecare dintre cei doi

poli ai comunicării au loc procese de semioză

distincte: la polul emiterii, codajul,

prin care semnificaţiile sunt transpuse în

unităţi de expresie specifice, iar la polul

receptării, decodajul, care presupune degajarea

semnificaţiilor pornind de la unităţile

de expresie.

În schema comunicării verbale propusă

de R. Jakobson, mesajul este unul dintre

factorii constitutivi. Fiecare mesaj îndeplineşte

în procesul comunicativ mai

111

multe funcţii, a căror ierarhizare este dependentă

de orientarea cu precădere a

emiţătorului spre unul dintre factorii comunicării.

Orientarea asupra mesajului

propriu-zis determină funcţia poetică,

funcţie caracteristică numai comunicării

verbale.

Canalul de transmitere defineşte modalitatea

în care este transmis mesajul –

sunetele limbii (vocale, semivocale, consoane)

sau grafemele corespondente sunetelor

(literele alfabetului). Codul defineşte

limba în care se realizează comunicarea.

Pentru ca mesajul să fie înţeles, codul

trebuie să fie comun participanţilor la

actul comunicativ. Receptorul este cel

care receptează (ascultă sau citeşte) mesajul

transmis de emiţător. Vezi şi Comunicare.

E. U.

Mod

Categorie gramaticală a verbului care

exprimă atitudinea vorbitorului faţă de

acţiune, adică felul sau modul în care

acesta prezintă acţiunea sau starea: sigură,

posibilă, realizabilă, dorită, reală, ireală,

incertă etc. Modul este o categorie

subiectivă dată fiind implicarea subiectului

vorbitor în aprecierea procesului exprimat

de verb. Categoria modului are la

bază un sistem de opoziţii, alcătuit din 5

termeni: indicativ (citeşte), conjunctiv (să

citesc), condiţional-optativ (aş citi), prezumtiv

(va fi citind) şi imperativ (Citeşte!).

Aceste moduri constituie nucleul

categoriei. La periferia ei se află infinitivul

(a citi), gerunziul (citind), participiul

(citit) şi supinul (de citit). Valorile prin

care se realizează această categorie gramaticală

în limba română se bazează pe

distincţia realitate / posibilitate.

Distincţia dintre realitate şi posibilitate

grupează cele cinci moduri în două grupuri:

pe de o parte, indicativul, care exprimă

o acţiune cu certitudine reală, iar,

pe de altă parte, celelalte moduri, care

exprimă posibilitatea în diverse ipostaze.

Înfăptuirea acţiunilor posibile sau virtuale

depinde de felul cum sunt concepute:

● ca o acţiune posibilă realizabilă, deci

ca posibilitate propriu-zisă (conjunctiv);

● ca o acţiune posibilă a cărei înfăptuire

depinde de o condiţie, deci ca posibilitate

condiţionată (condiţional); ● ca o acţiune

posibilă, dar nesigură, ca posibilitate dorită

(optativ); ● ca o acţiune presupusă,

nesigură, ca posibilitate ipotetică (prezumtiv);

● ca o acţiune impusă, deci ca

posibilitate cerută (imperativ).

Mijloacele de exprimare a modurilor

în limba română sunt diferite: condiţionalul

şi prezumtivul au mărci analitice

(forme speciale de auxiliar), conjunctivul

– marca să. Imperativul se distinge prin

mărci suprasegmentale (accentul şi intonaţia),

iar indicativul – prin absenţa mijloacelor

de exprimare. Din acest punct de

vedere, indicativul se consideră termenul

nemarcat al categoriei modului. Modurile

indicativ, conjunctiv, condiţional, prezumtiv

şi imperativ exprimă explicit, prin

desinenţe speciale, persoana şi numărul şi

ocupă constant poziţia de predicat, de

aceea ele se numesc moduri personale şi

predicative.

Infinitivul, gerunziul, participiul şi supinul

sunt nepersonale şi nepredicative,

numite şi forme nominale, din cauză că se

află în sfera de interferenţă a spaţiului

semantic şi gramatical al verbului şi al

numelui. La infinitiv şi gerunziu, predomină

caracterul verbal, iar la participiu şi

supin, caracterul nominal. Întrebuinţate la

aceste moduri, verbele nu au forme ce ar

indica persoana şi numărul şi nu pot îndeplini

funcţia de predicat. Când intră în

componenţa unor tipuri de predicate, nu

participă singure la realizarea funcţiei

predicative, ci numai împreună cu alt

verb personal. Fiecare mod (şi formă nominală)

se caracterizează printr-o semnificaţie

specifică şi prin particularităţi flexionare

şi sintagmatice proprii. Fiecare

mod poate fi întrebuinţat în sfera de funcţionare

a altui mod, îmbogăţindu-şi conţinutul

cu diverse semnificaţii contextuale.

E. C.

Moduri nepersonale

Moduri ale verbului care nu pot exprima

persoana şi numărul. Sunt nepersonale

modurile: infinitiv, gerunziu, participiu

şi supin.

E. C.

Moduri nepredicative

Moduri ale verbului care nu pot îndeplini

singure funcţia sintactică de predicat

şi deci nu asigură grupului verbal autonomie

în comunicare. Ele cer în mod

obligatoriu un alt suport predicativ. Sunt

nepredicative infinitivul, gerunziul, participiul

şi supinul.

E. C.

Moduri personale

Moduri ale verbului care exprimă prin

desinenţe speciale persoana şi numărul.

112

Sunt personale modurile: indicativ, conjunctiv,

condiţional-optativ, prezumtiv şi

imperativ.

E. C.

Moduri predicative

Moduri ale verbului care îndeplinesc

funcţia sintactică de predicat, asigurând

grupului verbal autonomie în comunicare.

Sunt moduri predicative: indicativul, conjunctivul,

condiţional-optativul, prezumtivul

şi imperativul.

E. C.

Monolog

Monologul este situaţia de comunicare

în cadrul căreia o persoană vorbeşte singură

(uneori fără a avea un destinatar cu

adresă concretă). Emitentul nu implică

receptorul. În această formă a comunicării

există totuşi feedback („reversul fluxului

de comunicare”), dar nu există un public

anume. În acelaşi timp, nici nu se poate

vorbi de existenţa unui monolog absolut.

Exemple de monologuri: vorbirea cu sine

însăşi; rostirea unei ample replici în cadrul

unui dialog, neîntrerupte de ceilalţi

participanţi etc.

Monologul poate fi ● interior (neexprimat

cu voce tare) (Zbor frânt de Vladimir

Beşleagă; În căutarea timpului

pierdut de Marcel Proust ş.a.) şi ● exterior

(exprimat cu voce tare, în faţa unui

auditoriu sau în lipsa lui, uneori).

E. U.

Monosemie

Însuşirea unor cuvinte de a avea un

singur sens. Cuvintele care au un singur

sens se numesc monosemantice. Din

această categorie fac parte unii termeni

ştiinţifici şi tehnici. Mai pot fi monosemantice

şi alte categorii de cuvinte: zilele

săptămânii, lunile anului, numeralele etc.

(electrocardiogramă, catetă, cernoziom,

ipotenuză, luni, marţi, săptămână, ianuarie,

doi etc.). În general, se consideră că

numărul cuvintelor monosemantice în

limbă este totuşi mic. În plus, această trăsătură

nu este stabilă. Pe măsură ce un

termen de specialitate capătă o frecvenţă

mai mare în limbă, el poate obţine şi sensuri

noi, deci poate deveni polisemantic.

I. B.

Morfem

Parte componentă a cuvântului care

exprimă o semnificaţie lexicală sau gramaticală.

Este o unitate care se defineşte

atât prin planul expresiei, cât şi prin planul

conţinutului şi de aceea este definită

ca semn lingvistic minimal. Fiind o unitate

minimală morfologică dotată cu semnificaţie,

morfemul se opune, pe de o parte,

fonemului şi, pe de altă parte, cuvântului

şi enunţului. Astfel, în cadrul cuvântului

putem delimita mai multe elemente. De

exemplu, cuvântul brăduţ este alcătuit din

două unităţi mai mici: brăd- şi -uţ. Acestea

reprezintă unităţi minimale, ceea ce

înseamnă că ele nu pot fi analizate şi

segmentate mai departe în unităţi mai

mici.

Prin termenul morfem sunt denumite

elementele structurii morfologice a cuvântului:

rădăcina, prefixul, sufixul şi

desinenţa. Rădăcina este elementul neanalizabil

din punct de vedere morfologic,

comun tuturor cuvintelor din aceeaşi familie

lexicală, de exemplu, în cuvintele

pădure, pădurar, pădurice rădăcina este

pădur-. La rădăcină se ataşează diferite

elemente cu ajutorul cărora se obţin cuvinte

noi sau forme gramaticale ale aceluiaşi

cuvânt.

Deşi prin morfem se înţelege în general

o unitate minimă de expresie dotată cu

sens gramatical sau lexical, termenul în

cauză este folosit, în studiile de orientare

structuralistă, cu trei accepţiuni principale:

● unitate minimală de expresie asociată

unei unităţi de conţinut (interpretarea

tradiţională a acestui termen), ● unitate

de conţinut specifică unei anumite categorii

gramaticale şi corespunde de fapt

sensurilor gramaticale din gramatica tradiţională

(de exemplu, categoria cazului

cuprinde morfemele de nominativ, genitiv,

dativ, acuzativ, vocativ), ● unitate

minimală de expresie dotată cu sens exclusiv

gramatical (termenul denumeşte

afixele gramaticale: desinenţele şi sufixele

gramaticale).

După semnificaţia exprimată, se disting:

● morfeme lexicale şi ● morfeme

gramaticale. Morfemele lexicale sunt

elemente de expresie purtătoare ale sensului

noţional sau lexical: rădăcina şi afixele

derivative (prefixele, sufixele, pseudoprefixele,

pseudosufixele). Morfemele

gramaticale sunt cele mai mici unităţi ale

cuvântului care exprimă sensurile gramaticale

ale cuvintelor şi servesc la diferenţierea

formelor gramaticale ale acestora:

sufixele gramaticale şi desinenţele. Morfemele

gramaticale sunt elemente de expresie

care nu au sens noţional şi a căror

substituire ajută la exprimarea categoriilor

gramaticale: genul, numărul, cazul –

în flexiunea nominală; modul, timpul, persoana

şi numărul – în flexiunea verbală.

113

În funcţie de aspectul formal, morfemele

gramaticale se împart în: ● morfeme

segmentale şi ● morfeme suprasegmentale.

Morfemele segmentale sunt exprimate

prin unul sau mai multe sunete, iar morfemele

suprasegmentale sunt reprezentate

prin accent şi intonaţie, care servesc

uneori la diferenţierea formelor gramaticale.

I. B.

Morfologie

1. Parte a structurii gramaticale a unei

limbi. Structura morfologică a limbii cuprinde

un sistem de reguli privind modificarea

cuvintelor, organizarea paradigmelor

cuvintelor, structura şi funcţionarea

categoriilor gramaticale. În cazul stratificării

limbii în nivele, este calificată drept

unul dintre nivelurile limbii. Pentru diferiţi

lingvişti, unitatea de bază a morfologiei

este diferită. Astfel, unii consideră

drept unitate de bază a morfologiei cuvântul,

în timp ce alţii atribuie acest rol

morfemului.

2. Disciplină lingvistică care, împreună

cu sintaxa, constituie gramatica. Are

ca obiect de studiu nivelul morfologic al

limbii. Studiază flexiunea cuvintelor, adică

regulile de modificare a cuvintelor,

categoriile gramaticale şi clasificarea cuvintelor

în părţi de vorbire.

Morfologia cercetează caracteristicile

gramaticale ale cuvintelor (sensurile gramaticale,

mijloacele de exprimare a sensurilor

gramaticale, categoriile gramaticale)

şi variaţiile flexionare ale acestora, în

funcţie de care cuvintele sunt grupate în

anumite clase, cele mai importante fiind

părţile de vorbire. De exemplu, cuvântul

şcoală cu sensul „instituţie de învăţământ

public, unde se predau elementele de bază

ale principalelor discipline” din punct de

vedere gramatical este substantiv. Prin

formele sale gramaticale el exprimă semnificaţii

specifice categoriilor de caz, număr,

determinare.

În lingvistica tradiţională, în centrul

preocupărilor morfologiei se află cuvântul.

Şi în acest caz, morfologia, studiază

cuvântul sub aspectul variaţiei formei sale

(al flexiunii) pentru exprimarea diverselor

categorii gramaticale, prin opoziţie cu

sintaxa, care studiază combinarea cuvintelor

şi funcţiile pe care acestea le iau în

cadrul combinaţiilor. La majoritatea

structuraliştilor însă unitatea fundamentală

a gramaticii devine morfemul. În aceste

condiţii, obiectul morfologiei îl constituie

inventarierea, definirea şi clasificarea

morfemelor.

I. B.

Moţiune

Procedeu de formare a substantivelor

feminine de la cele masculine sau a celor

masculine de la cele feminine prin adăugarea

sau prin suprimarea unei desinenţe

sau a unui sufix moţional. Femininele se

formează de la masculine cu ajutorul sufixelor:

-ă (student – studentă), -iţă (casier

– casieriţă), -că (ţăran – ţărancă),

-oaică (leu – leoaică), -e (învăţător – învăţătoare),

-easă (mire – mireasă), -esă

(principe – principesă) sau prin substituirea

sufixului -el prin -ică (viţel – viţică).

Substantivele masculine se formează de

la cele feminine prin adăugarea sufixelor

-an (curcă – curcan), -oi (raţă – răţoi)

sau prin suprimarea lui -ă (broscuţă –

broscuţ).

I. B.

114

Negaţie

1. Vorbire prin care se neagă ceva;

formulare având caracter negativ care se

opune afirmaţiei. Comparativ cu modalităţile

de realizare ale afirmaţiei, modalităţile

de exprimare a negaţiei sunt mai numeroase

şi mai variate.

Mijloacele verbale pot fi: ● lexicale:

adverbul nu (fie ca adverb profrază – Nu.,

fie ca adverb care neagă verbul – Nu

vin.), adverbe şi pronume / adjective pronominale

negative (niciodată, nicăieri,

nimeni, niciun(ul)) sau adverbe cu formă

pozitivă care induc un sens negativ (Vorbeşte

puţin sau deloc.), locuţiuni adverbiale

(câtuşi de puţin, în ruptul capului),

conjuncţii (eventual corelative: nici...

nici), prefixe negative (vechi, ne-, sau

neologice, in-, a-), interjecţii (aş, ei aş),

prepoziţii cu sens negativ (fără); ● sintactice:

comparaţii fixe (ca nimeni altul, ca

niciodată), repetarea propoziţiei negative

sau a propoziţiei precedente la forma negativă

(Mănâncă? – Nu mănâncă.), structuri

fixe provenite prin elipsă (Da de unde?);

interjecţii (ăă, îî).

Mijloace nonverbale, dintre care cel

mai frecvent este mişcarea capului de la

stânga la dreapta.

Există două forme de negaţie: ● sigură

(nu) şi ● nesigură (nu prea). Negaţia sigură

poate fi întărită (în nici un caz, fără

doar şi poate, nu-nu-nu) sau atenuată

(N-aş prea crede.). Atunci când se neagă

întreaga propoziţie se vorbeşte de negaţie

totală (nu, ba); atunci când se neagă doar

un constituent al propoziţiei (Nu Maria,

ci Ion a câştigat.) se vorbeşte despre negaţia

parţială. Unele negaţii se actualizează

doar în prezenţa altui termen negativ;

acestea se numesc negaţii insuficiente

(Nici nu a înţeles., Nimeni nu a venit.).

Negaţiile pot fi independente, absolute

(echivalente cu o propoziţie: – Vine? /

– Nu. Vine? / – Niciodată.) sau integrate

în propoziţii (Nu te-a căutat nimeni.).

Adverbul nu, cel mai frecvent dintre

mijloacele de realizare verbală a negaţiei,

cunoaşte o variantă poziţională (n-, când

cuvântul următor începe cu o vocală; facultativ

pentru evitarea hiatului) şi are

poziţie fixă în raport cu verbul: ● în faţa

verbului (la o formă simplă sau compusă

cu auxiliar: nu vine); ● la formele de conjunctiv

nu se intercalează între conjuncţia

să şi verb (să nu vină); ● la infinitiv negaţia

se intercalează între prepoziţia specifică

infinitivului şi verb (pentru a nu

uita); ● între negaţie şi verb pot fi intercalate

unele semiadverbe (mai, tot, prea) şi

formele neaccentuate (clitice) ale pronumelor

personale şi reflexive (nu-l (mai)

văd, nu se (mai) vede). Înaintea infinitivului

şi a conjunctivului nu poate apărea, cu

sens diferit, fiind plasat înaintea prepoziţiei-morfem

(Dorinţa ei este nu de a

reuşi, ci de a reuşi prima.) sau înaintea

formei verbale (a fi sau a nu fi); prima

construcţie echivalează cu o negaţie parţială,

a doua cu o negaţie totală. Adverbul

nu este în distribuţie complementară cu

prefixul negativ ne- (care însoţeşte forme

verbale de gerunziu – nevăzând, neauzind).

Limba română foloseşte negaţia dublă,

fie gramaticalizată (Nu vine nimeni.), fie

cu rol stilistic de accentuare (Nici nu l-am

văzut astăzi.); negarea verbului atrage

forma negativă a tuturor constituenţilor

pronominali şi adverbiali, fapt care determină

apariţia negaţiilor multiple (Nu,

nici nu l-a văzut nimeni niciodată, nicăieri.).

2. Termen sinonim cu propoziţia

enunţiativă negativă, în opoziţie cu afirmaţia.

3. Termen sinonim cu lexemul cu ajutorul

căruia se neagă ideea exprimată de o

parte de propoziţie sau de o propoziţie

prin predicatul ei.

A. H.

Neologism

Cuvânt apărut de curând în limba română.

Sunt considerate neologisme mai

ales împrumuturile din limbile apusene şi

din limba latină din epoca modernă, cu

începere din prima jumătate a secolului al

XIX-lea (bacalaureat, cartograf, coeziune,

a developa, garderobă, pasaj, pastel,

basorelief, campion, glaspapir, laitmotiv,

oberliht, conveier, radiolocaţie, camping),

precum şi creaţiile interne de la

aceste împrumuturi sau din material lingvistic

mai vechi, folosind anumite modele

străine (mefienţă, plasator, a antama, a

devoala, a se deroba, a demara, a (se)

confia, a stopa, lacunar, lunar, bulversat

etc.).

Se disting două tipuri de neologisme:

● neologisme lexicale şi ● neologisme

115

semantice. Neologismele lexicale sunt

cuvinte noi care pot fi împrumuturi lexicale

neologice sau creaţii neologice. În

categoria neologismelor semantice intră

noile sensuri ale cuvintelor existente în

limbă: oportunitate (folosit cu sensul

„ocazie”), a promova („a lansa pe piaţă,

prin acţiuni de publicitate”).

Până a fi acceptate şi integrate în limba

română, cuvintele neologice împrumutate

din alte limbi sunt supuse unui proces

de ● adaptare morfologică, ● fonetică şi

● grafică. Adaptarea morfologică se produce

mai rapid decât celelalte două tipuri

de adaptare şi presupune postpunerea articolului

hotărât la substantive, adăugarea

sufixului infinitival la verbe, încadrarea

într-un anumit gen sau într-o anumită

conjugare etc. Adaptarea fonetică implică

o modificare a sunetelor inexistente în

limba română şi uneori simplificarea pronunţării.

Sub aspectul adaptării grafice,

cuvintele împrumutate prezintă mai multe

situaţii. Cuvintele mai vechi au fost transcrise

în conformitate cu pronunţia lor din

limba de origine (angro, gol, fotbal, dribling,

henţ, ofsaid, lider, meci, şansă).

Tot astfel au fost acceptate şi unele neologisme

mai recente (computer, dispecer,

interfon, star, stres, a stresa, a viziona).

În acelaşi timp, neologismele recente sunt

preluate cu ortografia şi chiar cu pronunţia

din limba de origine: design (pronunţat:

dizain), draw (dro), judo (giudo),

pick-up (picap), site (sait), team (tim),

weekend (uichend).

Apariţia neologismelor este determinată

de schimbările survenite în viaţa materială

şi spirituală a societăţii, ele servind

la denumirea noilor obiecte, noţiuni sau

realităţi sociale. Uneori, un cuvânt neologic

poate înlocui un cuvânt mai vechi care

iese din uz. În acest caz neologismul

are prioritatea de a avea un sens mai precis

în comparaţie cu elementul învechit.

În condiţiile social-economice actuale,

în limbă pătrund numeroase cuvinte neologice,

aflate în curs de încadrare şi adaptare

morfologică şi fonetică: adidaşi, acciză,

bestseller, bluff, consulting, copyright,

display, feedback, flash, hamburger,

hardware, heavy metal, hit, hobby, holding,

job, jogging, juice, ketchup, management,

manager, marketing, mass-media,

parking, science-fiction, show, software,

sponsor, spot, staff, top, western.

Criteriile în funcţie de care se disting

neologismele ţin de gradul de răspândire

şi de atitudinea vorbitorilor (este simţit ca

116

un cuvânt nou). De fapt, cele mai multe

neologisme pătrund, pentru început, în

stilul ştiinţific (domeniul terminologiilor

de specialitate) şi în cel oficialadministrativ.

Rolul neologismelor în

limbă este de a contribui la modernizarea

lexicului românesc. Cu timpul însă, o parte

dintre neologisme, care denumesc noţiuni

actuale, pătrund în cercuri din ce în ce

mai largi de vorbitori şi îşi pierd caracterul

neologic devenind cuvinte uzuale.

I. B.

Nivel frastic

Într-o ierarhie a unităţilor sintactice,

este nivelul frazei în care complementele

(determinanţii, în general) se realizează

ca propoziţii. Se distinge astfel de nivelul

propoziţiei, unde complementele se realizează

în cadrul sintagmelor nominale.

Nivelul frastic împreună cu cel al propoziţiei

aparţin sintaxei.

E. U.

Nominalizare

Transformare a unei propoziţii autonome

într-un grup nominal: Trenul a sosit

în gară – Sosirea trenului în gară. Construcţia

obţinută ca rezultat al unei operaţii

de nominalizare poate fi utilizată, la

rândul ei, în poziţia unui nume ca parte

componentă a unei alte propoziţii: Sosirea

trenului în gară i-a pus în mişcare pe

pasageri.

I. B.

Nominativ

Caz al substantivului, specific, de

asemenea, cuvintelor din clasa numelui:

pronume, adjectiv, numeral. Apare în

contexte de tipul: iată cineva sau ceva.

Răspunde la întrebările: cine? ce?

La substantiv nominativul este formatip

a lui, fiind de fapt cazul nemarcat. Din

punct de vedere formal, nominativul, în

cele mai multe cazuri, este omonim cu

acuzativul. Se deosebeşte de acesta prin

utilizare (prin funcţiile sintactice îndeplinite,

lipsa prepoziţiilor, topică) şi tipul de

relaţii realizate în cadrul propoziţiei.

Valoarea de bază exprimată de nominativ

este cea de subiect, adică de persoană

sau lucru care realizează o anumită

acţiune (în construcţiile active) sau care

suportă efectul unei acţiuni (în construcţiile

pasive): Elevul citeşte o carte. Cartea

este citită de elev.

Substantivul în nominativ este independent

sintactic, nu poate fi folosit în

construcţie cu o prepoziţie şi îndeplineşte

următoarele funcţii sintactice: a) subiect:

Cerul se limpezi. (Z. Stancu); b) nume

predicativ: Taica era pădurar. (V. Eftimiu);

d) apoziţie: Mare fu uimirea şi bucuria

lui Făt-Frumos când găsi de partea

cealaltă a podului pe însuşi tatăl-său,

împăratul. (V. Eftimiu); e) element predicativ

suplimentar: Se credea în sufletul lui

răzbunătorul nedreptăţiţilor… (L. Rebreanu).

La părţile de vorbire care determină

un nume, nominativul este cazul atribuit

adjectivului datorită acordului cu numele

determinat în acest caz.

I. B.

Normă

1. Regulă a exprimării corecte.

2. Totalitatea regulilor codificate pentru

limba literară care reglementează

practica lingvistică. Regulile privind utilizarea

limbii se constituie prin tradiţie

de-a lungul timpului în cadrul unei anumite

colectivităţi lingvistice determinate

sociocultural. Norma reprezintă rezultatul

evoluţiei istorice. Respectarea normelor

înseamnă, în primul rând, conformitatea

cu o tradiţie istorică a limbii. Norma limbii

literare se caracterizează prin stabilitate,

dar şi printr-o anumită variabilitate,

determinată de factori extralingvistici,

sociali, precum şi de tendinţele interne ale

dezvoltării sistemului lingvistic.

Norma literară are un caracter social.

Ea reprezintă un model de vorbire care

este descris şi înregistrat în lucrările cu

caracter teoretic şi este promovată prin

opere literare, în presă, în cadrul emisiunilor

transmise la radio şi televiziune etc.

Un rol important în elaborarea şi promovarea

normelor limbii literare le revine

personalităţilor culturale: savanţi, scriitori,

actori etc. Norma are un caracter

obligatoriu pentru toţi vorbitorii unei

limbi, însă ea este impusă într-o măsură

mai mare persoanelor care aparţin anumitor

colectivităţi culturale sau care deţin

anumite funcţii publice.

Norma unei limbi derivă din însăşi caracterul

ei de sistem şi din organizarea ei

în conformitate cu o anumită structură.

Norma cuprinde ansamblul de reguli referitoare

la folosirea unui material lingvistic.

În funcţie de nivelul reglementat se

delimitează următoarele feluri de norme:

● norma lexicală (reglementează folosirea

corectă a cuvintelor); ● norma gramaticală

(stabileşte regulile de modificare a cuvintelor

şi de utilizare a lor în propoziţii);

● norma ortoepică (se referă la pronunţarea

corectă a cuvintelor); ● norma ortografică

(vizează scrierea corectă a cuvintelor

şi a îmbinărilor de cuvinte).

I. B.

Număr

Categorie gramaticală flexionară specifică

substantivelor, pronumelor, adjectivelor

şi verbelor, care se manifestă în

flexiunea acestor părţi de vorbire prin

opoziţia dintre singular şi plural. Numai

la substantive şi pronumele folosite cu

valoare substantivală se bazează pe distincţia

naturală dintre un singur exemplar

şi două sau mai multe exemplare ale aceluiaşi

obiect. La adjective şi verbe îndeplineşte

o funcţie structurală realizând

acordul adjectivului cu substantivul determinat

(carte nouă – cărţi noi) sau

acordul verbului predicat cu subiectul

(copilul citeşte – copii citesc).

La substantiv numărul este constituit

prin opoziţia dintre forma de singular şi

cea de plural. Forma de singular denumeşte

un singur obiect (copac, stejar,

floare, mare, creion, drum), iar forma de

plural, mai multe exemplare ale aceluiaşi

obiect (copaci, stejari, flori, mări, creioane,

drumuri). Cele două forme de număr

ale substantivelor sunt admise de

următoarele contexte: acest (băiat, om) –

aceşti (băieţi, oameni); această (fată, femeie)

– aceste (fete, femei); acest (tren,

spectacol) – aceste (trenuri, spectacole).

Categoria numărului la substantive se

exprimă cu ajutorul următoarelor mijloace

gramaticale: ● desinenţa însoţită

uneori şi de alternanţa sunetelor; ● articolul

substantival hotărât (-l, -a, -i, -le, -lui,

-i, -lor) şi nehotărât (un, o, nişte, unui,

unei, unor).

Opoziţia de număr nu este admisă de

toate substantivele. După capacitatea lor

de a exprima opoziţia de număr, substantivele

se împart în următoarele clase:

● substantive numărabile (denumesc

obiecte ce pot fi numărate) şi ● substantive

nenumărabile. Substantivele numărabile

sunt cele care au flexiune de număr

completă, deci au ambele forme de număr:

fecior – feciori, ţară – ţări, oraş –

oraşe. Substantivele nenumărabile sunt

cele care au o flexiune incompletă. Ele

sunt defective de număr. La rândul lor,

ele pot fi de două feluri: ● substantive

care au numai forma de singular (singularia

tantum): dreptate, studenţime, sânge,

Dacia etc. ● substantive care au numai

forma de plural (pluralia tantum): aplauze,

tăieţei, ochelari, Filipine etc.

I. B.

117

118

Nume

1. Substantiv.

2. Grupare de părţi de vorbire care au

flexiunea caracteristică substantivului.

Este un termen generic pentru toate părţile

de vorbire care se declină: substantiv,

adjectiv, pronume şi numeral.

I. B.

Nume predicativ

1. Component substantival, adjectival

sau adverbial al predicatului nominal, fie

că există un suport verbal copulativ (Cartea

este interesantă.), fie că acesta este

subînţeles (Feţişoara lui, spuma laptelui.).

Este cerut de un verb copulativ la un

mod personal (El este primul.) sau la unul

impersonal (Fiind primul, a putut să

aleagă.) şi se referă la subiectul formei

verbale nepersonale (infinitiv, gerunziu,

supin). Poate fi exprimat prin substantiv:

Drumul era fără oameni. (M. Sadoveanu),

pronume: Al vostru era ţâncul cela

năzbâtnic. (I. Druţă), numeral: (El a fost

al patrulea.), adjectiv: Văzduhul deveni

fumuriu. (Z. Stancu), supin: Poezia este

de memorat., infinitiv: Datoria mea este

de a te avertiza., adverb: Nu ştiu cum sunt

ei., interjecţie: E vai de ei. Numele predicativ

exprimat prin nume stă, de obicei, în

cazul nominativ (El este profesor.),

uneori în acuzativ cu prepoziţie (Inelul

este de aur.), rareori în genitiv, cu articol

posesiv (Cântecul era al unei fete părăsite.

(M. Preda) sau cu prepoziţie (Ei sunt

împotriva războiului.).

După structură, se deosebeşte numele

predicativ ● simplu (unic, ca în exemplele

de mai sus) sau ● multiplu (El este

harnic şi inteligent.). Stă de obicei după

verbul copulativ, însă poate apărea înaintea

verbului copulativ: ● obligatoriu:

când este exprimat prin pronume şi adverbe

relative sau interogative (Nu se ştie

încă cine va fi câştigătorul.), de preferinţă

în propoziţiile exclamative (Ce frumoasă

eşti!), ● facultativ în alte situaţii pentru

emfază sau poetic. Sunt acceptate elemente

intercalate între verbul copulativ şi

numele predicativ: El este, în comparaţie

cu tine, mai atent. Poate fi subînţeles în

coordonare (Eu sunt atentă, tu nu eşti.)

sau în dialog (Eşti atentă? – Sunt.). Se

acordă în gen şi număr cu subiectul când

este exprimat prin adjectiv (acord gramatical)

sau substantiv, pronume (acord referenţial,

când e posibil: Maria Ionescu

este profesoara noastră de matematică.).

2. Funcţie cerută de un centru verbal

copulativ, reprezentând o clasă de substituţie

(de echivalente funcţionale substituibile

în acelaşi context verbal), având ca

termeni prototipici adjectivul şi nominalul

în nominativ (altul decât nominalulsubiect),

iar ca relaţie sintagmatică specifică,

o relaţie obligatoriu ternară, implicând

verbul-centru de tip copulativ şi un

nominal-subiect. Este o poziţie care aparţine

clasei de compliniri obligatorii ale

verbului şi este cerută de trăsăturile matriciale

ale acestuia. Se aseamănă, sub

multe aspecte, cu clasa complementului

direct şi indirect, de care, la nivel sintactic,

se deosebeşte prin natura ternară a

relaţiei, numele predicativ implicând atât

verbul, cât şi subiectul.

A. H.

Numeral

Parte de vorbire care exprimă, sub diferite

aspecte, noţiunea de număr definit:

un număr abstract (cinci), caracteristica

numerică a obiectelor (cinci elevi) sau

ordinea numerică a obiectelor (al cincilea).

După sensul lor general şi după structură,

numeralele se împart în două clase

mari: ● numerale cardinale (care exprimă

un număr sau simpla determinare numerică

a obiectelor) şi ● numerale ordinale

(care arată ordinea numerică a obiectelor).

Cele două subclase de numerale se

recunosc cu ajutorul întrebărilor câţi?

câte? (numeralele cardinale) şi al câtelea?

a câta? (cele ordinale). În funcţie de

alte indicaţii cantitative speciale, în cadrul

acestor clase mari de numeral se disting

mai multe subspecii. Există următoarele

specii de numerale cardinale: ● numerale

cardinale propriu-zise (doi, trei,

cinci); ● numerale fracţionare (o doime,

trei pătrimi); ● numeralul colectiv

(amândoi, tustrei, tusşase); ● numeralul

distributiv (câte doi, câte trei, câte cinci);

● numeralul multiplicativ (îndoit, întreit,

însutit); ● numeralul adverbial (de două

ori, de trei ori, de o sută de ori). Între

numeralele ordinale se disting două subspecii:

● numerale ordinale propriu-zise

(primul, al doilea, al zecelea); ● numerale

ordinale adverbiale (a doua oară, a

treia oară).

Specific pentru clasa numeralului este

organizarea subspeciilor în serii numerice

care încep, de obicei, de la unitate şi care

teoretic sunt infinite. În cadrul clasei numeralului

există un anumit număr de elemente

care servesc pentru formarea după

anumite modele a celorlalte numerale din

cadrul subspeciilor respective. Inventarul

acestor elemente este practic închis. Pe de

altă parte, toate subspeciile de numerale

se constituie pe baza numeralelor cardinale

propriu-zise.

Din punctul de vedere al flexiunii,

numeralul este o parte de vorbire, în general,

flexibilă. Categoriile specifice numeralului

sunt aceleaşi ca şi la substantiv

şi adjectiv: genul, numărul şi cazul. Dintre

părţile de vorbire care se declină, numeralul

are însă cea mai redusă flexiune.

Numeralele care îşi schimbă forma în

raport cu aceste categorii este destul de

mic. Astfel, după număr se schimbă doar

câteva numerale: zece / zeci, sută / sute,

mie / mii, primul / primii; în raport cu

genul sunt variabile numeralele cardinale

propriu-zise corespunzătoare lui 1 şi 2 şi

cele compuse cu aceste numerale (unu /

una, doi / două, treizeci şi doi / treizeci şi

două), inclusiv numeralele colective

(amândoi / amândouă) şi cele distributive

(câte doi / câte două), precum şi numeralele

ordinale propriu-zise (al treilea / a

treia). Cazul este caracteristic numeralelor

care se folosesc cu valoare substantivală

(numeralele cardinale propriu-zise,

fracţionare, colective) şi adjectivală (numeralele

multiplicative, ordinale propriuzise).

Eterogenitatea clasei se manifestă şi în

planul exprimării categoriilor gramaticale.

Astfel, cât priveşte marcarea raporturilor

cazuale, trebuie menţionat că există

trei modalităţi de exprimare: ● cu ajutorul

formelor cazuale la numeralele variabile

după caz (adică prin desinenţă sau prin

articolul hotărât): unu, zece, sută, mie,

milion, primul etc.; ● cu ajutorul formelor

cazuale ale articolului adjectival care însoţeşte

numeralul: N.A. cei doisprezece

elevi; G.D. celor doisprezece elevi.; ● cu

ajutorul unor construcţii analitice alcătuite

cu prepoziţia a pentru cazul genitiv şi

cu prepoziţia la pentru cazul dativ: G.:

Cărţile a trei elevi sunt pe masă. D.: S-au

înmânat cadouri la trei elevi.

Şi din punct de vedere sintactic, numeralul

este o clasă eterogenă. În propoziţie,

un numeral se poate întrebuinţa: ● cu valoare

adjectivală când însoţeşte un substantiv

(zece zile, a treia casă); ● cu valoare

substantivală când se foloseşte singur

(Doi ori doi fac patru.); ● cu valoare

adverbială când determină un verb (L-am

întâlnit de două ori.).

I. B.

Numeral adverbial

Numeral care arată de câte ori se repetă

o acţiune sau de câte ori intensitatea

unei însuşiri este superioară sau inferioară

faţă de intensitatea aceleiaşi însuşiri la un

alt obiect: I-am spus de o mie de ori. Costumul

acesta este de două ori mai scump

decât celălalt.

Numeralele adverbiale au următoarea

structură: ● pentru 1 numeralul adverbial

corespunzător este o dată; ● de la 2 în

sus: de + numeral cardinal propriu-zis (+

de) + ori: de două ori, de trei ori, de zece

ori, de douăzeci de ori, de o sută de ori,

de o mie de ori. Numeralul adverbial este

invariabil şi se foloseşte – după cum arată

şi denumirea – cu valoare adverbială, determinând

un verb, un adjectiv sau un

adverb: De şapte ori măsoară şi o dată

taie. (Folclor).

I. B.

Numeral cardinal

Numeralul care exprimă numere întregi.

Răspunde la întrebările câţi?, câte?

După structură, numeralele cardinale

propriu-zise se împart în două clase:

a) numerale simple: unu, una, doi, două,

trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă,

zece, zeci, sută, sute, mie, mii, milion,

milioane, miliard, miliarde, bilion, bilioane,

trilion, trilioane, zero, zerouri;

b) numerale compuse după cum urmează:

● numeralele de la 11 la 19 cu structura:

unitate + prepoziţia spre + zece (unsprezece,

doisprezece, treisprezece,

paisprezece, cincisprezece, şaisprezece,

şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece);

● numeralele pentru zeci cu structura:

unitate + zeci (douăzeci, treizeci,

patruzeci, cincizeci, şaizeci, şaptezeci,

optzeci, nouăzeci); ● numeralele de la 21

la 99 cu structura: numărul zecilor + şi +

unitate (douăzeci şi unu, douăzeci şi doi,

douăzeci şi trei, treizeci şi patru, treizeci

şi cinci, treizeci şi şase, patruzeci şi trei,

patruzeci şi şapte, patruzeci şi opt, nouăzeci

şi şapte, nouăzeci şi opt, nouăzeci şi

nouă); ● numeralele pentru sute, mii, milioane

cu structura: unitate + sută / sute;

unitate + mie / mii; unitate + milion / milioane

(o sută, două sute, trei sute, şapte

sute, opt sute, nouă sute, o mie, două mii,

trei mii, un milion, două milioane, trei

milioane); ● numeralele de la 101 la 999

cu structura: numărul sutelor (+ numărul

zecilor) + unităţi (o sută unu, o sută una,

o sută doi, o sută două, două sute cinci,

patru sute cincizeci, şapte sute patruzeci

şi nouă, opt sute treizeci şi doi, nouă sute

nouăzeci şi nouă); ● numeralele pentru

zecile şi sutele de mii şi milioane cu

structura: numărul zecilor, sutelor (+ de)

119

+ mii / milioane (zece mii, unsprezece

mii, două zeci şi cinci de mii, trei sute de

mii, zece milioane, douăzeci şi cinci de

milioane, o sută de milioane, două sute

de milioane).

Numeralul cardinal propriu-zis se caracterizează

prin categoriile de gen, număr

şi caz. El are însă o flexiune destul de

redusă în raport cu celelalte părţi de vorbire

care se declină.

Numeralul unu este variabil după gen

şi caz: ● numeralul cu valoare substantivală:

masculin N.A. unu(l), G.D. unuia;

feminin N.A. una, G.D. uneia; ● numeralul

cu valoare adjectivală: masculin N.A.

un (băiat), G.D. unui (băiat), feminin

N.A. o (fată), G.D. unei (fete). Forma

numeralului unu cu -l final se întâlneşte

doar în expresiile: unul singur, de unul

singur, până la unul, toţi până la unul,

(tot) unul şi unul, unul câte unul.

Formele numeralului un cu valoare adjectivală

coincid cu cele ale articolului

substantival nehotărât. Cele două serii de

forme se deosebesc doar în funcţie de

context. Valoarea de numeral a acestor

forme este scoasă în relief când sunt corelate

cu alte numerale: Are un băiat şi două

fete. Mi-a adus o carte, nu două.

Numeralul doi este variabil numai după

gen: doi m. – două f. Aceste forme se

întâlnesc şi în componenţa numeralelor

compuse: doisprezece – douăsprezece;

douăzeci şi doi – douăzeci şi două. Numeralele

zero, zece, sută, mie, milion,

miliard, bilion, trilion au o flexiune substantivală.

Ele se declină cu ajutorul articolului

substantival hotărât şi nehotărât.

Numeralele zece, sută, mie se comportă

ca substantive feminine, iar numeralele

zero, milion, miliard, bilion, trilion se

declină ca şi substantivele neutre. Iată

câteva modele de declinare a numeralelor:

● declinarea cu articol nehotărât: feminin

sg. N.A. o mie, G.D. unei mii, pl.

N.A. nişte mii, G.D. unor mii; neutru sg.

N.A. un milion, G.D. unui milion, pl.

N.A. nişte milioane, G.D. unor milioane;

● declinarea cu articol hotărât: feminin,

sg. N.A. mia, G.D. miei, pl. N.A. miile,

G.D. miilor; neutru sg. N.A. milionul,

G.D. milionului, pl. N.A. milioanele,

G.D. milioanelor. Celelalte numerale cardinale

propriu-zise sunt invariabile.

Numeralele cardinale, în propoziţie,

pot fi folosite: ● cu valoare substantivală:

Mai bine o pasăre în mână decât zece pe

gard. (Folclor); ● cu valoare adjectivală:

Anul se compune din patru anotimpuri

sau douăsprezece luni. Numeralele cardinale

propriu-zise cu valoare adjectivală se

folosesc de obicei înaintea substantivului

(trei flori). Construcţiile cu numeralele

cardinale propriu-zise folosite cu valoare

adjectivală au următoarea structură: ● numeralele

de la 1 la 19 se leagă de substantiv

cu ajutorul prepoziţiei de. În acest caz,

construcţiile cu numeral au următoarea

structură: 1 – 19 + substantiv; 101 – 119

+ substantiv (două cărţi, o sută zece

cărţi); ● numeralele de la 20 în sus (cu

excepţia celor compuse care se termină în

numeralele de la 1 la 19) sunt alăturate

direct substantivului. Structura unor asemenea

construcţii este următoarea: 20 –

100 + de + substantiv; 120 – 200 + de +

substantiv (douăzeci de cărţi, o sută

cincizeci de cărţi).

I. B.

Numeral colectiv

Numeralul care exprimă ideea de grupare

a obiectelor în ansambluri determinate

numeric. Ele arată deci din câte obiecte

este formată o colectivitate. Numeralele

colective au următoarea structură:

● pentru un colectiv de 2 persoane:

amândoi, ambii; ● pentru colective de la

3 până la 10: tus- + numeral cardinal propriu-zis

(tustrei, tuspatru, tuscinci, tusşase,

tusopt…); câteşi- + numeral cardinal

propriu-zis (câteşitrei, câteşipatru, câteşicinci…);

● pentru colective de la 3 în

sus: toţi + numeral cardinal propriu-zis

(toţi trei, toţi cinci, toţi zece, toţi o sută…).

Numeralele amândoi şi ambii îşi

schimbă forma după gen şi caz: masculin

N.A. amândoi, G.D. amânduror(a); feminin

N.A. amândouă, G.D. amânduror(a);

masculin N.A. ambii, G.D. ambele;

feminin N.A. ambele, G.D. ambelor.

Numeralele tustrei şi câteşitrei sunt variabile

după gen: masculin tustrei (băieţii),

feminin tustrele (fetele); masculin

câteşitrei (băieţii), feminin câteşitrele

(fetele). Celelalte numerale cardinale sunt

invariabile.

În propoziţie, numeralele colective se

folosesc: ● cu valoare substantivală, îndeplinind

funcţiile sintactice specifice

substantivului: Şi pornesc iară toţi trei.

(I. L. Caragiale); ● cu valoare adjectivală

când apar ca determinaţi ai unui substantiv:

Craiul, primind cartea, îndată chemă

tustrei feciorii înaintea sa. (I. Creangă).

I. B.

120

Numeral distributiv

Numeralul distributiv exprimă repartizarea

obiectelor în grupuri egale. Numeralele

distributive au următoarea structură:

câte + numeral cardinal propriu-zis:

câte unul, câte doi, câte trei, câte patru

etc.

Numeralele distributive formate cu

unu şi doi au forme distincte de gen: câte

unul – câte una, câte doi – câte două.

Celelalte numerale colective sunt invariabile.

Uneori, pentru exprimarea sensului

distributiv se repetă numeralul la începutul

întregii construcţii, care capătă structura:

numeral + câte + numeral: unul câte

unul, doi câte doi, cinci câte cinci etc.

I. B.

Numeral fracţionar

Numeralul fracţionar exprimă o parte

dintr-un întreg: Pădurile ocupă o treime

din regiune. Numeralele fracţionare au

următoarea structură: ● numeral cardinal

+ numeral cardinal + -ime / -imi: 1/2

– o doime, 1/3 – o treime, 3/4 – trei pătrimi,

2/3 – două treimi, 2/5 – două cincimi;

● numeral cardinal + pe sau supra

+ numeral cardinal: 2/3 – doi pe trei, 3/5

– trei pe cinci, 5/6 – cinci pe şase, 2/3 –

doi supra trei, 3/5 – trei supra cinci, 5/6 –

cinci supra şase; ● numeral cardinal +

numeral ordinal: 3/4 – trei a patra, 5/8 –

cinci a opta, 3/7 – trei a şaptea; ● numeral

ordinal + substantivul parte: a treia

parte, a cincea parte, a zecea parte. Pentru

1/2 şi 1/4 se folosesc de asemenea

substantivele jumătate şi, respectiv, sfert.

Numeralele fracţionare se leagă de

substantiv cu ajutorul prepoziţiilor din şi

dintre: Munţii ocupă o treime din teritoriul

ţării.; Două treimi dintre elevi vor

merge în excursie.

I. B.

Numeral multiplicativ

Numeralul multiplicativ arată în ce

proporţie creşte o cantitate. Numeralele

multiplicative se formează de la numeralele

cardinale de la 2 la 8 şi de la numeralele

10, 100, 1000. Ele au următoarea

structură: în- (îm-) + numeralul cardinal

propriu-zis + -it: îndoit, întreit, împătrit,

încincit, înşesit, înşeptit, înoptit, înzecit,

însutit, înmiit. Numeralele îndoit, întreit,

împătrit, încincit au sinonime neologice:

dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu.

Numeralul multiplicativ se întrebuinţează,

în propoziţie, ● cu valoare adjectivală

sau ● cu valoare adverbială. Folosit

cu valoare adjectivală, numeralul multiplicativ

este variabil acordându-se cu

substantivul determinat în gen, număr şi

caz. După flexiune se aseamănă cu un

adjectiv cu 4 terminaţii de tipul bun, -ă, -

i, -e: muncă înzecită, pierderi însutite.

Când apare cu valoare adverbială, numeralul

multiplicativ este invariabil: A muncit

înzecit.

I. B.

Numeral ordinal

Numeral care exprimă ordinea sau locul

pe care îl ocupă obiectele într-un

grup sau acţiunile într-o serie, într-o înşiruire.

Se disting două specii de numerale

ordinale: ● numeralul ordinal propriu-zis

şi ● numeralul ordinal adverbial.

Numeralul ordinal propriu-zis exprimă

ordinea numerică a obiectelor. Răspunde

la întrebările: al câtelea? a câta?

Numeralele ordinale propriu-zise au

următoarea structură: ● pentru 1 se folosesc

următoarele numerale ordinale:

întâi(ul), (cel) dintâi, prim(ul); ● de la 2

în sus: masculin: al + numeral cardinal

+ -le- + -a; feminin: a + numeral cardinal

+ -a: al doilea, a doua, al treilea, a treia,

al patrulea, a patra, al cincilea, a cincea,

al şaselea, a şasea, al şaptelea, a şaptea,

al optulea, a opta, al nouălea, a noua, al

zecelea, a zecea, al unsprezecelea, a unsprezecea,

al doisprezecelea, a douăsprezecea,

al douăzecilea, a douăzecea, al

douăzeci şi unulea, a douăzeci şi una, al

treizecilea, a treizecea, al patruzecilea, a

patruzecea, al o sutălea, a (o) suta, al o

sută unulea, a o sută una, al două sutelea,

a două suta, al trei sutelea, a trei

suta, al o mielea, a (o) mia, al două miilea,

a două mia, al cincizeci miilea, a

cincizeci mia, al (un) milionulea, a milioana,

al două milioanelea, a două milioana.

La numeralele ordinale de genul masculin

formate de la numeralele cardinale

opt, milion, miliard formantul -lea se

uneşte cu ajutorul vocalei de legătură -u-

: al optulea, al un milionulea, al miliardulea.

La numeralele ordinale de genul

feminin formate de la numeralele cardinale

două, patru, mie, milion elementul

final -a substituie vocala finală: a doua, a

patra, a suta, a mia. La numeralele ordinale

formate de la cardinalele compuse

formanţii -lea şi -a se adaugă numai la

ultimul numeral: al douăzeci şi cincilea,

al o sută douăzecilea.

Spre deosebire de numeralele cardinale

compuse care includ în structura lor

prepoziţia de, numeralele ordinale nu păstrează

această prepoziţie înaintea ultimu-

121

lui numeral component: douăzeci de mii –

al douăzeci miilea, douăzeci de milioane

– al douăzeci milionulea.

Numeralul întâi: ● folosit cu valoare

adjectivală în postpunere, poate apărea,

confiorm DOOM 2 , atât articulat, cât şi

nearticulat: locul întâi, clasa întâi / întâia,

calitatea întâi / întâia, pagina întâi / întâia;

● folosit cu valoare substantivală (Întâiul

a ajuns de mult.) sau cu valoare adjectivală

în antepunere (întâiul cuvânt,

întâia floare) este articulat enclitic având

forme diferite de gen, număr şi caz: m.

sg. N.A. întâiul, G.D. întâiului, pl. N.A.

întâii, G.D. întâilor; f. sg. N.A. întâia,

G.D. pl. întâii, N.A. întâile, G.D. întâilor.

Numeralul prim(ul): ● fiind nearticulat

enclitic şi având valoare adjectivală, de

cele mai multe ori în antepunere, are formele:

prim, -ă, -i, -e: (un prim succes, o

primă ştire); ● fiind articulat enclitic şi

având valoare substantivală (Primul a

sosit de mult.) sau cu valoare adjectivală

în antepunere (primul zbor, primele rezultate),

este variabil după gen, număr şi

caz: m. sg. N.A. primul, G.D. primului,

pl. N.A. primii, G.D. primilor; f. sg. N.A.

prima, G.D. primei, pl. N.A. primele,

G.D. primelor.

Numeralele ordinale de la 2 înainte:

● când sunt folosite fără articolul adjectival,

cunosc numai opoziţia de gen: al doilea

m. – a doua f.; al treilea m. – a treia

f.; ● când sunt precedate de articolul adjectival

(cel, cea, cei, cele) cu prepoziţia

de, exprimă genul, numărul şi cazul prin

formele acestui articol: masculin N.A. cel

de-al treilea, G.D. celui de-al treilea; feminin

N.A. cea de-a treia, G.D. celei dea

treia. La feminin plural se foloseşte

forma de masculin a numeralului ordinal:

cele de-al patrulea, cele de-al cincilea.

În limba contemporană există tendinţa

de a înlocui numeralele ordinale prin numeralele

cardinale: etajul trei în loc de

etajul al treilea; secolul douăzeci şi unu

în loc de secolul al douăzeci şi unulea.

Folosirea numeralelor cardinale în locul

celor ordinale este recomandabilă în cazul

numeralelor mari: Vezi la pagina cinci

sute şaptezeci.

I. B.

Numeral ordinal adverbial

Numeralul ordinal adverbial arată a

câta oară se înfăptuieşte o acţiune: Lelia

reveni a doua oară, ca o furtună, cu dublura

ei de ochelari roşii. (N. Breban).

Structura numeralului ordinal adverbial:

● numeral ordinal propriu-zis +

oară (sau mai rar dată): întâia oară, întâia

dată, prima oară, prima dată, a doua

oară, a doua dată, a treia oară, a

treia dată; ● în + numeral ordinal propriu-zis

+ rând: în primul rând, în al doilea

rând, în al treilea rând. Numeralul

ordinal adverbial este invariabil şi apare

mai ales cu valoare adverbială pe lângă

un verb.

I. B.

122

Obiect

1. Funcţie sintactică de complement

necircumstanţial (direct şi indirect). Termenul

obiect este utilizat de preferinţă în

gramatica franceză şi în cea engleză, precum

şi în terminologia modernă românească.

În gramatica tradiţională românească

este preferat termenul complement.

Sinonim: complement necircumstanţial.

2. Rol semantic (sau funcţie semantică)

atribuit(ă) de verb unui actant / argument

care desemnează obiectul care suferă

efectele acţiunii verbului. Este actantul

caracterizat prin trăsătura [+ Inanimat],

spre deosebire de rolul semantic Pacient

care e caracterizat prin trăsătura [+ Animat].

În plan sintactic, se actualizează fie

ca obiect direct, fie ca obiect indirect. În

plan semantic, acest actant poate reprezenta

● obiectul care suferă o modificare

în urma acţiunii verbului (a corecta un

text); ● obiectul rezultat din acţiune (a

scrie o carte); ● obiectul distrus în urma

acţiunii (a sparge un geam).

A. H.

Omonime

Cuvinte care se pronunţă la fel, însă

care au sensuri diferite. Relaţia care se

stabileşte între asemenea cuvinte se numeşte

omonimie. Ea reprezintă o relaţie

de nonechivalenţă dintre sensurile a două

sau a mai multe cuvinte care se aseamănă

din punctul de vedere al formei. De

exemplu, lac 1 „apă stătătoare” – lac 2 „soluţie

de răşini folosită pentru protejarea

suprafeţei unor obiecte”; bancă 1 „scaun

lung pentru mai multe persoane” – bancă 2

„instituţie financiară”; broască 1 „animal

fără coadă cu picioarele de dinapoi adaptate

pentru sărit” – broască 2 „mecanism

montat la uşi servind la încuierea lor”.

Aceste cuvinte sunt omonime pentru că

au înţeles diferit, dar forma lor coincide.

Omonimia este un fenomen contrariu

sinonimiei. Astfel, omonimia priveşte

exprimarea unor sensuri complet diferite

prin aceeaşi formă, iar în cazul sinonimiei

acelaşi sens este exprimat prin forme diferite.

Omonimia se aseamănă într-o anumită

măsură cu polisemia. Astfel, şi în cazul

polisemiei, şi în cazul omonimiei e vorba

de o singură formă şi de mai multe sensuri.

Principala deosebire constă însă în

aceea că sensurile cuvântului polisemantic

au anumite trăsături semantice comune,

iar sensurile omonimelor nu au niciun

indiciu comun. Din această cauză omonimele

sunt considerate cuvinte distincte

ale căror forme din anumite motive au

coincis. De exemplu, analiza componenţială

a omonimelor parabolă 1 „curbă plană

în geometrie” – parabolă 2 „povestire

alegorică cu cuprins religios sau moral”

arată că ele nu prezintă trăsături semantice

comune. În acelaşi timp, sensurile cuvântului

polisemantic floare („parte a

plantei”, „orice plantă care face flori”,

„desen, cusătură în formă de floare”,

„strat de mucegai”, „partea cea mai aleasă;

frunte, elită”) conţin aceeaşi componentă

semantică, care asigură legătura

dintre ele. Astfel, prezenţa sau lipsa unor

trăsături semantice comune în sensurile

exprimate prin aceeaşi formă şi constituie

criteriul de bază în funcţie de care se face

distincţie între cuvintele omonime şi un

cuvânt polisemantic.

În dicţionare, omonimele sunt înregistrate

în cadrul unor articole lexicografice

distincte, spre deosebire de cuvintele polisemantice,

ale căror sensuri sunt prezentate

în acelaşi articol de dicţionar. Însă în

practica lexicografică, stabilirea unor limite

distincte între omonimie şi polisemie

este un lucru dificil de realizat. De aceea

uneori soluţiile propuse în privinţa înregistrării

unor termeni ca fiind omonime

sau cuvinte polisemantice pot diferi de la

un dicţionar la altul.

În funcţie de gradul de identitate formală,

omonimele pot fi de două feluri:

● omonime totale sau propriu-zise, când

aparţin aceleiaşi părţi de vorbire şi au toate

formele identice (rachetă 1 „proiectil” –

rachetă 2 „obiect de joc în tenis”); ● omonime

parţiale, când au numai anumite

forme identice, diferenţiindu-se prin altele.

De exemplu, în cazul omonimelor

somn 1 „peşte răpitor” – somn 2 „stare fiziologică

normală şi periodică de repaus a

fiinţelor” şi râs 1 „mamifer carnivor” –

râs 2 „acţiunea de a râde” sunt identice

numai formele de singular, cele de plural

fiind diferite: somn / somni, somn / somnuri,

râs / râşi, râs / răsuri. Unele se pot

caracteriza prin identitatea formei de singular,

în timp ce forma de plural este admisă

doar de un singur cuvânt, cel de al

123

doilea fiind defectiv de plural: pompă 1

„maşină de forţă cu cilindru şi piston,

pentru deplasarea unui lichid” – pompă 2

„alai, suită, cortegiu în plin fast”. Dintre

acestea, primul cuvânt are două forme de

număr (pompă / pompe), iar celalalt admite

doar forma de singular (pompă).

Se disting următoarele tipuri de omonime:

● omonime lexicale şi ● omonime

lexico-gramaticale (sau omoforme). În

cadrul omonimelor lexicale, după natura

lor morfologică se delimitează, pe de o

parte, omonimele care aparţin aceleiaşi

clase lexico-gramaticale (liliac 1 „animal

mamifer asemănător cu şoarecele, cu aripi

adaptate la zbor” – liliac 2 „arbust înalt cu

frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare,

violete”) şi, pe de altă parte, omonime

care aparţin unor clase lexico-gramaticale

diferite (mare 1 adj. „care depăşeşte dimensiunile

obişnuite” – mare 2 s. f. „întindere

de apă stătătoare, adâncă şi sărată”).

Omonimele lexico-gramaticale sau omoformele

sunt formele flexionare ale unor

cuvinte diferite care coincid, de exemplu:

cer 1 (subst.) – cer 2 (vb.), sare 1 (subst.) –

sare 2 (vb.), vin 1 (subst.) – vin 2 (vb.), vie 1

(subst.) – vie 2 (adj.), pui 1 (subst.) – pui 2

(vb.).

Alte fenomene delimitate în cadrul

acestei categorii sunt omofonele (cuvintele

care se pronunţă identic, dar se scriu

diferit: întruna şi într-una) şi omografele

(cuvintele care se scriu la fel, dar se pronunţă

diferit: acele – acele, copii – copii,

haină – haină, zări – zări.

Omonimia este provocată de mai multe

procese. Printre sursele omonimiei se

numără următoarele: ● coincidenţa fonetică

a două cuvinte împrumutate din diferite

limbi sau între un cuvânt autohton

şi un cuvânt împrumutat din altă limbă;

● coincidenţa unor cuvinte formate pe

terenul limbii române prin derivare sau prin

schimbarea categoriei lexico-gramaticale a

unuia şi aceluiaşi cuvânt; ● dezagregarea

polisemiei, adică evoluţia divergentă a

sensurilor unui cuvânt polisemantic.

Omonimia este considerată o sursă

generatoare de confuzie în vorbire.

Această confuzie este exclusă, de obicei,

datorită diferitor combinaţii sintactice în

care sunt utilizate omonimele. După cum

se ştie, fiecare omonim se defineşte prin

propria sa distribuţie în enunţ. Ambiguitatea

înţelesului evocat de forma comună

este înlăturată de context.

I. B.

Onomatopee

Cuvânt care imită cu aproximaţie un

sunet sau un zgomot. Onomatopeele pot

reproduce diferite zgomote din natură

(buf!, pleosc!, poc!, zdup!, zbâr!) sau sunete

emise de vietăţi (cotcodac!, cucu!,

cucurigu!, ham!, miau!, muu!).

I. B.

Opoziţie

Diferenţă cu valoare funcţională între

două unităţi lingvistice din cadrul aceluiaşi

nivel (de exemplu, între foneme,

morfeme, lexeme sau între formele flexionare

ale aceluiaşi cuvânt). Astfel, sunetele

p – b, f – v, t – d se opun pe baza

trăsăturilor surd – sonor, formele casă –

case constituie opoziţia categoriei gramaticale

a numărului şi se opun pe baza trăsăturilor

unicitate – pluralitate.

I. B.

Ortoepie

Totalitatea regulilor care stabilesc

pronunţarea corectă a unei limbi. Normele

ortoepice au un caracter supraregional,

ele sunt proprii limbii literare, deoarece

numai pronunţarea literară poate fi riguros

codificată. Normele ortoepice stabilite

pentru limba literară descriu pronunţia

standard. În raport cu aceasta, pronunţia

uzuală se poate caracteriza prin anumite

trăsături specifice datorate unor pronunţări

regionale, unor pronunţări învechite

sau unor pronunţări care sunt motivate

prin influenţe străine. În cele mai multe

cazuri normele ortoepice sunt aceleaşi cu

normele ortografice. Datorită faptului că

normele ortoepice sunt identice în linii

mari cu cele ortografice, ele sunt prezentate

în cadrul aceloraşi lucrări, şi anume

în cadrul îndreptarelor ortografice şi ortoepice.

În acelaşi timp, se constată şi situaţii

când normele ortoepice diferă de cele

ortografice.

I. B.

Ortografie

Sistem de norme referitoare la scrierea

limbii literare. Normele scrierii sunt necesare

pentru ca limba să fie scrisă la fel de

toţi vorbitorii ei. Ortografia cuprinde reguli

de întrebuinţare a literelor alfabetului

pentru redarea sunetelor limbii şi reguli

de scriere a cuvintelor şi a grupurilor de

cuvinte. Normele ortografice au caracter

oficial fiind obligatorii pentru toţi cei care

scriu în această limbă. Normele ortografice

se elaborează, se impun şi se aplică

prin convenţie explicită. Ele sunt consemnate

şi explicate în lucrări ştiinţifice

124

speciale (îndreptare şi dicţionare). Normele

ortografice sunt importante prin faptul

că ele contribuie la realizarea şi menţinerea

unităţii lingvistice.

Necesitatea elaborării unor reguli de

scriere este determinată de faptul că literele

nu notează exact în toate cazurile

sunetele. Dacă fiecărui sunet i-ar corespunde

o singură literă şi fiecărei litere i-ar

corespunde un singur sunet, atunci cel

care ştie cum se pronunţă un cuvânt ar şti

exact cum se scrie. Însă lucrurile nu stau

chiar aşa. În plus, scrierea este influenţată

şi de alţi factori decât de pronunţie. Astfel,

regulile ortografice depind de sistemul

fonetic al limbii, de structura ei morfologică

şi de etimologie. Important pentru

ortografia unei limbi este şi principiul

aplicat în scrierea ei. Dintre principiile

puse la baza scrierii unei limbi sunt de

menţionat: ● principiul fonetic (scrierea

se orientează după pronunţare, adică se

scrie cum se pronunţă), ● principiul etimologic

sau tradiţional-istoric (scrierea

păstrează forma originară a cuvintelor),

● principiul morfologic (morfemele din

care este constituit un cuvânt se scriu la

fel indiferent de modificările pe care le

suferă acestea sub influenţa vecinătăţilor

fonetice), ● principiul sintactic şi ● principiul

simbolic.

Ortografia unei limbi nu se bazează

numai pe un singur principiu. De regulă,

pe lângă principiul dominant, se întâlnesc

şi scrieri bazate pe alte principii. Ortografia

limbii române este esenţial fonetică,

ea redând în linii mari pronunţarea.

Aceasta înseamnă că forma scrisă a cuvintelor

notează rostirea lor literară. Devierile

de la acest principiu, care se manifestă

prin discordanţa dintre litere şi foneme,

se datorează în special existenţei

unor litere polivalente. Pe de altă parte, în

unele situaţii, principiului fonetic, care

este fundamental, i se opune principiul

morfologic sau chiar cel etimologic. În

aceste cazuri normele ortografice se întemeiază

pe reguli gramaticale. De exemplu,

principiul morfologic se aplică la

scrierea cu sau fără cratimă a cuvintelor

compuse când se ia în considerare gradul

de sudură a termenilor componenţi, la

scrierea unor cuvinte în care se produc

alternanţe fonetice, la scrierea articolului

hotărât enclitic când acesta nu se rosteşte.

Tot pe criterii gramaticale se bazează

scrierea cu literă mare la începutul propoziţiei.

Principiul etimologic este relevant

pentru scrierea cu e (deşi se rosteşte ie) a

pronumelor personale (el, ea, ei, ele) şi a

unor forme ale verbului a fi (eşti, este, e,

eram, erai, era etc.), pentru scrierea unor

neologisme neadaptate etc.

Ortografia actuală este rezultatul unei

îndelungate evoluţii istorice. Din 1860 –

dată la care alfabetul latin a luat locul

celui chirilic – sistemul ortografic al limbii

române s-a schimbat de mai multe ori.

Astfel, din anul 1881 – an în care a fost

votată de Academia Română prima ortografie

oficială, generală şi obligatorie –

au avut loc cinci reforme ortografice, ultima

fiind cea din anul 1993.

I. B.

125

Pacient

Rol semantic (sau funcţie semantică)

atribuit(ă) de verb unui argument ce desemnează

persoana care suferă efectele

acţiunii verbului. Reprezintă participantul

pasiv al situaţiei. În plan semantic, este

caracterizat prin trăsătura [+ Animat],

spre deosebire de rolul semantic Obiect,

care este marcat [+ Inanimat]. În plan

sintactic, pacientul ocupă poziţia obiectului

direct: Părinţii îşi iubesc copiii. În

accepţia expusă în (GALR, I, p. 327),

pacientul înglobează şi rolul semantic

Obiect.

E. C.

Paradigmă

1. Totalitate a formelor flexionare ale

unui cuvânt. În acest sens, termenul paradigmă

este sinonim cu cel de paradigmă

morfologică. Orice paradigma reprezintă

o clasa închisă de elemente şi cuprinde

formele determinate de variaţia de flexiune

admisă de un cuvânt. De exemplu, paradigma

unui substantiv conţine formele

flexionare ale substantivului care servesc

la realizarea categoriilor sale specifice

(determinare, caz, număr): un băiat, unui

băiat, nişte băieţi, unor băieţi, băiatul,

băiatului, băieţii, băieţilor etc. Paradigma

verbului include ansamblul formelor flexionare

prin care se marchează diateza,

modul, timpul, persoana şi numărul: lucrez,

am lucrat, lucram, lucrasem, voi

lucra, am să lucrez, să lucrez, să fi lucrat,

aş lucra, aş fi lucrat etc.

O paradigmă constituie modul de realizare

şi de organizare a categoriilor gramaticale

specifice unui cuvânt ca reprezentant

al unei clase lexico-gramaticale.

Structura unei paradigme este determinată

de inventarul de categorii gramaticale

proprii părţii de vorbire date şi de inventarul

de termeni prin care se defineşte

fiecare dintre aceste categorii. Cuvintele

unei anumite părţi de vorbire se caracterizează

prin acelaşi tip de paradigmă cu

aceeaşi organizare internă a formelor flexionare.

Termenii unei paradigme sunt

opozabili, în sensul că între ei există

anumite diferenţe cu funcţie distinctivă.

Să se compare, bunăoară, formele flexionare

ale substantivului lup (lupul – lupului

– lupii – lupilor). În structura lor se

delimitează rădăcina, elementul care asigură

unitatea formelor flexionare ale

acestui cuvânt, şi desinenţele sau elementele

care funcţionează ca desinenţe şi pe

baza cărora se disting aceste forme. În

acelaşi timp, fiecare termen al paradigmei

se caracterizează prin contexte specifice.

De exemplu, în următoarele două contexte:

urme de lup şi vizuina lupului, cele

două forme ale cuvântului lup se exclud

reciproc. În lucrările de gramatică, paradigmele

cuvintelor sunt prezentate sub

forma unor tabele în care sunt înregistrate

formele flexionare ale cuvintelor descrise.

Aceste tabele reflectă modalitatea de organizare

a paradigmei şi structura termenilor

acestei paradigme.

Se disting două tipuri de paradigme:

● paradigme complete şi ● paradigme

incomplete, defective. Despre paradigmă

defectivă se vorbeşte în cazul cuvintelor

care, din cauza anumitor trăsături formale

sau, cel mai adesea, semantice, nu pot

realiza anumite opoziţii specifice categoriilor

gramaticale prin care se caracterizează

clasa dată. În acest caz, în paradigma

unor cuvinte rămân anumite poziţii

necompletate. Astfel, au o paradigmă defectivă

substantivele care nu pot exprima

opoziţia de număr (curaj, fidelitate, miere),

verbele care nu au diateza pasivă (a

merge, a înota), adjectivele care nu au

grade de comparaţie (anual, zilnic, geografic)

etc.

2. Într-un sens larg, prin paradigmă se

înţelege orice clasă de elemente unite în

baza unui criteriu comun şi care se presupun

reciproc. Elementele unor asemenea

clase sunt reunite prin relaţii asociative,

aceasta înseamnă că un element al acestei

clase poate evoca alte elemente ale ei. Şi

în conştiinţa vorbitorilor elementele unei

paradigme de asemenea sunt grupate pe

baza unor relaţii asociative. Relaţiile stabilite

între elementele constituente ale

unor asemenea clase sunt calificate drept

relaţii paradigmatice.

Din acest punct de vedere, se delimitează

● paradigme lexicale şi ● paradigme

sintactice. Paradigma lexicală reprezintă

un câmp lexico-semantic care grupează

cuvintele cu sensuri lexicale înrudite

sau apropiate. Pe lângă anumite trăsături

semantice distinctive, sensul cuvintelor

din cadrul unei paradigme lexicale

conţine şi trăsături comune în baza cărora

are loc gruparea acestor elemente în ace-

126

leaşi clase. Drept exemple de câmpuri

lexico-semantice ar putea servi următoarele:

câmpul semantic al termenilor de

rudenie, care include toate cuvintele ce

denumesc persoanele după relaţia de rudenie

(mamă, tată, fecior, fiică, bunic,

bunică, unchi, mătuşă etc.), câmpul lexico-semantic

al denumirilor de culori (alb,

negru, verde, albastru, roşu, galben etc.),

câmpul lexico-semantic al fenomenelor

sonore (sunet, zgomot, gălăgie, ecou, vuiet,

larmă, tumult, hărmălaie, vacarm,

zarvă) etc.

În sintaxă, termenul de paradigmă este

folosit şi atunci când e vorba de părţile de

propoziţie, dar şi cu referire la propoziţie

în ansamblul ei. Prin paradigma unei părţi

de propoziţie, de exemplu, paradigma

subiectului, se înţelege ansamblul mijloacelor

folosite pentru realizarea părţii de

propoziţie respective. În cazul subiectului

acestea sunt substantivele, substitutele

acestora şi echivalentele lor sintactice. La

nivelul propoziţiei, paradigma include

totalitatea construcţiilor care diferă sub

aspectul organizării sintactice, însă servesc

pentru exprimarea aceluiaşi sens.

Exemple de asemenea structuri pot servi

construcţiile active şi pasive folosite pentru

descrierea aceleiaşi situaţii din perspective

diferite: Columb a descoperit

America. – America a fost descoperită de

Columb.

I. B.

Paronime

Cuvinte apropiate din punctul de vedere

al formei, dar care au sensuri diferite.

Relaţia dintre cuvintele insuficient diferenţiate

din punct de vedere formal se

numeşte paronimie. Paronimele formează

serii alcătuite de cele mai multe ori din

două elemente: complement „ceea ce se

adaugă pentru a întregi ceva; partea secundară

de propoziţie care determină un

verb, un adjectiv sau un adverb” – compliment

„cuvânt de laudă, de măgulire”;

orar „programul unei activităţi împărţit

pe ore; program săptămânal pe baza căruia

se desfăşoară activitatea didactică în

şcoli şi în facultăţi” – oral „care se transmite

prin viu grai”; familiar „simplu, fără

pretenţii, bine cunoscut, obişnuit” – familial

„referitor la familie, de familie”; inveterat

„învechit în rele, în vicii” – învederat

„vizibil, evident”; a enerva „a face

să-şi piardă sau a-şi pierde calmul” – a

inerva „a forma reţeaua de nervi a unui

organ, a unui ţesut”; a evolua „a se dezvolta,

a se transforma” – a evalua „a preţui,

a aprecia, a estima”.

Diferenţa formală dintre paronime se

situează între limitele de la un sunet până

la două, trei sunete. Diferenţele pot caracteriza

temele sau pot fi proprii afixelor.

Din acest punct de vedere, paronimele se

împart în: ● cuvinte alcătuite din aceleaşi

sunete, dar în ordine diferită: cauzal –

cazual menaj – manej, a releva – a revela;

● cuvinte, cu unul, două sau trei sunete

diferite sau în plus: atlas – atlaz, eroare

– oroare, a insera – a însera, a repara

– a repera, a compara – a compărea, a

eluda – a elucida, scală – escală; ● cuvinte

cu prefix diferit: a emigra – a imigra,

eminent – iminent; a prescrie – a

proscrie; a preveni – a proveni; ● cuvinte

cu sufix diferit: anual – anuar, dentar –

dental, funcţional – funcţionar, glacial –

glaciar, literal – literar, original – originar,

pensie – pensiune, temporal – temporar.

Fiecare element al perechii paronimice

reprezintă o unitate de sine stătătoare.

Deşi sunt apropiate sub aspectul formei,

ele se folosesc în contexte diferite şi în

mod normal, substituirea lor nu se admite.

Principala consecinţă a paronimiei în

vorbire este confundarea cuvintelor a căror

pronunţare este foarte apropiată, fenomen

care se numeşte atracţie paronimică.

Aceasta se întâmplă când vorbitorii nu

cunosc suficient de bine sensul celor două

cuvinte. Atracţia paronimică presupune o

asemănare formală maximă între cele două

cuvinte şi constă în „atragerea” şi înlocuirea

în comunicarea verbală a termenului

mai puţin cunoscut prin termenul mai

cunoscut din seria paronimică. În acest

caz, cuvântul mai cunoscut este folosit

într-un context nespecific şi preia sensul

celuilalt cuvânt. De exemplu, foarte frecvent

sunt folosite unul în locul celuilalt

paronimele din seriile: familial – familiar,

complement – compliment, campanie –

companie, a infesta – a infecta, a investi –

a învesti.

I. B.

Parte de propoziţie

Cuvânt sau grup de cuvinte care îndeplineşte,

în cadrul propoziţiei, o anumită

funcţie sintactică. Părţile de propoziţie

sunt componente ale propoziţiei în cadrul

căreia ele au anumite roluri. Unele părţi

de propoziţie pot fi exprimate printr-un

singur cuvânt, iar altele prin două (sau

mai multe) cuvinte, dintre care unul este

un cuvânt cu sens lexical deplin şi celălalt

127

un instrument gramatical. Pot fi părţi de

propoziţie numai cuvintele autosemantice,

adică cuvintele cu sens lexical deplin

(substantivele, adjectivele, pronumele,

numeralele, verbele şi adverbele). Cuvintele

fără sens lexical (prepoziţiile, conjuncţiile,

articolele) nu îndeplinesc rolul

de parte de propoziţie. Ele pot intra în

componenţa părţilor de propoziţie (prepoziţiile)

sau pot exprima relaţiile sintactice

stabilite între părţile de propoziţie (conjuncţiile).

Inventarul de părţi de propoziţie diferă

de la o limbă la alta. Pentru limba română

sunt considerate părţi de propoziţie:

subiectul, predicatul, atributul, complementul,

elementul predicativ suplimentar,

apoziţia.

Cea mai simplă interpretare a conceptului

de parte de propoziţie relevă faptul

că ea reprezintă un cuvânt dotat cu o

semnificaţie lexicală, folosit la o anumită

formă gramaticală şi care intră în anumite

raporturi cu celelalte elemente ale enunţului.

În ceea ce priveşte modul concret de

definire a funcţiilor sintactice în gramatica

tradiţională, se menţionează lipsa unui

criteriu unitar în definirea acestora. Astfel,

criteriul care este pus la baza definirii

diferitor părţi de propoziţie poate fi logicizant,

în cazul subiectului şi al predicatului,

formal, în cazul atributului, vag semantic

şi cu elemente formale, pentru

complementele necircumstanţiale şi semantic,

pentru complementele circumstanţiale.

Caracterul neunitar al definiţiilor

date funcţiilor sintactice se explică

însă prin caracterul eterogen al valorii

funcţional-semantice a părţilor de propoziţie.

În felul acesta, conceptul de parte de

propoziţie are accepţii diferite, însă în

majoritatea cazurilor accentul se pune pe

natura relaţională a funcţiilor sintactice,

ele fiind definite drept un rezultat al relaţiilor

sintactice.

Despre rolul definitoriu al relaţiilor

sintactice în delimitarea părţilor de propoziţie

vorbeşte însuşi faptul că, în funcţie

de tipul relaţiei sintactice care stă la

baza lor, toate părţile de propoziţie se

împart în: ● părţi de propoziţie generate

prin relaţii de interdependenţă (subiectul

şi predicatul); ● părţi de propoziţie generate

prin raporturi de dependenţă verbală

sau adjectivală (complementul); ● părţi

de propoziţie generate prin raporturi de

dependenţă nominală (atributul); ● părţi

de propoziţie generate prin raporturi de

128

dublă dependenţă (elementul predicativ

suplimentar). După cum vedem, natura

relaţiilor sintactice serveşte drept bază

pentru clasificarea părţilor de propoziţie

în mai multe subclase determinate relaţional.

Totuşi, analiza definiţiilor părţilor de

propoziţie relevă faptul că la definirea

unor părţi de propoziţie este mai importantă

informaţia de natură relaţională, iar

la altele, dimpotrivă, informaţia de natură

semantică. În general, însă orice funcţie

sintactică în calitatea ei de rol al cuvântului

în propoziţie se defineşte simultan

relaţional şi semantic. Din acest punct de

vedere, se disting următoarele tipuri de

funcţii sintactice: ● funcţii sintactice care

se definesc preponderent relaţional, prin

raportarea la termenul regent; ● funcţii

sintactice care se definesc preponderent

semantic. Primele au un caracter dependent:

valoarea lor este determinată de rolul

lor în enunţ, de raportul lor cu celelalte

elemente ale enunţului. Cele de-al doilea

au un conţinut semantic de sine stătător,

care este independent de context. În

definiţiile celor mai multe părţi de propoziţie

prevalează trăsăturilor relaţionale.

Acestea sunt: subiectul, predicatul, atributul

şi complementele necircumstanţiale.

Toate acestea vorbesc despre faptul că

sistemul părţilor de propoziţie din limba

română se constituie din unităţi eterogene.

Există mai multe criterii în funcţie de

care sunt clasificate părţile de propoziţie.

După rolul lor în organizarea propoziţiei,

părţile de propoziţie se împart în: ● părţi

de propoziţie principale (constituie minimul

necesar pentru existenţa unei propoziţii;

sunt subiectul şi predicatul) şi ● părţi

de propoziţie secundare (sunt subordonate

altor părţi de propoziţie: atributul, complementul

şi elementul predicativ suplimentar).

După structura lor, părţile de propoziţie

pot fi: ● simple, ● dezvoltate (sau

complexe) şi ● multiple. Părţile de propoziţie

simple sunt exprimate printr-un

singur cuvânt cu sens lexical de sine stătător

însoţit sau nu de un instrument sintactic

(prepoziţie, articol, verb copulativ).

Pot fi părţi de propoziţie simple subiectul,

predicatul, atributul, complementul, elementul

predicativ suplimentar şi apoziţia:

Deodată s-a pomenit cu o umbră de om în

faţa casei. (Z. Stancu).

Părţile de propoziţie dezvoltate sunt

constituite din îmbinări de două sau mai

multe cuvinte cu sens lexical de sine stătător.

Acestea sunt părţile de propoziţie

exprimate prin locuţiuni corespunzătoare

părţilor de vorbire autosemantice (locuţiuni

substantivale, verbale, adverbiale) sau

prin construcţii mai mult sau mai puţin

libere care fie că se caracterizează printr-o

coeziune de tip special (de exemplu, construcţiile

relative infinitivale, construcţiile

absolute), fie că includ în componenţa lor

cuvinte cu autonomie lexicală, dar fără

funcţie sintactică (este cazul adverbelor

de restricţie, de intensitate, de aproximare,

de comparaţie etc. (Numai astăzi a

întârziat.; Şi astăzi a întârziat.; Era cam

prostuţă.).

Părţile de propoziţie multiple sunt părţile

de propoziţie de acelaşi fel, aflate în

raport de coordonare: Titu, Ilinca şi Nicolae

se uitau şi ei încremeniţi de după

gard. (M. Preda); Şubred şi tremurător,

creştea fir cu fir minuscula pădure de

ieroglife. (D. Anghel). Pot fi părţi de propoziţie

multiple subiectul, atributul, complementul,

elementul predicativ suplimentar

şi apoziţia. Face excepţie predicatul,

care nu poate fi multiplu, întrucât prin

coordonarea a două predicate se obţine o

frază.

I. B.

Parte de vorbire

Clasă lexico-gramaticală de cuvinte în

cadrul căreia cuvintele sunt grupate după

sensul lor lexical general şi după caracteristicile

lor morfologice şi sintactice.

Cuvintele din limba română sunt împărţite

de gramaticile recente în nouă clase,

numite tradiţional părţi de vorbire:

substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele,

verbul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia

şi interjecţia. Aceasta este situaţia

în cazul în care articolul nu este inclus

printre părţile de vorbire fiind considerat

un instrument gramatical. În gramaticile

în care articolul este interpretat ca parte

de vorbire distinctă se admite existenţa a

zece părţi de vorbire.

După cum reiese din definiţie, toţi

membrii unei clase prezintă trăsături semantice,

morfologice şi sintactice comune.

Din punct de vedere semantic, părţile

de vorbire se disting în funcţie de ceea

ce numesc ele: substantivul denumeşte

obiecte în sens larg (carte, dezvoltare,

dârzenie), adjectivul desemnează însuşiri

ale obiectelor (alb, înalt, rece), verbele

semnifică acţiuni (a lucra, a scrie, a trece),

adverbele exprimă caracteristici şi

circumstanţe ale acţiunilor (bine, încet,

afară, ieri, repede). În legătură cu criteriul

semantic, se menţionează că subclasificarea

cuvintelor în baza acestor concepte

(obiect, însuşire, proces, acţiune, caracteristică

a procesului) nu este un procedeu

uşor de realizat avându-se în vedere faptul

că în cadrul fiecărei părţi de vorbire

există cuvinte al căror conţinut lexical

diferă de sensul lor categorial general. De

exemplu, cuvintele aşteptare, mişcare,

plecare, vizionare denumesc acţiuni, însă

sunt considerate substantive, deoarece

prezintă aceste acţiuni ca obiecte ale gândirii

noastre. Pe de altă parte, sunt totuşi

anumite părţi de vorbire care nu pot fi

caracterizate în plan semantic, deoarece

ele nu exprimă noţiuni. Acestea sunt prepoziţiile,

conjuncţiile şi interjecţiile, care

se diferenţiază în funcţie de rolul gramatical

îndeplinit.

În plan morfologic, unităţile din componenţa

unei anumite părţi de vorbire îşi

schimba forma gramaticală în raport cu

aceleaşi categorii gramaticale, deci au în

comun aceeaşi paradigmă morfologică.

Astfel, substantivele sunt variabile în raport

cu următoarele categorii: număr, caz,

determinare, adjectivele se schimbă după

gen, număr, caz şi grade de comparaţie,

verbele se modifică după diateză, timp,

mod, persoană şi număr, iar adverbele

sunt în general invariabile, deşi unele adverbe

pot avea categoria gradelor de

comparaţie, care însă se exprimă cu ajutorul

unor instrumente gramaticale, şi nu

prin modificarea formei adverbului. Totodată,

trebuie avut în vedere că nu toate

cuvintele din cadrul unei anumite părţi de

vorbire sunt variabile în raport cu categoriile

proprii acestei clase lexicogramaticale.

De exemplu, se întâlnesc

substantive care nu se folosesc la plural

(curaj, isteţime, smoală), adjective fără

grade de comparaţie (adult, militar), verbe

care nu au diateza pasivă (a alerga, a

înota) etc.

În plan sintactic, cuvintele ce constituie

o anumită parte de vorbire se caracterizează

prin aceleaşi funcţii sintactice. Altfel

spus, fiecare parte de vorbire este specializată

pentru anumite funcţii sintactice.

Funcţiile sintactice specifice părţilor de

vorbire cardinale sunt următoarele: pentru

substantiv, funcţiile sintactice de subiect,

complement direct, indirect, de agent,

sociativ şi instrumental; pentru adjectiv,

funcţia sintactică atributivă; pentru verb,

funcţia sintactică predicativă; pentru adverb,

funcţia sintactică de complement

129

circumstanţial. Toate aceste părţi de vorbire

pot îndeplini în enunţ şi funcţii sintactice

nespecifice. Astfel, substantivul

poate fi şi nume predicativ sau atribut. În

aceste cazuri însă, sunt necesare mijloace

suplimentare care ar marca funcţia sintactică

a substantivului. Substantivul apare

în poziţia numelui predicativ fiind introdus

printr-un verb copulativ (Prietenul

meu este student.), iar în poziţia atributului

este însoţit de o prepoziţie (casă de

piatră, nucul de lângă poartă).

Clasificarea cuvintelor în părţi de

vorbire este o clasificare lexicală şi

gramaticală în acelaşi timp, întrucât

pentru delimitarea acestor clase se ia

drept criteriu sensul lor lexical general,

forma gramaticală şi funcţia sintactică.

Ponderea fiecărui dintre cele trei criterii

în delimitarea părţilor de vorbire este

diferită în cazul diferitor părţi de vorbire.

Datorită acestui fapt, criteriile lexicale,

morfologice şi sintactice care se aplică la

delimitarea părţilor de vorbire sunt

considerate a fi complementare. Aceasta

deoarece niciunul dintre aceste criterii nu

este aplicabil în absolut toate situaţiile.

Astfel, criteriul semantic nu totdeauna

este suficient pentru delimitarea părţilor

de vorbire cardinale. De exemplu, pentru

a putea deosebi un verb de numele cu

sensul de acţiune (a se mişca – mişcare)

este necesar să se recurgă la caracteristicile

lor morfologice şi sintactice. Substantivul

îşi va schimba forma după numere şi

cazuri, iar verbul se va modifica în raport

cu diateza, timpul, modul, persoana şi

numărul. În enunţ, aceste cuvinte vor apărea

cu funcţii sintactice diferite.

Cercetările lingvistice au relevat două

trăsături de bază ale părţilor de vorbire în

calitatea lor de clase lexico-gramaticale:

eterogenitatea claselor şi posibilitatea

trecerii unităţilor lexicale dintr-o clasă în

alta. Caracterul lor eterogen face dificilă

delimitarea distinctă a acestor clase. În

plus, în limbă există unităţi care prezintă

trăsături comune pentru două părţi de

vorbire, de exemplu, participiul, în cele

mai multe cazuri, combină trăsăturile

verbului cu cele ale adjectivului. Trecerile

frecvente de la o clasă la alta fac şi mai

dificilă operaţia de delimitare a părţilor de

vorbire.

Clasificarea părţilor de vorbire identificate

drept clase lexico-gramaticale se

face în funcţie de mai multe criterii. Din

punct de vedere morfologic, părţile de

vorbire pot fi: ● flexibile şi ● neflexibile.

130

Cele dintâi îşi schimbă forma în raport cu

anumite categorii gramaticale. Sunt parţi

de vorbire flexibile: substantivul, adjectivul,

numeralul, pronumele (părţi de vorbire

care se declină) şi verbul (se conjugă).

Părţile de vorbire neflexibile sunt

invariabile în raport cu categoriile gramaticale.

Dintre acestea fac parte: adverbul,

prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.

În plan semantic, se delimitează două

tipuri: ● părţi de vorbire cu sens lexical

autonom (autosemantice) şi ● cele fără

sens lexical autonom, adică lipsite de sens

lexical determinabil (sinsemantice). Părţile

de vorbire cu autonomie semantică sunt

cele care exprimă noţiuni: substantivul,

adjectivul, numeralul, pronumele, verbul,

adverbul. Părţile de vorbire lipsite de autonomie

semantică sunt articolul, prepoziţia

şi conjuncţia. Ultimele două sunt calificate

drept elemente de relaţie. Interjecţia,

care exprimă sentimente, senzaţii,

acte de voinţă sau imită sunete şi zgomote

din natură, ocupă un loc aparte în această

clasificare.

Din punct de vedere sintactic, părţile

de vorbire se împart în: ● părţi de vorbire

care pot îndeplini în enunţ singure anumite

funcţii sintactice (substantivul, adjectivul,

numeralul, pronumele, verbul, adverbul)

şi ● părţi de vorbire care joacă un rol

gramatical (articolul, prepoziţia, conjuncţia).

După cum putem observa, între cele

două clasificări – cea care ia în considerare

caracterul autonom al sensului lexical

şi cea bazată pe capacitatea cuvântului de

a îndeplini o anumită funcţie sintactică –

există o anumită corelaţie. Cuvintele cu

autonomie semantică pot îndeplini singure

o anumită funcţie sintactică, iar cele

lipsite de autonomie semantică pot juca în

enunţ doar un rol gramatical, servind la

exprimarea anumitor categorii gramaticale

(articolul) sau pentru a lega părţi de

propoziţie sau propoziţii (prepoziţia, conjuncţia).

I. B.

Participiu

Mod nepredicativ şi nepersonal care

exprimă acţiunea ca o însuşire statică a

unui obiect: cuvântare rostită, stejar doborât

etc. Participiul se formează de la

rădăcina verbului la care se adaugă sufixele:

-at, -ut, -s, -t, -it, -ât. Participiile au

forme de gen, număr şi caz: aşteptat, aşteptată,

aşteptaţi, aşteptate. Unele verbe

sunt defective de participiu (a desfide, a

concede, a converge). Comportamentul

gramatical al participiilor depinde însă de

rolul îndeplinit în propoziţie: ● în componenţa

timpurilor verbale compuse la

diateza activă participiul este invariabil:

am aşteptat, ai aşteptat, a aşteptat, am

aşteptat, aţi aşteptat, au aşteptat; ● în

structura timpurilor diatezei pasive ele îşi

schimbă forma după număr şi gen: am

fost lăudat(ă), ai fost lăudat(ă), a fost

lăudat(ă), am fost lăudaţi(te), aţi fost lăudaţi(te),

au fost lăudaţi(te). Participiile

care determină un substantiv se acordă cu

acesta în gen, număr şi caz: elev lăudat,

elevi lăudaţi.

Participiul are afinităţi funcţionale cu

verbul şi cu adjectivul. Caracteristicile

verbale ale participiului se manifestă în ●

exprimarea sensurilor activ/pasiv în funcţie

de caracterul tranzitiv sau intranzitiv al

verbului: copac înfrunzit, copil răcit, om

înfumurat (sens activ) şi carte citită, apă

băută, casă construită (sens pasiv). Câteva

au citiri duble: om citit (activ), dar roman

citit (pasiv), om învăţat (activ), dar

capitol învăţat (pasiv); ● admiterea complinirilor

specifice verbului: complement

de agent (tablou pictat de Rembrandt),

complement indirect (viaţă dăruită patriei),

complement circumstanţial instrumental

(copac tăiat cu securea); ● este

prezent în structura formelor verbale

compuse ca element invariabil, precum şi

în structura formelor diatezei pasive, ca

element variabil.

Caracteristicile adjectivale ale participiului

se manifestă prin faptul că: ● actualizează

toate categoriile gramaticale

ale adjectivului: genul (admirat, admirată),

numărul (admiraţi, admirate), cazul

(autorii tablourilor admirate), impuse

prin acord; ● se poate combina cu morfemele

comparaţiei (oameni mai învăţaţi

decât noi); ● determină un substantiv îndeplinind

funcţia de atribut (ochi plânşi,

faţă tristă); ● realizează opoziţia afirmativ-negativ

cu mijloace specifice adjectivului,

prefixul -ne: (neştiut, nevăzut); ●

poate primi articol adjectival (casa cea

construită). Valoarea temporală de bază a

participiului este cea de trecut.

E. C.

Participiu activ

Forma de participiu a majorităţii verbelor

intranzitive nereflexive (prieten

plecat, scrisoarea venită), a unor verbe

tranzitive (om citit, om avut), precum şi a

unor verbe reflexive (tragedie întâmplată,

om înfumurat, drepturi cuvenite).

E. C.

Participiu pasiv

Forma de participiu a majorităţii verbelor

tranzitive (copil lăudat, carte citită,

pagină scrisă, lapte băut, temă învăţată,

viaţă trăită). Câteva participii au sens

pasiv când determină un substantiv inanimat

(lapte băut, par înfipt) şi sens activ

când determină un substantiv animat

(bărbat băut, tânăr înfipt).

E. C.

Particulă adverbială

Element care poate alcătui variante

formale ale unor adverbe. Particulele sunt

nişte elemente ce şi-au pierdut complet

autonomia şi care se combină cu adverbe

nehotărâte cu valoare abstractă: -a (acum

/ acuma, aici / aicea); -lea (acolo / acolea);

-şi (iar / iarăşi). Unele dintre aceste

variante sunt acceptate de normă: acum /

acuma, iar / iarăşi, iar altele nu: colea.

E. C.

Pasivizare

Transformare a unei construcţii active

într-o construcţie pasivă. Trecerea se

efectuează prin modificarea tiparului sintactic

al construcţiei active, şi anume, prin

plasarea complementului direct în poziţia

sintactică de subiect, iar a subiectului în

poziţia complementului de agent. Aceste

modificări au scopul de a focaliza interesul

asupra pacientului şi de a marginaliza

subiectul. În cazul pasivizării informaţia

despre pacient este mai importantă decât

informaţia despre subiect: Medicii au

descoperit un medicament care tratează

cancerul. (construcţie activă) → A fost

descoperit un medicament care tratează

cancerul. (construcţie pasivă). Interesul

comunicativ este focalizat pe ceea ce a

fost descoperit, nu pe autorii descoperirii.

E. C.

Perfect

Timp trecut care exprimă anterioritatea

faţă de momentul vorbirii. Întruneşte

mai multe forme temporale din sistemul

temporal trecut: perfectul compus, perfectul

simplu şi mai-mult-ca-perfectul ale

modului indicativ; perfectul conjunctivului,

perfectul condiţional-optativului, perfectul

prezumtivului şi perfectul infinitivului.

E. C.

Perfect compus

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune trecută şi terminată înaintea

momentului vorbirii: Am lucrat toată ziua.

Din punctul de vedere al aspectualităţii,

perfectul compus are valoare perfecti-

131

vă, opunându-se imperfectului, al cărui

sens este durativ. Este un timp compus,

cu structură analitică. Este un timp absolut.

Marca perfectului compus este auxiliarul

a avea: am, ai, a, am, aţi, au + participiul

verbului de conjugat. Formele

neaccentuate ale pronumelor personale şi

reflexive precedă auxiliarul şi sunt legate

de acesta prin cratimă: Poştaşul ne-a adus

scrisoarea., Copilul s-a dus la şcoală.,

Mi-am revăzut părinţii după doi ani. Face

excepţie pronumele personal feminin în

acuzativ pers. 3 sg. care stă după verbul

de conjugat: Am chemat-o pe Maria. Perfectul

compus cunoaşte şi forme inverse,

care sunt folosite cu precădere în stilul

literaturii artistice: ascultat-am, trecut-a,

coborât-au. Structura perfectului compus

poate fi disociată. Între auxiliar şi participiu

se pot introduce adverbele de mod:

tot, cam, prea, mai, şi: Am mai fost pe

aici. Aspectul negativ al verbului la perfectul

compus se formează cu ajutorul

adverbului de negaţie nu care se leagă de

acesta prin cratimă: n-am ascultat, n-ai

văzut, n-a trecut, n-am mers, n-au fost,

n-aţi coborât. În comparaţie cu celelalte

timpuri trecute, perfectul compus are cea

mai mare frecvenţă în limbă.

E. C.

Perfect simplu

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune trecută şi terminată înaintea

momentului vorbirii: Ploaia încetă. Răsări

soarele. După valoarea temporală

perfectul simplu se aseamănă cu perfectul

compus. Deosebirea constă în raportarea

acţiunii la momentul vorbirii: perfectul

simplu exprimă o acţiune terminată de

curând, iar perfectul compus exprimă o

acţiune terminată în trecut fără o raportare

directă la momentul vorbirii. Din punctul

de vedere al aspectualităţii, perfectul simplu

imprimă acţiunii o valoare punctuală.

Din această cauză forma de perfect simplu

este firească pentru verbele momentane

(a adormi, a se opri, a lovi, a aprinde,

a aţipi, a pocni, a plesni). La celelalte

verbe perfectul simplu apare de obicei

însoţit de specificatori lexicali ce limitează

durata (o clipă, o oră, câteva minute

etc.): Se gândi o clipă., Operaţia dură o

oră.

Când se foloseşte ca timp al naraţiunii

această cerinţă nu se respectă. Atunci Ion

Ozun se ridică. Privi în jur. Nu era nimeni.

(...) Întinse mâna sub sac, apucă

pachetul cu rămăşiţa de pâine şi de slănină

înfăşurată în ziar şi fugi în întuneric,

132

strângându-le, pradă, la piept. (Cezar

Petrescu).

Perfectul simplu este un timp absolut,

simplu, cu o structură sintetică. Se formează

de la tema perfectului şi desinenţele

perfectului simplu: -i, -şi, -ø, la plural

apare sufixul -ră: -ră-m, -ră-ţi, -ră-ø. Accentul

cade pe sufixul perfectului simplu

(la majoritatea verbelor). Numai la verbele

de conj. a III-a cu sufixul -se-, accentul

rămâne pe rădăcină la majoritatea persoanelor,

cu excepţia pers. 1 şi 2 sg. (merse,

prinse, merserăm, prinserăm).

E. C.

Performativ

Termen introdus de J. L. Austin pentru

a descrie actele de vorbire. Abordând

limbajul din perspectiva enunţurilor, J. L.

Austin, distinge ● enunţuri constatative şi

● enunţuri performative (ilocuţionare).

Primul tip de enunţuri descriu un eveniment

fără a face modificări în relaţia emiţător

– receptor. De exemplu, Citesc o

carte. – enunţ constatativ care descrie o

stare de fapt şi poate fi caracterizat ca

adevărat sau fals. Cel de al doilea tip de

enunţuri, performative, încearcă să modifice

relaţia emiţător – receptor, să producă

un efect, cel mai adesea asupra receptorului.

Enunţul Promit să-ţi aduc cartea.

nu are caracter descriptiv şi nu poate fi

caracterizat ca adevărat sau fals, ci doar

ca reuşit sau nereuşit. Într-un act ilocuţionar,

conţinutului propoziţional al unui

enunţ i se asociază o forţă (forţă ilocuţionară)

determinată de intenţiile comunicative

ale emiţătorului (promisiunea, aserţiunea,

solicitarea, felicitarea, mulţumirea

etc.). Rostirea unui enunţ performativ

implică realizarea practică a acţiunii exprimate

prin verbul din propoziţia regentă.

Realizarea actelor de vorbire ilocuţionare

se face cu ajutorul verbelor performative:

a afirma, a ordona, a porunci, a

se scuza, a invita, a promite, a mulţumi

etc. Se consideră performativ verbul care,

folosit la pers. 1 sg. indicativ prezent, de

obicei în propoziţii regente, exprimă,

concomitent, desemnarea unei acţiuni şi

realizarea acesteia, manifestând astfel

forţa ilocuţionară a unui enunţ. Deci în

paradigma acestor verbe numai una dintre

forme (cea de pers. 1 sg., prezent indicativ)

are valoare performativă, celelalte

având valoare descriptivă. Dintre enunţurile:

Declar şedinţa deschisă! şi Preşedintele

declară şedinţa deschisă., doar primul

este performativ. În studiile consacrate

verbelor performative în limba ro-

mână sunt atestate peste 200 de verbe,

distribuite conform clasificării actelor de

vorbire, în 5 grupuri: ● verbe performative

asertive (exprimă angajarea emiţătorului

faţă de adevărul celor afirmate): a

afirma, a nega, a admite, a corecta, a

sugera; ● verbe performative directive

(exprimă intenţia emiţătorului de a-l determina

pe receptor să facă o anumită

acţiune): a cere, a comanda, a dicta, a

ordona, a porunci; ● verbe performative

comisive (exprimă angajarea emiţătorului

faţă de realizarea unei aserţiuni): a se

angaja, a accepta, a făgădui, a promite;

● acte expresive (exprimă o anumită stare

psihologică sau o atitudine prezentă atât

la nivelul emiţătorului, cât şi al receptorului):

a elogia, a slăvi, a regreta, a se bucura,

a felicita; ● acte declarative (acte

prin care, într-un cadru instituţional, se

realizează simultan o stare de fapt): a demisiona,

a capitula, a amnistia, a justifica,

a disculpa.

E. C.

Perifrază verbală

Structură analitică formată din două

verbe, primul fiind auxiliar sau semiauxiliar.

În funcţie de calitatea de auxiliar sau

de semiauxiliar a primului verb, termenul

are două accepţii: ● când este formată

dintr-un auxiliar şi un verb la unul dintre

modurile personale, termenul desemnează

formele analitice de exprimare a timpului

(perfect compus, viitor, viitor anterior,

conjunctiv perfect, condiţional perfect: a

lucrat, vor lucra, vor fi lucrat, să fi lucrat,

ar fi lucrat.; ● când structura este

alcătuită dintr-un verb semiauxiliar şi un

verb lexical cu sens modal sau aspectual,

aceasta exprimă diferite valori modale şi

aspectuale: Trebuie să vină. Au început să

vină spectatorii.

E. C.

Perioadă

Construcţie circulară, echilibrată şi

unitară a frazei, care constă din inversarea

ordinii normale în enunţ. După un element

sau o secvenţă de elemente subordonate

(propoziţii ori părţi de propoziţie)

care creează tensiune urmează un alt element

sau o secvenţă de elemente regente

care rezolvă tensiunea. Perioada se caracterizează,

de regulă, prin dimensiuni ample,

subordonare bogată, simetrie şi inversiune

a termenilor regent / subordonat.

De exemplu: Şi dacă ramuri bat în geam /

Şi se cutremur plopii, / E ca în minte să te

am / Şi-ncet să te apropii. // Şi dacă stele

bat în lac / Adâncu-i luminându-l, / E ca

durerea mea s-o-mpac / Înseninându-mi

gândul. // Şi dacă norii deşi se duc / De

iese-n luciu luna, / E ca aminte să-mi

aduc / De tine-ntotdeauna. (M. Eminescu).

E. U.

Persoană

Categorie gramaticală proprie pronumelui

şi verbului. Este constituită dintr-un

sistem de trei termeni la numărul singular

(eu, tu, el / ea) şi alţi trei, la plural (noi,

voi, ei / ele). Este o categorie care trimite

la situaţia de comunicare şi îşi defineşte

termenii în raport cu locutorul.

Exprimă raportul care se stabileşte între

participanţii la actul de comunicare.

La pronume, se manifestă prin opoziţia

dintre următoarele trei persoane: persoana

I, indică vorbitorul (locutorul) şi reprezintă

persoana care vorbeşte (Eu scriu.), persoana

a II-a, indică ascultătorul (conlocutorul)

şi reprezintă persoana căreia i se

vorbeşte (Tu scrii.), persoana a III-a, desemnează

persoana sau obiectul despre

care se vorbeşte, deci care nu participă la

dialog (El scrie.). Este caracteristică pronumelor

personale, reflexive şi posesive.

Se exprimă prin forme supletive: eu, tu,

el, ea, noi, voi, ei, ele; meu, tău, său, nostru,

vostru, lor.

La verb, persoana exprimă raportul acţiunii

faţă de participanţii la actul de comunicare.

Persoana I arată că autorul acţiunii

este locutorul (Eu alerg.), persoana

a II-a arată că cel care realizează acţiunea

este interlocutorul (Tu alergi.), persoana a

III-a arată că acţiunea este înfăptuită de

persoana sau obiectul despre care se vorbeşte

(El aleargă.).

Persoana şi numărul se marchează solidar,

în structura timpurilor verbale simple,

cu ajutorul terminaţiilor personale,

iar la cele compuse, de regulă, prin formele

verbului auxiliar: ● timp verbal

simplu: sg. – lucrez (pers. 1), lucrezi

(pers. 2), lucrează (pers. 3); pl. – lucraţi

(pers. 1), lucraţi (pers. 2) lucrează (pers.

3). ● timp verbal compus: sg. – am lucrat

(pers. 1), ai lucrat (pers. 2), a lucrat

(pers. 3); pl. – am lucrat (pers. 1), aţi lucrat

(pers. 2), au lucrat (pers. 3).

În funcţie de capacitatea de a exprima

categoria persoanei, verbele se împart în

următoarele clase: ● verbe pluripersonale

sau tripersonale (pot avea forme pentru

cele trei persoanele: a lucra, a spune, a

gândi), ● unipersonale, care pot avea

forme numai pentru pers. 3 sg. şi pl. (a

izvorî, a rugini etc.) sau numai pentru

133

pers. 3 sg. (verbele impersonale: a ploua,

a ninge etc.). Verbele tripersonale constituie

majoritatea verbelor româneşti. Verbele

unipersonale exprimă procese atribuite

lucrurilor, animalelor şi plantelor: a

apune, a răsări, a lătra, a germina, a

curge, a se altera, a înflori, a încolţi etc.

Verbele impersonale sunt în afara categoriei

gramaticale a persoanei, deoarece nu

au un autor al acţiunii. Din această categorie

fac parte: a ploua, a ninge, a tuna, a

fulgera etc.

Tot după criteriul persoanei se disting

modurile personale şi modurile nepersonale.

S-a menţionat în lucrările de specialitate

că la verb, categoria persoanei

apare ca manifestare sintactică, fiind impusă

formal prin fenomenul de acord şi

având rolul să asigure coeziunea grupului

subiect + predicat. În cadrul enunţului,

persoana este exprimată dublu: prin pronume

şi prin forma flexionară a verbului.

De aceea când subiectul nu este exprimat

printr-un substantiv, verbul se poate folosi

fără pronumele cu funcţia de subiect.

Astfel, conform normelor limbii române,

corecte sunt propoziţiile: Citesc o carte.,

Asculţi muzică., Învăţăm limba română.

Doar la pers. 3 forma verbului poate fi

însoţită de pronumele personal respectiv

sau de un substantiv: El / Ion / Elevul citeşte

o carte. Categoria persoanei şi a

numărului nu se actualizează la conjunctivul

perfect care are o singură formă pentru

toate persoanele şi pentru ambele numere:

să fi lucrat. Unicul mod la care nu

se actualizează sistemul gramatical al

persoanei din cauze semantice este imperativul,

care are forme doar pentru pers. 2

sg. şi pl.: Ascultă!, Aşezaţi-vă!

E. C.

Plural

Unul dintre termenii categoriei gramaticale

de număr care denumeşte două sau

mai multe obiecte de acelaşi fel. Este admis

de contexte de tipul: nişte / aceşti

băieţi, copii, munţi; nişte / aceste fete,

case, flori. Principalul mijloc de exprimare

a opoziţiei de număr la substantive sunt

desinenţele. Procedeele prin care variază

desinenţele de număr la substantive sunt:

a) adăugarea desinenţei de plural la forma

de singular a substantivului: lup – lup-i, zi

– zi-le; b) înlocuirea desinenţei de singular

prin desinenţa de plural: arbitr-u –

arbitr-i, cas-ă – cas-e, lum-e – lum-i; c)

suprimarea desinenţei de singular: femei-e

– femei, bai-e – băi.

134

După capacitatea lor de a diferenţia

singularul de plural cu ajutorul desinenţelor,

substantivele se împart în două subclase:

● substantive variabile (cu două

desinenţe de număr: bărbat – bărbaţi,

inimă – inimi); ● substantive invariabile

(cu o formă unică pentru ambele numere:

pui, arici, luntre).

Substantivele variabile au următoarele

perechi de desinenţe: ● substantivele

masculine: -ø / -i (elev – elevi, prieten –

prieteni); -u / -i (codru – codri, fiu – fii),

-e / -i (munte – munţi, peşte – peşti), -ă / -i

(popă – popi, tată – taţi); ● substantivele

feminine: -ă / -e (fereastră – ferestre,

frunză –frunze), -ă / -i (creangă – crengi,

ţară – ţări), -ă / -uri (blană – blănuri,

iarbă – ierburi), -e / -i (carte – cărţi, poveste

– poveşti), -e / -ø (cheie – chei, femeie

– femei), -e / -uri (mătase – mătăsuri,

sare – săruri), -a / -le (măsea – măsele,

stea – stele), -a / -ele (nuia – nuiele,

saia – saiele), -ø / -le (basma – basmale,

mahala – mahalale), -ică / -ele (floricică

– floricele, surcică – surcele); ● substantivele

neutre: -ø / -uri (mal – maluri,

trunchi – trunchiuri), -ø / -e (creion –

creioane, teatru – teatre), -u / -uri (cadou

– cadouri, lucru – lucruri), -u / -e (exemplu

– exemple, muzeu – muzee), -u / -i

(deceniu – decenii, fluviu – fluvii), -u / -ie

(brâu – brâie, curcubeu – curcubeie).

Câteva substantive au o formă de plural

neregulată: om – oameni (m.), soră –

surori (f.), noră – nurori (f.), cap – capete

(n.), ou – ouă (n.).

Forma de plural a substantivelor, de

obicei, exprimă o pluralitate de obiecte.

Cât priveşte substantivele nenumărabile,

în mod obişnuit, ele nu se utilizează la

plural. La părţile de vorbire la care numărul

este determinat de acordul lor cu cuvântul

determinat (adjectiv, verb), forma

de plural are un rol structural, stabilind

legătura dintre determinat şi determinantul

său.

Cele două numere pot avea şi înţelesuri

nespecifice, fiind folosite cu sensul

numărului opus. Singularul cu sens de

plural se întâlneşte în întrebuinţări generice:

Leul este un animal puternic. La

rândul său, pluralul cunoaşte mai multe

cazuri de utilizare în locul singularului.

De exemplu, la pronume se pot delimita

următoarele valori ale formei de plural

folosite în locul celei de singular: ● pluralul

autorităţii sau pluralul maiestăţii (folosire

a pluralului, în locul singularului, la

pers. 1, de către o persoană cu funcţie de

conducere); ● pluralul autorului (folosire

a pluralului, în locul singularului, la

pers. 1, de către autorul unei opere ştiinţifice;

● pluralul modestiei (folosire a

pluralului, în locul singularului, cu referire

la propria persoană în discuţia cu un

superior); ● pluralul oficial (folosire a

pluralului, în locul singularului, de către

cineva care se exprimă în numele unei

instituţii, a unui colectiv); ● pluralul politeţii

(folosire a pluralului, în locul singularului,

în adresare).

I. B.

Plurale tantum (pl. Substantive pluralia

tantum)

Tip special de substantive, din perspectiva

categoriei numărului, care au

numai forma de plural, fiind defective de

singular. Sunt pluralia tantum având numai

forma de plural următoarele tipuri de

substantive: unele substantive abstracte

(moravuri, tratative), unele substantive

nume de materie (câlţi, icre, vapori), numele

unor obiecte perechi (ochelari, catalige),

numele unor colectivităţi, ansambluri

de obiecte (anale, rechizite), unele

substantive proprii (Alpi, Cordilieri).

I. B.

Polisemie

Însuşire a unor cuvinte de a avea mai

multe sensuri. Cuvintele care au mai multe

sensuri se numesc polisemantice. Diferitele

sensuri ale cuvintelor polisemantice

sunt descrise în dicţionarele explicative.

Cuvintele polisemantice se caracterizează

printr-o intrare lexicografică unică în dicţionar,

la care se ataşează mai multe sensuri.

De exemplu, substantivul şcoală are

următoarele sensuri: 1. „instituţie de învăţământ

public” (Noi am absolvit aceeaşi

şcoală.); 2. „localul, clădirea” (Aici va fi

construită o nouă şcoală.); 3. „totalitatea

elevilor” (Toată şcoala a făcut o excursie.);

4. fig. „învăţătură” (Şcoala face peomul

om.); 5. fig. „curent” (şcoala lingvistică

de la Praga). Verbul a spune are

sensurile: 1. „a rosti, a zice” (a spune câteva

cuvinte); 2. „a expune, a relata” (a

spune o poveste); 3. „a destăinui, a mărturisi”

(a spune cuiva un secret); 4. „a explica,

a lămuri” (a spune cuiva punctul

său de vedere); 5. „a numi; a porecli” (a

spune cuiva pe nume). Adjectivul puternic

este folosit în limbă cu următoarele

sensuri: 1. „voinic, viguros” (bărbat puternic);

2. „care dezvoltă o energie mare”

(motor puternic); 3. „intens” (vânt puternic);

4. „tare, (voce puternică); 5. „viu,

intens” (lumină puternică); 6. „influent”

(stat puternic); 7. fig. „temeinic” (argument

puternic).

Se consideră că polisemia este o caracteristică

aproape generală a cuvintelor,

deoarece majoritatea absolută a cuvintelor

ce fac parte din lexicul activ sunt polisemantice.

Aceasta înseamnă că cele mai

multe cuvinte, ca denumiri ale elementelor

din realitatea extralingvistică, se dovedesc

apte de a acoperi mai multe semnificaţii.

După cum relevă lucrările de

specialitate, polisemia trebuie considerată

o regulă, pe când monosemia, mai mult o

excepţie.

Între caracterul polisemantic al unui

cuvânt şi contextele în care acesta se întrebuinţează

există un raport direct. Cuvintele

polisemantice sunt folosite, de

regulă, în mai multe contexte. Astfel, cu

cât un cuvânt este mai frecvent folosit, cu

atât mai multe sensuri are. Deci, cuvântul

polisemantic va admite atâtea tipuri de

contexte, câte sensuri înglobează în structura

sa semantică. De exemplu, substantivul

memorie este înregistrat în dicţionarele

limbii române cu următoarele sensuri:

1. „ţinere de minte” (a avea o memorie

bună); 2. „amintire” (a păstra o întâmplare

în memorie); 3. „amintire păstrată

de posteritate pentru oamenii iluştri” (a

cinsti memoria eroilor); 4. „parte componentă

a calculatorului” (a păstra informaţia

în memoria calculatorului). Prin urmare,

acest cuvânt va putea fi întrebuinţat

în contextele: 1. Mincinosul are nevoie de

memorie buna. 2. Cuvintele lui mi-au rămas

întipărite mult timp în memorie. 3.

Datoria noastră e să cinstim memoria

eroilor căzuţi în lupte. 4. Vreau sa copiez

informaţia în memoria calculatorului. În

acelaşi timp, tot contextul este cel care

asigură diferenţierea sensurilor cuvântului

polisemantic în vorbire.

Cuvintele polisemantice au o structură

semantică foarte complexă. Ansamblul

sensurilor cuvântului polisemantic formează

structura lui semantică. În cadrul

acestei structuri sensurile se leagă prin

diverse relaţii. De cele mai multe ori însă

ceea ce uneşte sensurile unui cuvânt polisemantic

este existenţa unor componente

semantice comune. De exemplu, fiecare

dintre sensurile cuvântului polisemantic a

devasta (1. a pustii, a nimici; a distruge, a

ruina (Inundaţiile au devastat întreaga

regiune); 2. a jefui, a prăda (a devasta un

magazin) conţine semnificaţia comună „a

lăsa ceva să fie lipsit de conţinutul său”.

Iar în cazul verbului a devora (cu sensuri-

135

le 1. a mânca cu lăcomie, pe nemestecate

(Lupul a devorat mielul.); 2. a consuma, a

mistui, a înghiţi. (Focul a devorat casa.)

componenta comună care uneşte cele două

sensuri ale sale este semnificaţia „a

distruge definitiv”.

Polisemia ca fenomen ce caracterizează

cuvintele limbii într-o anumită etapă a

evoluţiei sale se explică din punct de vedere

istoric. Sursele polisemiei sunt alunecările

de sens, exprimarea figurată şi

influenţa unor cuvinte străine. Cauza

principală a polisemiei o constituie totuşi

evoluţia semantică a cuvintelor. Polisemia

se datorează modificărilor de sens pe

care le suferă cuvintele ca urmare a utilizării

lor în diferite contexte. Prin folosire

frecventă în contexte noi cuvintele se pot

îmbogăţi cu noi sensuri pe lângă sensul

iniţial. La baza îmbogăţirii semantice a

cuvintelor se află şi asociaţiile pe care le

fac vorbitorii între diferite obiecte din

realitate. De exemplu, la sensul primar al

cuvântului aripă „organ al păsărilor, al

unor insecte sau mamifere care serveşte la

zbor” s-au adăugat următoarele patru sensuri

(„înotătoare”, „membrană a unor

fructe şi seminţe”, „părţi ale unor aparate”,

„paletă a roţii unei mori de apă”) ca

urmare a asociaţiei stabilite de vorbitori

între forma, funcţia sau poziţia aripilor şi

noile entităţi care au început să fie denumite

prin acest cuvânt. Alte două sensuri

(„parte laterală a unei clădiri” „capăt,

flanc al unei trupe dispuse în ordine de

bătaie”) au fost atribuite acestui cuvânt

datorită asociaţiei stabilite de vorbitori

între aripa păsărilor şi celelalte entităţi în

baza poziţiei lor.

I. B.

Predicat

Parte principală de propoziţie care arată

ce se spune despre subiect; denumeşte

o acţiune, o stare sau o însuşire care este

atribuită subiectului şi răspunde la întrebările

(principale): ce face?, ce este?, ce

se spune despre?, cine este?, cum este?

De exemplu, După pânza de păianjen

doarme fata de-mpărat. (M. Eminescu).

Predicatul este elementul esenţial al

comunicării şi alcătuieşte, împreună cu

subiectul, baza comunicativă a propoziţiei.

În funcţie de partea de vorbire

prin care se exprimă, se distinge predicat:

● verbal, exprimat printr-un verb:

Ciobanii au aşteptat pe stăpâni. (M. Sadoveanu);

● nominal, realizat printr-un

nume şi un verb copulativ: Scăldatul cailor

fu uşor. (Z. Stancu); ● interjecţional,

exprimat printr-o interjecţie: Şi jart! Part!

O pereche de palme fierbinţi peste urechile

degerate. (I. L. Caragiale); ● adverbial,

exprimat printr-un adverb: Pesemne

că se teme.

În sintaxa modernă se face distincţie

între predicatul ● semantic, ● sintactic şi

● enunţiativ. Predicatul semantic reprezintă

componentul propoziţiei care asociază

unei entităţi o proprietate sau care

stabileşte o relaţie determinată între două

sau trei entităţi. Funcţionează ca predicate

semantice, în primul rând cuvintele din

clasa verbului, dar şi din alte clase morfologice

(substantivul, adverbul, prepoziţia,

purtătoare de informaţie semantică). Predicatul

sintactic constituie centrul unui

grup sintactic aşezat într-o poziţie semantic

predicativă, în care se manifestă, semantic,

capacitatea predicatului de a-şi

atrage argumentele, iar sintactic, de a-şi

atrage complementele, cărora le impune

restricţii de rol tematic şi restricţii de

formă (de caz şi de prepoziţie); cere asocierea

cu actanţii, care îndeplinesc, în

funcţie de trăsăturile matriciale ale predicatului,

unul, sau în cazul mai multor actanţi,

două sau trei dintre rolurile: Agent,

Pacient, Temă, Experimentator, Sursă,

Ţintă, Locativ, Beneficiar etc. Calitatea

de predicat al enunţării adaugă, la calitatea

de predicat semantico-sintactic, şi trăsătura

predicativităţii, diferită de celelalte,

legată de enunţare, deci de domeniul

pragmatic. Calitatea predicativităţii este

singura care conferă unei secvenţe lingvistice,

indiferent de întindere, autonomie

enunţiativă (adică autonomie în comunicare,

altfel spus, calitatea de enunţ).

Topica şi punctuaţia. Locul predicatului

verbal este, de regulă, după subiect:

Tustrei au tăcut îndelung, cu privirile

pierdute în depărtări. (E. Camilar). În

cazuri speciale, când se intenţionează a

accentua acţiunea verbului, predicatul stă

înaintea subiectului: Peste-a nopţii feerie

se ridică mândra lună. (M. Eminescu).

Predicatul nominal, ca şi cel verbal, de

obicei, stă după subiect: Veronica era

zveltă ca o viespe, cu ochii negri pătimaşi,

sprintenă ca o suveică. (I. Agârbiceanu).

El poate fi plasat în faţa subiectului

atunci când are ca nume predicativ

pronumele interogative sau relative:

Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe

mine? (L. Rebreanu) sau atunci când se

insistă asupra celor exprimate de predica-

136

tul nominal: Crud şi nemilos este omul

acesta, fiica mea. (C. Negruzzi). Predicatul

nu se desparte de subiect: Trecură trei

zile. (L. Rebreanu). Nu se desparte de

subiect nici numele predicativ: Imortală-i

numai moartea. (M. Eminescu).

A. H.

Predicat adverbial

Tip de predicat exprimat prin adverb

sau prin locuţiune adverbială urmată de

conjuncţia că: Pesemne c-a ajuns şi el în

mintea copiilor. (I. Creangă). Adverbul şi

locuţiunile adverbiale care sunt apte de a

realiza funcţia de predicat nu se pot combina

cu un verb. Este vorba despre un

număr redus de adverbe: desigur, fireşte,

poate, bineînţeles, cu siguranţă etc. Predicatul

adverbial poate fi realizat şi prin

adverbele bine, rău, probabil, posibil,

imposibil, sigur etc. care, de fapt, au la

bază construcţiile (e) bine, (e) rău etc. cu

verbul a fi omis: Bine că nu m-a văzut

şatra. (Z. Stancu). Se întâlneşte rar în

limba română.

Statutul predicativ al acestor adverbe

este controversat, unii autori considerând,

pe baze semantice şi istorice, conjuncţia

care urmează adverbului o conjuncţie expletivă,

punând deci semnul egalităţii între

construcţiile: poate vine – poate că

vine – vine, poate.

A. H.

Predicat complex

Tip de predicat care, pe lângă componenta

lui semantică, include cel puţin

unul dintre operatorii verbali de predicativitate,

având structura: [operator modal 3

[operator aspectual 2 [operator copulativ 1 /

pasiv 1 [suport semantic]]]], unde suportul

semantic îl constituie fie adjectivul / participiul

purtător al predicaţiei semantice

din vecinătatea operatorului copulativ sau

pasiv (este înţelept, este pedepsit), fie

forma verbală nepersonală regizată (sau

conjunctivul regizat) de operatorii modali

sau aspectuali (poate începe / să înceapă,

dă să plece, stă să cadă, continuă a învăţa

/ să înveţe / de învăţat).

A. H.

Predicat de stare

Mijloc analitic de exprimare a categoriei

stării, reprezentat de predicatele logice

construite cu ajutorul adjectivelor sau

al substantivelor ce exprimă stări fizice

sau psihice permanente sau momentane:

(este) sănătos, deştept, prost, speriat, vesel,

îngrozit, entuziasmat, iubitor; (are)

teamă, dureri, foame, sete etc. În structura

semantico-sintactică a acestor predicate

rolul de bază este Experimentatorul, care

se realizează sintactic diferit în funcţie de

clasa de predicate: Eu sunt bolnav., Am

dureri., Mă doare. Pentru limba română

este specifică actualizarea Experimentatorului

ca obiect indirect (Mi-e teamă., Îmi

place., Mi-e incomod.) sau ca obiect direct

(Mă doare.).

A. H.

Predicat interjecţional

Tip de predicat realizat de interjecţii

propriu-zise sau onomatopee: Iar el

zvârr! cu o scurtătură în urma noastră.

(I. Creangă). Uneori enunţurile cu predicate

interjecţionale au un caracter imperativ,

exprimând un ordin sau îndemn adresat

direct interlocutorului; unele vizând o

persoană (hai, na, poftim etc.): Hai şi noi

la Craiu, dragă. (M. Eminescu), altele –

un animal (marş, ho, hăis etc.): Hăis, Joian!

Este un predicat cu o frecvenţă mică

în limba română.

A. H.

Predicat nominal

Tip de predicat alcătuit dintr-un verb

copulativ la o formă predicativă şi un

nume predicativ care exprimă o caracteristică

a subiectului. În calitate de verbe

copulative se pot realiza verbele: a fi, a

ieşi, a deveni, a însemna, a ajunge, a rămâne,

a se face, a părea: Pupăza era ceasornicul

satului. (I. Creangă), Radu deveni

iarăşi trist. (A. Vlahuţă). Verbul copulativ

este purtător, în special, al mărcilor

gramaticale de mod, timp, persoană,

număr, în timp ce numele predicativ este

purtător de informaţie semantică. Sunt

asociate predicatului nominal expresiile

verbale impersonale (e bine, e greu –

formate din verbul a fi impersonal şi un

nume predicativ adverb). În topică normală,

numele predicativ stă după verbul

copulativ; există însă situaţii de topică

inversă obligatorie (Nu ştiu cum este el. –

în cazul relativelor; Frumoasă e Maria. –

enunţuri exclamative). Numele predicativ

poate fi disociat de verbul copulativ prin

intercalări (Ion e, pentru toată lumea, un

prieten devotat.). În cadrul predicatului

nominal poate fi omis fie verbul copulativ

(Cum este cartea? – Interesantă.), fie

numele predicativ (Ion este elev, Elena,

studentă.); în răspunsuri predicatul nominal

poate fi substituit cu un adverb profrază

(Eşti atentă? – Da.). Absenţa copulativului

se marchează grafic, facultativ,

prin virgulă sau prin linie de pauză. Verbul

copulativ din cadrul predicatului se

acordă cu subiectul în persoană şi număr;

numele predicativ şi în gen.

137

138

Uneori predicatul nominal, având verbul

copulativ la conjunctiv sau la infinitiv,

poate fi precedat de un verb semiauxiliar

de mod sau de aspect. În aceste cazuri

se vorbeşte despre predicat verbalnominal:

El continuă să fie încăpăţânat.

În sintaxa modernă grupul predicatului

nominal este analizabil, detaşându-se poziţia

sintactică a numelui predicativ, poziţie

cerută de verbul copulativ şi definită

în raport cu acesta.

A. H.

Predicat verbal

Tip de predicat exprimat printr-un

verb predicativ sau printr-o locuţiune

predicativă: Petre Rădoi nu munceşte.

Muncesc oamenii pentru el. (Z. Stancu).

După structură, se disting: ● predicatul

verbal simplu, care se realizează prin

verbe şi locuţiuni la moduri personale, la

diateza activă sau pasivă: Se scutură din

salcâmi o ploaie de miresme. (L. Rebreanu),

Despre întâmplările iuţi ale acestor

ceasuri mi-au rămas în amintire destule

lucruri. (M. Sadoveanu) şi ● predicatul

verbal compus (complex) condiţionat de

existenţa verbelor semiauxiliare de modalitate

şi de aspect, care însoţesc un

verb de bază: Începea să lucreze cu sete.

(M. Preda). Verbul de bază poate fi utilizat

la conjunctiv, infinitiv sau supin.

În cazuri rare şi în anumite condiţii,

predicatul verbal simplu este exprimat

prin formele nepredicative ale verbului:

infinitivul poate să realizeze funcţia de

predicat în propoziţiile cu subiect propriu

atunci când este precedat de prepoziţiile

până şi înainte de sau când are

valoare de conjunctiv ori imperativ: Făcui

câţiva paşi prin cameră fără a zice

nimic. (C. Hogaş), A nu se fuma!; gerunziul

obţine valoare de predicat atunci

când este pus în relaţie cu un subiect: Şi

duduca Lizuca aştepta cu inima bătând.

(M. Sadoveanu); participiul se poate realiza

cu valoare predicativă în construcţiile

eliptice de verbul auxiliar: – Ai fost la

moară? – Fost., supinul este şi el un mijloc

rar de exprimare a imperativităţii: De

învăţat pe de rost!

După prezenţa sau absenţa lui din propoziţie,

predicatul verbal poate fi ● exprimat,

atunci când este prezent în propoziţie:

Frunzele se scutură. şi ● neexprimat,

atunci când lipseşte. Predicatul verbal

neexprimat poate fi ● subînţeles, dacă

a fost omis din propoziţie pentru că a

apărut într-o propoziţie anterioară: – Şi

când e vorba să plec? – Mâine. (I. Druţă)

şi ● eliptic, care nu apare anterior,

fiind expresia unei economii a limbii:

Azi trebuie să te găteşti, mâine – la

drum. (I. Druţă). Omisiunea predicatului

subînţeles poate fi totală (El a pus cărţile

pe masă, iar ea, pe birou) sau parţială

(omisiunea auxiliarului: A scris şi citit

toată noaptea; a verbului lexical – Ai

scris? – Am.; a componentelor secundare

din locuţiune – Ţi-ai dat seama – Mi-am

dat.) sau poate fi substituit de un adverb

profrază (Ai venit? – Da.). Omisiunea

predicatului se marchează în scris, facultativ,

prin virgulă, şi, mai rar, prin linie de

pauză.

A. H.

Predicativ suplimentar Vezi Element

predicativ suplimentar.

Predicaţie

Este interpretată din mai multe perspective:

I. Logică: atribuirea unei proprietăţi

obiectelor, indivizilor sau stabilirea unei

relaţii între obiecte, indivizi.

II. Sintactică: asocierea predicaţiei logice

cu mărcile sintactice ale predicaţiei;

însuşire a comunicării după care aceasta

poate fi considerată enunţ organizat sub

formă de propoziţie sau frază. Când predicatul

este de tip verbal sau nominal,

ultimul având ca suport un verb copulativ,

sunt obligatorii morfemele de mod

(personal), timp, număr şi persoană (Elevii

văzuseră filmul.). Când predicaţia este

lipsită de suportul verbal, se asociază o

intonaţie specială, numită „predicativă”

(La dreapta!, Foc!). Sunt cunoscute fenomenele

de ● predicativizare (fenomen

care constă în adăugarea mărcilor sintactice

ale predicaţiei componentelor unei

îmbinări şi transformarea ei într-un enunţ)

şi ● depredicativizare (constă în pierderea

mărcilor sintactice ale predicaţiei componentelor

ale unui enunţ şi transformarea

lui într-o îmbinare). Elementul predicativ

suplimentar apare, de exemplu, ca efect al

depredicativizării, prin suprimarea indicilor

sintactici predicativi, păstrându-se

numai calitatea de predicaţie logică suplimentară.

(Ion se întoarce profesor.). Şi

invers, trecerea de la formele verbale nepersonale

la forme personale (L-am văzut

plângând. = L-am văzut cum / când / că

plângea.) înseamnă introducerea unei

predicaţii sintactice suplimentare.

III. Semantică: particularitate semantică

internă a verbului manifestată în cadrul

relaţiilor actanţiale (verb + actanţi). În

funcţie de trăsăturile semantice interne

[schimbare], [agentivitate], se disting

trei tipuri de predicaţie: ● predicaţie de

stare, caracterizată prin [– schimbare],

[– agentivitate] (Îmi place cartea., Urăsc

minciuna.); ● predicaţie de proces, caracterizată

prin [+ schimbare], [– agentivitate]

(Preţurile cresc., Pădurea se usucă.);

● predicaţie de acţiune, ale cărei

caracteristici sunt [+ schimbare], [+ agentivitate]

(Ion aleargă., Ion sparge lemne.).

Fiecare tip de predicaţie cunoaşte

mai multe subtipuri în funcţie de prezenţa

unui anumit rol / caz în structura actanţială.

Astfel predicaţiile de proces sau de

acţiune pot fi, la rândul lor, „locative”,

atunci când structura actanţială a verbului

include un locativ (Ion ajunge la şcoală.),

„benefactive”, când include un beneficiar

(Ion găseşte o carte., Ion mă învaţă carte.).

IV. Pragmatică: punerea în relaţie,

prin diverse mijloace lingvistice, a grupului

semantico-sintactic predicativ cu un

fapt / eveniment extralingvistic, ancorat

spaţio-temporal, şi care asigură „încărcarea”

grupului cu o anumită informaţie

modală.

A. H.; E. U.

Prefix

Afixul care se adaugă înaintea rădăcinii

unui cuvânt de bază pentru a se forma

un nou cuvânt: bunic – străbunic, cetăţean

– concetăţean, a face – a desface.

Prefixul are, de obicei, valoare lexicală.

I. B.

Prefixare

Procedeu de formare a cuvintelor care

constă în ataşarea la cuvântul-bază a unui

prefix. De exemplu, cuvântul derivat răscumpăra

este alcătuit din tema – cumpăra,

la care se adaugă prefixul răs-. Cuvântul-bază

pentru acest derivat este verbul

a cumpăra. Derivarea cu prefixe este

un procedeu mai puţin productiv în română.

Cu ajutorul prefixelor se pot forma:

substantive derivate (confrate, desfrâu,

neatenţie, preziuă, răscruce, străbunic),

adjective derivate (neatent, prelatin, răzbucuros,

străvechi), verbe derivate (consfătui,

dezrobi, înălbi, preface, răsfoi,

reciti, străluci). Fenomenul în cauză mai

este numit şi derivarea cu prefixe.

I. B.

Prepoziţie

Parte de vorbire auxiliară care exprimă

raportul sintactic de subordonare dintre

cuvinte în cadrul propoziţiei. Prepoziţia

este un instrument gramatical ce implică

prezenţa a doi termeni, unul fiind un termen

regent, iar celălalt subordonatul său:

o pădure de stejari, casa de lângă drum,

a se sfătui cu prietenii, a intra în vagon.

În calitatea lor de mijloc de realizare a

raportului de subordonare în cadrul propoziţiei,

prepoziţiile introduc, de cele mai

multe ori, atribute sau complemente pe

care le leagă de cuvintele determinate de

acestea: drum de ţară, ziua de mâine, a

tăia pâine cu cuţitul, a merge spre casă.

Prepoziţia nu îndeplineşte funcţia sintactică

de parte de propoziţie. Ea formează

însă, împreună cu partea de vorbire pe

care o introduce, o unitate sintactică ce

funcţionează ca o singură parte de propoziţie:

casă de piatră (prepoziţia de intră în

structura unui atribut); a se apropia de

râu (prepoziţia de intră în structura unui

complement circumstanţial de loc).

Din punct de vedere morfologic, prepoziţia

este o parte de vorbire neflexibilă.

După structură, prepoziţiile sunt de

două feluri: ● prepoziţii simple şi ● prepoziţii

compuse. În categoria prepoziţiilor

simple intră: a) prepoziţiile primare.

Acestea sunt alcătuite dintr-un singur

element: a, asupra, către, contra, cu, de,

după, fără, în, între, întru, la, lângă, pe,

pentru, peste, până, spre, sub; b) prepoziţiile

formate prin conversiunea altor părţi

de vorbire (adverbe, substantive şi participii):

dedesubtul, dinaintea, dinapoia,

dindărătul, înaintea, înapoia, îndărătul,

înăuntrul, împrejurul, împotriva (de la

adverbe); graţie, mulţumită (de la substantive);

datorită (de la participiu).

Prepoziţiile compuse sunt cele formate:

a) prin contopirea a două prepoziţii

primare: deasupra, despre, din, dinspre,

dintre, înspre, prin, printre; b) prin alăturarea

a două prepoziţii primare: de către,

fără de, de pe, de după, de la, de lângă,

de peste, pe lângă, pe sub, până la, până

spre etc. Prin valoarea lor, se apropie de

prepoziţii adverbele: ca (comparativ), cât,

decât, asemenea, aidoma, conform, contrar,

drept, potrivit, exclusiv şi gerunziile:

excluzând, privind, vizând.

Folosite înaintea unor cuvinte care se

declină (substantive, pronume, numerale),

prepoziţiile le impun acestora o anumită

formă de caz. Din acest punct de vedere,

se disting următoarele feluri de prepoziţii:

● prepoziţii cu regim de acuzativ. Acestea

sunt: a) prepoziţiile simple primare,

cu excepţia prepoziţiilor asupra şi contra:

lângă mine, despre voi, în ţară, la prânz,

după ore; b) prepoziţiile compuse, cu ex-

139

140

cepţia prepoziţiei deasupra: de după nori,

până la gară, de către prieteni; ● prepoziţii

cu regim de genitiv. Din această subclasă

fac parte: a) prepoziţiile formate

prin conversiunea adverbelor (cu ajutorul

articolelor -l, -a): înaintea casei, împrejurul

lacului, îndărătul uşii, împotriva vântului;

c) prepoziţiile asupra, deasupra şi

contra: asupra duşmanului, contra lor,

deasupra oceanului.; ● prepoziţii cu regim

de dativ: datorită, mulţumită, graţie:

datorită fratelui, mulţumită părinţilor,

graţie timpului frumos.

Singure, prepoziţiile nu au funcţie sintactică,

dar ele formează grupuri prepoziţionale

care pot îndeplini diverse funcţii

sintactice în propoziţie. Prepoziţia poate

intra în structura următoarelor părţi de

propoziţie: ● atribut: Era o carte cu poze.

(Cezar Petrescu); ● complement: Pe copii

nu-i aduce barza. (G. Călinescu); ● nume

predicativ: Copacii sunt de cărbune. (Cezar

Petrescu); ● element predicativ suplimentar:

Socotea acest ceas drept o urgie

trimisă de sus. (Cezar Petrescu).

De cele mai multe ori, prepoziţia poate

subordona unui termen regent: ● substantive:

Şi-a construit o casă de piatră. (prepoziţia

de introduce un substantiv care

îndeplineşte funcţia sintactică de atribut);

● pronume: Nu am vorbit cu el. (prepoziţia

cu introduce un complement indirect

exprimat printr-un pronume); ● numerale:

Despre cei trei s-a discutat detaliat. (prepoziţia

despre introduce un numeral

având funcţia sintactică de complement

indirect).

Uneori, cuvântul introdus prin prepoziţie

poate fi: ● un adverb: Nu vreau să

plec de aici. (prepoziţia de marchează

funcţia de complement circumstanţial de

loc a adverbului aici); ● un verb la infinitiv:

Până a pleca, vreau să vorbesc cu

voi. (prepoziţia până introduce un complement

circumstanţial exprimat printr-un

infinitiv); ● un adjectiv: Se cunosc de

mici. (prepoziţia de introduce un complement

circumstanţial de timp exprimat

printr-un adjectiv).

I. B.

Prezent

Timp verbal care exprimă simultaneitatea

între acţiunea verbului şi momentul

vorbirii şi care are forme diferite în funcţie

de mod. Este propriu pentru majoritatea

modurilor personale (indicativ, conjunctiv,

condiţional-optativ şi prezumtiv),

excepţie făcând imperativul. Dintre modurile

nepersonale, doar infinitivul are un

timp prezent.

E. C.

Prezent condiţional-optativ

Timp al modului condiţional-optativ.

Exprimă o acţiune realizabilă. Ca timp

absolut, exprimă o acţiune viitoare: Aş

dori să te văd. Folosit ca timp de relaţie,

el exprimă acţiuni simultane sau posterioare

momentului de referinţă exprimat

de verbul din regentă: Îmi părea că ar

ascunde ceva. Mi-a spus că ar participa

şi ea la concurs. Prezentul condiţional

este un timp compus cu o structură analitică.

Se formează de la verbul auxiliar a

avea care îşi schimbă forma în funcţie de

număr şi persoană (formele specifice: aş,

ai, ar, am, aţi, ar) şi infinitivul verbului de

conjugat. Formele prezentului condiţionaloptativ

pot fi disociate prin intercalarea

unor adverbe între auxiliar şi infinitiv: Aş

mai vrea dulceaţă. Am tot asculta melodia

aceasta. Formele inverse ale prezentului

condiţional se disociază frecvent prin formele

neaccentuate ale pronumelor personale

şi reflexive, elementele structurii scriindu-se

cu cratimă: Jelui-m-aş şi n-am cui.

E. C.

Prezent conjunctiv

Timp al modului conjunctiv. Exprimă

o acţiune viitoare sau o acţiune nelocalizată

precis în timp. Cu aceste valori apare

ca timp absolut: Să mergem la plimbare!

Ca timp de relaţie, prezentul conjunctivului

exprimă simultaneitatea sau posterioritatea

faţă de termenul de referinţă contextual:

Voi pleca într-o călătorie să văd

lumea. Este un timp compus cu o structură

analitică. Se formează cu ajutorul conjuncţiei

să care se plasează înaintea formelor

de prezent indicativ la pers. 1 şi 2

sg. şi pl. şi înaintea unor forme speciale la

pers. 3 sg. şi pl. prezentul conjunctiv se

diferenţiază de prezentul indicativ numai

la pers. 3 sg. şi pl. Aici acţionează următoarea

regularitate: verbele care la prezentul

indicativ au desinenţa -ă, o preschimbă

la prezentul conjunctiv în -e, iar verbele

care la indicativ au desinenţa -e, o preschimbă

la conjunctiv în -ă. Anume aceste

forme ale prezentului conjunctiv pot fi

folosite uneori şi fără să (aşa-zisul conjunctiv

amputat). Nu toate verbele pot fi

folosite fără să la conjunctiv prezent. Se

pretează unei asemenea întrebuinţări verbele

care aparţin fondului vechi (a ajunge,

a arde, a da, a face, a păzi, a rămâne,

a veni, a zice etc.) şi numai în anumite

situaţii contextuale, când exprimă o urare,

o imprecaţie. Hai să-i dăm pe toţi uitării.

/ Zică toţi ce-or vrea să zică. / Valul lumii,

valul mării / Te coboară, te ridică.

(M. Eminescu). Formele prezentului conjunctiv

sunt uneori disociate prin intercalarea

negaţiei nu şi a diverselor adverbe

sau forme neaccentuate ale pronumelor

între să şi verb (Să nu mai faceţi aşa ceva.,

Să mai vii la noi., Să-ţi aduci aminte

de mine. etc.). Prezentul conjunctivului

este un timp foarte frecvent în limba română

datorită mulţimii de valori pe care

le poate exprima. Folosit în locul imperativului,

prezentul conjunctivului exprimă

porunca, sfatul, îndemnul, actualizânduse

la toate persoanele, spre deosebire de

imperativ care are forme numai pentru

pers. 2 sg. şi pl. Este viabilă tendinţa mai

veche de substituire a infinitivului: începe

să ningă în loc de începe a ninge. S-a

constatat că limba vorbită preferă conjunctivul,

ale cărui forme precizează persoana

şi concretizează acţiunea (Să-ţi cinsteşti

părinţii este o datorie sfântă.).

Limba scrisă preferă infinitivul pentru că

prezintă acţiunea generalizat şi abstract

(A-ţi iubi părinţii este o datorie sfântă.).

Uneori poate substitui şi prezumtivul (Să

fie oare acasă la ora aceasta?).

E. C.

Prezent indicativ

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune simultană cu momentul vorbirii:

Acum afară plouă. Prezentul indicativ

este un timp preponderent absolut.

Sub aspectul structurii, prezentul indicativ

este un timp simplu, cu o flexiune

sintetică. Cu toate acestea, este timpul cel

mai complex, în sensul că este marcat

printr-o mare varietate de desinenţe şi sufixe

temporale (la conjugarea I şi a IV-a

există câte două tipuri principale: cu sufixul

-ez, -esc, -ăsc şi fără sufix). Sufixului

conjugării apare clar numai la pers. 2 pl.

La conjugarea I (-a), tipul fără sufix, desinenţele

sunt următoarele: -ø, -i, -ă, -ăm,

-aţi, -ă. Tipul cu sufix are următoarea structură:

-ez-ø, -ez-i, -eaz-ă, -ăm, -aţi, -eaz-ă.

La conjugarea a II-a (-ea), desinenţele

sunt următoarele: -ø, -i, -e, -em, -eţi, -ø.

La conjugarea a III-a (-e), desinenţele

prezentului sunt: -ø, -i, -e, -em, -eţi, -ø. La

conjugarea a IV (-i), tipul fără sufix, prezentul

are următoarele desinenţe: -ø, -i, -e,

-im, -iţi, -ø. Tipul cu sufix are următoarea

structură: -esc-ø, -eşt-i, -eşt-e, -im, -iţi,

-esc-ø. La conjugarea a IV (-î), tipul fără

sufix are următoarele desinenţe: -ø, -i, -ă,

-îm, -îţi, -ø. Tipul cu sufix are structura:

-ăsc-ø, -ăşt-i, -ăşt-e, -îm, -îţi, -ăsc-ø.

Pe lângă valoarea de bază, prezentul

indicativ mai poate avea şi o serie de valori

contextuale. Printre acestea se numără

următoarele: prezentul concret; prezentul

atemporal, prezentul istoric, prezentul

profetic (futural) şi prezentul iterativ.

Prezentul concret exprimă o acţiune a

cărei desfăşurare coincide cu momentul

vorbirii: Auzi? Bate cineva la uşă. Realizarea

acestui sens de prezent este condiţionată

contextual prin concursul unor elemente

lexicale de tipul: uite, priveşte,

iată, acum, vezi, ia etc., care concretizează

acţiunea verbului şi o limitează în timp

până la coincidenţa cu momentul vorbirii.

Prezentul concret apare preponderent în

dialog: – Vezi cât de frumos e afară? –

Văd.

Prezentul atemporal exprimă acţiuni

valabile pentru orice limită temporală. S-a

emis ideea că această valoare a prezentului

este omnitemporală, exprimând un

timp generalizat care cuprinde cele trei

dimensiuni temporale: trecut, prezent şi

viitor. Se disting două tipuri de prezent

atemporal: prezentul gnomic care exprimă

cugetări general valabile, maxime,

aforisme de tipul: Toţi oamenii sunt muritori.,

Pământul se roteşte în jurul soarelui.

şi prezentul definiţiilor: Împărţirea

este o operaţie matematică.

Prezentul istoric exprimă o acţiune care

s-a desfăşurat în trecut (contextul evidenţiază

planul trecutului), dar o prezintă

ca şi cum ar avea loc în momentul vorbirii:

Merg eu ieri la cumpărături şi văd o

coloană de manifestanţi., În anul 1850 se

naşte Mihai Eminescu. Contrastul dintre

sensul temporal de prezent şi referirea la

o acţiune trecută atribuie prezentului istoric

o pregnantă valoare stilistică.

Prezentul profetic / futural exprimă o

acţiune care urmează să se producă (o

valoare similară cu cea a viitorului): Săptămâna

viitoare primim salariul.

Prezentul iterativ exprimă o acţiune

care se repetă în mod obişnuit la anumite

intervale de timp: În fiecare dimineaţă

facem gimnastică.

E. C.

Prezent prezumtiv

Timp al modului prezumtiv care exprimă

o acţiune realizabilă în momentul

vorbirii sau în viitor. Ca timp absolut, se

foloseşte în propoziţii independente şi

exprimă ● o acţiune simultană cu momentul

vorbirii (Ce va fi făcând el

141

acum?); ● o acţiune posterioară momentului

vorbirii (Vor fi plecând duminică în

delegaţie?) şi ● o acţiune nelocalizată în

timp (Se va fi gândind des la mine?). Ca

timp de relaţie are drept moment de referinţă

acţiunea verbului din regentă: Cred

că nu va fi gândind rău despre mine. Prezentul

prezumtivului este un timp compus

cu o structură analitică. Se formează de la

viitorul indicativ al verbului auxiliar a fi

şi gerunziul verbului de conjugat. La persoana

a treia se foloseşte mai des forma

populară a viitorului indicativ: O fi fiind

oare cald acolo?; O fi ştiind Ion răspunsul

la întrebările din bilet?

E. C.

Prezumtiv

Mod personal şi predicativ care exprimă

o acţiune presupusă, nesigură:

Te-or fi aşteptând părinţii acasă. Se opune

indicativului, mod al certitudinii. Prezumtivul

are două timpuri: ● prezentul

prezumtiv şi ● perfectul prezumptiv. Este

un mod verbal cu o structură analitică. Se

exprimă prin perifraze verbale. Forme

specifice de prezumtiv are numai timpul

prezent: viitorul auxiliarului a fi la care se

adaugă gerunziul verbului de conjugat (va

fi crezând). Pentru exprimarea valorii de

prezumtiv se folosesc şi perifraze verbale

formate de la conjunctiv (să fi ştiind), condiţional-optativ

prezent (ai fi ştiind) şi infinitiv

(a fi ştiind). La perfect, prezumtivul

prezintă forme omonime cu cele ale viitorului

anterior al modului indicativ. Prezumtivul

are o accentuată valoare subiectivă.

E. C.

Proces

Trăsătură semantică fundamentală a

verbului. Prin proces se înţelege tot ce se

desfăşoară în timp, adică se prezintă desfăşurarea

în timp a acţiunilor, stărilor,

relaţiilor, a evenimentelor exprimate de

verb. Semul [+ proces] impune dinamism

verbelor, deosebindu-le astfel de substantive

care exprimă static substanţa denotată:

întrebare vs. a întreba, aşteptare vs. a

aştepta, cântatul vs. a cânta. Semul

[+proces] determină, în linii mari şi comportamentul

funcţional al verbului, organizând

structura semantică, determinând

categoriile gramaticale şi structura sintactică.

E. C.

Pronume

Parte de vorbire care substituie un

substantiv, un adjectiv sau chiar un fragment

de text: A venit bunicul. El ţi-a adus

un cadou frumos. În textul dat pronumele

142

el ne ajută să desemnăm aceeaşi persoană

fără ca să repetăm cuvântul bunicul şi, în

acelaşi timp, asigură coeziunea dintre cele

două enunţuri.

Ca şi substantivul, pronumele indică o

fiinţă sau un lucru. Se deosebeşte însă de

substantiv prin faptul că el numai indică

fiinţa sau lucrul, dar nu exprimă şi calităţile

lor, deci nu le defineşte.

În plan semantic, pronumele are un

sens foarte general: el nu conţine niciun

fel de informaţii privind fiinţa sau lucrul

desemnat. După cum vedem, în cel de al

doilea enunţ pronumele el indică o fiinţă.

În alt context, acelaşi pronume poate fi

folosit pentru a desemna un cal, un arbore,

un râu etc. Astfel, semnificaţia pronumelui

este determinată de situaţia şi de

contextul în care este utilizat, precum şi

de sensul cuvintelor pe care le substituie

şi la care se raportează pronumele: Apoi

Trică se făcuse şi el băiat aşezat, ascultător

şi bun şcolar. (I. Slavici); Poartă-te şi

tu mai atent cu el. E un copil, totuşi. (O.

Paler); Este ca un copil care crede că

mama şi tata sunt eterni. (G. Călinescu);

Nu este cineva pe lume, de care să asculte

el. (Cezar Petrescu).

După sens şi anumite trăsături gramaticale,

se disting nouă feluri de pronume:

● pronumele personale: eu, tu, el, ea…;

● pronumele reflexive: sie, îşi, sine, se…;

● pronumele de întărire: însumi, însuţi,

însuşi…; ● pronumele posesive: meu, tău,

său…; ● pronumele demonstrative: acesta,

aceasta…; ● pronumele interogative:

care, cine, ce…; ● pronumele relative: care,

cine, ce…; ● pronumele nehotărâte: unul,

altul, fiecare, cineva, ceva…; ● pronumele

negative: nimeni, nimic…

Din punct de vedere morfologic, pronumele

este o parte de vorbire flexibilă

care se declină. Flexiunea pronumelui

exprima categoriile de caz, gen, număr

şi persoană. Trăsătura esenţială a flexiunii

pronominale este caracterul ei, în

mare parte, neregulat. Mijloacele folosite

pentru exprimarea acestor categorii

sunt: ● formele supletive (eu, tu, el, ea,

al meu, al tău, al său), ● formele flexionare

ale articolului hotărât (dânsul, dânsa,

dânşii, dânsele, unul, una, unii, unele),

● desinenţele însoţite uneori de alternanţa

sunetelor (acesta, aceasta, aceştia,

acestea).

Trebuie avut însă în vedere că, sub aspect

morfologic, pronumele este o clasă

gramaticală foarte eterogenă. Alături de

pronumele care au o paradigmă morfolo-

gică completă, există o serie de pronume

invariabile în raport cu genul, numărul

sau chiar persoana. Uneori printr-o paradigmă

neregulată se caracterizează o

anumită subclasă în întregime, alteori

paradigma este incompletă doar în cazul

unor membri ai clasei. În funcţie de capacitatea

lor de a-şi schimba forma în raport

cu persoana, pronumele se împart în următoarele

două clase: ● pronume cu flexiune

de persoană (personale, reflexive,

de întărire, posesive) şi ● pronume fără

flexiune de persoană (demonstrative, interogative,

relative, nehotărâte, negative).

În ce priveşte comportamentul sintactic,

în cadrul clasei pronumelui se disting

următoarele două subclase: ● pronumele

propriu-zise sau pronumele cu valoare

substantivală şi ● pronumele cu valoare

adjectivală, numite şi adjective pronominale.

Pronumele propriu-zise au o funcţie

de înlocuire: Acesta s-a întunecat la faţă,

dar n-a zis nimic. (O. Paler). Adjectivele

pronominale însoţesc şi determină un

nume acordându-se cu acesta în gen, număr

şi caz: băiatul acesta, fata aceasta,

care băiat, niciun băiat, nicio fată. În

propoziţie, adjectivele pronominale îndeplinesc

funcţia de atribut: Din izvorul

acesta şi-au tras dacii credinţa, tăria şi

rostul vieţii lor. (Al. Vlahuţă).

Din acest punct de vedere, clasa pronumelui

cuprinde următoarele trei tipuri

de cuvinte: ● cuvinte care pot funcţiona

atât ca pronume propriu-zise, cât şi ca

adjective pronominale (toate pronumele

posesive, demonstrative, relative; cele

mai multe pronume nehotărâte, interogative

şi negative): Ai noştri / sportivii

noştri au învins. Aceasta / cartea aceasta

e a mea. Unii / unii elevi au note bune.

Care / care costum îţi place? Niciunul /

niciun elev nu lipseşte.; ● cuvinte care se

utilizează numai cu valoare substantivală

(pronumele personale, pronumele reflexive,

unele pronume relative, interogative şi

negative): El a plecat. Cine este el? Nimeni

nu-l poate opri.; ● cuvinte care se

folosesc numai ca adjective pronominale

(adjectivele pronominale de întărire, unele

pronume nehotărâte): Eu însumi am

fost acolo. Aşa e orice om.

I. B.

Pronume / adjectiv pronominal de

întărire

Adjectivul pronominal de întărire accentuează

numele obiectului desemnat de

substantivul sau de pronumele pe care

acesta îl determină: Prefectul însuşi roşi

încurcat neştiind ce să mai facă. (L. Rebreanu);

Poate că jertfa vieţii lui m-a scutit

pe mine însumi de marea călătorie…

(V. Eftimiu).

Adjectivul pronominal de întărire îşi

schimbă forma după persoană, gen, număr

şi parţial după caz. El are următoarele

forme: m. sg. însumi, însuţi, însuşi, pl.

înşine, înşivă, înşişi, f. sg., N.A. însămi,

însăţi, însăşi, G.D. însemi, înseţi, înseşi,

pl. însene, însevă, înseşi (însele).

În limba contemporană, aceste forme

au numai valoare adjectivală, fiind folosite:

● pe lângă un pronume personal sau

reflexiv: Eu însumi trebuie să fac aceasta.

Este nemulţumit de sine însuşi.; ● pe

lângă un substantiv: Cel mai puţin nerăbdător

era eroul însuşi. (V. Eftimiu). În

îmbinare cu un pronume, adjectivul pronominal

de întărire stă numai după acesta:

Sfătuieşte-te cu cel mic şi cu cel mare şi

pe urmă hotărăşte tu însuţi. (A. Pann).

Folosit pe lângă un substantiv, adjectivul

pronominal de întărire poate sta atât

înaintea, cât şi după cuvântul determinat:

Craiul însuşi a ridicat sabia cea mare.

(M. Sadoveanu); Mare fu uimirea şi bucuria

lui Făt-Frumos când găsi de partea

cealaltă a podului pe însuşi tatăl său,

împăratul. (V. Eftimiu). Adjectivul pronominal

de întărire se acordă cu termenul

regent în persoană, gen, număr şi caz: Dar

când se uita în oglindă, rămânea el însuşi

surprins de omul dinaintea sa. (G. Călinescu);

Şi mi-s dragă mie însemi, pentru

că-i sunt dragă lui. (M. Eminescu).

I. B.

Pronume de politeţe

Pronumele care exprimă o atitudine de

respect sau distanţă faţă de persoanele

către care ne adresăm (pers. 2) sau despre

care vorbim (pers. 3). Ele au forme numai

pentru pers. 1 şi 2 sg. şi pl.: pers. 2. sg.

N.A. dumneata, G.D. dumitale, pl. N.A.

G.D. dumneavoastră; pers. 3 sg., N.A.,

m. dumnealui, f. dumneaei, pl. Dumnealor;

sg. N.A. dumneasa, G.D. dumisale.

În scris, pronumele de politeţe se pot prescurta

astfel: pers. 2. sg. N.A. d-ta, G.D.

d-tale, pl. N.A.G.D. dv., dvs., d-voastră;

pers. 3 sg. N.A., m. d-lui, f. d-ei, pl. D-lor;

sg. N.A. d-sa, G.D. d-sale.

Pronumele dumneavoastră se poate

folosi atât pentru plural, cât şi pentru singular.

Cu valoare de singular, acest pro-

143

nume exprimă un grad mai înalt de politeţe

sau o distanţă mai mare dintre vorbitor

şi partenerul său de discuţie. Forma pronumelui

de pers. 3 dumneasa (la G.D.

dumisale), paralelă cu pronumele dumnealui,

dumneaei, se întâlneşte mai rar.

Pe lângă aceste pronume de politeţe,

mai sunt şi altele: Domnia ta, Domnia

voastră, Domnia sa, Măria ta, Măria

voastră, Măria sa etc., care se folosesc

numai în stilul solemn şi ceremonios.

I. B.

Pronume demonstrativ

Pronumele care indică un obiect arătând

apropierea sau depărtarea lui faţă de

vorbitor sau în raport cu timpul prezent

(acesta, acela), identificându-l cu el însuşi

(acelaşi) sau diferenţiindu-l de alte

obiecte (celălalt). În funcţie de aceste

valori, se delimitează patru subspecii de

pronume demonstrativ: ● pronumele demonstrativ

de apropiere (acesta, aceasta),

● pronumele demonstrativ de depărtare

(acela, aceea), ● pronumele demonstrativ

de identitate (acelaşi, aceeaşi), ● pronumele

demonstrativ de diferenţiere (celălalt,

cealaltă).

Pronumele demonstrative îşi schimbă

forma după gen, număr şi caz. Pronumele

demonstrativ are următoarele forme: ●

pronumele demonstrativ de apropiere: m.

sg. N.A. acest / acesta, G.D. acestui /

acestuia, pl. N.A. aceşti / aceştia, G.D.

acestor / acestora, f. sg. N.A. această /

aceasta, G.D. acestei / acesteia, N.A.

aceste / acestea, G.D. acestor / acestora.;

b) pronumele demonstrativ de depărtare:

m. sg. N.A. acel / acela, G.D. acelui /

aceluia, pl. N.A. acei / aceia, G.D. acelor

/ acelora, f. sg. N.A. acea / aceea, G.D.

acelei / aceleia, pl. N.A. acele / acelea,

G.D. acelor / acelora; c) pronumele demonstrativ

de identitate: m. sg. N.A. acelaşi,

G.D. aceluiaşi, pl., N.A. aceiaşi,

G.D. aceloraşi, f. sg. N.A. aceeaşi, G.D.

aceleiaşi, pl. N.A. aceleaşi, G.D. aceloraşi;

d) pronumele demonstrativ de diferenţiere:

m. sg. N.A. celălalt, G.D. celuilalt,

pl. N.A. ceilalţi, G.D. celorlalţi, f.

sg. N.A. cealaltă, G.D. celeilalte, pl. N.A.

celelalte, G.D. celorlalte.

Toate speciile de pronume demonstrativ

se folosesc: ● ca pronume (când

ţin locul unui nume): Celălalt a zăcut o

bucată bună de vreme. (M. Sadoveanu);

● ca adjective pronominale (când determină

un nume): Oamenii de spirit ocolesc

aceste dificultăţi. (G. Călinescu).

Pronumele demonstrativ preia genul,

numărul şi cazul substantivului înlocuit,

iar adjectivul pronominal demonstrativ se

acordă cu substantivul determinat.

Forma pronumelui şi a adjectivului

demonstrativ de apropiere şi de depărtare

postpus este cea cu -a final: ● pronumele

demonstrativ: Acesta este fratele meu.

Aceasta este casa noastră.; Care este locul

meu: acesta sau acela?; ● adjectivul

pronominal demonstrativ: muntele acesta,

casa aceasta; muntele acela, casa aceea.

Forma adjectivului demonstrativ de apropiere

şi de depărtare antepus este cea fără

-a final: acest munte, această casă; acel

munte, acea casă.

Pronumele şi adjectivul pronominal

demonstrativ de identitate au aceeaşi

formă. Adjectivul pronominal de identitate

se află totdeauna înaintea substantivului

determinat: Ne-am întors pe acelaşi

drum. Suntem de aceeaşi vârstă. Am sosit

în seara aceleiaşi zile.

Demonstrativul de diferenţiere se foloseşte

la aceeaşi formă şi ca pronume, şi

ca adjectiv pronominal fie antepus, fie

postpus: Celălalt era mai pregătit.; Îi vine

rândul şi celuilalt.; celălalt stejar / stejarul

celălalt; cealaltă clădire / clădirea

cealaltă.

I. B.

Pronume interogativ

Pronumele care substituie, în propoziţii

interogative parţiale, cuvântul aşteptat

ca răspuns. Pronumele interogative sunt:

cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?

În general, pronumele interogative îşi

schimbă forma după gen, număr şi caz,

existând însă deosebiri în funcţie de categoriile

gramaticale admise de fiecare dintre

aceste pronume. Astfel, pronumele

interogative cine şi ce îşi schimbă forma

numai după caz: N. cine, ce, G. al cui, a

cui, ai cui, ale cui, D. cui, A. pe cine, ce.

Pronumele interogativ care este variabil

în raport cu genul numărul şi cazul, având

însă la N.A. o formă invariabilă pentru

ambele genuri şi numere: N.A. care, G.D.

m., sg. cărui / căruia, pl. căror / cărora,

f., sg. cărei / căreia, pl. căror / cărora.

Pronumele interogativ cât îşi schimbă

forma după gen, număr şi caz: N.A., sg.,

m. cât, f. câtă, pl., m. câţi, f. câte, G.D.

m., f., pl. câtor / câtora. Pronumele interogativ

al câtelea este variabil numai după

gen: masculin – al câtelea; feminin – a

câta. În categoria interogativelor intră şi

locuţiunea adjectivală interogativă ce fel

144

de…?, care este invariabilă: Ce fel de

cărţi sunt acestea?

Pronumele cine se referă la persoane,

uneori şi la fiinţe sau lucruri: Cine este

el?; Cine ţi-a spus? Pronumele ce se referă

la lucruri sau noţiuni abstracte: Ce ai

adus?; Ce s-a întâmplat? Cu pronumele

care se întreabă şi despre fiinţe, şi despre

lucruri: Pe masă sunt două cărţi. Care

(dintre ele) este cartea ta? Pronumele cât

se referă la cantităţi, iar cu ajutorul pronumelui

al câtelea se întreabă despre ordinea

obiectelor la numărare: Câţi lipsesc?

Al câtelea eşti pe listă? Persoanele

identificate cu ajutorul pronumelui cine şi

obiectele identificate cu ajutorul pronumelui

ce sunt total necunoscute vorbitorului:

Cine a scris acest articol? Ce mi-ai

adus? Pronumele care este întrebuinţat

când persoanele sau obiectele despre care

se întreabă sunt parţial cunoscute: Acolo

erau doi băieţi. Care dintre ei este prietenul

tău?

Cât priveşte valoarea cu care se întrebuinţează,

pronumele interogative se împart

în următoarele categorii: ● cuvinte

folosite numai cu valoare pronominală:

cine: Cine m-a căutat?; ● cuvinte care

pot avea atât valoare pronominală, cât şi

valoare adjectivală: ce, care, cât şi al câtelea:

Ce (carte) citeşti?; Care (tablou) îţi

place?; Câţi (oaspeţi) au sosit? Al câtelea

(tren) a trecut?; ● cuvinte care au numai

valoare adjectivală: locuţiunea ce fel

de…: Ce fel de ciuperci sunt acestea?

I. B.

Pronume negativ

Pronumele care exprimă inexistenţa

obiectului. După structură, pronumele

negative sunt de două feluri: ● pronume

simple: nimeni, nimic; ● pronume compuse:

niciunul, niciuna.

Din punctul de vedere al formei, pronumele

negative au un comportament

diferit. Pronumele nimic este invariabil.

Nimeni are flexiune numai după caz: N.A.

nimeni, G.D. nimănui. Niciunul este variabil

după gen, număr şi caz, având forme

specifice când apare ca adjectiv, rezultate

din căderea elementelor finale -ul,

-a. Pronumele negativ niciunul are următoarele

forme: m. sg. N.A. niciunul, G.D.

niciunuia, pl. N.A. niciunii, G.D. niciunora,

f. sg. N.A. niciuna, G.D. niciuneia,

pl., N.A. niciunele, G.D. niciunora. Formele

adjectivului pronominal negativ

niciun sunt: m. sg. N.A. niciun (băiat),

G.D. niciunui (băiat), pl., N.A. niciunii

(băieţi), G.D. niciunor (băieţi), f. sg. N.A.

nicio (fată), G.D. niciunei (fete), pl. N.A.

niciunele (fete), G.D. niciunor (fete).

Nimeni se foloseşte cu referire la persoane,

iar nimic, cu referire la lucruri.

Nimeni şi nimic pot apărea numai ca pronume:

Acolo nu era nimeni. El nu ştie

nimic. Niciunul se întrebuinţează atât cu

valoare pronominală, cât şi cu valoare

adjectivală. Ca adjectiv este totdeauna

aşezat înaintea substantivului determinat

având forme diferite de ale pronumelui

negativ (fără -ul şi -a final): Niciunul nu

scrie. – Niciun elev nu scrie. Niciuna nu

este bună. – Nicio soluţie nu este bună.

I. B.

Pronume nehotărât

Pronumele care indică obiectul fără a

transmite vreo informaţie precisă asupra

lui. După structură, pronumele nehotărâte

sunt de două feluri: ● pronume simple şi

● pronume compuse. Sunt simple următoarele

pronume: unul, altul, atât, cutare.

Pronumele nehotărâte compuse pot fi repartizate

în clase după structura lor: a)

fie- + pronume relativ simplu (fiecare,

fiecine, fiece); b) ori- + pronume relativ

simplu (oricare, oricine, orice, oricât); c)

ori- + -şi- + pronume relativ simplu (orişicare,

orişicine, orişice); d) oare- + pronume

relativ simplu (oarecare); e) pronume

relativ simplu + -va (careva, cineva,

ceva, câtva); f) vre- + pronume relativ

simplu (vreunul, vreuna); g) alt- + pronume

relativ compus (altcineva, altceva).

În funcţie de capacitatea lor de a-şi

schimba forma după gen, număr şi caz, se

disting: ● pronume nehotărâte variabile şi

● pronumele nehotărâte invariabile. După

numărul de forme pe care le pot avea pentru

a exprima genul, numărul şi cazul,

pronumele nehotărâte variabile se împart,

la rândul lor, în următoarele clase: a) pronume

nehotărâte cu 8 forme: unul (una,

unii, unele), vreunul (vreuna, vreunii,

vreunele) altul (alta, alţii, altele) b) pronume

nehotărâte cu 6 forme: atât (atâta,

atâţi, atâtea), câtva (câtăva, câţiva, câteva),

oricât (oricâtă, oricâţi, oricâte);

c) pronume nehotărâte cu 5 forme: cutare,

oricare, orişicare; d) pronume nehotărâte

cu 3 forme: fiecare; e) pronume nehotărâte

cu 2 forme: cineva, orişicine,

altcineva, fiecine, oricine. Pronumele nehotărâte

invariabile sunt: careva, ceva,

altceva, oarecare, orice, orişice, fiece.

Pronumele nehotărâte se pot întrebuinţa

atât cu valoare substantivală, ţinând

locul unui nume, cât şi cu valoare adjectivală

când determină un nume. Din punc-

145

146

tul de vedere al utilizării lor, pronumele

nehotărâte pot fi repartizate în următoarele

clase: ● forme utilizate cu valoare exclusiv

pronominală: careva, cineva, fiecine,

oricine, orişicine, altcineva, altceva;

● forme utilizate atât cu valoare pronominală,

cât şi cu valoare adjectivală: unul,

altul, vreunul, atât, câtva, ceva, fiecare,

cutare, oricare, orişicare, orice, orişice,

oricât; ● forme utilizate cu valoare exclusiv

adjectivală: fiece, oarecare.

În propoziţie, pronumele nehotărâte

variabile preiau genul, numărul şi cazul

substantivului înlocuit: Acolo erau doi

oameni. Unul îmi părea cunoscut. Adjectivele

pronominale nehotărâte sunt antepuse

substantivului determinat acordându-se

cu acesta în gen, număr şi caz: Au

mai trecut şi alte zile. Unele pronume

nehotărâte (oricine, oricare, orice, oricât)

îndeplinesc şi funcţia de element de relaţie,

introducând în cadrul frazei propoziţii

subordonate: Nu vrea să plece, 1 / orice i-

aş făgădui. 2 / (T. Arghezi).

I. B.

Pronume personal

Pronumele care indică persoanele sau

lucrurile după raportul lor faţă de dialog:

● persoana I indică vorbitorul (eu) sau

vorbitorul împreună cu alte persoane

(noi); ● persoana a II-a indică ascultătorul

(tu) sau un grup de persoane dintre care

cel puţin uneia i se vorbeşte (voi); ● persoana

a III-a trimite la o persoană / un

lucru (el, ea) sau la nişte persoane / lucruri

(ei, ele) despre care se vorbeşte.

Pronumele personale sunt de două feluri:

● pronumele personale propriu-zise

şi ● pronumele de politeţe.

Pronumele personal propriu-zis îşi

schimbă forma după persoană, număr, caz

şi după gen (la pers. 3). Are următoarele

forme: Nominativ, sg. eu, tu, el, ea, pl.

noi, voi, ei, ele; Genitiv (are forme numai

pentru pers. 3), sg: lui, ei, pl. lor; La cazurile

dativ şi acuzativ pronumele personal

are forme accentuate şi forme neaccentuate;

Dativ, forma accentuată, sg.

mie, ţie, lui, pl. nouă, vouă, lor; forma

neaccentuată, sg. îmi, mi, îţi, ţi, îi, i, pl.

ne, ni, vă, vi, le, li; Acuzativ, forma accentuată,

sg. mine, tine, el, ea, pl. noi, voi,

ei, ele; forma neaccentuată, sg. mă, te, îl,

o, pl. ne, vă, îi, i, le; Vocativ numai la

pers. 2 sg. tu!, pl. voi!

Dat fiind faptul că la cazul genitiv pronumele

personal are forme proprii numai

pentru pers. 3. sg. şi pl. (lui, ei, lor), cu

valoare de genitiv se folosesc: ● pronumele

posesive: meu, tău, său, nostru, vostru

etc. ● formele neaccentuate de dativ ale

pronumelui personal (dativul posesiv):

îmi, îţi, îi, ne, vă, le: Îmi ajut părinţii.

(= Ajut pe părinţii mei.).

În anumite contexte, formele de genitiv

pers. 3 (lui, ei, lor) pot fi precedate de

articolul genitival al, a, ai, ale: Este un

frate al lui.

În vorbire pronumele personale propriu-zise

înlocuiesc un substantiv, deci

se folosesc numai cu valoare substantivală.

Pronumele îndeplineşte aceleaşi

funcţii sintactice ca şi substantivul înlocuit:

● subiect: Elevul citeşte o carte. = El

citeşte o carte. ● atribut: Cartea elevului

este nouă. = Cartea lui este nouă. ● nume

predicativ: Cărţile sunt ale elevului. = Cărţile

sunt ale lui. ● complement: Profesorul

îl laudă pe elev. = Profesorul îl laudă

pe el.

Formele accentuate ale pronumelui

personal în dativ şi acuzativ cu funcţie de

complement indirect (dativul) şi complement

direct (acuzativul): ● se folosesc

împreună cu formele neaccentuate când

în propoziţie este exprimat predicatul şi

când se impune accentuarea complementului:

Mie îmi place teatrul. Pe el îl preocupă

muzica. ● se întrebuinţează fără

formele accentuate în următoarele situaţii:

a) când în propoziţie nu este exprimat

predicatul: – Ţi-am adus un cadou. –

Mie? – Da, ţie.; – Te caută un domn. – Pe

mine? – Da, pe tine?; b) când sunt cerute

de o prepoziţie: Datorită lui am reuşit.; El

mi-a povestit multe lucruri despre tine.

Formele neaccentuate ale pronumelui

personal în dativ şi acuzativ însoţesc, cel

mai adesea, un verb: Îi spun mâine. Caută-l

mai bine! În construcţie cu un verb,

formele neaccentuate pot sta: ● înaintea

verbului. Aceste forme sunt de două feluri:

a) libere, nelegate, când verbul pe

lângă care se află este la prezent, imperfect,

mai-mult-ca-perfect indicativ sau la

prezumtiv prezent şi prezumtiv perfect:

D.: îmi spune, îmi spunea, îmi spusese,

îmi va fi spunând, îmi va fi spus; A.: mă

întreabă, mă întreba, mă întrebase, mă va

fi întrebând, mă va fi întrebat; b) legate

de verb când acesta este la perfectul compus

indicativ, la condiţional prezent sau la

condiţional perfect: D.: mi-a spus, mi-ar

spune, mi-ar fi spus; A.: m-a întrebat, m-ar

întreba, m-ar fi întrebat; c) între conjuncţia

să şi verbul de bază la conjunctiv prezent,

la conjunctiv perfect sau la viitorul

II indicativ: D.: să-mi spună, să-mi fi

spus, are să-mi spună; A.: să mă întrebe,

să mă fi întrebat, are să mă întrebe; d)

după verb când acesta este la imperativ

pozitiv sau la gerunziu: D.: spune-mi!,

spunându-mi; A.: întreabă-mă!, întrebându-mă;

e) după adverbul de negaţie nu

din forma negativă a verbului, inclusiv în

structura imperativului negativ: D.: nu-mi

spune, nu-mi spune!; A.: nu mă întreabă,

nu mă întreba!; f) după prepoziţia a în

structura infinitivului: D.: A venit pentru

a-mi spune adevărul. A.: Este aici pentru

a mă întreba despre proiectul nostru.

Aceleaşi reguli se aplică şi atunci

când, în acelaşi enunţ, se folosesc două

pronume personale neaccentuate: unul în

dativ şi altul în acuzativ. În cazul acesta

dativul totdeauna precedă acuzativul: –

Mi-l dai mie? – Pentru mata l-am făcut.

Ţi-l dau. (M. Sadoveanu); Am nevoie de

manualul de istorie. Când mi-l aduci?;

Dacă nu poţi citi cărţile până mâine, mi

le dai mai târziu. Roagă-l pe colegul tău

să-ţi dea cărţile pe care ţi le-a promis.

Pe lângă pronumele personale propriuzise,

la pers. 3 există pronume sinonime

cu formele pronumelui personal propriuzis.

Acestea sunt dânsul (dânsa, dânşii,

dânsele), însul (însa). Pronumele dânsul

se întrebuinţează numai cu referire la persoane.

Formele de genitiv-dativ ale acestui

pronume sunt rar folosite în limba literară.

Cel de-al doilea pronume, însul, se

întâlneşte astăzi numai în construcţii cu

prepoziţiile dintru, întru, printru: dintrînsul,

într-însul, printr-însul.

I. B.

Pronume posesiv

Pronumele care înlocuieşte numele

unui obiect sau numele unor obiecte care

se află într-un raport de posesie unul faţă

de altul. El poate fi întrebuinţat: ● cu valoare

relativă (când substituie numai numele

posesorului); ● cu valoare absolută

(când substituie atât numele obiectului

posedat, cât şi numele posesorului): Caietul

meu s-a găsit, iar al tău nu se vede

nicăieri. Meu – înlocuieşte numai numele

posesorului (= care îmi aparţine mie); al

tău – înlocuieşte atât numele obiectului

posedat, cât şi numele posesorului (=

caietul care îţi aparţine ţie).

Pronumele posesiv îşi schimbă forma

după persoană, număr şi gen. El are următoarele

forme: un singur obiect posedat,

m., sg. (al) meu, (al) tău, (al) său, pl.

(al) nostru, (al) vostru, (al) lor, f., sg. (a)

mea, (a) ta, (a) sa, pl. (a) noastră, (a)

voastră, (a) lor; mai multe obiecte posedate,

m., sg. (ai) mei, (ai) tăi, (ai) săi, pl.

(ai) noştri, (ai) voştri, (ai) lor, f., sg. (ale)

mele, (ale) tale, (ale) sale, pl. (ale) noastre,

(ale) voastre, (ale) lor.

Alături de formele pronumelui posesiv

(al său, a sa, ai săi, ale sale), la pers. 3

sg., se folosesc şi formele de genitiv singular

ale pronumelui personal propriu-zis

(al, a, ai, ale lui; al, a, ai, ale ei). Pentru

pers. 3 pl., în locul pronumelui posesiv,

care nu are forme proprii, se întrebuinţează

forma de genitiv plural a pronumelui

personal (al, a, ai, ale lor).

Fiind folosit cu valoare absolută, pronumele

posesiv este totdeauna precedat

de articolul posesiv (al, a, ai, ale). Cu

valoare relativă, funcţionând ca determinant

al unui substantiv, pronumele posesiv

poate apărea fie fără articolul posesiv

(caietul meu), fie însoţit de acest articol

(un caiet al meu, acest caiet al meu, caietul

cel nou al meu).

La feminin singular pronumele posesiv

are două forme cazuale: ● una pentru

nominativ-acuzativ (mea, ta, sa, noastră,

voastră): Teatrul nostru naţional şi literatura

noastră dramatică au ajuns într-o

stare proastă, domnule, foarte proastă…

(I. L. Caragiale); ● alta pentru genitivdativ,

omonimă cu forma de plural (mele,

tale, sale, noastre, voastre): Nu-i neapărată

nevoie ca băiatul să ştie cu deamănuntul

istoria mamei sale. (G. Călinescu).

Aceste forme se acordă cu substantivul

determinat astfel: sg. N.A. sora

mea, G.D. surorii mele, pl. N.A. surorile

mele, G.D. surorilor mele.

I. B.

Pronume reflexiv

Pronumele care marchează identitatea

subiectului cu obiectul indirect sau cu cel

direct. Acest pronume are forme numai

pentru cazurile dativ şi acuzativ: Dativul

se foloseşte atunci când subiectul şi obiectul

direct este una şi aceeaşi persoană.

În acest caz acţiunea verbului-predicat se

înfăptuieşte în favoarea subiectului: Omul

harnic îşi face iarna car şi vara sanie.

Acuzativul se foloseşte când subiectul şi

obiectul direct este una şi aceeaşi persoană,

ceea ce înseamnă că acţiunea verbului-predicat

se răsfrânge asupra subiectului

însuşi: Adesea cel care ajută pe altul

se ajută pe sine.

Pronumele reflexiv are forme proprii

numai pentru pers. 3 în dativ şi acuzativ

nediferenţiate după gen şi număr: D. sie,

îşi; A. sine, se. Pentru pers. 1 şi 2 sg. şi

pl. Se folosesc formele de dativ şi acuza-

147

tiv ale pronumelui personal propriu-zis.

Acestea capătă valoare reflexivă când

marchează identitatea subiectului cu obiectul

direct sau indirect: D.: îmi cumpăr

mie, îţi cumperi ţie, ne cumpărăm nouă,

vă cumpăraţi vouă; A.: mă laud pe mine,

te lauzi pe tine, se laudă pe sine.

Pronumele reflexiv trimite la persoana

sau la obiectul denumit de subiectul propoziţiei,

ceea ce face ca numărul şi persoana

pronumelui reflexiv să coincidă cu

numărul şi persoana subiectului şi cu numărul

şi persoana verbului-predicat: D.:

Care om nu-şi doreşte fericire? Om –

subiectul = îşi, sie – obiectul indirect

(pers. 3 sg.); Nu doreşte – predicatul

(pers. 3 sg.); A.: Altora le dă povaţă, dar

pe sine nu se învaţă. El – subiectul subînţeles

= se, pe sine – obiectul direct (pers.

3 sg.); Nu învaţă – predicatul (pers. 3 sg.).

Formele neaccentuate ale pronumelui

reflexiv la acuzativ se întrebuinţează: a)

în structura verbelor pronominale şi b) în

structura diatezei dinamice.

Verbele pronominale cu pronumele în

acuzativ se definesc prin următoarele valori:

● valoare reflexivă obiectivă: Copilul

se îmbracă de acum singur. În acest

caz, subiectul este identic cu obiectul direct,

acţiunea verbului fiind orientată asupra

subiectului însuşi. Această valoare

poate fi actualizată prin folosirea formei

accentuate a pronumelui reflexiv pe sine.;

● valoare reciprocă: Om pe om se ajută.

E îngrozitor să se ucidă frate pe frate!

(L. Rebreanu). Verbul exprimă o acţiune

orientată de la un participant spre altul; pe

lângă aceste verbe poate fi întrebuinţată

sintagma unul pe altul sau adverbul reciproc.;

● valoare intranzitivă: Mă trezesc

în fiecare dimineaţă la ora şapte., dar: Îl

trezesc pe fratele meu în fiecare dimineaţă.

Cu această valoare forma neaccentuată

a pronumelui reflexiv în acuzativ limitează

acţiunea verbului la sfera subiectului,

ceea ce înseamnă că verbul denumeşte o

acţiune care nu se extinde asupra unui

obiect din afară.; ● valoare impersonală:

Afară se întunecă. Verbul denumeşte o

acţiune care se desfăşoară în absenţa unui

subiect.

În cel de-al doilea caz, pronumele reflexiv

se foloseşte în componenţa formei

verbale de diateză, şi anume a diatezei

dinamice. În componenţa acestei forme

verbale se foloseşte numai forma neaccentuată

de acuzativ se: Aici se lucrează

intens. Acolo se vorbeşte spaniola. Casa

nu se vede din fum.

148

Formele neaccentuate ale pronumelui

reflexiv în dativ se întrebuinţează pe lângă

un verb şi exprimă următoarele valori:

● valoare reflexivă propriu-zisă: Şi-a

cumpărat un apartament. (el = îşi = sie).

Verbul denumeşte o acţiune care se înfăptuieşte

în favoarea subiectului, altfel spus,

subiectul şi destinatarul acestei acţiuni

este aceeaşi persoană.; ● valoare reciprocă:

Prin aceste acţiuni ei îşi dăunează

unul altuia. Acţiunea se înfăptuieşte în

favoarea / defavoarea tuturor participanţilor

implicaţi în realizarea acţiunii.; ● valoare

posesivă: A venit să-şi vadă feciorul.

(el = îşi = său); Îşi laudă cioara puii.

(ea = îşi = săi). În cadrul unor asemenea

construcţii, între subiect şi obiect se stabileşte

un raport de posesie. Un asemenea

pronume în dativ poartă denumirea de

dativ posesiv, fiind echivalent semantic

cu un pronume posesiv.

Formele accentuate ale pronumelui reflexiv

în dativ şi acuzativ (sie, sine) se

folosesc: ● în construcţii în care dublează

formele neaccentuate, servind la reliefarea

valorii reflexive propriu-zise a acestora.

Prin forma neaccentuată a pronumelor

reflexive se exprimă ideea de destinatar şi

de obiect al acţiunii, iar prin formele accentuate

se marchează insistenţa asupra

acestor participanţi: D.: Îşi provoacă neajunsuri.

Dar: Îşi provoacă numai sie neajunsuri.

A.: Se laudă prea mult. Dar: Se

laudă prea mult pe sine. Dublarea formei

neaccentuate prin forma accentuată este

obligatorie în frazele în care se exprimă o

opoziţie: Judecă-te pe tine, apoi judecă

pe altul!; ● în construcţii fără formele

neaccentuate. Aceasta utilizare a formelor

accentuate este posibilă în enunţuri eliptice

de predicat sau când ele apar cu o altă

funcţie sintactică: Cu un ceas în urmă

toate nădejdile lui erau în alţii şi n-avea

încredere în sine. (L. Rebreanu).

Pronumele sine mai poate îndeplini

funcţiile sintactice de atribut (Stăpânirea

de sine înseamnă stăpânirea lumii.),

complement indirect prepoziţional (A lucrat

numai pentru sine.) sau complement

circumstanţial de mod: „Încă un tont”,

zise drumeţul în sine şi plecă. (I. Creangă).

În aceste cazuri el este introdus prin

prepoziţiile: despre, pentru, la, în, cu, de,

de la.

I. B.

Pronume relativ

Pronumele relativ joacă un rol dublu:

stabileşte raportul sintactic între o propoziţie

subordonată şi regenta ei şi, în ace-

laşi timp, îndeplineşte funcţia unei părţi

de propoziţie în subordonată: A fost odată

un împărat bătrân, 1 / care avea o singură

fată. 2 / (V. Eftimiu). Aici care – 1. este

element de relaţie, introduce o subordonată

atributivă; 2. îndeplineşte funcţia sintactică

de subiect în propoziţia subordonată,

substituind cuvântul împăratul din

propoziţia principală (1).

Din punctul de vedere al formei, pronumele

relative sunt de două feluri: ● pronume

relative simple (sunt omonime cu cele

interogative): cine, ce, care, cât; ● pronumele

relativ compus cel ce. Formele pronumelor

relative simple sunt identice cu

cele ale pronumelor interogative omonime.

Pronumele relativ compus cel ce are

următoarele forme: N.A. m. sg. cel ce; pl.

cei ce; f. sg. ceea ce; pl. cele ce; G.D. m.

sg. celui ce; pl. celor ce; f. sg. celei ce; pl.

celor ce.

În propoziţie, pronumele relative se

întrebuinţează la diferite forme cazuale

(numai cele variabile) sau însoţite de

anumite prepoziţii: Nu ştiu cine este acest

om. / ale cui sunt cărţile. / cui să transmit

scrisoarea. / pe cine să întreb. / despre

cine s-a vorbit. / la cine se gândeşte. Ştiu

ce trebuie să fac. / despre ce s-a discutat

la şedinţă. / cu ce a plecat el acasă. / de

ce a întârziat. / pentru ce îi trebuie bani. /

la ce lucrezi acum.

I. B.

Propoziţie

Unitate de bază a sintaxei, alături de

sintagmă, parte de propoziţie şi frază. Se

caracterizează prin conţinut de cunoaştere

(este rezultatul constatărilor vorbitorului

în legătură cu realitatea), prin conţinut

afectiv-voliţional (exprimă atitudinea

vorbitorului faţă de realitate) şi prin ideea

de predicaţie unică (este vorba despre

referirea sau raportarea conţinutului propoziţiei

sau reprezentărilor vorbitorului la

realitate prin intermediul unui singur indice

de predicaţie – verb sau locuţiune

verbală la moduri personale, expresie

verbală impersonală cu verbul a fi la un

mod personal, adverb predicativ, interjecţie

predicativă, intonaţie predicativă însoţită

uneori de pauză, de topică şi de punctuaţie

respectivă).

În prezent există cca 200 de definiţii

ale propoziţiei (inspirate din logica clasică,

plecând de la logica modernă, definiţii

de orientare structuralistă, formală, definiţii

care preiau elemente din mai multe

orientări). Astfel, logica clasică interpretează

propoziţia drept o comunicare completă,

în care se urmăresc cele două componente

esenţiale: subiectul şi predicatul.

Logica modernă defineşte propoziţia ca

funcţie propoziţională determinată, care

ia valori de adevăr şi poate fi adevărată

sau falsă (prin raportare la o stare de

fapt). Structuralismul (formalist) se axează

pe ideea autonomiei formale a propoziţiei:

autonomie fonetică (marcată prin

pauzele care delimitează propoziţia şi

conturul intonaţional complet), autonomie

sintactică (componentele propoziţiei îşi

satisfac toate valenţele în limitele propoziţiei

şi nici unul dintre acestea nu contractează

relaţii sintactice în afara propoziţiei).

Există definiţii care preiau elemente

din mai multe orientări, raliind trăsături

legate de diferite aspecte ale propoziţiei.

Se atestă definiţii în care termenul propoziţie

este opus termenului enunţ, fiind

supranumit propoziţie logică (sau mentală).

Este tiparul sintactic (unitatea sintactică

abstractă aparţinând sistemului), care

poate fi transformat în propoziţie-discurs

sau enunţ (unitate concretă, rezultată în

procesul comunicării) prin actualizarea

aspectului modal-temporal.

În gramatica limbii române, propoziţia

corespunde atât unităţii sintactice independente

cu un singur predicat, cât şi

componentelor cu un singur predicat din

construcţia frazei.

Din perspectiva enunţării, se face distincţie

dintre propoziţie şi enunţ. Prima

reprezintă o unitate sintactică abstractă,

aparţinând sistemului, în timp ce enunţul

este o unitate concretă, rezultată din procesul

enunţării, într-o situaţie de comunicare

dată. Unii autori preferă termenul

enunţ în loc de propoziţie, deoarece se

poate referi la orice unitate sintactică autonomă

concretă, analizabilă sau neanalizabilă

(o interjecţie, un adverb de afirmaţie

sau de negaţie).

Pentru clasificare s-au propus mai

multe criterii. După intenţia (sau scopul)

locutorului propoziţiile pot fi ● enunţiative,

● interogative şi ● imperative. După

prezenţa / absenţa afectivităţii autorului

faţă de obiectul comunicării, se deosebesc

propoziţii ● exclamative (afective) şi

● neexclamative (neafective). După structură

propoziţiile se împart în ● analizabile

şi ● neanalizabile; ● simple şi ● dezvoltate;

● bimembre şi ● monomembre; ● verbale

şi ● nominale; ● complete şi ● eliptice.

După afirmarea sau negarea predicatului,

propoziţiile pot fi ● afirmative

sau ● negative. După tipul de relaţie în

149

150

care se angajează şi după încadrarea / neîncadrarea

în structuri mai ample, se deosebesc

● propoziţii independente (nelegate

sintactic) şi ● propoziţii legate între ele

sintactic (principale sau secundare / subordonate,

regente sau coordonate). După

poziţia sintactică ocupată în ierarhia subordonării,

propoziţiile pot fi ● necircumstanţiale

şi ● circumstanţiale; fiecare tip,

la rândul său, se subclasifică după semantica

specială a raportului circumstanţial

sau după natura determinantului şi poziţia

exactă ocupată în raport cu acesta. Detaliile

şi specificările sunt numeroase, în

funcţie de autori şi gramatici; la fel şi diferenţele

de opinii şi de clasificări.

A. H.; E. U.

Propoziţie adversativă

Specie de propoziţie care se află într-un

raport de coordonare adversativă cu o altă

propoziţie: Tristă-i firea, iară vântul sperios

vreo creangă farmă. (M. Eminescu).

Propoziţiile coordonate adversative se

opun una alteia fără să se excludă: Caii

porniseră, 1 / dar femeia se ţinea mereu de

căruţă. 2 / (M. Preda) – două principale

coordonate adversative; Budulea s-a gândit

1 / (...) să vie 2 / (...), dar să nu spuie nimic.

3 / (I. Slavici) – două secundare (subordonate)

coordonate adversative. Te-am

văzut şi ieri pe cale, 1 / M-am temut să te

opresc. 2 / (G. Coşbuc) – adversative juxtapuse,

în care conjuncţia adversativă dar

lipseşte, însă se subînţelege.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile adversative

au o topică fixă în frază: propoziţia

coordonată care începe cu conjuncţia

adversativă se situează după prima adversativă.

Ele se izolează întotdeauna prin

virgulă: când sunt legate prin conjuncţii:

Şedea departe, dar cu tramvaiul el ajungea

numaidecât. (V. Voiculescu); Nu mă

încurc prinprejurul şcoalei, ci o ieu la

sănătoasa spre casă. (I. Creangă); Stă

castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri,

/ Iar în fundul apei clare doarme

umbra lui de veacuri. (M. Eminescu); sau

când sunt juxtapuse: Eu veneam de sus, tu

veneai de jos. / Tu soseai din vieţi, eu veneam

din morţi. (T. Arghezi).

A. H.; E. U.

Propoziţie afirmativă / pozitivă

Tip de propoziţie care prezintă fenomenele

din realitate sau raporturile dintre

ele ca existente. Propoziţiile afirmative au

predicatul exprimat prin: verb la forma

afirmativă: Mătuşa Frăsâna trăia în partea

de sus. (I. Druţă); locuţiune verbală cu

verbul din componenţa ei la forma afirmativă:

Gheorghiţă îl ţinea minte pe tatăl

său. (I. Druţă); prin interjecţie predicativă:

Iată lacul. (M. Eminescu); prin adverb

sau locuţiune adverbială predicativă:

Desigur că va veni.; De bună seamă că

ştie. Se află în opoziţie cu propoziţia negativă

al cărei predicat presupune un verb

la forma negativă, un adverb predicativ

de negaţie sau o locuţiune adverbială de

negaţie.

Anumite propoziţii sunt afirmative

numai din punct de vedere formal, sensul

lor fiind negativ; este vorba despre unele

propoziţii interogative retorice: Car ţi-a

trebuit? (= Nu ţi-a trebuit.); unele propoziţii

enunţiative exclamative, în care

afirmaţia este ironică: Asta ne mai trebuia!

(= Asta nu ne trebuia.), precum şi

unele propoziţii enunţiative cu predicatul

exprimat prin adverbe cu forma pozitivă,

dar care induc un sens negativ: Vorbeşte

puţin sau deloc.

A. H.

Propoziţie analizabilă

Potrivit criteriului de clasificare a propoziţiilor

după structură, desemnează tipul

cel mai frecvent de propoziţie sau

enunţ, caracterizat printr-o organizare

sintactică internă în a cărei structură se

pot recunoaşte componentele sintactice

proprii unei propoziţii. O propoziţie analizabilă

reprezintă un tipar sintactic construit

după anumite reguli: S + PR + CD,

S + PR + CI, S + PR + CC, S + A + PR +

C etc. De exemplu: Duca ridică ochii

crunţi. (M. Sadoveanu) – S + PR + CD +

A. Se opune propoziţiei neanalizabile

caracterizată prin imposibilitatea de a delimita

grupul subiectului de cel al predicatului.

Să se compare propoziţiile: Mergi

astăzi la şcoală? şi Vin la şcoală mai târziu.,

prima interogativă, a doua enunţiativă,

dar ambele propoziţii analizabile

având o structură internă clară, cu răspunsurile

la întrebări: (Da., Nu.) sau cu răspunsul

interjecţional (Of!), acestea din

urmă reprezentând propoziţii neanalizabile.

A. H.

Propoziţie apoziţională (apozitivă)

Specie de propoziţie subordonată atributivă,

care explică ideea conţinută în

cuvântul / grupul de cuvinte regent / propoziţia

regentă: Un singur lucru le cer

oamenilor care mă iubesc, să mă lase

singur. (T. Arghezi).

Poate fi dependentă de un substantiv,

însoţit uneori de un atribut, de un pronume,

de un adverb sau de o locuţiune ad-

verbială, precum şi de o întreagă propoziţie

sau de un grup de propoziţii.

După modul cum se realizează raportul

sintactic, propoziţiile apozitive sunt de

două feluri: ● juxtapuse faţă de propoziţia

regentă: La mine servitorii se tem de un

singur lucru: să nu-i concediez. (M. Sadoveanu);

● introduse prin elemente joncţionale,

precum: conjuncţiile subordonatoare

că, să; pronumele sau adjectivele

relative ceea ce, ce: Băiatul (...) rămâne

şi anul acesta repetent, ceea ce ar fi

o mare nenorocire pentru familia lui.

(I. L. Caragiale); Seara pe deal vedeam

cum se înalţă fumul de la cotlon, în marginea

satului, ceea ce însemna că bunica

ne aşteaptă cu mâncarea! (G. Meniuc).

Ambele tipuri de propoziţii apozitive

pot fi marcate suplimentar prin prezenţa

adverbelor explicative adică, anume: În

toată sâmbăta să se procitească băieţii şi

fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare.

(I. Creangă).

Se deosebeşte de propoziţia atributivă

prin raportul sintactic apozitiv, care este

diferit de cel de subordonare. Propoziţia

apozitivă poate avea ca termen regent nu

numai substantivul ori un component

nominal, ci şi oricare alt component (un

verb, un adverb, un adjectiv).

Topica şi punctuaţia. Propoziţia apozitivă

stă, de obicei, după elementul regent:

Face pe părintele Duhu arhimandrit cu

mitră, adică îi dă voie să poarte straie de

mii de lei. (I. Creangă). Uneori, propoziţia

apozitivă introdusă prin ceea ce poate sta

şi înaintea elementului regent: Citeşte

mult şi, ceea ce e mai grav, îl dor ochii.

Propoziţiile apozitive sunt izolate de

propoziţia regentă prin virgulă, uneori

prin linie de pauză sau prin două puncte:

Numai de un lucru era baba cu inima

jignită: că nu poate să le zică tată şi mamă.

(I. Creangă).

E.U.

Propoziţie atributivă

Specie de propoziţie subordonată care

determină un nume-substantiv din

propoziţia regentă şi răspunde la întrebările

atributului: care?, ce fel de?,

câţi? etc. Atributiva determină: un substantiv:

Începuseră crizele de melancolie,

cu care era să mă lupt mulţi ani după

aceea. (M. Eliade); un pronume: Safta

lui Terinte, dacă era aceea pe care o bănuiam

eu, locuia departe. (A. Busuioc);

un numeral: Al doilea, care nu mă cunoştea,

a tăcut.

Subordonata atributivă se introduce

prin: ● conjuncţii subordonatoare (că, să,

ca... să, de): E timp să nalţi stindardul în

numele Dreptăţii, / E timp să-ţi calci tiranii,

e timp să te răzbuni. (M. Eminescu);

● locuţiune conjuncţională (până să): A

mers într-una din zilele până să sosească

el; ● pronume relative (care, cine, ce, cât,

câtă, câţi, câte): Numai să-i faci o sanie

pe care au visat-o toţi lemnarii de pe lume...

(I. Druţă); ● adjective pronominale

(care, ce, câţi, câte): I-a pus întrebarea

câte mere sunt pe masă; ● adverbe relative

cu sau fără prepoziţie (unde, încotro,

când, cum, cât): Fiinţa ei începea să se

concentreze asupra acestei umbre, de

unde trebuia să iasă lumină. (M. Sadoveanu);

Cântă păsările şi e un miros de

lilieci înfloriţi, / Cum trebuie să fi mirosit

raiul din dreapta, la intrare, / Pe vremea

când era culoarea nouă şi nu crăpase.

(M. Sorescu).

Să nu se confunde propoziţia atributivă

introdusă prin adverbele relative unde,

când, cum cu propoziţiile circumstanţiale

introduse prin aceleaşi adverbe relative.

Pot fi uşor deosebite, dacă ţinem seama

că propoziţia atributivă determină un substantiv,

în timp ce propoziţiile circumstanţiale

determină un verb (adjectiv sau

adverb). Să se compare: Am venit în ziua

când m-a chemat. (atributivă) cu: Am venit

când m-ai chemat. (propoziţie circumstanţială

de timp).

Atributivele se clasifică în: ● propoziţii

atributive izolate (numite şi explicative),

care nu au o legătură strânsă cu termenul

regent: L-am văzut pe Ion, care

este colegul tău. Este despărţită de substantivul

(de obicei articulat hotărât enclitic)

sau de pronumele determinat (respectiv

de propoziţia regentă) prin pauză marcată

cu virgulă. Se caracterizează prin

intonaţie mai coborâtă decât aceea a elementului

regent, care este mai ridicată.

Realizează o determinare neobligatorie,

facultativă pentru o comunicare. De

exemplu: Băieţandrul, care nu părea să

aibă mai mult de zece-doisprezece ani,

era desculţ. (Z. Stancu); ● propoziţii atributive

neizolate (numite şi determinative),

propoziţii care au o legătură strânsă

cu termenul regent. Realizează o determinare

obligatorie, absolut necesară pentru

o comunicare completă. De exemplu: Pe

marginea unei bălţi late zării deodată un

soi de târg, un soi de bâlci ce nu era bâlci

(V. Alecsandri). Unii cercetători consideră

că asemenea tipuri de atributive sunt

151

152

numite „impropriu” explicative şi, respectiv,

determinative.

Într-o clasificare semantică, atributivele

se distribuie în următoarele clase:

● atributiva de identificare: propriu-zisă

neizolată, aşezată după un substantiv

articulat hotărât enclitic, care identifică

obiectul desemnat de cuvântul determinat.

De exemplu: Acum era însă vorba de

învăţătura ce-i dăduse lui Huţu. (I. Slavici);

● atributiva de calificare: propriuzisă

neizolată, aşezată după un substantiv

articulat hotărât enclitic, care califică

obiectul desemnat de cuvântul determinat:

Era în starea aceea de nervi pe care

o încercăm nu înaintea orei fixate pentru

întâlnire, ci după ea. (A. Busuioc); ● atributiva

circumstanţială: propriu-zisă, izolată

sau neizolată, care exprimă atât o

caracteristică suplimentară a obiectului

desemnat de termenul determinat, cât şi

un raport circumstanţial (cauzal, consecutiv,

concesiv, condiţional sau final) faţă

de un verb sau un adjectiv din regentă:

Doar nu-s babe, să chirotească din picioare!

(I. Creangă); ● atributiva necircumstanţială

(descriptivă): propriu-zisă

izolată, care aduce în comunicare o caracterizare

suplimentară a obiectului desemnat

de termenul determinat (majoritatea

atributivelor explicative, izolate): Doar

gândul că bătrânul nu se mai întoarce îl

ustura din ce în ce mai dureros. (L. Rebreanu).

Propoziţia subordonată atributivă se

poate confunda cu alte tipuri de subordonate:

● cu propoziţii subordonate circumstanţiale

de loc, de timp sau de mod,

atunci când sunt introduse prin adverbe

relative (de loc, de timp sau de mod) şi nu

se ia în considerare termenul regent: Nu

sunt cârciumile locul (care?) unde poţi

afla mai bine decât de la oricine ceva?

(M. Preda); Aştept ziua când ne vom revedea.;

Îmi place felul cum ai rezolvat

problema. ● cu propoziţii subordonate

condiţionale, în situaţia când se introduc

prin conjuncţia subordonatoare dacă şi nu

se ia în considerare termenul regent: Întrebarea

dacă vom pleca la munte mi-a

pus-o şi el; ● cu propoziţii subordonate

cauzale, când elementul subordonator

este precedat de o serie de construcţii de

genul având în vedere, dat fiind faptul

etc.

Topica şi punctuaţia. Propoziţia atributivă

stă, de obicei, după substantivul

determinat. Din punctul de vedere al legăturii

dintre subordonată şi regentă, atributiva

determinativă (când aduce o precizare

fără de care enunţul ar avea alt sens

decât cel dorit de vorbitor) nu se izolează:

Spaima că a stins o viaţă omenească i se

răsucea în suflet ca un pumnal. (L. Rebreanu).

Atributiva explicativă se desparte

prin virgulă de regenta ei: Începuseră

crizele de melancolie, cu care era să mă

lupt mulţi ani după aceea. (M. Eliade).

Propoziţiile atributive explicative intercalate

se izolează în toate situaţiile: Ziua,

care se măcina ca oricare alta, era albă,

puternic însorită. (Z. Stancu). Uneori, în

unele texte, autorii aleg deliberativ dacă

să izoleze sau nu atributivele explicative:

Cu toate aceste, târziu, pe la vreo zece

ceasuri de noapte, am agiuns pe malurile

unei bălţi late, care steclea ca o tablă de

argint la razele lunii. (V. Alecsandri); Îmi

dădu bună-ziua c-un glas moale în care

parcă suna o suferinţă timpurie. (M. Sadoveanu).

E. U.

Propoziţie bimembră

În clasificarea propoziţiilor după

structură, tip de propoziţie în care sunt de

faţă sau se înţeleg uşor ambele părţi principale,

subiectul şi predicatul: Din Vasilescu

surâse. (M. Preda), Plecasem [eu]

într-o lungă călătorie. (Em. Gârleanu).

Propoziţiile bimembre pot fi ● simple,

alcătuite numai din părţi principale: Rusanda

a roşit. (I. Druţă) sau ● dezvoltate,

având, pe lângă părţile principale de propoziţie,

una sau mai multe părţi secundare

(atribut, complement): Nadina întoarse

puţin capul spre el cu o privire dojenitoare.

(L. Rebreanu). Se opun propoziţiilor

monomembre, care dispun numai de una

dintre părţile principale (fie numai de

subiect, fie numai de predicat).

A. H.

Propoziţie circumstanţială cauzală /

de cauză

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care exprimă cauza (motivul)

unei acţiuni sau a (al) apariţiei unei

însuşiri exprimate în regentă. Ea corespunde,

în planul frazei, ca semnificaţie şi

ca poziţie, complementului de cauză.

Propoziţia subordonată răspunde la întrebările

complementului circumstanţial de

cauză (de ce? din ce cauză?): Sub cerul

nostru-nduioşat / E mai domoală hora, /

(din ce cauză?) Căci cântecele noastre

plâng / în ochii tuturora. (O. Goga).

Propoziţia subordonată circumstanţială

cauzală determină: ● verbe la moduri

personale: Şi una din cele mai frumoase

ore din cei patru ani de şcoală (…) nu se

poate reda, fiindcă relief au numai lucrurile

negative. (M. Preda). şi nepersonale:

Îmbolnăvindu-se fiindcă i-a fost frig, copilul

a absentat mai multe zile.; ● locuţiuni

verbale: Fiindcă Puiu tăcea, îşi călcă

pe inimă în cele din urmă. (L. Rebreanu);

● adjective: E totul cald, că e lumină.

(G. Coşbuc); ● interjecţii: El ţuşti! de

lângă noi, fiindcă i-a fost frică.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, căci, dacă, deoarece, fiindcă,

de, întrucât, unde, cum): Ardă-le

focu straie nemţeşti, că-mi vin de hac!

(V. Alecsandri); Şi mi-aduc bine aminte,

căci braţele ei m-au legănat. (I. Creangă);

N-a scris acea scrisoare, deoarece

nu a avut timp.; Fiindcă era toamnă,

frunzele căzuseră. (I. Slavici); Vara însă

îţi rămâneau ochii la el de frumos ce era

îmbrăcat. (B. Şt. Delavrancea); Un neputincios

nu-l săvârşeşte [păcatul] fiindcă

nu e în stare, nu fiindcă are credinţă puternică.

(M. Preda); Întrucât s-a lămurit,

nu a mai insistat.; Unde a lipsit atâtea

zile, de asta nu mai ştie nimic.; Şi cum

ştie-o rugăciune / Doamna măsălariţă, /

Tot soborul îi propune / S-o aleagă stariţă.

(G. Topârceanu). Este necesar sa nu

fie confundate conjuncţiile unde şi cum

cu adverbele relative omonime; atunci

când sunt conjuncţii pot fi înlocuite cu

fiindcă; ● locuţiuni conjuncţionale (din

cauză că, din pricină că, pentru că, din

moment ce, de vreme ce, odată ce, dat

fiind că, câtă vreme, din moment ce): S-a

îmbolnăvit din cauză că a stat în ploaie.;

Nu mi-ar părea curios (...) din pricină

pentru că aceştia cred numai în vendeta

lor. (V. Alecsandri); Sunt cea mai frumoasă

femeie pentru că tu / Eşti departe

plecat şi eu te aştept. (A. Blandiana); Din

moment ce nu ai citit, nu poţi răspunde.;

Odată ce te-ai ridicat, vorbeşte.; ● prin

adverbele cum, întrucât etc.: Cum însă

sufletul meu niciodată n-a fost în stare să

ducă multă vreme în spate povara ucigătoare

a sublimului (...), aş fi ajuns în cele

din urmă să găsesc banală şi monotonă

această redomontadă a stihiilor. (C. Hogaş).

Propoziţiile circumstanţiale de cauză

pot avea în calitate de corelative locuţiunile

adverbiale de aceea, de asta, pentru

aceea, care îndeplinesc, în regentă, funcţia

sintactică de complement circumstanţial

de cauză.

Propoziţia circumstanţială de cauză se

poate confunda cu alte subordonate, în

special cu propoziţia subordonată circumstanţială

de scop, nefăcându-se distincţia

între cauza acţiunii şi scopul acesteia; de

altfel, acţiunea subordonatei de scop se va

petrece după cea din regentă.

Topică şi punctuaţia. Propoziţiile circumstanţiale

cauzale pot ocupa orice poziţie

în raport cu regenta: Dislocarea poziţiilor

avu loc sub ochii mei, dar nu am

protestat, căci eram încredinţat că aşa se

petrec lucrurile. (L. Blaga); Cum tot

cearşaful şi perna erau prea calde (…),

am coborât către ora cinci în grădină.

(Camil Petrescu).

Subordonatele circumstanţiale cauzale

se izolează în orice poziţie: Dacă vreţi să

ştiţi, ciobănitul ista al lui n-a fost decât o

comedie curată, pentru că oile iestea ale

lui n-au fost decât nişte oiţe imaginare,

închipuite! (I. Druţă); E o aristocrată, nu

stă de vorbă cu hamalii. (A. Busuioc).

În funcţie de importanţa care se acordă

cauzei pe care o exprimă, subordonata

cauzală juxtapusă se desparte de regentă

prin virgulă: Şi celelalte cuvinte nu se mai

cunosc, le-au şters ninsorile şi ploile. (M.

Sadoveanu); Şatra n-o descriu, se ştie din

citit ori amintire. (M. Cărtărescu); prin

două puncte (La casa mea tot ai dus-o

cum ai dus-o: c-a mai fost şi mila părintească

la mijloc! (I. Creangă); El nu ştia:

era aşa de mic! (I. Teodoreanu); rareori,

prin punct şi virgulă: Mama asta trebuie

să fie fărmăcătoare; cunoaşte gândul

omului. (M. Sadoveanu) sau prin linie de

pauză (S-a aşezat pe prag – au venit bătrâneţile,

nu mai poate. (I. Druţă).

E. U.

Propoziţie circumstanţială concesivă

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială,

care determină predicatul

din propoziţia regentă, arătând o împrejurare

ce ar putea împiedica realizarea sau

nerealizarea acţiunii din propoziţia regentă,

dar nu o împiedică.

Propoziţia subordonată concesivă răspunde

la întrebările complementului circumstanţial

concesiv (în ciuda cui? În

pofida cărui fapt?): Rămăsese singurul

lui confesor după întoarcerea acestuia

din Germania, (în pofida cărui fapt?) deşi

nimeni nu-l văzuse până atunci. (V. Ciobanu).

Propoziţia subordonată concesivă determină:

● verbe la moduri personale: N-a

spus nimic, cu toate că ştia bine lecţia. şi

nepersonale: Hotărârea de a tăcea, deşi

ştia că-l supără pe profesor, ne-a mirat.;

Tăcând, cu toate că-i plăcea vorba, el n-a

153

154

rezolvat nimic.; ● locuţiuni verbale: A

luat-o la fugă, deşi nu se temea de mine.;

● adjective: Tânăr, deşi au trecut

anii, el mai avea de înfruntat multe necazuri.;

● interjecţii: Hai, cu toate că

sala e deja plină.

După modul de realizare a raportului

sintactic, propoziţiile circumstanţiale

concesive pot fi: a) introduse prin elemente

joncţionale subordonatoare şi b)

juxtapuse faţă de regentă.

În funcţie de caracterul real sau presupus

al piedicii care se opune realizării

acţiunii din regentă, propoziţiile subordonate

circumstanţiale concesive pot fi:

● concesive propriu-zise şi ● concesive

condiţionale.

În cazul propoziţiei subordonate concesive

propriu-zise (sau reale), faptul care

ar putea împiedica desfăşurarea acţiunii

din regentă este real: Leul, deşi îmbătrâneşte,

tot leu rămâne, asemine şi galbânul

tot galbân! (V. Alecsandri).

Acest tip de propoziţie se introduce

prin: ● conjuncţii subordonatoare (deşi,

că, dacă, de): Deşi avea ochii aţintiţi

asupra sofalei, sufletul lui nu voia să vadă

nimica de frică. (L. Rebreanu); Fierul

că-i fier şi încă rugineşte, dar apoi noi.

(V. Alecsandri); Calul, de e cu patru picioare,

şi tot se poticneşte.; Sfântul soare,

dacă-i soare, şi tot după tine moare.;

● locuţiuni conjuncţionale subordonatoare

(cu toate că, chit că, măcar că, fără

să): Este vioi, cu toate că a făcut atâta

drum.; Şi chit că nopţile par să nu mai

aibă capăt, (...) sufletul (...) începe a visa.

(I. Druţă); Nu scrie nici acum, măcar că

ne-a promis o nouă carte.; A comentat

bine poezia, fără să fie familiarizat cu

opera poetului.; ● pronume nehotărâte

compuse cu ori- (oricare, oricine, orice):

Să nu spui nimic, oricare va veni la tine.;

Oricine te întreabă, să nu spui nimic.; Să

stai acolo nemişcat, orice se întâmplă.;

● adjective pronominale nehotărâte compuse

cu ori- (oricare, orice, oricâţi): Oricare

vecin te întreabă, tu să nu spui nimic.;

Orice întrebare ţi se pune, să nu

taci.; Oricâţi colegi te solicită, cugetă

bine.; Orice gând ai, împărate, şi oricum

vei fi sosit, / Cât suntem încă pe pace, eu îţi

zic: Bine-ai venit! (M. Eminescu); ● adverbe

nehotărâte compuse cu ori- (oriunde,

oricum, oricând, oricât): Oriunde te duci,

nu mă uita.; Oricum vei scrie, nu-l poţi

mulţumi.; Oricând vei sosi, tot nu ne vei

deranja.; Oricât îi vorbesc de frumos, nul

pot linişti.; Oricât ar părea de ciudat,

verbul nu are memorie. (N. Stănescu).

În cazul propoziţiei subordonate concesive

condiţionale (numită şi ipotetică)

faptul care ar putea împiedica desfăşurarea

acţiunii din regentă este doar ipotetic.

Acest subtip de propoziţie se introduce

prin: ● conjuncţii subordonatoare (dacă,

de, să): Dacă mi-ar da tot aurul din lume,

tot nu mă mai întorc.; De piatră de-ai fi

fost şi nu putea să nu-ţi salte inima de

bucurie. (I. Creangă); Piatră de-ai fi, teai

desface. (I. Ghica); Credea că, moartă

să fie, ar scoate-o din pământ. (I. Slavici);

● locuţiuni conjuncţionale subordonatoare

(chiar dacă, chiar să, chiar de,

măcar de, măcar să, şi dacă, şi de, nici

dacă, nici de): Cei mai mari îl sileau să

se ia la luptă cu alţi copii chiar dacă n-

aveau nici un chef. (M. Preda); Ziua sennorează,

cad de sus omături. / Dor îmi e

de tine, chiar de eşti alături. / Frunza se

destramă. Ceruri cad pe ape, / Dor îmi e

de tine, chiar când eşti aproape. (N. Dabija);

Chiar să mă anunţe din timp, tot nu

mă duc.; Şi dacă mi-ar da tot aurul din

lume, acolo nu mă mai duc.; Nici dacă m-

ar omorî, nu-l mai urmez.; Nu mă mai

duc la şcoală, măcar să ştiu bine că m-or

omorî! (I. Creangă); Eu te cetesc pe tine,

măcar că nu ştiu carte. (M. Sadoveanu);

Nu te bucura, proasto, că eu mă voi îngiosi

a te onora cu loviturile mele, şi dacă

te-am şi ameninţat dinioarea, nu spera

că-mi voi uita rangul. (V. Alecsandri);

● pronume nehotărâte compuse

cu ori- (oricare, orice, oricâţi): Nu voi

crede, oricare mi-ar spune-o.; Nu mă duc

de aici, orice s-ar întâmpla.; Oricâţi mi-ar

cere-o, aşa ceva nu pot face.; ● adjective

pronominale nehotărâte compuse cu ori-

(oricare, orice, oricâţi): Nu pot crede, în

oricare carte aş găsi această afirmaţie.;

Orice gest ai mai face, eu unul nu-l mai

cred.; Oricâţi colegi ar susţine acest

punct de vedere, eu nu-mi schimb părerea.;

● adverbe relative (cât): Cât de mult

l-ai ruga, nu te ascultă.; ● adverbe nehotărâte

compuse cu ori- (oriunde, oricum,

oricând, oricât): Va fi mulţumit, oriunde

îl vei aşeza.; Oricum i-ai vorbi, tot nu te

ascultă.; Oricând te-ai duce la el, nu-l vei

deranja.; Oricât l-ai striga, tot nu te mai

aude.

Specifice ambelor tipuri de concesive

sunt corelativele tot şi totuşi: Deşi nu e

soare, totuşi afară este destul de plăcut.

Propoziţiile circumstanţiale concesive

juxtapuse faţă de regentă au predicatul

exprimat prin: ● verb la imperativ (Supără-te,

eu tot plec); ● verb la conjunctiv cu

valoare de imperativ (Fie ce-o fi, eu tot

plec.); Joace unul şi pe patru, / Totuşi tu

ghici-vei chipul. (M. Eminescu); ● verb la

indicativ (Vrei, nu vrei, eu tot plec.).

Predicatul propoziţiei circumstanţiale

concesive este uneori exprimat numai

prin numele predicativ, cu verbul copulativ

a fi subînţeles: Deşi sărac, e optimist;

Cioban de viţă veche, cioban din creştet

până în tălpi, el totuşi n-avea oi. (I. Druţă).

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile subordonate

circumstanţiale concesive pot

ocupa orice poziţie în raport cu regenta:

a) înaintea propoziţiei regente: Deşi nu le

înţelegeam bine, ne-a învăţat să credem

şi în alte lucruri, în trecut şi vrednicia

noastră. (M. Sadoveanu); b) după propoziţia

regentă: Asta era o victorie (…), deşi

în privinţa notelor era la fel de sever ca

orice profesor… (M. Preda).

Ele se izolează întotdeauna: Arăta veselă,

deşi s-ar fi cuvenit să fie scârbită.

(M. Sadoveanu); Şi chiar de-a mulge-o el

cu chiu, cu vai, nu va şti ce să facă cu

laptele. (I. Druţă); Soarele, că-i soare, şi

nu poate să-i încălzească pe toţi.

E. U.

Propoziţie circumstanţială condiţională

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care determină predicatul

din propoziţia regentă şi arată condiţiile

de care depinde realizarea sau nerealizarea

acţiunii respective, răspunzând la întrebările

cu ce condiţie? în ce condiţie?:

Calea e mai scurtă (cu ce condiţie?) dacă

vii peste câmp. (Z. Stancu).

Propoziţia circumstanţială condiţională

determină: ● verbe la moduri personale:

De-ar fi fost vreme bună, l-ar fi bocit

şi pe dânsul. (I. Druţă) şi nepersonale:

Acestea sunt cărţi de citit dacă voi avea

timp.; ● locuţiuni verbale: Iară de-ai făcut-o

din capul tău, rău cap ai avut.

(I. Creangă); ● adjective: El este un copil

înţelegător dacă îl respecţi.; ● interjecţii:

Hai la mine dacă te plictiseşti.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(dacă, de, să, când): Şi dacă

stele-ar pieri / S-ar naşte iarăşi stele.

(M. Eminescu); Nu ar fi pierdut scaunul,

de n-ar fi fost vândut de boieri. (C. Negruzzi);

Când îs mulţi, te poţi socoti singur,

cu năcazul tău; dar când îs puţini,

împung şi te coasă cu ochii. (M. Sadoveanu);

Eu, să nu fi ştiut a ceti, de mult aş

fi înnebunit. (I. Creangă); ● locuţiunea

conjuncţională subordonatoare în caz că:

În caz că nu vii, sună-mă. În alternanţă cu

o concesivă, subordonata condiţională

poate fi introdusă şi prin conjuncţia că:

Că ştie, că nu ştie, el tot îşi dă cu părerea.

Uneori este introdusă prin pronume

relative precedate de locuţiunea prepoziţională

în locul: În locul cui ştim noi, eu

n-aş mai fi comentat.

Juxtapunerea poate fi folosită şi ea ca

mijloc de legătură al acestei propoziţii. În

acest caz, raportul condiţional este marcat

prin intonaţie (Bei, mori, nu bei, tot mori.

(F. Neagu); Ai carte, ai parte.), prin opoziţia

pozitiv – negativ (Vrei, nu vrei, am

plecat.) sau prin folosirea unor antonime

în cadrul propoziţiilor, cu verbul la indicativ

sau la conjunctiv (E rece, e caldă, o

beau. Fie rece, fie caldă, o beau.). Caracterul

ipotetic al condiţiei se poate exprima

prin adverbul cumva sau prin adjectivele

pronominale nehotărâte vreun, vreo (Dacă

afli cumva motivul, spune-mi-l şi mie.;

Dacă afli vreun motiv, spune-mi-l şi

mie.), iar ideea de restricţie este accentuată

de adverbele numai, dar, decât plasate

în regentă (Nu participă decât dacă are

interesul.).

Propoziţia circumstanţială condiţională

poate avea ca elemente corelative în

regentă adverbele apoi şi atunci: Dacă îşi

spun adevărul, atunci te vei linişti.; Dacă

îţi spun adevărul, apoi te vei linişti. Modurile

folosite (de regulă, aceleaşi în regentă

şi în condiţională) sunt indicativul,

conjunctivul (în condiţionalele introduse

prin să), condiţional-optativul şi prezumtivul.

Falsele condiţionale sunt propoziţiile

cu formă de condiţională, dar valori

diferite, cum ar fi opoziţia, rezerva, alăturarea,

succesiunea de idei etc. (Dacă intervin

e pentru că vreau să clarific unele

lucruri.).

Propoziţia circumstanţială condiţională

se poate confunda cu subordonata circumstanţială

de cauză (În caz că plouă,

nu plecăm la munte.), din cauza elementului

relaţional.

Topica şi punctuaţia. Cu excepţia condiţionalelor

juxtapuse şi a celor introduse

prin de unde, care sunt întotdeauna antepuse,

topica propoziţiilor circumstanţiale

condiţionale este liberă, deci ele pot ocupa

orice poziţie în raport cu regenta: Deaş

fi doar blând şi bun, cum mă doreşti, /

ar fi uşor de tot să mă iubeşti. (N. Dabija);

N-aş fi un nătărău de frunte, când

m-aş încrede în tine? (C. Negruzzi). În

155

situaţiile de antepunere, se folosesc frecvent

corelativele apoi, atunci.

În general, propoziţiile subordonate

circumstanţiale condiţionale se pot sau nu

despărţi prin virgulă de regente când stau

după acestea: Ce a scos din voi Apusul,

când nimic nu e de scos? (M. Eminescu).

Când stă înaintea regentei, condiţionala se

desparte totdeauna prin virgulă de aceasta:

De rămâneai, îmi erai ca un frate, iară

de nu, îmi eşti ca doi. (I. Creangă); Dacă

te-aş prinde-ntr-o zi / şi ţi-aş săruta talpa

piciorului, / nu-i aşa că ai şchiopăta puţin

după aceea / de teamă să nu-mi striveşti

sărutul? (N. Stănescu). Când sunt juxtapuse,

condiţionalele se despart de regente

prin virgulă, punctuaţie folosită şi în cazul

condiţionalelor conjuncţionale a căror

legătură cu regenta este considerată slabă

(Eu renunţ, dacă asta se doreşte.) şi mai

ales dacă au corelativ (Dacă ai ceva de

spus, apoi spune.).

E. U.

Propoziţie circumstanţială consecutivă

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care exprimă consecinţa

unei acţiuni sau a unei însuşiri din propoziţia

regentă: Spânului îi mergea gura ca

pupăza, de-a ameţit pe împăratul, încât a

uitat şi de Harap-Alb, şi de cerb şi de tot.

(I. Creangă). Propoziţia circumstanţială

consecutivă determină: ● verbe la moduri

personale: Dar cu prefăcută indiferenţă

îşi pironise privirile pe intrare, de parcă

din clipă în clipă ar fi trebuit să apară

îngerul. (A. Busuioc) şi nepersonale: S-a

pregătit pentru a vorbi încât să-i încânte

pe toţi.; ● locuţiuni verbale: A îndrugat

vrute şi nevrute, încât ne-a uimit pe toţi.;

● adjective: Are o fată frumoasă de nu o

poţi descrie.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(încât, că, să, de, ca să): Şi ce

vâlnic, şi ce năframă, şi ce năframă de

borangic, galbenă ca spicul şi subţire ca

pânza păianjenului, încât i se simte tot

sânul, pietros ca poama pârguită, cum

se bate, când abia răsuflă de osteneală.

(B. Şt. Delavrancea); Starea de şcolar o

simţeam înlănţuitoare şi apăsătoare, de

multe ori ca un urât să-ţi chemi moartea.

(L. Blaga); Se vede că i-a orbit Dumnezeu

de nu m-au putut găbui. (I. Creangă); E

prea mic, să meargă şi el acolo.; Deplasarea

gândirii şi amintirilor mele fusese

aproape totală ca să pot să trăiesc mai

departe, să râd, să gândesc la ceea ce

vedeam, să pot să mănânc, să mă culc şi

156

să dorm. (M. Preda); ● locuţiuni conjuncţionale

subordonatoare (încât să, decât

să, aşa că, aşa încât, astfel ca... să): Voi

vorbi astfel, încât să-i conving pe toţi.; A

vorbit foarte tare, astfel ca spectatorii să

plece mulţumiţi.; Îi presură limba cu sare

şi cu piperi, aşa că limba îndată se umflă

şi baba soacră nu mai putu zice nici cârc.

(I. Creangă).

Frecvent, propoziţia circumstanţială

consecutivă are, în regentă, adverbe corelative

cum sunt atât, aşa, astfel, prea,

destul, aşa de, atât de, în aşa fel, destul

de, atât, atâta, atâţia, atâtea: A cânta aşa

de frumos, de ne-a impresionat pe toţi.;

Atât de dulce eşti, nebuno, / Că le eşti

dragă tuturor. (M. Eminescu); Atât de

fragedă, te-asameni / Cu floarea albă de

cireş. (M. Eminescu); A procedat în aşa

fel, încât toţi au plecat mulţumiţi.; E destul

de mare, să mai ceară jucării.; Atât i-a

vorbit, încât l-a enervat.; Era de ajuns să

anunţ că centuria noastră pregăteşte o

nouă excursie (...), ca mama să mă întrebe

câţi bani îmi vor trebui. (M. Eliade).

Propoziţia circumstanţială consecutivă

se poate confunda cu alte tipuri de subordonate,

în special cu propoziţia circumstanţială

de scop, atunci când se introduce

prin elemente relaţionale nespecifice (să,

ca să, pentru ca să); verificarea tipului de

subordonată se face prin corelativ şi prin

posibilitatea substituirii elementului relaţional

prin încât.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile subordonate

circumstanţiale consecutive, de

regulă, stau după regentă şi se izolează:

[Mama] închega apa numai cu două picioare

de vacă, de se încrucea lumea de

mirare. (I. Creangă).

Excepţii: propoziţiile subordonate circumstanţiale

consecutive care sunt introduse

prin să şi au corelativul prea: Prea

v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,

/ Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi

ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de

străbuni şi obicei, / Ca să nu s-arateodată

ce sunteţi – nişte mişei! (M. Eminescu).

Propoziţiile subordonate circumstanţiale

consecutive care sunt introduse

prin de fără elemente corelative: [Irinuca]

avea bărbat şi o fată balcâză şi lălâie, deţi

era frică să înnoptezi cu dânsa în casă.

(I. Creangă).

E. U.

Propoziţie circumstanţială cumulativă

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care determină verbul cu rol

de predicat din propoziţia regentă, arătând

la ce se adaugă cele exprimate în regentă:

După ce că-i prost, mai face şi-n cărare.

(M. Cărtărescu).

Propoziţia subordonată circumstanţială

cumulativă determină: ● verbe la moduri

personale: Pe lângă că nu a ştiut,

mai şi râde. şi nepersonale: Discutând cu

alţii, pe lângă că nu-l salutase nici la intrare

pe cel în cauză, prietenul meu nu a

obţinut nimic.; ● adjective: Este şi silitor

în afară că este inteligent.; ● interjecţii

predicative: Na şi cartea asta, după ce că

ai mai cumpărat câteva.

Se introduce prin: ● locuţiuni conjuncţionale

după ce (că), pe lângă că, plus că,

(în) afară că, las(ă) că, necum să: Nici

oleacă de mâncare nu mi-a dat, necum

să-mi dea sâmbrie. (L. Rebreanu); Iaca,

după ce a trântit un sat întreg pe maidanul

cela de-a năsădit rărunchii în oameni,

amu n-a mai putut-o întinde până

la vară... (I. Druţă); Pe lângă că-şi păgubeşte

stăpânul, nu prinde nici meseria.

(Z. Stancu); Drumul e lung, plus că e plin

de gropi.; În afară că e lung, romanul

este şi plictisitor.; Las’, mamă, că lumea

asta nu-i numai cât se vede cu ochii.

(I. Creangă); ● adjective pronominale

relative (ce, cine, câţi, câte) şi pronume

relative precedate de o serie de prepoziţii

sau locuţiuni prepoziţionale: A mai luat şi

acest roman pe lângă ce a primit de la

bunici de ziua lui.; ● adverbe relative (însoţite

de locuţiuni prepoziţionale): În afară

de unde era aşteptat, a venit şi la noi;

adverbe corelative în propoziţia regentă:

şi, mai şi, încă şi, nici, apoi: După ce că

este tânăr, este şi frumos; După ce că nu

a citit cartea, mai îl şi critică pe autor;

Pe lângă că nu învaţă, mai este şi lipsit

de educaţie.

Topica şi punctuaţia. Cu excepţia cumulativelor

introduse prin plus că şi decât,

totdeauna postpuse, topica propoziţiilor

cumulative este liberă. Propoziţia circumstanţială

cumulativă stă de obicei înaintea

regentei; poate sta după propoziţia

regentă atunci când este introdusă prin

plus că: I-a minţit pe profesori, plus că l-a

supărat şi pe colegul său de bancă. Se

desparte prin virgulă de regentă atunci

când este introdusă prin conjuncţii (cu

excepţia relaţionalului plus că): A citit

cartea plus că a văzut şi filmul. Cumulativele

introduse prin conjuncţii se despart

prin virgulă de regentă, cele introduse

prin decât nu se despart niciodată. În cazul

celorlalte cumulative, folosirea sau

nefolosirea virgulei depinde de gradul

legăturii cu regenta: Las’ că va fi bine şi

la vară cald. (I. Druţă).

E. U.

Propoziţie circumstanţială de excepţie

Specie de propoziţie care corespunde

în planul frazei complementului de excepţie

exprimând un raport de excepţie

faţă de propoziţia regentă, adică ce se

exclude de la cele exprimate în regentă:

Ştia că nu are nimic de făcut decât să

aştepte. (Camil Petrescu). În toate situaţiile,

propoziţia de excepţie este dependentă

de o regentă negativă.

Determină verbe la moduri personale:

În afară de cine a fost aşteptat, n-a mai

venit nimeni. şi nepersonale: Nevorbind

nimeni în afară de cine ştii tu, şedinţa s-a

încheiat.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, să, dacă precedate de adverbul

decât): Nu mi-a spus decât că nu a

citit cartea.; Nu vorbeşte decât dacă este

întrebat.; Gestul tău n-ar face decât să

ofenseze o familie nobilă şi unică. (L. Rebreanu);

● locuţiuni conjuncţionale (în

afară că): În afară că taie lemne, nu face

nimic în gospodărie.; ● pronume relative

(precedate de prepoziţii, locuţiuni prepoziţionale

sau adverbul decât): N-a fost

decât ce nu se poate spune, / N-a fost decât

ce-a trebuit. (I. Minulescu); N-a spus

decât cui a trebuit.; E mai rău de cei ce

au guşă în cap decât cei ce o poartă pe

dinafară. (Folclor).; Nu mă întâlnesc cu

altcineva decât cu cine îmi place.; Nu

stau de vorbă decât cu cine îl cunosc.; În

afara cui trebuie nu mai spun altcuiva.;

● adjective pronominale relative: În afară

de ce cărţi i-am recomandat, altceva nu a

mai citit.; ● adverbe relative (precedate

de locuţiuni conjuncţionale sau de adverbul

decât): În afară de unde am stabilit,

nu mai mergem în altă parte.; Nu mergem

altundeva decât unde am stabilit cu toţii

aseară.

Corelative: altceva, altcineva, altundeva,

altcândva: În afară de cine a fost

anunţat, altcineva nu a mai venit.; În afară

de când ştii, altcândva nu am mai fost

acolo. În regentă poate exista un pronume

/ adjectiv / adverb nehotărât sau negativ

(alt[ul], nici un[ul], nimeni, nimic, orice,

vreun[ul] şi destul de des corelativul adverbial

mai: Mai bine să fie ce zice baba,

157

decât ce arată visul meu. (M. Sadoveanu).

Topica şi punctuaţia. Subordonatele de

excepţie prezintă o topică fixă, fiind plasate

întotdeauna după regentă atunci când

sunt construite cu adverbul decât: Ştefan

nu interveni decât ca să decidă. (M. Preda).

În afară de cele construite cu decât,

care sunt în mod obligatoriu postpuse,

topica propoziţiilor de excepţie este liberă,

ca şi folosirea virgulei între acestea şi

regentă, cu o frecvenţă crescută în cazul

propoziţiilor construite cu (în) afară că,

(în) afară de, în afara.

E. U.

Propoziţie circumstanţială de loc

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

corespunzând, la nivelul

frazei, complementului circumstanţial de

loc, deci exprimă locul, direcţia de desfăşurare

a acţiunii din propoziţia regentă.

Propoziţia subordonată răspunde la întrebările

complementului circumstanţial de

loc (unde? de unde? până unde? pe unde?

încotro? etc.): Ei, ei! Pe bădiţa Vasile

l-am pierdut; s-a dus (unde?) unde i-a

fost scris. (I. Creangă).

Propoziţia subordonata circumstanţiala

de loc determină: ● verbe la moduri personale:

Şi-un „velociped” te duce unde

vrei, în lumea largă. (M. Cărtărescu) şi

nepersonale: Mergând unde l-am trimis,

el s-a convins de cele spuse de mine.; S-a

ridicat imediat pentru a merge unde era

aşteptat.; E uşor de ajuns unde am stabilit.;

● locuţiuni verbale: A luat-o la goană

pe unde nu îi era permis.; ● interjecţii:

Hai unde suntem aşteptaţi.

Se introduce prin: ● pronume relative

(cine, ce, care, câţi): Merge la cine îl aşteaptă.;

Se îndreaptă spre ce şi-a propus.;

S-a aşezat lângă care a dorit.; ● adjective

pronominale relative (cine, ce, câţi, câte):

A dormit în care cameră a dorit.; Se aşază

pe ce scaun poate.; A intrat în câte

cafenele a dorit.; ● pronume nehotărâte

compuse cu ori- (oricine, oricare, orice):

El merge la oricine îl cheamă.; Se duce la

oricare din ei îl aşteaptă.; Pune cărţile pe

orice poate.; ● adjective pronominale

nehotărâte compuse cu ori- (oricare, orice):

A dormit în oricare încăpere a dorit.;

Aşază cărţile pe orice masă este liberă.;

● adverbe relative (încotro, unde): Şi

mergând el încotro îi arătase (…), iaca

vede nişte curţi. (I. Creangă); Că la vară

ţi-oi cosi / Unde-a fi iarba mai deasă / Şi

copila mai frumoasă, / Unde-a fi iarba

158

mai rară / Şi copila bălăioară! (Folclor);

● adverbe nehotărâte compuse cu ori-

(oriîncotro, oridincotro, oriunde, orişiunde):

Au găsit adăpost oriîncotro a mers.;

Carnea (…) poate fi mâncată oriunde-i

foame cuiva. (M. Kogălniceanu); Oriunde

ne-am afla, / Pe apă sau pe uscat, / Pe jos

sau în aer, / Toate lucrurile trebuie să ne

cadă / În cap. (M. Sorescu).

Propoziţia subordonată circumstanţială

de loc este anticipată sau reluată prin corelativul

acolo sau aici: Acolo a scris,

unde a găsit o masă liberă; Unde l-am

lăsat, acolo l-am găsit.; Acolo unde sfârşesc

darurile cereşti, acolo încep marile

urâţenii ale lumii. (I. Druţă)

Delimitarea propoziţiilor subordonate

de loc se face în baza sensului pe care îl

are propoziţia respectivă în ansamblu şi în

baza legăturilor gramaticale, dar niciodată

în baza elementului de relaţie. Astfel, din

cauză că adverbele pot introduce propoziţii

subordonate subiective, completive

directe, completive indirecte, circumstanţiale

de mod, de timp, predicative, atributive

etc., propoziţia subordonată circumstanţială

de loc se poate confunda cu alte

tipuri de subordonate: ● cu propoziţia

subordonată completivă indirectă: Se duce

la cine îl aşteaptă.; dacă în exemplul

anterior subordonata este circumstanţială

de loc, în fraza următoare acelaşi element

relaţional introduce o completivă indirectă:

Se uită la cine îl aşteaptă.; ● cu propoziţia

subordonată completivă directă: Şi

se crucea lumea, întrebându-se (ce?) cine-o

fi semănat-o, (ce?) de unde-o fi luat

sămânţă, că aşa frumuseţe de iarbă satul

nici că mai văzuse. (I. Druţă); ● cu propoziţia

subordonată atributivă: Dar lui

Ştefan îi plăceau cel mai mult împrejurimile

Borzeştilor, (care?) unde se afla un

stejar uriaş, rotund în coroană. (E. Camilar);

● cu propoziţia subordonată temporală:

Când (= acolo unde) brazii încep să

se rărească (...), Oltul poate socoti că a

încheiat traversarea Carpaţilor. (G. Bogza);

● cu propoziţia subordonată modală:

Sprâncenele cărunte au urcat (unde?)

cum au putut de sus pe fruntea stareţului.

(I. Druţă).

Topica şi punctuaţia. Propoziţia subordonată

circumstanţială de loc stă de obicei

după regentă: Ieşi în hall, unde era o

lumină supărător de vie. (L. Rebreanu).

Dar poate sta şi înaintea acesteia atunci

când sunt vorbitorul insistă asupra subordonatei:

Pe unde se ducea tot în gol umbla.

(I. Creangă).

Propoziţiile subordonate circumstanţiale

de loc se izolează de regentă numai

în următoarele situaţii: ● dacă sunt antepuse

regentei: Pe unde călca fetica, / fumega

sub tălpi urzica. (N. Dabija); ● dacă

se leagă de regentă printr-un cuplu corelativ

şi elementele lui sunt distanţate:

Unde joacă moldovenii, / Acolo pământul

geme! (Folclor); ● dacă în propoziţia regentă

este un complement circumstanţial

de acelaşi fel ca şi subordonata: Coborâră

printre livezi, unde adiau miresme calde

de cimbrişor şi ceară. (M. Sadoveanu).

E. U.

Propoziţie circumstanţială de mod /

modală

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care corespunde în planul

frazei complementului circumstanţial de

mod, arătând felul cum se desfăşoară o

acţiune sau se prezintă o însuşire din regentă.

Propoziţia subordonată de mod

(modală) răspunde la întrebările complementului

circumstanţial de mod (cum?, în

ce mod?, cât?, în ce măsură?): Puneţi

mâna, copii, pe jupânul ista, şi începeţi a-

l blestema cum îţi şti voi mai bine, ca să-i

placă şi dumisale. (I. Creangă).

În gramatica românească se disting trei

tipuri de propoziţii modale, corespunzând

primelor trei tipuri de complement circumstanţial

de mod, şi anume: ● modale

propriu-zise (arătând modul în care se

desfăşoară acţiunea din regentă): Se descurcă

cum poate.; ● modale comparative

(arătând, cu ajutorul unei comparaţii, felul

în care se înfăţişează o calitate din

regentă): Cum e bradul arătos / Aşa-i badea

de frumos.; Învaţă mai bine decât au

învăţat fraţii lui.; ● modale comparative

condiţionale (arătând, cu ajutorul unei

comparaţii ipotetice, felul în care se desfăşoară

acţiunea din regentă; acţiunea

acestei propoziţii subordonate este prezentată

ca presupusă, nu ca reală): Se ducea

acolo ca şi cum s-ar fi dus la moarte.;

Dascălul îşi învârtea privirile peste noi,

parcă ar fi voit să ne apostrofeze. (L. Blaga);

● modale de măsură progresivă (care

exprimă proporţia progresivă în care se

desfăşoară acţiunea din regentă): Cu cât

creşte, devine mai cuminte şi mai harnic.;

Cu cât o privea mai atent, cu atât o găsea

mai frumoasă.

Fiecare tip se introduce prin elemente

joncţionale, unele comune mai multor

tipuri, altele, specializate. Pentru propoziţia

de măsură progresivă, de exemplu,

sunt specifice locuţiunile conjuncţionale

cu cât, de ce, pe măsură ce, iar pentru o

subspecie de comparative – comparativa

condiţională – locuţiunile conjuncţionale:

ca şi când, ca şi cum, de parcă.

Propoziţia circumstanţială de mod /

modală determină: ● verbe la moduri personale:

Cu cât mai adânc îl îngropi [sufletul],

cu atât mai sus se înalţă. (I. Druţă)

şi nepersonale: A început a scrie cum

a ştiut.; ● locuţiuni verbale: A luat-o la

fugă după cum i se spusese.; ● adjective:

El este mai talentat decât am fi crezut.;

● adverbe: Cânta mai bine decât aş fi

crezut.; ● interjecţii: Hai ca şi cum nu m-ai

cunoaşte.

Se introduce prin: ● conjuncţiile subordonatoare

decât (provenită din adverb),

de, parcă, că, să: El este mai bun decât

am crezut.; Degetele şi le înfipsese în gâtul

ei alb parc-ar fi vrut să înăbuşe un

răspuns. (L. Rebreanu); Şi astfel îmi vuia

capul din pricina zdruncinăturilor ce sufeream,

că mi se părea că aud din vreme

în vreme un hohot lung şi răsunător deasupra

capului meu! (V. Alecsandri); Era

un senin pe ceriu şi aşa de frumos şi de

cald afară, că-ţi venea să te scalzi pe uscat,

ca găinile. (I. Creangă); Cobor dealul

parcă-l sui. (N. Dabija); Să mă port să nu

mă prindă (G. Coşbuc); ● locuţiuni conjuncţionale

(astfel cum, după cum, atât

cât, după cât, pe cât, cu cât, fără să, fără

ca să, ca şi cum, după cum, ca şi când,

aşa cum, decât să, pe măsură ce, de parcă

etc.): Ochii lui umflaţi nu vedeau totuşi

nimic, ca şi când s-ar fi coborât peste ei

un obositor văl roşu… (L. Rebreanu);

Dascălul era foarte aşezat, ca şi când ar

sta înaintea episcopului. (I. Slavici); Se

plimba ca şi cum nu ar fi fost vinovat.; A

fost plătit după cum a muncit.; A ieşit fără

să ne salute.; Mai bine să tacă decât să

spună asemenea prostii.; Rămase cu gura

căscată de parcă i s-ar fi încleştat fălcile.

(L. Rebreanu); ● adverbe relative (cât,

cum, precum, oricum): A lucrat într-o zi

cât lucrează alţii într-o lună.; A scris cum

a ştiut.; Primăvara însă întârziase în anul

cela precum rar se întâmpla să întârzie.

(I. Druţă); ● pronume relative (cine, precedat

de ca şi, câte, cu prepoziţiile după,

pe): El a procedat ca şi cine ştii tu.; Din

câte am auzit vorbindu-se, era un timid.;

Aşa era mama în vremea copilăriei mele,

plină de minunăţii, pe cât îmi aduc aminte.

(I. Creangă); ● pronume nehotărâte

compuse: A procedat şi el ca oricare ar fi

fost în vremea lui.; ● adjective pronomi-

159

nale nehotărâte compuse cu ori-: A procedat

ca oricare am fi fost în locul lui.

Cuplurile corelative utilizate pentru legătura

dintre propoziţia subordonată de

mod şi regentă sunt: aşa … cum, aşa …

precum, astfel … că, cu cât … cu atât

etc.: Cum nu se dioache călcâiul sau gura

sobei, aşa să nu mi se dioache copilaşul!

(I. Creangă); Cu cât nu meriţi, cu atât mai

mult ţii la ceea ce ai. (I. Druţă); Cu cât

ştii mai mult, cu atât îţi dai seama că ştii

prea puţin. (G. Călinescu).

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile circumstanţiale

modale au topică liberă. Ele

se izolează de regentă numai în următoarele

situaţii: ● dacă sunt antepuse regentei:

Cum au venit, aşa au plecat.; ● dacă

propoziţia subordonată se leagă de regentă

printr-un cuplu corelativ şi elementele

lui sunt distanţate: Cum însă lucrurile

toate au un sfârşit în lumea asta, tot aşa

avură sfârşit şi merindele mele. (C. Hogaş);

Şi cu cât mă apropiam de locul unde

m-am născut, cu atât se deşteptau amintirile

copilăriei. (M. Sadoveanu); ● dacă în

propoziţia regentă este un complement

circumstanţial de acelaşi fel ca şi subordonata:

Râdea împăcat şi totuşi amar, aşa

cum râd uneori bătrânii. (M. Eliade).

E. U.

Propoziţie circumstanţială de relaţie

Specie de propoziţie subordonată care

îndeplineşte funcţia de complement de

relaţie al regentei, arătând la ce se limitează

acţiunea ori existenţa unei însuşiri

sau din ce punct de vedere este emisă

comunicarea: În ce mă priveşte, cât am

trecut pragul, am şi uitat. (M. Preda).

Propoziţia subordonată de relaţie determină:

● verbe la moduri personale: În

ceea ce mă priveşte, nu am zis nimic. şi

nepersonale: Neavând nimic de comentat

în ceea ce priveşte acea chestiune, prietenul

meu a plecat.; ● adjective: Este o

carte bună în ceea ce priveşte informaţia.

● adverbe: E greu pentru noi în ceea ce

priveşte acomodarea.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, dacă, de, să): Că nu a venit,

nu a venit. Dacă trebuie să-l caut, îl

voi căuta.; Să cercăm vinul dacă / de-i

bun.; ● pronume (adjective) relative sau

nehotărâte (care, cine, câţi, câte), precedate

de prepoziţiile în, la, pentru sau de

locuţiuni prepoziţionale: Nu comentăm

nimic relativ la cine ţi-a spus toate acestea.;

Pentru care nu cunoaşte locul, casa

e jos.; A avut toată susţinerea în ceea ce

se referă la publicaţii.; ● adverbul relativ

160

cât singur sau însoţit de prepoziţiile în,

întru (Depăşeşte măsura cât îi priveşte.)

sau de conjuncţiile de, să, ca să: Alţii (...)

nu vor să convie ca să fi mai fost ceva pe

lumea asta înainte de patruzeci şi opt. (I.

Ghica); ● pronume nehotărâte compuse

cu ori-: Pentru oricine intră în sat, biserica

este pe un deal.; ● îmbinări fixe: în ce

priveşte... sau (în / întru) cât priveşte:

Ceea ce s-a petrecut anul trecut în Franţa

e de asemenea destul de elocvent, în ceea

ce priveşte presupunerea lui Tudor Arghezi.

(Camil Petrescu); Iar în ce-o priveşte

pe dumneaei, vezi să nu ducă lipsă

de nimic, să se simtă ca la mămica acasă.

(A. Busuioc).

Topica şi punctuaţia. Singura topică

obligatorie este cea cu antepunerea propoziţiilor

relative introduse prin ca să. În

rest, ordinea este liberă, preferându-se

totuşi antepunerea. Virgula desparte propoziţia

de relaţie de regenta ei când legătura

dintre ele e considerată slabă: În legătură

cu ce ai spus tu, nu ne pronunţăm

(înaintea regentei); Nu ne pronunţăm în

legătură cu ce ai spus tu. (după regentă).

E. U.

Propoziţie circumstanţială de scop /

finală

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care îndeplineşte, în construcţia

frazei, rolul unui complement de

scop, exprimând scopul pentru care se

realizează acţiunea din regentă. Răspunde

la întrebările complementului circumstanţial

de scop (cu ce scop?, pentru ce?): Mi-a

trebuit o mare încordare a voinţei (cu ce

scop?) ca să pot rezista celor dintâi accese

de tristeţe. (M. Eliade).

Determină: ● verbe la moduri personale:

Împăraţi (…) au venit şi-n ţara

noastră de-au cerut pământ şi apă.

(M. Eminescu) şi nepersonale: Are dorinţa

de a citi ca să afle adevărul.; Urmărind

să afle ce-l interesa, a aflat multe

altele noi.; ● locuţiuni verbale construite

cu verbe la moduri personale şi nepersonale:

Mama pe stogul uriaş de paie sta la

pândă, cu o vadră de apă în mână, ca să

nu ia foc paiele. (L. Blaga); ● interjecţii

predicative: Hai să ne asculţi măcar.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(ca să, ca... să, de, să): Pui mâna

întâi şi-ntâi pe „Aurora Democratică”,

să văz cum mai merge ţara. (I. L. Caragiale);

Ca să scăpăm amândoi cu faţa curată,

hai să facem loc aici, între noi, poetului

Lucreţiu... (Al. Odobescu); Trec furnici

ducând în gură de făină marii saci /

Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte, şi

colaci; / Şi albinele-aduc miere, aduc

colb mărunt de aur / Ca cercei din el să

facă cariul… (M. Eminescu); Încalecă pe

Bălan, jupâneasă (…), să facem pocinog

sfântului Nicolai cel din cui. (I. Creangă);

În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică,

cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni

moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa,

la umbră, la adăpost. (E. Gârleanu);

● locuţiuni conjuncţionale subordonatoare

(pentru ca... să): Critica [e făcută] ca

să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze.

(I. Ghica); ● pronume relative (care,

cine, ce, precedate de prepoziţii): A venit

pentru care / cine / ce am bănuit.; ● adjective

pronominale relative (cine, ce): N-a

venit pentru care carte i-am promis-o.

Propoziţia circumstanţială de scop are

în regentă corelative locuţiunile adverbiale

de scop de aceea, pentru aceea, pentru

asta, cu funcţia sintactică de complemente

circumstanţiale de scop.

În procesul analizei practice, propoziţia

circumstanţială de scop se poate confunda

cu alte tipuri de subordonate, cum

ar fi: ● propoziţia subordonată completivă

indirectă, când se apelează exclusiv la

întrebare (de ce? pentru ce?): Vino ca să-l

vezi.; ● propoziţia subordonată circumstanţială

de cauză, când se recurge numai

la întrebare, uitându-se faptul că, spre

deosebire de cauzală, circumstanţiala finală

exprimă scopul acţiunii.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile subordonate

circumstanţiale de scop pot ocupa

orice poziţie în raport cu regenta: Şi-a

ascuns durerea, ca să nu-l deznădăjduiască

pe el. (I. Al. Brătescu-Voineşti).

De cele mai multe ori, propoziţia circumstanţială

de scop stă după propoziţia

regentă: Aşa am făcut acea uimitoare călătorie

pe tărâmurile negre ale uitării

(…), ca să mă întâlnesc cu mine însumi.

(V. Voiculescu). Înaintea regentei poate

stă atunci când este reluată prin corelativ

şi când se insistă asupra ei: Ca să nu uit,

de aceea mi-am notat totul în carneţel.

Subordonatele circumstanţiale de scop

se izolează în orice poziţie: Peste dânşii

să trec falnic, fără păs, / Din pristolul de

la Roma să dau calului ovăz… (M. Eminescu).

Fac excepţie subordonatele de

scop introduse prin conjuncţiile să, de

care stau după regentă şi care nu au un

corelativ: Aşterni într-însa un covoraş să

n-o prindă răceala. (I. Druţă); Am venit

să te văd. (De aceea am venit, să te văd.).

Se despart prin virgulă de regentă circumstanţialele

de scop care stau înaintea acesteia:

Ca să ajung mai repede, am trecut

prin pădure.

Propoziţiile circumstanţiale de scop

intercalate se izolează întotdeauna din

ambele părţi: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne,

ca, punând mâna pe ei, / Să-i împarţi

în două cete: în smintiţi şi în mişei.

(M. Eminescu).

Uneori propoziţiile circumstanţiale

de scop pot fi izolate şi prin două puncte

sau prin linie de pauză: Cu tot cu hronic

mă aşază / pe rug apoi: să ard de viu.

(N. Dabija); Moşul i-a îndreptat colţul la

şalincă – să-i treacă ciuda mai repede.

(I. Druţă); Mi-oi desface de-aur părul, /

Să-ţi astup cu dânsul gura. (M. Eminescu).

E. U.

Propoziţie circumstanţială de timp

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care îndeplineşte rolul unui

complement circumstanţial de timp, indicând,

faţă de un anumit element verbal

sau adjectival din regentă, momentul sau

durata de desfăşurare a acţiunii sau de

manifestare a stării. Altfel spus, propoziţia

circumstanţială temporală determină

predicatul din propoziţia regentă, arătând

timpul când se petrece acţiunea din regentă.

Temporala răspunde la întrebările

complementului circumstanţial de timp

când?, de când?, până când?, cât timp?:

(când?) Când vuia în sobă tăciunele

aprins, (...) mama îl mustra acolo, în vatra

focului. (I. Creangă).

Determină: ● verbe la moduri personale:

Merge la film când vrea. şi nepersonale:

A stins lumina pentru a nu fi văzut

când se întoarce.; Mergând la doctor

când a simţit primele dureri, el s-a vindecat

repede.; Am de învăţat când vin de la

şcoală.; ● locuţiuni verbale: Când m-a

văzut, a luat-o la fugă.; ● adjective: Radu

este un copil vesel de când îl cunosc.;

● interjecţii predicative: Hai la concert

când te simţi trist.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, dacă, cum): Dacă a ajuns,

s-a şi aşezat pe pat.; Cum vine tata, mergem

la circ.; ● locuţiuni conjuncţionale

subordonatoare (până să, până ce, până

când, în timp ce, în vreme ce, pe când,

câtă vreme, cât timp, (ori) de câte ori, pe

măsură ce, după ce, imediat ce, (de) îndată

ce, de cum, de când, de pe când etc.):

De câte ori o primejdie mare ne-a ameninţat,

munţii ne-au chemat în adăposturile

lor. (Al. Vlahuţă); Părinţii, atâta

vreme cât mai sunt în viaţă, urmează a fi

161

162

cinstiţi. (I. Druţă); Un cititor nu poate citi

nimic după ce a murit, dar nu se poate

spune că un scriitor, după ce moare, nu

va mai fi citit de nimeni. (M. Preda);

Când s-a întors / La puii ei cu hrana, /

Găsise cuibul gol / Şi amuţit. / I-a căutat /

Pân-îi albise pana, / Pân-când în cioc /

Sămânţa a-ncolţit. (Gr. Vieru); El vine

îndată ce termină lucrul.; Odată ce începe

ploaia, nu mai ieşim.; ● pronume relative

însoţite de prepoziţii (cine): Am ieşit

din sala de spectacol înaintea cui nu ai fi

putut crede.; ● adjective pronominale

relative (cât, câte): A stat acolo câte zile

a dorit.; ● adjective pronominale nehotărâte

compuse cu ori-: Ne întâlnim în orice

zi doreşti.; ● adverbe relative (când, cât,

ce, cum): Când mă trezii însă din acea

uimire plăcută, mă văzui singur în mijlocul

unei pieţe neregulate. (V. Alecsandri);

Când arde soarele de mai, / Când

vântul iernii geme, / Măreţul brad penaltul

plai / Stă verde-n orice vreme.

(B. P. Hasdeu); Cât am stat cu el, a vorbit

numai despre tine.; A stat ce a stat apoi a

plecat mai departe.; ● adverbe nehotărâte

compuse cu ori- (oricând, orişicând):

Vine la mine oricând îl chem.

După semantica raportului temporal,

propoziţiile se împart în temporale: ● de

anterioritate (acţiunea regentei se desfăşoară

înaintea celei din subordonată): Până

să vină Radu, eu am terminat de scris.;

● de posterioritate (acţiunea regentei se

desfăşoară după cea din propoziţia subordonată):

Îndată ce puse capul pe pernă,

avu senzaţia că trupul i-a amorţit. (L. Rebreanu);

Oare şi atuncea, după ce-o să

mor, / Tot aşa de tine o să-mi fie dor?!

(N. Dabija); ● de simultaneitate (acţiunea

din regentă se petrece în acelaşi timp cu

cea din propoziţia subordonată): În timp

ce mănâncă, vorbeşte despre întâmplări

ciudate.

Propoziţia circumstanţială de timp

poate avea în regentă, în calitate de corelativ,

adverbul atunci (de atunci, până

atunci): Atunci îl va uita, când va muri.;

De atunci nu l-a văzut, de când a fost la

noi.; Această observaţie, această revelaţie

am avut-o abia atunci când am învăţat

o altă limbă. (N. Stănescu).

Delimitarea propoziţiilor circumstanţiale

de timp se face în baza sensului pe

care îl are propoziţia respectivă în ansamblu

şi în baza legăturilor gramaticale, dar

niciodată în baza elementului de relaţie,

care poate introduce diferite tipuri de

propoziţii. În exemplul de mai jos elementul

de relaţie cum introduce nu o modală,

cum pare la prima vedere, ci o temporală:

Eu (când?) cum îngenunchez, pios, /

ei îmi pun coarne, pe din dos. (N. Dabija).

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile subordonate

circumstanţiale de timp pot ocupa

orice poziţie în raport cu regenta.

Circumstanţialele de timp se izolează

de regentă numai în următoarele situaţii:

● dacă sunt antepuse regentei: Când auzi

glasul tatălui, Puiu se simţi mai zdrobit.

(L. Rebreanu); ● dacă propoziţia subordonată

se leagă de regentă printr-un cuplu

corelativ şi elementele lui sunt distanţate:

Atunci i se va apropia sfârşitul, când nici

nu se va aştepta.; ● dacă în propoziţia

regentă este un complement circumstanţial

de acelaşi fel ca şi subordonata: Uite

aşa pică nenorocirile pe capul omului,

când nici nu le aştepţi… (L. Rebreanu);

● dacă nu se insistă asupra timpului acţiunii:

Să vii la mine, când ai timp.

E. U.

Propoziţie circumstanţială opoziţională

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care desemnează un obiect

sau o situaţie ce se opune celor exprimate

prin altă parte de propoziţie din regentă.

Îndeplinind funcţia de complement circumstanţial

opoziţional al regentei, din

punct de vedere semantic, relevă o alternativă

a regentei: În loc să crească în felul

tovarăşilor săi din codru, (…) a crescut

noduros şi plin de cioturi. (S. Mehedinţi).

Determină: ● verbe la moduri personale:

Aşa sta şi ea, doar că ea în loc să stea

în coteţ, sta afară în grâu. (I. Al. Brătescu-Voineşti)

şi nepersonale: Umblând

prin oraş în loc să citească, el a neglijat

studiul.; ● adjective: Ea este bună, în

timp ce tu eşti foarte rău.; ● interjecţii

predicative: Hai la lucru decât să te frămânţi

toată ziua.

Propoziţiile circumstanţiale opoziţionale

se clasifică în: ● propoziţii opoziţionale

propriu-zise şi ● false opoziţionale

de diverse tipuri.

Propoziţiile opoziţionale propriu-zise

se introduc prin: ● locuţiunea conjuncţională:

în loc să: Cât îi mic, prinde muşte

cu ceaslovul şi toată ziulica bate prundurile

după scăldat, în loc să pască cei cârlani...

(I. Creangă); ● pronume relative

(precedate de în loc de sau decât): A venit

Radu, în loc de cine a fost aşteptat.; A

cumpărat altceva decât ce i-am spus eu.;

● adjective pronominale relative: A cum-

părat altceva decât ce vin îi place lui.; ●

adverbe relative: A plecat altundeva decât

unde i-am cerut.

Falsele opoziţionale sunt de următoarele

tipuri: ● false condiţionale; se introduc

prin conjuncţia subordonatoare dacă,

pot avea în regentă corelativele apoi,

dimpotrivă, în schimb, din contra: Dacă

ieri era vreme bună, astăzi în schimb plouă

mărunt. Dacă altădată era bine, acuma

nu mai e.; ● false temporale; se introduc

prin când, câtă vreme, în timp ce, în

vreme ce, pe când, pe câtă vreme, având

în regente corelativele dimpotrivă sau din

contră: Umorul e dovada libertăţii spiritului,

pe când vasalul, cu spirit cu tot, nu

este decât proprietatea stăpânului său.

(I. Druţă); În timp ce ieri a fost foarte

vesel, astăzi, dimpotrivă, este nespus de

trist.; Pe când el munceşte de dimineaţa

până seara, fratele lui este un leneş.; ● false

circumstanţiale de loc; se introduc prin

unde şi de unde, având în regentă corelativele

apoi, în schimb; De unde până mai

ieri fusese un băiat vesel, acum în schimb

este necomunicativ. De unde altă dată

râdeai, acum plângi.; ● false finale; se

introduc prin ca să, pentru ca să, ca …

să, pentru ca … să sau pentru a: Ne depărtăm

în grabă de acest spectacol înfiorător...

pentru ca să dăm peste altul şi

mai crunt. (V. Alecsandri); ● false modale;

se introduc prin fără (ca) să ori prin

conjuncţii, pronume relative, adjective

pronominale relative, adverbe relative

precedate de adverbul decât: De cele mai

multe ori, reuşeam să-mi continuu lectura

fără ca să remarce profesorul. (M. Eliade);

Dar atunci n-avea altă grijă decât să

ne spuie istorii mişcătoare. (M. Sadoveanu);

A mers cu altcineva decât cu

cine i-am spus. Să mergem în alt loc decât

unde vin ei.

Opoziţionalele introduse prin în loc

să, pentru ca să şi fără ca să se construiesc

cu modul conjunctiv, pe când în celelalte

se foloseşte de obicei indicativul, dar

pot apărea şi prezumtivul, şi condiţionaloptativul:

În clipa aceasta, cerul primăvăratic,

afectuos, mă deprimă cu frumuseţea

lui, în loc să mă bucure. (O. Paler).

Topica şi punctuaţia. În funcţie de topică,

opoziţionalele-false condiţionale şi

opoziţionalele-false circumstanţiale de

loc sunt antepuse regentei, iar opoziţionalele-false

finale, opoziţionalele-false modale

şi opoziţionalele-false temporale (introduse

prin când) sunt postpuse propoziţiei

regente: Parveniţi, cari din etatea de

douăzeci de ani ştiu cum să fure cloşca de

pe ouă fără ca ea să cârâie. (I. Ghica).

Restul opoziţionalelor-false temporale

au topică liberă: El ajunse acasă cu

toţi banii în ciubotă fără să fi întâlnit

nici măcar un potlogar pe drumul mare.

(V. Alecsandri). Virgula este obligatorie

între opoziţionale şi regente: Adicătelea

în loc să mă plătească mai bine, fiindcă

dau învăţătură la mai mulţi copii, se pun

să ia copiii adunaţi de mine şi să-i dea la

altul. (I. Slavici). Fac excepţie falsele

comparative, unde virgula este facultativă:

Am scăpat fără să mi se amputeze

niciun deget. (M. Eliade). De asemenea,

izolarea este obligatorie când opoziţionala

este intercalată în regentă: Şi de data

aceasta, fără să vrei, fantomele trecutului

se ridică, se agită. (G. Bogza).

E. U.

Propoziţie circumstanţială sociativă

Specie de propoziţie subordonată care

rezultă din dezvoltarea complementului

circumstanţial sociativ, desemnând o fiinţă

sau un lucru care participă sau nu la

săvârşirea unei acţiuni sau la suportarea

efectelor acesteia. De obicei, se referă la

subiectul (subiectiva) sau la complementul

direct (completiva directă) al (a) regentei:

Joacă fata, nu te face, / Ori nu

joci cu cine-ţi place? (Folclor).

Determină: ● verbe la moduri personale:

Călătoresc mai întotdeauna cu cine

îmi place. şi nepersonale: Petrecându-şi

timpul cu cine dorea, s-a simţit împlinită.;

● adjective: Maşina este echipată cu ce s-a

convenit anterior.; ● interjecţii predicative:

Hai cu cine doreşti.

Se introduce prin: ● pronume relative

(cine, ce, care, câţi, câte, însoţite de prepoziţiile

cu, fără sau de locuţiuni prepoziţionale

care conţin prepoziţia cu): Vine cu

cine doreşte, pleacă cu cine se întâmplă.;

A luat-o cu ce avere avea.; A venit cu care

din ei a vrut.; A venit cu cine s-a întâlnit,

a plecat cu cine a rămas.; ● adjective

pronominale relative (care, câţi, câte): A

venit cu care prietenă a vrut.; A discutat

cu câţi oameni a întâlnit pe stradă.;

● pronume nehotărâte compuse cu ori-

(oricine, oricare, oricâţi, oricâte): Discută

cu oricine îi iese în cale.; Vorbeşte cu

oricâţi întâlneşte.; ● adjective pronominale

nehotărâte compuse cu ori- (orice,

oricâţi, oricâte): Călătoreşte cu orice om

este amator.; Vorbeşte zilnic cu oricâţi

oameni îi trec prin faţa casei.

Topica şi punctuaţia. Topica este liberă,

cu preferinţă pentru postpunere. Între

163

sociativă şi regentă, de obicei, nu se folosesc

semne de punctuaţie: Cu cine am

vrut am plecat. Propoziţia circumstanţială

sociativă nu se desparte prin virgulă de

propoziţia regentă decât atunci când stă

înaintea regentei şi este reluată în regentă

prin corelative: Cu cine a dorit, cu acela

a călătorit.

E. U.

Propoziţie completivă

Specie de propoziţie subordonată necircumstanţială

care determină un verb,

un adjectiv, un adverb, o interjecţie sau o

locuţiune verbală din propoziţia regentă şi

răspunde la întrebările complementului.

În funcţie de clasa de complemente

cărora le corespund şi, implicit, de natura

relaţiei faţă de regent, se disting: ● completive

necircumstanţiale (completive

directe / indirecte / de agent); ● completive

circumstanţiale (de loc, de timp, de

mod, de cauză, de scop etc.).

În funcţie de natura elementului de relaţie

care asigură legătura subordonatei

faţă de regent, se disting: ● completive

relative, introduse prin pronume, adjective,

adverbe relative şi ● completive conjuncţionale,

introduse prin conjuncţii şi

locuţiuni conjuncţionale necircumstanţiale.

E. U.

Propoziţie completivă de agent

Specie de propoziţie subordonată necircumstanţială

care îndeplineşte funcţia

de complement de agent al unui verb la

diateza pasivă sau al unui adjectiv cu sens

pasiv din regentă şi răspunde la întrebările

complementului de agent (de cine?, de

către cine?). Propoziţia completivă de

agent este cerută de un verb pasiv sau de

o formă cu semnificaţie pasivă, faţă de

care îl exprimă, sub formă propoziţională,

pe autorul acţiunii: Banii au fost cheltuiţi

de cine i-a câştigat.

Determină: ● verbe la diateza pasivă

la moduri personale: Până la urmă, piesa

a fost jucată de cine a fost pregătită

pentru festival.; şi nepersonale: Fiind

lăudat de cine l-a văzut, copilul a zâmbit.;

● verbe la modul participiu cu sens

pasiv: Am propus un copil recomandat de

cine îl cunoaşte bine.; ● adjective: Este

un instrument utilizabil de cine îl cunoaşte

pe deplin.

Se introduce prin: ● pronume relative

(care, cine, câtă, câte): Un obuz tras de

nu ştiu care dintre noi sparse pâlcul mitralierei.

(Camil Petrescu); A fost admirat

de câţi au trecut atunci prin faţa casei

164

sale.; ● adjective pronominale relative

(câţi, câte) precedate de prepoziţii (de, de

către): Căţeluşul a fost mângâiat de câţi

băieţi / câte fete au trecut prin faţa casei.;

● pronume nehotărâte compuse cu ori-

(oricare, oricine, oricâţi, oricâte) precedate

de prepoziţii (de, de către): Va fi

compătimit de oricâţi / oricâte îl vor asculta.;

● adjective pronominale nehotărâte

compuse cu ori- (oricare, oricâţi, oricâte):

Va fi ajutat de oricare om va trece

pe acolo.; Va fi lăudat de oricâţi băieţi /

oricâte fete vor afla întâmplarea.

Propoziţia subordonată completivă de

agent poate avea în regentă corelativele

acela, aceea, aceia, acelea: De cine l-a

văzut, de acela a fost lăudat.

Topică şi punctuaţia. De obicei, stă

după propoziţia regentă, însă poate sta şi

înaintea acesteia atunci când se insistă

asupra ei: A fost lăudat de cine l-a văzut.

Inversarea ordinii are efecte stilistice: De

cine îl cunoaşte bine a fost lăudat. De

obicei, nu se folosesc semne de punctuaţie

pentru despărţirea ei de regentă: Închinarea

către cineva mai puternic, răscumpărarea

prin bir ca să nu fii prădat de

cine putea lesne să te prade nu erau privite

de nimeni pe acea vreme ca o înjosire.

(N. Iorga).

Propoziţia completivă de agent nu se

desparte prin virgulă de propoziţia regentă

decât atunci când stă înaintea acesteia

şi este reluată prin corelativ: A fost certat

de cine îl cunoaşte. – De cine îl cunoaşte,

de acela a fost certat.

E. U.

Propoziţie completivă directă

Specie de propoziţie subordonată necircumstanţială

care determină un verb

tranzitiv, un adjectiv, un adverb, o interjecţie

sau o locuţiune verbală tranzitivă

din propoziţia regentă şi răspunde la întrebările

complementului direct (pe cine?,

ce?): Arăţi cailor (ce?) că n-ai uitat biciul

acasă... (I. Druţă); Cine nu ştia (ce?) că

Răcoare are iarba fierului! (M. Sadoveanu).

Spre deosebire de propoziţia subordonată

subiectivă, care ţine locul subiectului-lipsă

din regentă, propoziţia subordonată

completivă directă determină un verb

tranzitiv, care are un subiect exprimat,

inclus sau subînţeles: Ce n-a învăţat Ioniţă

1 / nu mai învaţă Ion 2 /. Propoziţia 1

este o subordonată completivă directă.

Dar: Ce-a fost verde 1 / s-a uscat 2 /. Propoziţia

1 este o subordonată subiectivă. De

propoziţia atributivă se deosebeşte prin

faptul că aceasta de la urmă determină un

nume din regentă şi deci corespunde atributului.

Determină: ● verbe tranzitive la moduri

personale: Banciu mă ameninţa mereu

că mă va lăsa corigent. (M. Eliade);

şi nepersonale: Auzind că vom veni, el s-a

bucurat.; ● locuţiuni verbale: Nu a avut

în vedere că va ninge.; ● interjecţii predicative:

Iată că ninge.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, să, ca... să, (pre)cum că,

de, dacă): Bunica Paraschiva zicea că

lumânările din ziua de azi nu mai fac

două parale. (F. Neagu); Nu credeam

să-nvăţ a muri vreodată. (M. Eminescu);

Dorim ca el să reuşească la examene.;

Nici nu mai ştiu de mai exişti. (N. Dabija);

Mă întrebai dacă nu-i totuşi Spânu un

om de spirit. (A. Busuioc); Moş Mihail a

hotărât să facă o sanie. (I. Druţă); ● pronume

relative (care, cine, ce, cât, câtă,

câţi, câte la orice forme cazuale, cu sau

fără prepoziţie): Cei doi oaspeţi (...) înfăţişau

pe cei ce trebuiau să ne făurească

mântuirea. (V. Voiculescu); Am aflat cine

l-a văzut.; Am auzit ce ai făcut ieri.; Fii

milostivă, / Gingaşo, şi ia din carte numai

cât e pentru tine. (M. Cărtărescu); Ştii cât

valorează un cap de zimbru de douăzeci

şi şapte de parale? (V. Voiculescu); Am

întrebat de câtă are nevoie.; O, tu nici

visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!

(M. Eminescu); Ştim câte nu s-au spus

încă.; ● adjective pronominale relative

(care, ce, cât, câtă, câţi, câte): Nu vom şti

care elev a răspuns mai bine.; Mi-a spus

ce carte a cumpărat.; Nu a spus cât unt a

mâncat.; Să fi văzut câtă armată a coborât

spre Nistru. (I. Druţă); Mi-a spus câţi

prieteni l-au vizitat.; Ştiu câte zile ne-a

aşteptat.; ● pronume nehotărâte compuse

cu ori- (orice, oricine, oricare, oricâţi):

Spune orice îi trece prin minte.; Ajută

întotdeauna pe oricine cere ajutor.; Ascultă

cu plăcere pe oricare îi va spune

ceva interesant.; Întreabă pe oricâţi îi

vede.; ● adjective pronominale compuse

cu ori- (oricare, oricâţi, orice): Ascultă

pe oricare copil îi spune ceva.; Întreabă

pe oricâţi copii vede pe stradă.; Crede

orice vorbă i-ai spune.; ● adverbe relative

(unde, când, cum), însoţite uneori de

prepoziţii: Dar să-i fi trecut măcar o dată

prin cap până unde se va ajunge... (I.

Druţă); Acum chiar nu ar mai fi ştiut pe

unde să iasă în uliţa lor. (I. Agârbiceanu);

Priviţi unde-şi află odihnă şi loc /

Mistreţul cu colţi de argint. (Şt. Aug.

Doinaş); Nu ştiu când se va întoarce.;

Iarba ştie cum te cheamă, / Steaua ştie ce

gândeşti. (Gr. Vieru).

Propoziţia subordonată completivă directă

se poate confunda cu alte tipuri de

subordonate: ● cu propoziţia subordonată

subiectivă, atunci când nu se ţine seama

de faptul că verbele regente impun

subiective; confuzia apare mai ales

atunci când se recurge mecanic la întrebare;

● cu propoziţia subordonată completivă

indirectă, când nu se ţine seama de

faptul că verbul termen regent are un

subordonat (complement direct) care anulează

posibilitatea unei completive directe;

● cu propoziţiile subordonate circumstanţiale

de cauză, de scop şi condiţională,

atunci când i se atribuie subordonatei

valoarea elementului relaţional sau se

omite că acesta poate introduce diferite

tipuri de subordonate: Ştiu din ce cauză a

întârziat.; Am aflat pentru ce a mers acolo.;

Nu ştiu dacă mai ninge.

Topica şi punctuaţia. Completiva directă

poate sta atât după, cât şi înaintea

regentei. Când stă după regentă, nu se

desparte de aceasta prin virgulă: Ca să

vedem care ştie să arunce... (I. Slavici).

Propoziţia subordonată completivă directă

se izolează de regentă numai în următoarele

situaţii: ● dacă este o propoziţie

juxtapusă, în locul jonctivului care e

lipsă se aplică un semn de punctuaţie:

virgula, două puncte: Ştiu: cândva, la

miez de noapte / Sau la răsărit de soare /

Stinge-mi-s-or ochii mie... (Gr. Vieru);

Îmi ziceam că nu există, / Îmi ziceam: ea

nu există. (N. Dabija); ● dacă propoziţia

subordonată completivă directă este antepusă

regentei, se foloseşte un semn de

punctuaţie: virgula, linia de pauză: Să-i fi

făcut farmece vreo muiere, cum spune

baba Maranda, eu n-aş crede. (M. Sadoveanu).

E. U.

Propoziţie completivă indirectă

Specie de propoziţie necircumstanţială

care corespunde, la nivelul frazei, complementului

indirect, constituind o realizare

propoziţională a acestuia. Propoziţia

subordonată completivă indirectă determină

un verb, o locuţiune verbală, nu

neapărat tranzitiv(ă), sau un nume predicativ

din propoziţia regentă şi răspunde la

întrebările complementului indirect (cui?,

despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu

ce?, la cine?, la ce? etc.): Şi-i părea rău

(de ce?) că pe faţa doamnei Vasilian a

pierit lumina. (M. Sadoveanu).

165

O propoziţie completivă indirectă corespunzătoare

complementului indirect în

dativ se deosebeşte net de una corespunzătoare

complementului indirect prepoziţional.

Propoziţia completivă indirectă

corespunzătoare dativului este o subordonată

relativă, introdusă printr-un relativ

pronominal cu formă de dativ (Tu dai

cartea cui ţi-o cere.), şi participă, ca şi

complementul, la fenomenul dublării (Iam

dat cartea cui mi-a cerut-o.

Determină: ● verbe tranzitive / intranzitive

la moduri personale: Dragă-i lumea

şi frumoasă, / Cui i-i dragă s-o trăiască.

(Folclor); şi nepersonale: Gândindu-se că

el nu mai vine, Radu a oftat.; ● locuţiuni

verbale: Şi-a adus aminte că nu şi-a scris

temele.; ● adjective: Era un om bucuros

să primească oaspeţi.; ● adverbe: El stă

departe de ce se întâmplă aici.; ● interjecţii:

Vai de cine te-a sfătuit.

Propoziţia subordonată completivă indirectă

se introduce în frază prin juxtapunere

sau cu ajutorul următoarelor elemente

de relaţie: ● conjuncţii subordonatoare

(ca... să, că, să, de, dacă): M-am gândit

ca eu să-l ajut.; Şi mă vei ierta că te-am

făcut să pierzi jumătate de ceas cu aceste

lucruri aşa de vechi! (M. Sadoveanu); Eu

mă temeam că acum Budulea Taichii are

să fie pedepsit. (I. Slavici); Îi era frică să

nu-l podidească plânsul. (L. Rebreanu);

Şi acum mă gândesc dacă am procedat

corect.; ● locuţiune conjuncţională (pentru

că): Începu să-i mulţumească mamei

pentru că l-a scăpat de primejdie.; ● pronume

relative (care, cine, ce, cât, câtă,

câţi, câte): Şura (...) comunica celui ce

intra în ogradă un simţământ de aşezare.

(L. Blaga); Omul se satură de cine-l bate

la cap.; De la o vreme se uită cu duşmănie

la cel ce zbiară mereu. (I. Agârbiceanu);

Parcă habar n-ar fi avut pentru ce se

află aici. (L. Rebreanu); Nu şi-a adus

aminte cât a comandat.; Nu-şi mai aminteşte

de câtă are nevoie.; S-a săturat de

câţi l-au cicălit.; ● adjective pronominale

relative (care, ce, cât, câtă, câţi, câte): Nu

s-a gândit care colegă îl poate ajuta.; Nu

şi-a mai adus aminte ce carte i-a cerut

bunul său prieten.; S-a săturat cât tărăboi

aţi făcut.; Şi-a adus aminte câtă băutură

a fost la nuntă.; ● pronume nehotărâte

compuse cu ori- (oricare, oricine, oricâţi,

oricâte, oricât): Se teme de oricare / oricine

îi iese în cale.; Se teme de oricâţi /

oricâte îl ameninţă.; ● adjective pronominale

nehotărâte compuse cu ori- (oricare,

oricâţi, oricâte, oricât): Se teme de

166

oricare om îl primeşte urât.; A discutat cu

oricâţi băieţi / oricâte fete i-au cerut un

sfat.; ● adverbe relative (unde, când, cum,

cât): Şi se uita cu groază cum vin tătarii

cei adevăraţi, în galopul cailor, cu iataganele-n

dinţi, cu şomoioguri aprinse în

vârful suliţelor. (E. Camilar); Mă gândesc

unde am pus cartea.; Câmpiile de floarea-soarelui

privesc toate, ca un amfiteatru

cu milioane de spectatori, cum soarele

apune. (G. Bogza).

Propoziţia subordonată completivă indirectă

poate fi confundată cu alte tipuri

de subordonate: ● cu propoziţia subordonată

completivă directă atunci când nu se

ţine seama de faptul că propoziţia completivă

directă nu determină adjective sau

locuţiuni adjectivale (El este hotărât să

mă ajute.; Sunt în stare să-l conving.), nu

se ţine seama că o serie de verbe cu pronume

reflexive în acuzativ nu pot fi termeni

regenţi pentru propoziţiile subordonate

completive directe (El s-a mirat că

nu am ajuns la timp.), ori se uită că verbele

care au un complement direct nu mai

pot fi termeni regenţi, cu unele excepţii,

şi pentru subordonatele completive directe

(L-am convins să plece imediat.).

Completiva indirectă (cu excepţia celei

introduse prin cui) poate fi uşor deosebită

de completiva directă, înlocuind-o cu un

substantiv-nume de lucru. La completiva

directă substantivul apare fără prepoziţie,

în timp ce la completiva indirectă apare

cu prepoziţie: Văd că plouă. (adică Văd

ploaia.) = completivă directă; Mă gândesc

să plec. (adică Mă gândesc la plecare.)

= completivă indirectă; ● cu propoziţia

subordonată subiectivă, în special

atunci când în regentă apar structuri de

tipul mi-e frică, mi-e teamă, unde substantivele

au funcţia sintactică de subiect,

verbele fiind predicative (Mi-e frică să

mă duc acum acolo.; Mi-e teamă că nu

vom ajunge la timp.); ● cu propoziţia

subordonată circumstanţială de cauză,

atunci când termenii regenţi sunt verbe de

tipul a se bucura, a se întrista, a se minuna:

Mă bucur că ai venit la mine.; S-a

întristat că zăpezile au trecut în amintire.;

S-a minunat că am ajuns la timp.

Topica şi punctuaţia. Propoziţia subordonată

completivă indirectă poate ocupa

orice poziţie în raport cu regenta, dar,

de obicei, stă după regentă şi, în cazul

acesta, nu se desparte prin virgulă: Mă

gândesc 1 / (la ce?) să plec la studii în

străinătate. 2 /

Propoziţia subordonată completivă indirectă

se izolează de regentă numai în

următoarele cazuri: ● dacă propoziţia

subordonată completivă indirectă este

antepusă regentei, semnul de punctuaţie

folosit fiind, preponderent, virgula: Dacă

va exista o altă şansă, 1 / voi mai medita.

2 / ● dacă propoziţia subordonată completivă

indirectă este juxtapusă se poate folosi

semnul de punctuaţie două puncte:

Încerc să meditez: vor mai exista şi alte

şanse.

E. U.

Propoziţie concluzivă

Tip sintactic de propoziţie care arată o

acţiune prezentată drept concluzie a termenului

coordonat: Am participat la discuţii

foarte activ, aşadar n-am fost degeaba

la întrunire. Ea se leagă prin conjuncţiile

deci, dară, aşadar şi prin locuţiunile

conjuncţionale prin urmare, în concluzie,

în consecinţă, vasăzică: O luptă-i

viaţa, deci te luptă cu dragoste de ea şi

dor. (G. Coşbuc). Este o frază cu o concluzivă

legată prin conjuncţia deci., în

timp ce fraza I-am dat bani, i-am plătit şi

trenul, nu mai am nicio obligaţie financiară

faţă de el. este o frază cu o concluzivă

juxtapusă.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile concluzive

au o topică fixă în frază: propoziţia

coordonatoare care începe cu conjuncţia

concluzivă se situează după prima

propoziţie. Înaintea propoziţiei concluzive

se pune virgulă: Am fost la tine, dar nu

erai acasă, prin urmare nu te-ai ţinut de

cuvânt. Ca excepţie, când textul este

segmentat din intenţia autorului, propoziţiile

pot fi separate prin punct: Cineva le

dăduse vitelor drumul din grajd. Era deci

totuşi acasă cineva. (L. Blaga).

E. U.

Propoziţie coordonată

Tip sintactic de propoziţie, aflată în

poziţie de coordonare sintactică cu o altă

propoziţie de acelaşi fel şi cu care se află

pe acelaşi plan. Două sau mai multe propoziţii

principale ori două sau mai multe

propoziţii secundare subordonate de acelaşi

fel pot fi coordonate între ele: Şi părintele

mă ie la dragoste 1 / şi Smărăndiţa

începe din când în când a mă fura cu

ochiul, 2 / şi bădiţa Vasile mă pune să ascult

pe alţii, 3 / şi altă făină se macină

acum la moară. 4 / (I. Creangă). Propoziţiile

coordonate se legă între ele atât prin

juxtapunere, cât şi prin joncţiune.

Propoziţiile coordonate, la fel ca şi

părţile de propoziţie coordonate, pot fi:

copulative, adversative, disjunctive şi

concluzive.

E. U.

Propoziţie copulativă

Tip sintactic de propoziţie care se află

într-un raport de coordonare copulativă

cu o altă propoziţie. Propoziţiile coordonate

copulative se leagă prin conjuncţiile

şi, nici, iar=şi: S-a desprins raza din

ghemul ei de aur şi-a rătăcit prin senin.

(E. Gârleanu), fie că acestea sunt sau nu

izolate: La început era Cuvântul, şi Cuvântul

era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era

Dumnezeu. (I. Druţă) sau prin locuţiunile

conjuncţionale (pre)cum şi, nu numai... ci

(şi), nu numai (că)... dar (şi): Nu numai

că mi-a pus trei şi m-a eliminat, dar m-a

chemat în cancelarie şi mi-a tras două

perechi de palme. (M. Eliade).

Propoziţiile coordonate se leagă prin

juxtapunere: Acel păr negru şi despletit

eu îl văzusem 1 /, acea tristeţe adâncă şi

sublimă eu o văzusem 2 /, acea disperare

fără margini... eu o văzusem. 3 / (M. Eminescu).

În acest exemplu avem trei propoziţii

coordonate copulative juxtapuse.

Mă îmbrăcai 1 /; mă spălai cu apă rece 2 /;

mă încălţai cu nişte pantofi noi 3 /; mama

mă pieptănă. 4 / (B. Şt. Delavrancea). În

această frază sunt patru propoziţii coordonate

copulative juxtapuse.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile copulative

legate prin conjuncţia şi, în general,

nu se izolează. Ele se izolează însă în

cazul lui şi narativ, care este reluat de mai

multe ori: Şi Nică începe să mă asculte; şi

mă ascultă el, şi mă ascultă, şi unde nu s-

apucă de însemnat la greşeli cu ghiotura

pe o draniţă… (I. Creangă). Propoziţiile

copulative juxtapuse se despart prin virgulă:

Sania uşoară aluneca pieziş, 1 / sălta

peste troiene. 2 / (Camil Petrescu). Virgula

se mai utilizează între propoziţii coordonate

copulative când sunt legate prin locuţiunea

conjuncţională nu numai … ci şi

(Nu numai el a venit, ci şi colegii lui au

fost de faţă.) şi între propoziţii copulative

care au nuanţă adversativă, fiind legate

prin şi adversativ: Ţi-ai pierdut toţi dinţii,

sărmane, şi vrei să mai muşti pe alţii?

(V. Alecsandri).

E. U.

Propoziţie dezvoltată / complexă

Conform clasificării propoziţiilor după

structură, propoziţie alcătuită din părţi

principale de propoziţie, subiect şi / sau

predicat (ambele exprimate sau numai

una) şi din părţi secundare de propoziţie,

atribut şi / sau complement: Uşa odăii se

167

deschise încet. (Em Gârleanu), Ziua ninge...

(V. Alecsandri), Noapte lucie. (Em.

Gârleanu). În cadrul propoziţiei dezvoltate

se poate distinge grupul subiectului (în

care intră subiectul şi cuvintele lui determinative,

atributul şi apoziţia) şi grupul

predicatului (care cuprinde predicatul şi

cuvintele lui determinative, complementele

direct, indirect şi circumstanţiale). Se

opune propoziţiei simple.

A. H.

Propoziţie disjunctivă

Tip sintactic de propoziţie care se află

într-un raport de coordonare disjunctivă

cu o altă propoziţie. Propoziţiile coordonate

disjunctive exprimă acţiuni sau stări

opuse care se exclud. Ele se leagă prin

conjuncţiile ori, sau, fie, ba (reluate sau

nu): Îi era teamă 1 / fie că-mi voi pierde

vederea, 2 / fie că-mi voi zdruncina sănătatea.

3 / (M. Eliade); Sau taci 1 /, sau zi ceva

mai bun decât tăcerea. 2 / (Folclor) sau

prin juxtapunere: Vino, 1 / pleacă, 2 / fă

cum vrei. În acest din urmă enunţ, sunt

disjunctive juxtapuse primele două propoziţii.

Topica şi punctuaţia. Propoziţiile disjunctive

se izolează prin virgulă când sunt

reluate conjuncţiile: fie, sau, ori, ba: Ziua

ba aveau, ba n-aveau de lucru. (I. Ghica).

E. U.

Propoziţie enunţiativă

Tip de propoziţie identificat după intenţia

comunicativă urmărită de locutor în

relaţia sa cu interlocutorul, prin care se

comunică un eveniment (din realitatea

extralingvistică). Exprimă o constatare

obiectivă, un gând, o convingere, un fapt

real, realizabil sau ireal, care poate fi calificat

drept adevărat sau fals. Pentru denumirea

acestui tip de propoziţie mai sunt

folosiţi şi termenii: propoziţie asertivă sau

declarativă. Este marcată gramatical prin

intonaţie enunţiativă şi prin topică obişnuită

a termenilor, iar grafic, prin punct:

Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic.

(M. Eminescu). Se opune propoziţiilor

interogative, prin care se cer informaţii,

şi propoziţiilor imperative, prin

care se transmit ordine, îndemnuri, interdicţii.

În sintaxa românească, în cadrul altei

clasificări a propoziţiilor după scopul

comunicării, se disting numai două tipuri

de propoziţii: enunţiative (care dau informaţii)

şi interogative (care cer informaţii);

primul tip include şi propoziţiile

imperative.

Se clasifică după mai multe criterii.

168

În funcţie de conţinutul modal şi de

realizarea acestuia prin forma verbului,

propoziţiile enunţiative sunt subclasificate

în: ● enunţiative reale (sau propriuzise,

asertive) prin care se comunică informaţii

care se referă la acţiuni, stări,

obiecte, fenomene reale: Orice om în astă

lume are câte-un interes. (D. Matcovschi).

Acest tip de enunţiative constituie

baza de referinţă modală pentru celelalte

şi se manifestă ca nucleu generativ al altor

valori modale. Se construieşte cu modul

indicativ: Noaptea-i albă, luminoasă.

(V. Alecsandri). Este specifică descrierilor,

relatărilor ştiinţifice, publicistice şi

administrative; ● enunţiative optative

(sau deziderative) care-l informează pe

interlocutor despre dorinţa, visul, voia

locutorului de realizare sau de nerealizare

a unui fapt, a unei acţiuni, stări sau fenomen.

Se construieşte de obicei cu modul

condiţional-optativ (rar şi cu indicativul

imperfect sau cu conjunctivul, prezent sau

perfect): I-aş săruta urmele paşilor prin

rouă. (D. Matcovschi), O zi din viaţă sămi

fi dat, / O zi mi-era de-ajuns. (M.

Eminescu); ● enunţiative potenţiale, propoziţii

prin care se exprimă posibilitatea

sau imposibilitatea realizării unei acţiuni,

stări etc. în prezent, în trecut sau în viitor,

fără a se preciza rezultatul săvârşirii acţiunii

presupuse. Se construieşte de obicei

cu modul condiţional-optativ, şi, uneori,

cu conjunctivul sau cu indicativul (imperfect):

Azi i-ar da ceva. (M. Goian); ●

enunţiative dubitative: propoziţii prin care

se exprimă dubiul, îndoiala, nesiguranţa,

nehotărârea sau bănuiala locutorului în

legătură cu realizarea sau nerealizarea

unei acţiuni, stări, situaţii, despre existenţa

unui obiect, fenomen etc. Se construieşte

cu prezumtivul (prezent sau perfect),

conjunctivul perfect şi rar cu indicativul:

Aşa a fi, n-a fi aşa, vreau să-mi fac băiatul

popă. (I. Creangă). Nuanţa de îndoială,

bănuială, presupunere este intensificată

de utilizarea adverbelor şi expresiilor

de tipul doar, poate, parcă, se poate, se

vede, pesemne etc.: Doar numai Ochilă şi

Lungilă din poveste să-ţi poată veni de

hac. (C. Hogaş).

În funcţie de participarea afectivă a

vorbitorului concretizată în intonaţia exclamativă

suplimentară, care poate fi adăugată

sau nu intonaţiei fundamentale,

propoziţiile enunţiative pot fi: ● exclamative

(sau afective), tip de propoziţie prin

care locutorul exprimă spontan o emoţie

puternică în legătură cu un fapt care l-a

surprins, l-a emoţionat etc. Sunt marcate

de subiectivitatea locutorului indicând

participarea lui emoţională, au coloratură

afectivă şi suprapun sensului de bază

nuanţe suplimentare de mirare, admiraţie,

regret, disperare, durere etc. Sunt marcate

prin intonaţie exclamativă cu contur variat,

în funcţie de starea afectivă exprimată,

iar grafic, prin semnul exclamării, rar,

prin puncte de suspensie: A, a fost superb!

Ce mare artist! A jucat încântător!

(L. Rebreanu); Cum m-ar cinsti azi satul...

(G. Coşbuc); ● neexclamative (sau

neafective), tip de propoziţie enunţiativă

fără indici afectivi, care nu lasă să se întrevadă

atitudinea afectivă a locutorului

faţă de cele relatate: Soarele era tocmai

la amiază. (Z. Stancu).

A. H.

Propoziţie exclamativă

Tip de propoziţie identificat după criteriul

afectivităţii; exprimă o emoţie puternică

a locutorului în legătură cu un fapt

care l-a surprins, l-a emoţionat etc.: Cucoarele!

Vin cucoarele! (I. Druţă). Se

opune propoziţiilor neafective (neexclamative).

În sintaxa românească este considerată

fie subtip de enunţiativă (afectivă),

fie tip autonom. Din punct de vedere

sintactic, enunţurile exclamative se pot

realiza ca propoziţie (Ce bine e aici!) sau

ca frază (Ce bine îmi pare că te văd!).

Enunţiativele pot fi structurate în diferite

grade, de la propoziţii complete, la

interjecţii cu valoare exclamativă (Ce bine

este la tine!, E bine aici!, Ah!). Marca

specifică este conturul intonaţional descendent,

exclamativ, redat grafic printr-un

semn de punctuaţie specific, semnul exclamării.

Facultativ, dar frecvent, pot apărea

şi alte mărci ale afectivităţii: adverb /

adjectiv / interjecţie / conjuncţie exclamativă

plasată la începutul propoziţiei (ce,

cât (de), cum, că etc.); inversiunea: Ce

frumoasă, ce nebună / E albastra-mi dulce

floare! (M. Eminescu); emfaza prin

intonaţie a unor cuvinte: Afurisită muiere!

(Z. Stancu); adverbe emfatice: Frumoasă

mai este!; elipsa: O tablou măreţ, fantastic!

(V. Alecsandri). Cuvântul exclamativ,

atunci când există, reprezintă vârful conturului

intonaţional. Se construiesc cu

indicativul (Ce bine e aici!), condiţionaloptativul

(Ce-aş mânca o prăjitură!). Suplimentar

enunţiativele pot fi marcate de

elementele nonverbale (mimică, gesturi).

Exclamativele pot exprima o gamă variată

de emoţii şi sentimente, atât pozitive,

cât şi negative: mirare, dispreţ, extaz,

admiraţie, surpriză, dezgust, indignare

etc. Intensitatea afectului exprimat este

variabilă şi poate fi marcată în scris prin

mai multe semne de exclamaţie.

A. H.

Propoziţie imperativă

Tip de propoziţie identificat în funcţie

de intenţia comunicativă urmărită de locutor

în relaţia sa cu interlocutorul; exprimă

un ordin, un îndemn, un sfat, o recomandare,

o rugăminte, o interdicţie.

Este orientată spre interlocutor, intenţia

comunicativă a locutorului fiind de a-l

determina pe acesta să acţioneze într-un

fel anume. Spre deosebire de enunţiativă,

propoziţia imperativă, nu este susceptibilă

de a primi o valoare de adevăr şi comportă

numai pers. 2 sg. şi pl. şi pers. 1 pl. Ea

este de obicei o propoziţie afectivă, afirmativă

sau negativă; are caracter structurat

(Vino aici!) sau nestructurat (Hai!).

Apare numai ca principală, în cadrul frazei

valoarea imperativă se realizează prin

propoziţia principală. Propoziţia imperativă

se caracterizează prin: ● intonaţie

imperativă, marcată în scris prin semnul

exclamării; ● prezenţa unor mărci ale

adresării directe (interjecţii de adresare,

vocative): Ia ascultă, voinice! (A. Russo);

Ho, mă! (I. Creangă); ● modul verbului

(imperativ sau alte forme verbale cu valoare

de imperativ – conjunctiv prezent).

Se construieşte cu modul imperativ: Tu

aşteaptă, Raul!; (L. Rebreanu) sau cu

conjunctivul cu valoare de imperativ: Să

te mulţumeşti cu sfârşitul! (L. Rebreanu),

indicativ prezent: Fiecare se aşază la locul

lui! (I. Druţă), infinitiv prezent: A se

agita înainte de întrebuinţare, supin: De

refăcut tema! Între ele apar diferenţe

pragmatice în funcţie de contextul de utilizare:

imperativ, nemarcat / conjunctiv,

voinţă puternică din partea vorbitorului /

prezent, rapiditate / infinitiv şi supin, specializate

stilistic, impersonalizare a ordinului

prin trecerea emiţătorului în plan

secundar.

O valoare afectivă deosebită comportă

imperativele al căror predicat este exprimat

prin interjecţie: Hi! Căluţii tatei.

(I. Creangă), precum şi imperativele eliptice

de predicat, unde marca imperativităţii

este redată prin intonaţia ascendentă,

contextul sau situaţia de comunicare:

Gruia: Afară! (I. Druţă), După mine! (M.

Sadoveanu).

169

Imperativele, ca şi interogativele, pot

să funcţioneze şi în vorbirea directă, producându-se

ca ● imperative directe (propriu-zise),

în care exprimarea voinţei

locutorului se face în mod direct, şi în

vorbirea indirectă, unde se realizează ca

● propoziţii imperative indirecte, care

reprezintă transformarea imperativei directe,

o subordonată regentată de un verb,

la indicativ, sau substantiv care posedă în

câmpul său semantic noţiunea „a porunci”:

Ivan însă porunceşte să-i aducă

mai degrabă votchi, tabacioc şi lăutari.

(I. Creangă). Imperativele indirecte pierd

mărcile intonaţional-prozodice specifice

imperativei autentice, făcând parte dintr-o

frază enunţiativă.

A. H.

Propoziţie impersonală

Tip de propoziţie monomembră în care

predicatul este, de obicei, un verb impersonal,

iar subiectul lipseşte şi nici nu

poate fi subînţeles. Sintactic, impersonala

se caracterizează prin suprimarea subiectului

personal, semantic, prin neatribuirea

acţiunii unui agent: În casă mirosea a

busuioc înflorit. (M. Cibotaru). În propoziţiile

impersonale care arată fenomene

ale naturii subiectul acţiunii lipseşte şi

nici nu există în realitate: Se luminează.

Ninge. Alteori agentul acţiunii este de

faţă, având funcţie sintactică de complement

indirect: La început Floricăi nu-i

venea să-şi creadă ochilor. (A. Lupan).

Ca predicat al propoziţiei impersonale pot

apărea: ● verbe impersonale care numesc

fenomene ale naturii: În ziua aceea plouase

cu găleata. (I. Druţă); ● verbe personale

nereflexive utilizate cu sens impersonal

(a mirosi, a merge, a veni, a

crede etc.): Îi merge bine.; ● verbe personale

reflexive folosite cu sens impersonal

(a se gândi, a se crede, a se cere etc.): Se

vedea ca ziua (A. Lupan); ● verbele a fi,

a se face împreună cu un substantiv sau

adverb care exprimă diferite stări psihice

şi fizice ale omului sau fenomene ale naturii

(mi-i cald, mi-i frig, se face frig, se

face cald etc.): Mi-e dor de casa părintească.

A. H.

Propoziţie instrumentală

Specie de propoziţie subordonată circumstanţială

care îndeplineşte funcţia de

complement instrumental al regentei, arătând

mijlocul (lucrul – instrument sau

materie –, fiinţa care serveşte drept intermediar,

acţiunea) prin care se săvârşeşte

acţiunea sau se manifestă o însuşire

170

exprimată în regentă: Scrie cu ce găseşte.;

Trăieşte din ce poate.

Determină: ● verbe la moduri personale:

Citeşte cu lupa.; şi nepersonale: A

amânat, pentru a săpa pământul cu ce îi

place.; ● adjective: I-a trimis o ţidulă

scrisă cu ce a avut.; ● interjecţii predicative:

Hai la mine cu ce poţi.

Se introduce prin: ● pronume relative

(care, cine, ce, când) precedate de prepoziţiile

cu, datorită, din, după, fără, în, la,

prin: Trimite mesaje prin cine se nimereşte.;

Dar cu ce are ea, cu ce ai dumneata –

şi mai ai şi leafa de profesor, pe care ai

uitat s-o pui la socoteală – cum sunteţi

amândoi potoliţi, puteţi să trăiţi o viaţă,

să râvnească şi împăraţii la dumneavoastră.

(I. Al. Brătescu-Voineşti); A intrat la

facultate graţie cui a ajutat-o.; ● adjective

pronominale relative (care, câţi, câte,

ce), precedate de prepoziţiile cu, datorită,

din, după, fără, în, la, prin: A tăiat iarba

cu care coasă era mai ascuţită.; Scrie cu

ce stilou îi place.; ● pronume nehotărâte

compuse cu ori- (orice, oricine, oricare,

oricâţi): Notează cu orice are la îndemână.;

Trimite vorbă alor săi prin oricine

trece prin faţa casei sale.; ● adjective

pronominale nehotărâte compuse cu ori-

(oricare, orice, oricâţi, oricâte): Scrie cu

orice pix are la îndemână.; Trimite veşti

prin orice om întâlneşte.; ● locuţiuni conjuncţionale

(fără să, fără ca să): S-a urcat

pe acoperişul casei fără ca să urce pe

scara.

Propoziţia subordonată instrumentală

poate avea numeroase nuanţe secundare:

cauzală (A obţinut succese datorită cui se

aştepta cel mai puţin.); modală (Amăgeşte

toţi vecinii fără ca aceştia să-şi dea seama.);

temporală sau condiţională etc.

Topica şi punctuaţia. Propoziţia instrumentală

nu se izolează decât atunci

când este reluat complementul instrumental

în regentă: Cu ce îi place, cu aceea

mănâncă. În topica propoziţiei instrumentale

este mult mai frecventă postpunerea

faţă de regentă: la cele conjuncţionale

este obligatorie, iar la cele pronominale

preferată: Cu cât am reuşit să agonisim

împreună nu cred că ne vom putea asigura

bătrâneţile.

E. U.

Propoziţie interogativă

Tip de propoziţie stabilit în funcţie de

intenţia comunicativă urmărită de vorbitor

în relaţia sa cu interlocutorul, prin care

vorbitorul, formulând o întrebare, urmăreşte

scopul de a obţine informaţii de la

interlocutor. Astfel emiţătorul cere activitatea

verbală a receptorului antrenându-l

într-un act de comunicare. Propoziţia interogativă

se distinge de propoziţia enunţiativă

şi de cea imperativă caracterizându-se

prin intonaţie interogativă, prin cuvinte

interogative şi prin topica termenilor

care o formează, iar în scris prin semnul

întrebării: Tată, mata ai văzut cucoarele?

(I. Druţă). Deseori mimica interogativă

poate suplini propoziţia interogativă,

fapt marcat în textul scris prin semnul

întrebării.

Există diferite criterii de clasificare. În

funcţie de sfera de extindere a interogaţiei

asupra conţinutului propoziţiei fiind chestionată

întreaga propoziţie, prin nucleul

verbal sau este chestionat orice alt constituent

în afara centrului verbal, se diferenţiază:

● interogativele totale, prin care se

solicită un răspuns de tipul da / nu, întrebarea

referindu-se la verbul-predicat; organizarea

sintactică este comună cu cea a

enunţiativelor, se construiesc, de regulă,

fără cuvinte interogative, se urmăreşte

inversiunea subiect – predicat, conturul

intonaţional ascendent: Dormi, sufletul

meu? Te-ai culcat? (T. Arghezi); ● interogative

parţiale: acestea solicită un răspuns

prin care interlocutorului i se cere să

dea o valoare variabilei din întrebare,

adesea implică din partea interlocutorului

un răspuns explicit prin care să fie reliefate

toate unităţile constitutive ale propoziţiei

interogative; întrebarea se referă la

altă parte de propoziţie decât predicatul;

sunt marcate prin prezenţa unui cuvânt

interogativ – pronume (cine?, ce?, care?),

adverbe (cum?, unde?, când? etc.) sau

interjecţii, vocative şi chiar cuvinte incidente,

care stau, de regulă, la începutul

propoziţiei şi înlocuiesc cuvântul aşteptat

în răspuns, prin inversiunea subiect –

predicat şi conturul intonaţional descendent:

Ce să fie şi asta? (I. Slavici), Niculae,

unde eşti, mă? (M. Preda), Câţi domni

a avut Ţara Românească? (I. L. Caragiale);

● interogative alternative (sau disjunctive):

ele solicită un răspuns prin care

interlocutorului i se cere să facă o selecţie

între mai multe elemente prezentate de

vorbitor în întrebare; se caracterizează

prin coordonare adversativă între două

părţi de propoziţii sau între două propoziţii,

contur intonaţional compus ascendentdescendent:

Le vrea pe cele albe sau pe

cele negre?

După cum întrebarea este orientată

spre interlocutor sau este reprodusă prin

subordonarea faţă de regente din clasa

verbelor interrogandi sau dubitandi şi a

substantivelor sau a adjectivelor derivate

de la acestea, se identifică: ● interogative

directe care apar în vorbirea directă adresând

o întrebare şi cerând obligatoriu un

răspuns: Adeveritu-s-au vorbele mele?

(I. Creangă); ● interogative indirecte, care

apar în vorbirea indirectă şi reproduc,

sub forma unei subordonate, o întrebare

formulată de un vorbitor într-o altă situaţie

decât cea curentă; sunt dependente de

un verb de informare, un substantiv derivat

de la acesta sau un adjectiv din aceeaşi

clasă semantică, deci introduse

printr-o conjuncţie sau printr-un pronume,

adjectiv sau adverb interogativrelativ:

Te-am întrebat dacă vine. Nu

există reguli de transformare obligatorie a

deicticelor; obligatorie este doar modificarea

persoanei verbului (pers. 1 trece în

pers. 3). Din punct de vedere sintactic,

interogativele indirecte sunt subiective,

predicative, atributive, completive directe,

completive indirecte. La sfârşitul interogativei

indirecte se pune, de obicei,

punct; se atestă şi cazuri când interogativa

indirectă păstrează mărcile grafice ale

propoziţiei interogative: O întrebă pentru

ce plânge? (N. Bălcescu); ● interogative

retorice, categorie intermediară, sincretică,

de propoziţii interogative având,

simultan, caracteristici de propoziţii

enunţiative (constată ceva, accentuând

totodată că adevărul celor expuse nu poate

fi contestat) şi interogative (prin intonaţie);

nu se deosebesc formal de interogativele

propriu-zise, ci îşi capătă semnificaţia

noninterogativă din contextul în

care sunt folosite; se utilizează cu scop

persuasiv, de implicare a ascultătorului în

răspuns, de inducere a răspunsului de către

vorbitor; au polaritate inversată: o interogativă

retorică implică o aserţiune

pozitivă şi invers; sunt folosite ca figură

retorică, sub numele de interogaţii; se

marchează prin semnul întrebării, uneori

apare (şi) semnul exclamării, sugerând,

suplimentar, atitudinea vorbitorului

faţă de enunţ: Parcă este pe lumea asta

om să se creadă mai prost decât altul?

(I. C. Ciobanu).

În funcţie de conţinutul modal şi de

realizarea acestuia prin forma verbului, ca

şi enunţiativele, propoziţiile interogative

pot fi: ● interogative propriu-zise prin

care se formulează o întrebare cu privire

la un fapt considerat de locutor drept real;

se construiesc cu modul indicativ sau

171

conjunctiv: De ce m-ai trimis în lumină,

Mamă? (L. Blaga); ● interogative optative,

prin care locutorul cere un răspuns

referitor la o dorinţă de-a sa; se construieşte

cu modul optativ sau (mai rar)

cu modul conjunctiv: Tu aşa ai face?

(M Sadoveanu); ● interogative dubitative,

prin care locutorul îşi exprimă dubiul,

îndoiala cu privire la ceva; se construieşte

cu modul prezumtiv, conjunctiv sau cu

modul indicativ: Oare să fi existând strigoi?

(D. Zamfirescu), Fi-voi dor atuncea?

Fi-voi nor? (L. Blaga); ● interogative

potenţiale prin care se formulează o

întrebare sub forma unei posibilităţi; se

construieşte cu modul conjunctiv sau cu

modul optativ: Ce să facem, dom’ perceptor?

(L. Rebreanu).

În funcţie de participarea afectivă a

vorbitorului concretizată în intonaţia exclamativă

suplimentară, care poate fi adăugată

sau nu intonaţiei fundamentale,

propoziţiile interogative pot fi: ● exclamative

(sau afective), interogative care

includ şi atitudinea afectivă a locutorului

exprimând spontan o emoţie puternică în

legătură cu un lucru: Să-i dea mămiţica

lăptic băiatului?! (I. L. Caragiale); ● neexclamative

(sau neafective), interogative

fără indici afectivi, care nu lasă să se întrevadă

atitudinea afectivă a locutorului

faţă de cele întrebate (vezi majoritatea

exemplelor de mai sus).

A. H.

Propoziţie monomembră

Conform clasificării propoziţiilor după

structură, tip de propoziţie în care lipseşte

şi nici nu se poate subînţelege una dintre

părţile principale de propoziţie, subiectul

sau predicatul: Vânt. Frig. Ploaie ciobănească.

(V. Roşca). Propoziţiile monomembre

pot fi ● simple, alcătuite numai

din subiect sau numai din predicat: Tăcere.

(L. Blaga); Plouă. sau ● dezvoltate,

având diferite determinate pentru subiect

sau predicat: Ploua vârtos. (L. Rebreanu);

nominale (sau nominative) dacă sunt

formate dintr-un nume sau un grup nominal

(Sărmanul Trofimaş! (I. Druţă) sau

verbală (impersonală) atunci când sunt

reprezentate printr-un verb sau grup verbal

(impersonal): Afară tuna... Afară fulgera.

(I. Slavici).

A. H.

Propoziţie neanalizabilă

În clasificarea propoziţiilor după

structură, desemnează tipul de propoziţie

lipsit de organizare internă sau, altfel

spus, în structura căreia nu se pot recunoaşte

componentele sintactice proprii

unei propoziţii; propoziţie care nu poate fi

172

desfăcută în părţile ei componente. Reprezintă,

în raport cu propoziţia analizabilă,

un tipar sintactic marginal, accidental,

fiind constituit fie din interjecţii (Ah!,

Of!), fie din adverbe pro-frază, frecvente

în replicile unei conversaţii (Nu., Da., Ba

da.).

A. H.

Propoziţie necircumstanţială

Opusă propoziţiilor circumstanţiale,

desemnează clasa de propoziţii care grupează,

în afara subordonatelor corespunzătoare

complementelor necircumstanţiale:

completive directe, indirecte şi de

agent, şi alte tipuri de subordonate: subiective,

predicative, predicative suplimentare,

adică toate subordonatele a căror

identificare se face după relaţia gramaticală

cu termenul regent, indiferent de semantica

raportului de subordonare sau de

felul conectivului.

E. U.

Propoziţie neexclamativă

Se opune propoziţiei exclamative

(afective) şi desemnează tipul de propoziţie

care nu lasă să se întrevadă atitudinea

afectivă a subiectului vorbitor. Oricare

dintre propoziţiile enunţiative, interogative

sau imperative pot fi şi neexclamative

(neafective): Se numea D. Roşu. (L. Blaga),

Ţi-e frică de mine? Spune drept.

(L. Blaga).

A. H.

Propoziţie negativă

Tip de propoziţie care exprimă stări de

lucruri, raporturi ce nu există ori prezintă

acţiunile ca irealizabile prin negarea predicatului.

Se opune propoziţiei afirmative

(numite şi pozitive) în care predicatul este

afirmat. Predicatul propoziţiei negative

este exprimat prin: ● verb cu forma negativă:

Nu se uită înainte-i, nu priveşte îndărăt.

(M. Eminescu); ● locuţiune verbală

cu formă negativă: Nu-şi aduce aminte

operaţia.; ● adverbe negative Niciodată!,

Ba!, El – nicăieri! care impun dubla negaţie

cerând forma negativă a verbului

predicat: El nu va veni niciodată; ● pronume

şi adjective negative, construite cu

dubla negaţie: ce vrei? – Nimic / Nu vreau

nimic; interjecţie: Aş! Ei aş!; ● structuri

fixe provenite, prin elipsă, din propoziţii:

Da de unde! Vorbă să fie!

Unele propoziţii sunt negative numai

din punct de vedere formal sensul lor fiind

afirmativ. Este vorba despre unele

propoziţii interogative retorice: Dă, iarmaroc

nu era? (I. Creangă), echivalentă

cu Era iarmaroc.; precum şi despre propoziţiile

în care se conţine o altă formă de

exprimare a negaţiei: Vine vecinul, nu

fratele.; Am venit fără nici un sfanţ.

A. H.

Propoziţie nominativă

Tip de propoziţie lipsită de centru verbal

în care comunicarea se realizează în

exclusivitate printr-un nume (sau nominal)

ori grup nominal: Tăcere... Dogoare.

(L. Blaga). După conţinut se clasifică în

propoziţii nominative ● calificative (Vorba

lungă sărăcia omului.), ● existenţiale

(În frigider, nimic.) şi ● exclamative (Năprasnic

ger!, Ce fată frumoasă!). Unele

propoziţii nominative sunt consacrate de

uz şi nu au componente verbale (Nici

gând!, Da de unde!), altele însă se pot

actualiza ca propoziţii verbale eliptice de

verbul a fi: Bucuroşi de oaspeţi? = Sunteţi

bucuroşi de oaspeţi?

A. H.

Propoziţie personală

Tip de propoziţie în care acţiunea este

atribuită unui subiect cunoscut sau necunoscut:

Moromete se mohorî dintr-odată.

(M. Preda); Pe bădiţa Vasile îl prinsese la

oaste cu arcanul. (I. Creangă). Toate propoziţiile

personale sunt bimembre şi pot fi

clasificate în: ● personale hotărâte, în

care subiectul este de faţă sau uşor se

poate subînţelege din context sau din

forma verbului predicat: [El] aprinse ciubucul.

(Em. Gârleanu), La un ochi de

geam pâlpâia o lampă chioară. (M. Preda);

● personale nehotărâte, sunt propoziţiile

care prezintă o acţiune realizată de o

persoană necunoscută vorbitorului sau

conlocutorului, adică agentul acţiunii

există în realitate şi se află în raport de

pers. 3; din acest motiv mai este definită

şi ca propoziţie bimembră al cărei predicat

este exprimat printr-un verb la pers. 3,

dar care nu numeşte concret subiectul sau

agentul acestei acţiuni: Pe Ion l-au lăudat

pentru purtare frumoasă. Atenţia vorbitorului

în aceste propoziţii se concentrează

asupra acţiunii şi nu asupra agentului ei,

de aceea subiectul lipseşte, dar poate fi

găsit, dacă e nevoie; ● personale generalizatoare,

în care predicatul este exprimat

prin verb la pers. 2; subiectul poate fi găsit

uşor, el reprezentând conlocutorul, tu:

Nu zice hop până n-ai sărit. Uneori apare

şi subiectul, însă acesta nu indică o persoană

concretă, hotărâtă, ci exprimă un

sens generalizator, astfel că poate fi substituit

de orice substantiv. Structură de

propoziţii personale generalizatoare au

multe proverbe şi zicători: Vrei bine, fă

bine.; Grăbeşte-te încet. etc.

A. H.

Propoziţie predicativă

Specie de propoziţie subordonată necircumstanţială

care apare în vecinătatea

unui verb copulativ, la un mod personal

sau nepersonal, exprimat sau subînţeles,

şi corespunde, în planul frazei, poziţiei de

nume predicativ: El a ajuns ce şi-a dorit.

Altfel spus, propoziţia predicativă este

ceea ce rezultă din transformarea unui

nume predicativ în propoziţie subordonată:

Esenţialul este că toata casa acea

avea un stil al vremii. (G. Călinescu).

Propoziţiile subiective şi predicative sunt

uneori subordonate unor propoziţii regente

alcătuite numai dintr-un verb copulativ.

Verbele copulative care pot apărea în

calitate de termen regent al unei propoziţii

predicative sunt: a fi (când nu este sinonim

cu a exista, a se afla, a se găsi, a

se produce, a se întâmpla, a costa, a

merge); a deveni; a se face (sinonim cu a

deveni); a ieşi (sinonim cu a deveni); a

ajunge (sinonim cu a deveni); a rămâne

(cu sensul de a păstra o calitate ori o stare):

Din partea tatei puteam să rămân

cum era mai bine. (I. Creangă); a părea

(când este utilizat ca verb personal: Prietenul

acela al meu părea trist. Atunci

când este impersonal (reflexiv), verbul a

părea este predicativ: Se pare că va ninge);

a însemna (când nu este sinonim cu a

scrie, a nota ori când are înţeles de „a

face semn”): Înseamnă că n-o să mai ai

timp de mine. (M. Preda).

Verbul copulativ termen regent al unei

subordonate predicative poate să fie şi la

un mod nepersonal: ● infinitiv: A ajunge

ce îţi doreşti înseamnă muncă.; ● supin:

Nu e greu de devenit ce îţi doreşti.; ● gerunziu:

Rămânând cum l-am cunoscut, el

nu a uimit pe nimeni.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(să, că, ca să, ca... să, dacă şi

de cu sensul „să” sau „că”): Nepotrivit

lucru este să ai de a face cu asemenea

prieteni şi tovarăşi ticăloşi. (M. Sadoveanu);

Părerea mea este că va reuşi.; Cea

mai mare dorinţă a mea este ca să vă îndatoresc...

(V. Alecsandri); Întrebarea

este de va veni şi el cu noi.; ● locuţiuni

conjuncţionale subordonatoare (ca şi

cum, ca şi când, după cum): Totul părea

ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.; El

părea ca şi când nu ar fi pus totul la cale.;

El a rămas după cum îl ştii.; ● pronume

relative (cine, ce, care, ceea ce, cât,

câtă, câte): Întrebarea este cine va reuşi.;

Întrebarea este ce s-a petrecut acolo.;

Lumea asta nu-i numai cât se vede cu

173

ochii. (I. Creangă); ● adjective pronominale

relative (ce, care, cât, câtă, câţi, câte):

Întrebarea este ce cărţi vom lua cu

noi.; Problema este care examen va fi mai

dificil.; ● pronume nehotărâte compuse

cu ori- (oricine, oricare, orice, oricâţi,

oricâte): Cărţile sunt pentru oricine le

doreşte.; ● adjective pronominale nehotărâte

compuse cu ori- (oricare, oricine,

oricâţi, oricâte): Cărţile sunt pentru oricare

copil le doreşte.; Biletele acestea

sunt pentru oricâţi copii se prezintă la

casă.; ● adverbe relative (unde, când,

cum, încotro, cât): Întrebarea este cât va

mai sta acolo.; ● adverbe nehotărâte

compuse cu ori- (oricum, oricât): Situaţia

poate deveni oricum vrem noi.; Înălţimea

ta, eşti / oricât de slab pofteşti. (Gr. Alexandrescu).

Propoziţia subordonată predicativă se

poate confunda cu alte tipuri de subordonate:

● cu propoziţia subordonată atributivă,

din cauză că se consideră că subordonata

determină subiectul propoziţiei cu

predicat nominal incomplet: Plăcerea lui

este să citească.; ● cu propoziţia subordonată

completivă directă, uitându-se că

verbele copulative sunt intranzitive: El a

devenit ce a dorit.; ● cu propoziţii circumstanţiale,

datorită elementelor relaţionale:

Întrebarea este unde am pus cartea.;

Problema este cum nu ajunge la cabană.;

Întrebarea este când se va opri

ploaia.

Topica şi punctuaţia. Propoziţia subordonată

predicativă stă de obicei după

propoziţia regentă; aşezarea înaintea regentei

se justifică afectiv: Ce nu-mi doream

în asemenea clipe este necazul

acesta. Propoziţia subordonată predicativă

nu se desparte prin virgulă de regenta

ei.

Locul subiectului faţă de predicat şi al

propoziţiei subiective şi predicative faţă

de regentele lor nu este fix. El depinde de

accentul pe care îl pune vorbitorul pe una

sau pe alta dintre propoziţii în cadrul frazei.

De obicei, predicativa stă după regentă,

dar sunt şi situaţii când se află înaintea

regentei, mai ales când se urmăreşte reliefarea

stilistică: Ce-am fost cândva azi nu

mai sunt. (I. Minulescu).

Aşa cum subiectul nu se desparte de

predicat prin virgulă sau prin alt semn de

punctuaţie, dacă între ele nu sunt intercalări,

tot astfel propoziţia subiectivă şi cea

predicativă nu se despart prin virgulă de

regentele lor.

E. U.

174

Propoziţie predicativă suplimentară

Specie de propoziţie subordonată care

îndeplineşte în frază funcţia de element

predicativ suplimentar, exprimând o acţiune

simultană cu acţiunea regentei: Pare

că te văd iar c-ai să te îmbolnăveşti. (V.

Alecsandri).

Propoziţia subordonată predicativă suplimentară

determină verbe predicative,

se referă la un substantiv (sau un substitut

al acestuia) care are următoarele funcţii

sintactice: ● subiect: Se auzeau copiii

cum cântă în curtea şcolii.; ● complement

direct: Căci nimeni nu te vede astfel

cum te văd eu. (M. Eminescu); ● complement

indirect: Mi-am amintit de el cât

era de vesel.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, să, precum): Îl ştiu că iubeşte

filmul.; Apoi să fi dus sfântul pe vreunul

să nu-şi ştie lecţia... (I. Ghica); ● locuţiunea

conjuncţională subordonatoare

aşa cum: Te ştiu aşa cum eşti; ● pronume

relative (cine, ce): Te ştiu toţi cine eşti.; Îl

ştiu ce doreşte.; ● adjective pronominale

relative: Te ştiu toţi ce om eşti.; Ba o ştiu eu

de câte e în stare. (M. Sadoveanu); ● adverbe

relative: Eu te văd răpit de farmec /

Cum îngâni cu glas domol. (M. Eminescu);

N-o vezi toată ziua cum năcăjeşte

biata mâţă din casă? (V. Alecsandri); O

văd unde lucrează.

Topica şi punctuaţia. Stă după propoziţia

regentă: O, priviţi-i cum visează /

Visul codrului de fagi. (M. Eminescu).

Pentru reliefarea ei, poate fi aşezată şi

înaintea regentei: Cum au fost le-am lăsat.

E. U.

Propoziţie principală

Tip sintactic de propoziţie care nu depinde

de altă propoziţie. Poate avea autonomie

totală sau poate reprezenta, în cadrul

frazei, nucleul ei sintactic, constituind

componentul faţă de care se subordonează

alte propoziţii. Cu alte cuvinte,

propoziţiile principale pot alcătui o comunicare

fie singure, fie împreună cu alte

propoziţii. După relaţiile pe care le angajează,

propoziţiile principale pot fi ● independente,

coordonate cu alte propoziţii

principale sau ● regente faţă de propoziţiile

secundare.

Propoziţiile principale independente

au înţeles de sine stătător (adică au autonomie

totală şi nu stabilesc relaţii cu alte

propoziţii): Apucă de clanţă, puse umărul,

împinse cu puterea lui grozavă şi uşa

se deschise, scârţâind uşor. (Em. Gârleanu).

Propoziţiile principale coordonate intră

în relaţie de coordonare cu altă sau

alte propoziţii principale şi alcătuiesc împreună

o frază: El s-aşază lângă dânsa şi

o prinde de mijloc. / Ea şopteşte vorbe

arse de al buzelor ei foc. (M. Eminescu).

Propoziţiile principale regente sunt

propoziţii principale în care cel puţin unul

dintre componenţi are statutul de regent

pentru o propoziţie subordonată. Asemenea

propoziţii au uneori un înţeles deplin:

Era târziu marţi dimineaţa, când Lică ieşi

cam nedormit la lumina zilei. (I. Slavici).

Alteori înţelesul lor este completat şi precizat

de propoziţiile secundare care depind

de ele: În sfârşit, principalul e / că

se simte bine. (M. Sadoveanu).

E. U.

Propoziţie regentă

Tip sintactic de propoziţie, care desemnează

propoziţia de care depinde altă

propoziţie. Propoziţia regentă include

cuvântul regent căruia i se subordonează

o întreagă propoziţie. De exemplu, în fraza:

Vedeam 1 / ce nu se vede, 2 / vorbeam 3 /

ce nu era. 4 / (G. Bacovia) propoziţiile 1 şi

3 sunt propoziţii regente pentru propoziţiile

2, respectiv, 4, care le determină şi

care sunt subordonate.

Atât propoziţiile principale, cât şi propoziţiile

subordonate (secundare) pot fi

regente, dacă de ele depind alte propoziţii

secundare. Astfel, o propoziţie regentă

poate avea calitatea de principală regentă,

dacă nu depinde de altă propoziţie (Nimeni

nu se interesa 1 / cum mergea şcoala

lui. 2 / (M. Sadoveanu) sau de subordonată

regentă, dacă, la rândul ei, depinde de un

cuvânt aflat în altă propoziţie: Leonte

Bumbu intrase 1 / să povestească repede

nevestei 2 / ce-a aflat de la nişte oameni 3 /

care au trecut adineauri cu căruţa spre

Mozăceni. 4 / (L. Rebreanu). În această

frază, propoziţiile 2 şi 3 îndeplinesc condiţia

de subordonate regente, propoziţia 3

depinzând de verbul predicat să povestească

din subordonata regentă 2, iar propoziţia

4, de cuvântul oameni din subordonata

regentă 3.

E. U.

Propoziţie secundară Vezi Propoziţie

subordonată.

Propoziţie simplă

Conform clasificării propoziţiilor după

structură, propoziţie alcătuită numai din

părţi principale de propoziţie. Acestea pot

fi prezente amândouă: Şchiopul fuma.

(Z. Stancu) sau doar una dintre ele, fie

subiectul, fie predicatul (vezi propoziţii

monomembre): Linişte. Ninge. Se opune

propoziţiei dezvoltate.

A. H.

Propoziţie subiectivă

Specie de propoziţie subordonată necircumstanţială

care îndeplineşte rolul de

subiect al predicatului din propoziţia regentă.

În acest caz, propoziţia regentă nu

are un subiect exprimat, iar verbul predicat

din regentă este întotdeauna la pers. 3:

Cine aleargă după doi iepuri nici unul nu

prinde. (Folclor).

Determină: ● verbe impersonale la diferite

moduri personale la cele trei diateze:

a) diateza activă: Trebuie să-l ajutăm.;

b) diateza impersonală (sau dinamică): Se

spune că atunci s-a supărat.; c) diateza

pasivă: I-a fost scris să nu-l mai vadă. şi

nepersonale: a) infinitiv: A spus pentru a

se afla că vine.; b) gerunziu: Auzindu-se

că vine, au mers acolo.; ● verbe personale

la pers. 3, sg. sau pl.: Răspunde cine

este întrebat.; ● expresii verbale impersonale:

E bine că pleacă.; E rău că nu i-

ai spus adevărul.; Nu-i frumos să minţi.;

● adverbe predicative (care nu pot fi precedate

de verbul copulativ a fi): Fireşte

că l-am văzut.; Pesemne că nu a înţeles

nimic.; Poate că nu mai vine.; ● adverbe

de mod cu funcţia sintactică de nume

predicativ, având copulativul subînţeles

(încadrabile în final la expresii verbale

impersonale): Bine că l-ai văzut.

Dintre acestea, sunt mai frecvente

propoziţiile subiective care au în calitate

de regent verbele impersonale (considerate

a fi la diateza dinamică): se întâmplă,

se afirmă, se crede, se spune, se pretinde,

se cuvine, se poate etc.: Se întâmplă să

ghicesc şi eu. (I. Druţă); S-a întâmplat

ce-a voit Dumnezeu să se întâmple. (Folclor);

precum şi cele dependente de construcţii

impersonale: e bine, e uşor, e util,

e greu, e drept etc.: Este cu putinţă 1 / ca

unul să citească 2 / ceea ce au scris alţii 3 /,

fiindcă toţi cărturarii scriu într-un fel 4 /

(I. Slavici). Uneori, aceste adverbe pot

funcţiona ca predicate regente fără verbul

a fi şi îşi subordonează propoziţii subiective:

Bine că nu s-a întâmplat nimic rău.

Uneori propoziţia subiectivă poate fi

reluată în regentă printr-un pronume: Că

lucrurile merg mai bine acu, asta se ştie.

Propoziţiile subiective au în calitate de

termen regent de cele mai multe ori ver-

175

176

bele a trebui, a fi, a rămâne, a ajunge, a

urma, folosite ca impersonale: Ar trebui

să tai iarba pe unde-ai trecut. (L. Blaga).

Propoziţiile subiective care stau pe

lângă verbe (expresii verbale) impersonale

sau adverbe predicative nu trebuie confundate

cu propoziţiile completive directe.

Le putem deosebi ţinând seama de

faptul că, în timp ce completiva directă

stă pe lângă o regentă care are subiect

exprimat sau neexprimat, subiectiva stă

pe lângă o regentă care n-are subiect,

această funcţie îndeplinind-o propoziţia

subiectivă. Să se compare: Văd (eu) că

vine. – propoziţie completivă directă – şi

Se vede că vine – propoziţie subiectivă.

Se introduce prin: ● conjuncţii subordonatoare

(că, să, ca... să, de, cu sensurile

„că”, „să”, „dacă”, dacă, cum că): Păi,

lucrul cel mai bun e să se suie de-a dreptul

pe perdea… (Em. Gârleanu); Trebuie

să-l caut.; E bine ca el să înveţe zilnic.;

Da cum se face de mă cunoşti d-ta de la

Piatra? (C. Hogaş); Nu se ştie dacă mai

vine.; Părea cum că alte valuri curg la

fel.; ● pronume relative (care, cine, ce,

ceea ce, cât, câtă, câţi, câte): Cine vrea

să plângă, cine să jelească / Vie să asculte-ndemnul

nenţeles... (T. Arghezi); Dar

cine se luptă de mic creşte vânjos. (S.

Mehedinţi); Ceea ce am terfelit eu pentru

o scârbă de hârtiuţă, onoarea de ofiţer, ai

ridicat de jos dumneata, cu preţul vieţii.

(V. Voiculescu); Ce e val ca valul trece.

(M. Eminescu); Nu se ştie care va reuşi

la examene.; S-a aflat ce s-a petrecut acolo.;

Nu s-a aflat cât s-a vândut.; Se ştie

câte au absentat.; ● adjective pronominale

relative (care, ce, cât, câtă, câţi, câte):

Nu se ştie care copil a fost acolo.; S-a

aflat ce carte dorea el.; Nu se ştie cât

pământ a cumpărat.; Se ştie câtă gălăgie

a făcut.; ● pronume nehotărâte compuse

cu ori- (oricine, oricare, oricâţi, oricâte,

orice): Va fi ajutat oricine va cere ajutor.;

Oricare va veni poate intra.; Au fost ajutaţi

oricâţi / oricâte au cerut ajutorul nostru.;

● adjective pronominale nehotărâte

compuse cu ori- (oricare, orice, oricât,

oricâtă, oricâţi, oricâte): Va primi sprijin

oricare om îl solicită.; Vi se va da orice

carte veţi solicita.; ● adverbe relative

(unde, când, cum, încotro, ce, cât): Cum

răsărise acolo… nu se ştie. (S. Mehedinţi);

Nu se ştie unde / când au ajuns.; Se

ştie încotro se îndreaptă.; S-a auzit ce

mult iubeşte muzica.

Propoziţia subordonată subiectivă se

poate confunda cu alte tipuri de subordonate,

atunci când nu se ţine seama de termenul

regent: ● cu predicativa (urmând

unor verbe greşit considerate copulative):

Rămâne să mai discutăm.; Ajunge câte ai

spus.; ● cu propoziţia subordonată completivă

directă, în special atunci când

termenii regenţi sunt forme pronominale

neaccentuate: Îmi place cum scrie prietenul

nostru.; Mă doare ce s-a întâmplat cu

tine.; ● cu propoziţia subordonată condiţională

când are ca termeni regenţi copulativele

impersonale a însemna, a fi urmate

de predicative: Dacă reuşeşte înseamnă

că a învăţat.; Dacă nu vine este că nu

te mai iubeşte.

Topica şi punctuaţia. Propoziţia subordonată

subiectivă stă înaintea regentei

atunci când termenii regenţi sunt verbe

personale la pers. 3: Cine ştie carte are

parte.; stă după regentă atunci când termenii

regenţi sunt verbe impersonale,

expresii verbale impersonale ori adverbe

predicative: E bine că ai citit cartea recomandată.;

Fireşte că l-am ajutat.

Propoziţia subordonată subiectivă nu

se izolează de regentă. Excepţie o constituie

o situaţie de tipul: Ce ţi-e scris, în

frunte ţi-e scris. (pentru „dezambiguizare”).

Se desparte de asemenea prin virgulă

atunci când, precedând regenta, este

reluată printr-un pronominal demonstrativ:

Cine va citi acele cărţi, acela va răspunde

corect.

Propoziţia subordonată subiectivă poate

sta înaintea regentei sau după propoziţia

regentă: Cine a minţit o dată 1 / nu se

mai crede nici când spune adevărul. 2 /

(Folclor); Se înţelege 1 / că nu-i uşor lucru

să te naşti între mărăcini. 2 / (S. Mehedinţi).

Dacă fraza conţine mai multe propoziţii

subordonate subiective, raportate la

elemente regente diferite, aceste propoziţii

subordonate nu se despart de regente

prin semne de punctuaţie.

E. U.

Propoziţie subordonată

Tip sintactic de propoziţie, care se

opune propoziţiei principale, desemnând

o propoziţie aflată în poziţie de subordonare

sintactică faţă de un termen regent.

Se utilizează şi substantival, ca în: subordonată

(subiectivă, predicativă etc.), unde

echivalează cu propoziţia subordonată.

Propoziţiile subordonate nu pot forma

o comunicare decât împreună cu propoziţiile

principale. Sensul lor depinde de

sensul altor propoziţii: Ispăşirea inevitabilă

pentru imensa-ţi nedreptate faţă de

sărmana Mădălina se va depăna în conştiinţa

ta 1 / fără ca eu să-ţi mai pot fi de

ajutor. 2 / (L. Rebreanu); O jale mă aştepta

de multe ori şi acasă, 1 / când mă duceam

pe furiş până la capătul dorului. 2 /

(L. Blaga). În aceste fraze, propoziţia 2

este propoziţie subordonată (opoziţională,

în primul caz, şi temporală, în cel de al

doilea).

Propoziţiile subordonate pot depinde

de un cuvânt, de mai multe cuvinte din

regentă, de o propoziţie întreagă sau de

mai multe propoziţii. De aceea, în analiza

lor, este importantă aflarea elementului

regent: Ghiţă 1 / care nu ştia nimic despre

mărturisirile lui Mari 2 /, nu înţelegea 1 /

unde bate comisarul cu întrebările lui. 3 /

(I. Slavici). În această frază, subordonata

care nu ştia nimic despre mărturisirile lui

Mari depinde de substantivul Ghiţă din

propoziţia regentă (Ghiţă ... nu înţelegea),

iar subordonata unde bate comisarul cu

întrebările lui depinde de verbul nu înţelegea

din regentă.

Propoziţiile subordonate se leagă între

ele atât prin juxtapunere, cât şi prin joncţiune.

În funcţie de prezenţa / absenţa

elementului de relaţie, subordonata poate

fi: ● paratactică (numită şi asindetică);

este subordonata care se află în raport de

subordonare prin parataxă (prin juxtapunere)

faţă de regenta ei: Atât de fragedă,

te-asameni / Cu floarea albă de cireş

(M. Eminescu) = [eşti] atât de fragedă,

[încât] te-asameni cu floarea albă de cireş.;

● joncţională; este subordonata care

se află în raport de subordonare prin joncţiune

faţă de regenta ei: În mijlocul primejdiei,

s-a ridicat în mine, în acea zi,

credinţa că Mama va învinge totdeauna

şi-n toate împrejurările elementele vrăjmaşe

nouă şi aşezărilor noastre. (L. Blaga).

Subordonatele sunt de două tipuri:

● necircumstanţiale (subiective, predicative,

atributive, completive) şi ● circumstanţiale.

Este necircumstanţială subordonata

care nu exprimă o circumstanţă şi

îndeplineşte funcţia unui subiect, a unui

nume predicativ, a unui atribut sau a unui

complement de agent: Te întreabă şi socoate

/ Ce e rău şi ce e bine. (M. Eminescu)

(subordonată completivă). Este circumstanţială

subordonata care exprimă o

circumstanţă şi îndeplineşte funcţia unui

complement circumstanţial de loc, de

timp, de mod, de cauză, de scop etc.: Deşi

avea ochii aţintiţi asupra sofalei, sufletul

lui nu voia să vadă nimica de frică…

(L. Rebreanu) (subordonată circumstanţială

concesivă).

În cadrul frazei, unele tipuri de subordonate

pot fi dublate. În funcţie de poziţia

elementului care dublează subordonata,

aceasta poate fi: ● anticipată, subordonata

este anunţată înainte, în regentă, prin

formele de nominativ (în cazul subiectivei)

sau prin formele neaccentuate ale

pronumelui personal (în cazul completivei

directe şi al completivei indirecte). De

exemplu, Ajunge el departe cine se scoală

mai dimineaţă; Chipul nu e meritul

celui ce-l poartă. (I. Druţă); ● reluată,

subordonată este întărită în regenta care o

urmează prin formele de nominativ (în

cazul subiectivei) sau prin formele neaccentuate

ale pronumelui personal (în cazul

completivei directe şi al completivei

indirecte). De exemplu, Cui nu a asistat

la conferinţa aceasta trebuie să-i spunem

că pedagogul pune întrebările şi presupune

şi răspunsurile.

E. U.

177

178

Radical Vezi Rădăcină.

Ramă actanţială a verbului Vezi

Schemă actanţială.

Raport adversativ

Specie a raportului de coordonare caracterizată

semantic prin punerea în opoziţie

a două unităţi sintactice: părţi de

propoziţie, propoziţii, fraze (mic, dar voinic;

Tu-ai vrea să spui şi-ai vrea să ţipi,

Ioane, / Dar gura ta nici nu mai poate

spune. (A. Suceveanu). Fiecare limbă are

inventarul propriu de conjuncţii adversative.

În română, cu mici excepţii, inventarul

este acelaşi atât pentru nivelul propoziţiei,

cât şi pentru nivelul frazei: ci, dar,

însă, iar, şi. Ultimele două conjuncţii –

iar, şi – funcţionează şi în calitate de conjuncţii

copulative. În unele texte se întâlnesc

formele populare dară sau iară: N-

avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid.

(M. Eminescu). În frază apar, suplimentar,

conjuncţia neologică or şi locuţiunile

conjuncţiunile numai că, doar că, numai

cât.

E. U.

Raport apozitiv

I. Tip special de relaţie sintactică de

subordonare, stabilită între apoziţie şi

elementul regent sau între propoziţia apozitivă

şi regentul ei; se bazează pe relaţia

semantică de echivalenţă între regent şi

subordonat, care au acelaşi referent.

II. Tip special de relaţie sintactică facultativă,

distinctă de subordonare, caracterizat

prin: ● posibilitatea omisiunii oricăruia

dintre termeni; ● posibilitatea inversiunii

termenilor; ● echivalenţa acestora.

Se construieşte între două secvenţe

lingvistice coreferenţiale – baza (pe prima

poziţie) şi apoziţia (pe cea de-a doua):

Numai tu le poţi porunci să adoarmă,

numai tu, fratele meu întru negăsire, tu,

întru căutare mire, tu, cel ce-ţi astupi cu

aripa urechile. (A. Blandiana).

Relaţia apozitivă este considerată diferită

de relaţiile sintactice de subordonare

şi de coordonare prin faptul că între termenii

construcţiei apozitive nu se dezvoltă

ierarhia sintactică, specifică relaţiei de

dependenţă. Apoziţia nu este un atribut,

nu este integrată sintactic într-un grup (nu

reprezintă o funcţie sintactică, nefiind

legată sintactic, ci doar semantic de centrul

sintagmei din care face parte). De

asemenea, spre deosebire de relaţiile de

subordonare, relaţia apozitivă poate cuprinde

o serie teoretic nelimitată de termeni:

A plecat marţi, 6 august, seara târziu.

etc. Situate pe poziţii sintactice identice,

apoziţia şi baza sa nu se asociază

nici într-o singură unitate funcţionalsintactică,

specifică relaţiei de coordonare.

Ambele relaţii, cea de echivalenţă şi

cea de coordonare, se caracterizează prin

rolul secundar îndeplinit în enunţ şi prin

coocurenţa unei relaţii de dependenţă ca

formă principală de organizare a comunicării.

Distincţia între ele apare la nivel

referenţial: apoziţia şi baza sa indică acelaşi

referent, în timp ce termenii coordonaţi

vizează referenţi diferiţi (Ioana, sora

mea, a scris o poezie. vs. Ioana şi sora

mea au scris o poezie.). Caracterul suprimabil,

mobil sau relativa independenţă

sintactică a termenilor în cadrul enunţului

sunt trăsături care apropie structurile apozitive

de categoria construcţiilor incidente

sau detaşate, turnuri de frază cu trăsături

semantice şi sintactice particulare.

III. Pentru unii cercetători relaţia apozitivă,

numită şi raport de echivalenţă, se

include, alături de relaţia de coordonare,

la nivel referenţial: termenii coordonaţi

sunt diferiţi referenţial, în timp ce termenii

legaţi apozitiv au acelaşi referent.

A. H.

Raport conclusiv

Specie a raportului de coordonare care

exprimă raportul logic de concluzie manifestat

între două unităţi sintactice: părţi de

propoziţie, propoziţii, fraze: Cuget, deci

exist. Vezi şi Propoziţie concluzivă.

E. U.

Raport copulativ

Specie a raportului sintactic de coordonare

care exprimă asocierea între părţi

de propoziţie şi între propoziţii cu acelaşi

rang sintactic. Raportul copulativ se exprimă

fie prin joncţiune, adică folosind

conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale:

A intrat în peştera lui şi n-a mai ieşit.

(M. Eliade), fie prin juxtapunere, deci

prin alăturare, fără element conectiv: Casa

era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru

niciun alt semn de viaţă. (O. Paler).

Vezi şi Propoziţie copulativă.

E. U.

Raport disjunctiv

Specie a raportului de coordonare caracterizată

semantic prin excluderea a

două unităţi sintactice: părţi de propoziţie,

propoziţii, fraze: pâine sau mămăligă;

Îmi dai cartea sau să mi-o iau eu? Raportul

de coordonare disjunctivă se exprimă

prin joncţiune cu conjuncţii specializate

sau prin juxtapunere combinată cu joncţiune:

Ori că se preface, ori că se roagă

într-adevăr. (I. Druţă). Elementele de

relaţie prin care se realizează o relaţie de

coordonare disjunctivă sunt: ori, sau, fie

etc.: Ori te ouă, ori du-te de la casa mea.

(I. Creangă).

E. U.

Rădăcina

Elementul neanalizabil din punct de

vedere morfologic comun mai multor

forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt (în

cazul cuvintelor flexibile) sau mai multor

cuvinte care alcătuiesc o familie de cuvinte

(în cazul cuvintelor formate prin derivare).

Este elementul de bază în structura

morfematică a cuvântului, care poartă

sensul lexical în mai multe forme flexionare

ale cuvântului. Este componentul

lexical al formei cuvântului.

Rădăcina este baza de la care se alcătuiesc

cu ajutorul sufixelor gramaticale şi

al desinenţelor formele flexionare ale

unui cuvânt sau de la care se obţin prin

derivare cu afixe lexicale cuvinte noi. De

exemplu, în formele verbului merge

(merg, mergi, merge, mergeam, mergeaţi,

mergeau...) rădăcina este merg-. Pentru

cuvintele din familia lexicală a cuvântului

pădure (pădurice, pădurar, păduros, a

împăduri, a despăduri) rădăcina este pădur-.

Fiind elementul comun al mai multor

forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt,

rădăcina reprezintă partea constantă a

cuvântului, prezentă în diferitele forme

ale paradigmei lui. Ca element de expresie

esenţial al cuvântului, rădăcina are

rolul de a asigura unitatea cuvântului.

I. B.

Reciprocizare

Tip de recategorizare sintagmatică a

verbelor care constă în trecerea unui verb

tranzitiv direct în clasa verbelor reciproce.

Trecerea se efectuează prin atribuirea

unor roluri de agent /pacient / beneficiar /

ţintă tuturor participanţilor la situaţie. Ca

rezultat al reciprocizării, două propoziţii

coordonate ale căror subiecte sunt aşezate

în poziţii sintactice inversate, iar predicatele

sunt exprimate printr-un verb nepronominal,

se contopesc într-o singură propoziţie

cu subiect multiplu şi cu predicat

exprimat printr-un verb pronominal: Maria

o ajută pe Ana. + Ana o ajută pe Maria.

→ Maria şi Ana se ajută (reciproc /

una pe alta). În cadrul acestui proces, are

loc pronominalizarea unor verbe nepronominale:

a felicita (pe cineva) → a se

felicita (unul pe altul), a lăuda (pe cineva)

→ a se lăuda (unul pe altul), a ajuta

(pe cineva) → a se ajuta (unul pe altul).

E. C.

Recţiune

Formă de exprimare a unui raport sintactic

în cadrul relaţiei de subordonare la

nivelul propoziţiei, în care termenul regent

impune termenului subordonat o restricţie

de caz sau de selectare a prepoziţiei.

Se manifestă prin impunerea unei

forme de caz nominalului cu care termenul

regent se combină (Casa rămâne copiilor.;

aici verbul a rămâne impune substantivului

cazul D.) sau prin selectarea

obligatorie a unei prepoziţii (El nu depinde

de nimeni.; verbul a depinde impune

utilizarea nominalului introdus prin prepoziţia

de).

Recţiunea este, la fel ca şi acordul,

orientată de la termenul regent, care impune

restricţia, spre termenul care se supune

ei. Se deosebeşte însă de acesta prin

modul de manifestare a trăsăturii gramaticale

impuse la fiecare dintre termenii

implicaţi în relaţie. Astfel, pentru recţiune

este caracteristică impunerea unei trăsături

gramaticale inexistente în forma regentului,

iar acordul constă în repetarea

aceleiaşi informaţii gramaticale de la regent

spre termenul dependent.

Pe lângă cele două forme tipice de

recţiune ● recţiunea cazuală (marcată prin

flexiune sau prin prepoziţie) şi ● recţiunea

prepoziţională, se mai vorbeşte uneori

şi de ● restricţie de topică, ● restricţie

conjuncţională, ● restricţie privind numărul

nominalelor admise în structură, ● restricţie

privind caracterul facultativ /

obligatoriu al determinanţilor. În limba

română impun restricţii combinatorii verbele,

adverbele, adjectivele, interjecţiile şi

prepoziţiile.

Verbele impun constituenţilor cu care

se combină restricţii de nominativ (subclasa

verbelor cu subiect: Ion citeşte.), de

acuzativ (subclasa verbelor tranzitive:

Studiază chimia.; verbele pot fi folosite şi

absolut), dativ (subclasa verbelor intranzitive:

Îi place., Mi-e foame.; structuri

sintactice specifice limbii române; actualizarea

obligatorie a complementului indirect:

îmi pare bine, îţi pasă), de dativ şi

acuzativ simultan (Îmi spune ceva.). O

179

subclasă de verbe specifice românei este

cea a verbelor care au gramaticalizat

structuri cu dativul posesiv (Îmi ard obrajii.)

sau un acuzativ obligatoriu (Mă doare

mâna.). Unele verbe tranzitive acceptă

combinarea cu două complemente directe,

unul al persoanei, altul al obiectului (a

ruga pe cineva ceva). Există construcţii

sinonime, în care verbul impune restricţii

diferite constituentului cu care se combină

(Te-am uitat., Am uitat de tine.). Restricţii

prepoziţionale apar în cazul unor

verbe construite cu prepoziţie obligatorie

(a se baza pe, a se aşterne la, a se căsători

cu). Prepoziţiile impuse sunt prepoziţii

regim, o particularitate de construcţie a

verbului fără justificare semantică (a se

teme de), altele corelate cu o particularitate

semantică a verbului (verbe simetrice:

a se căsători cu, a se asemăna cu), altele

modificând sensul verbului (a da / a se da

cu / a se da după / a da (ceva) pe (altceva).

Restricţii conjuncţionale şi implicit,

restricţii privind modul cu care se construieşte

verbul: a se teme să / că (+ conjunctiv

/ indicativ). Restricţii de topică:

Mi-e foame. (standard), Foame mi-e.

(marcat stilistic). Restricţii privind numărul

nominalelor admise în structură (verbele

dublu tranzitive, verbele intranzitive

de tipul Câinele a fugit.; verbele copulative,

care impun construcţia cu două nominale

în nominativ, ambele obligatorii:

Câştigătorul este Ion.). Restricţii privind

caracterul facultativ sau obligatoriu al

determinanţilor (determinanţi obligatorii:

Locuiesc în Chişinău.; Adnotez un text.).

Adjectivul impune restricţii de dativ

(util tuturor) şi restricţii prepoziţionale

(sigur de sine).

Adverbul impune vecinătăţilor restricţii

cazuale de dativ (A fost evident tuturor

că nu a avut dreptate.) sau prepoziţionale

(atât de important).

Interjecţiile impun restricţii cazuale de

dativ (vai mie) sau prepoziţionale (vai de

mine).

A. H.

Reduplicare

Procedeu secundar de formare a unui

cuvânt prin repetarea unei silabe: bobo

„bomboane”. Prin acelaşi procedeu s-au

format şi unele nume proprii: Gigi, Mimi,

Lili.

I. B.

Reflexivizare

Tip de recategorizare sintagmatică a

verbelor care constă în trecerea unui verb

tranzitiv direct în clasa verbelor reflexive.

180

Ioana spală rufele → Ioana se spală.

Trecerea se manifestă prin schimbarea

orientării acţiunii şi modificarea statutului

funcţional al participantului plasat în poziţia

subiectului. Dacă în construcţia tranzitivă

orientarea acţiunii e de la agent la

pacient Ioana o piaptănă pe fiica ei, în

construcţia reflexivă, orientarea acţiunii

se schimbă, actantul verbului îndeplinind

rolul de autor şi obiect al propriei acţiuni:

Ioana se piaptănă. Indicele reflexivizării

este pronumele reflexiv se care, în acest

caz, marchează reversibilitatea acţiunii

asupra autorului ei, exprimând identitatea

referenţială a subiectului cu obiectul.

E. C.

Regim

Termen care denumeşte elementul

subordonat într-o relaţie sintactică de

subordonare. Se opune regentului, supunându-se

unor restricţii de formă gramaticală,

semantice şi selecţionale, impuse de

regent.

E. C.

Regionalism

Într-un sens mai larg, prin regionalism

se înţelege un fapt de limbă (pronunţare,

cuvânt, expresie, locuţiune, formă flexionară

sau construcţie sintactică) caracteristic

unui subdialect sau unui grai. În acest

caz, regionalismele pot fi de trei tipuri:

lexicale, fonetice şi gramaticale.

Regionalismele lexicale sunt cuvintele

cu o răspândire geografică limitată. Spre

deosebire de elementele limbii literare,

care nu cunosc restricţii în privinţa ariei

de răspândire, regionalismele sunt cunoscute

de vorbitorii unei anumite arii lingvistice.

De regulă, cuvintele regionale au

în limba literară un echivalent, de exemplu,

cuvântului curechi specific graiului

moldovean îi corespunde în limba literară

cuvântul varză.

Vocabularul regional (dialectal) e constituit

din cuvinte întrebuinţate în anumite

zone geografice: regionalisme din Moldova:

agud, bojdeucă, bortă, buhai, chelbos,

cori, curechi, ciubotă, harbuz, hulub,

ogheal, ogradă, oleacă, păpuşoi, pântece,

perjă, a pişca, posmagi, prichici, povidlă,

sudoare, şleah, ţintirim, zămos; regionalisme

din Muntenia: buduroi, ciurdă,

conci, dadă, deliu, fişteică, ghioroc, groştei,

măgăoaie, năvleg, pehlivan, sileav, a

se şurupi, teci; regionalisme din Ardeal:

ai (usturoi), bai, birău, bolund, cătană,

ceacău, cucuruz, duhan, făgădău, iugăr,

laibăr, lepedeu, papistaş, pălincă, sămădău;

regionalisme din Oltenia: blană

(scândură), brabete, juvete, lubeniţă, muică,

ţest; regionalisme din Banat: căsap,

colar, farbă, foale, golumb, iorgan, a pişcura;

regionalisme din Crişana: brâncă,

ciont, cotătoare, a piţiga, poplon, şogor,

temeteu; regionalisme din Maramureş:

cătilin, clop, cocon, horincă, străfin.

I. B.

Relator Vezi Element de relaţie.

Reluare clitică

Tip de dublare clitică presupunând

aşezarea formelor neaccentuate ale pronumelui

după complementul direct şi indirect:

Pe Simina o podidiră lacrimile. (I.

Slavici).

Reluarea complementului antepus este:

● obligatorie la complementele directe

exprimate prin orice fel de substantive

articulate hotărât (Cartea am citit-o.), la

marea majoritate a complementelor directe

construite cu pe, cu excepţia lui pe cine,

pe altcineva, pe nimeni: (Pe tine te

aştept.), la complementele directe exprimate

prin substantive precedate de majoritatea

adjectivelor demonstrative şi posesive,

de numerale ordinale sau cardinale

însoţite de articolul adjectival (Aceeaşi

întrebare mi-am pus-o şi eu.; Cele două

caiete le-am pierdut.); în cazul unor complemente

indirecte antepuse verbului

(Elevilor mei le-am dat subiecte neaşteptate.);

● facultativă după complementele

directe exprimate prin: substantive precedate

de articolul nehotărât (Un exemplu

(îl) oferă lucrarea.); pronumele relativ ce

(Exemplele ce (le) dă.); pronume demonstrative

feminine cu valoarea neutră (Asta

am văzut(-o).; în cazul dativului posesiv

(Lor le preţuiesc strădania.).

A. H.

Rezultativ

Rol tematic atribuit de verb unui actant

care exprimă un obiect rezultat dintro

acţiune. Este caracteristic verbelor de

acţiune (Ea tricotează o vestă.) sau în

construcţiile cu verbe factitive, de tipul: a

face, a produce, a crea (Ei produc maşini.).

Îndeplineşte funcţia sintactică de

obiect direct (El a scris un roman.) sau

de complement predicativ al obiectului

(L-am făcut bucăţi.).

E. C.

181

Schemă actanţială

Configuraţie semantico-sintactică

(conceptuală) a verbelor care specifică

numărul de actanţi primiţi şi rolul semantic

atribuit fiecărui actant. Fiecare verb se

caracterizează printr-o schemă actanţială

care, spre deosebire de schema lui sintactică,

rămâne neschimbată. De exemplu,

schema sintactică a verbului a demola se

actualizează diferit în funcţie de rolul semantic

care apare în poziţia subiectului:

subiectul=agent (Ion şi-a demolat casa

pentru a construi una nouă.); subiectul=pacient

(Casa a fost demolată.); subiectul=instrument

(Buldozerul a demolat

repede casa.); subiectul=forţă (Cutremurul

a demolat casa.). Cu toate că în poziţia

subiectului pot apărea diferite roluri,

schema actanţială a acestui verb rămâne

aceeaşi: [+ Agent / Forţă (+ Instrument) +

Pacient].

E. C.

Schimbarea valorii gramaticale vezi

Conversiune.

Sem

Componentă a sensului unui cuvânt,

care reprezintă o trăsătură diferenţială a

sensului, altfel spus, o diferenţă de sens.

Este unitatea minimă a sensului cuvintelor

care are valoare distinctivă. Semele

sunt componente diferenţiale şi distinctive

ale sensului unui cuvânt, însă ele nu au

caracter autonom.

Sensurile cuvintelor pot fi descompuse

într-un număr limitat de trăsături semantice

distinctive (pertinente) în funcţie de

opoziţiile în care pot fi antrenate. Delimitarea

semelor din structura semantică a

unui cuvânt se bazează pe caracterul analizabil

al sensului. Delimitarea semelor se

face în cadrul analizei semice prin compararea

sensurilor. De exemplu, cuvântul

a vedea (cu sensul „a percepe cu ajutorul

văzului”) şi a auzi („a percepe cu ajutorul

auzului”) exprimă o activitate senzorială

şi se deosebesc unul de celălalt prin semele

„vizual” / „auditiv”.

Descrierea bazată pe seme s-a făcut

doar pentru un număr mic de cuvinte, de

aceea, deocamdată, este dificil să se vorbească

despre un inventar finit al semelor.

Semele sunt componente ale sensurilor

lexicale ale cuvintelor între care se

stabilesc anumite relaţii. În funcţie de

182

relaţia stabilită între lexeme se delimitează:

● trăsături semantice sau seme comune

(care sunt prezente în toate elementele

unei clase de cuvinte) şi ● trăsături semantice

sau seme diferenţiatoare (care

reprezintă diferenţele dintre cuvinte la

nivel semantic).

Pe baza trăsăturilor semantice comune

cuvintele se grupează în clase lexicosemantice.

Dintre toate semele caracteristice

cuvintelor unei anumite clase, cel

puţin unul este comun tuturor membrilor

clasei semantice respective, iar celelalte

servesc la stabilirea diferenţelor, a opoziţiilor.

I. B.

Semantică

Ramură a lexicologiei care cercetează

sensurile cuvintelor. Într-o accepţie mai

largă, semantica studiază sensul tuturor

unităţilor lingvistice, adică sensul morfemului,

al cuvântului, al propoziţiei şi al

frazei, precum şi modalitatea de combinare

a acestor sensuri în vederea constituirii

unor unităţi comunicative (enunţul, textul).

Semantica lexicală are ca obiect de

studiu sensurile cuvintelor şi al expresiilor

frazeologice, raporturile dintre aceste

sensuri, evoluţia lor în timp şi cauzele

schimbării acestora, diferite categorii semantice

(monosemia, polisemia, sinonimia,

omonimia, antonimia, paronimia

etc.)

În studierea semanticii cuvintelor,

există două modalităţi de analiză: se poate

porni fie ● de la forma care semnifică

ceva spre sensul exprimat de această formă,

fie ● de la obiectul desemnat spre

forma prin care este exprimat acest sens.

În primul caz, se vorbeşte despre semasiologie,

iar în cel de al doilea, despre

onomasiologie. Semasiologia şi onomasiologia

sunt interpretate fie ca două diviziuni

diferite a le semanticii, fie ca două

perspective de analiză a semanticii lexicale

în cadrul semanticii.

I. B.

Semem

Unitate de sens alcătuită dintr-un fascicul

de trăsături semantice distinctive.

Un semem se descompune în seme. Sememul

reprezintă un ansamblu de seme

care acoperă un sens lexical. Sememul

corespunde sensului unui cuvânt. În cazul

cuvintelor polisemantice, fiecare dintre

sensurile lui constituie un semem. Sememul

are drept corespondent formal lexemul.

I. B.

Semiadverb

Termenul denumeşte o clasă specială

de adverbe caracterizată printr-o pierdere

parţială a autonomiei, care funcţionează

numai împreună cu un cuvânt autonom

sau cu o propoziţie: chiar, doar, numai,

tot, mai, şi, cam, nu. Semiadverbele depăşesc

cu mult trăsăturile de combinare ale

clasei adverbului, având capacitatea de a

se îmbina cu mult mai multe părţi de vorbire:

verb (chiar pleacă); substantiv

(chiar mama); pronume (chiar tu); adjectiv

(chiar ascultător); numeral (chiar doi

dintre ei) adverb (chiara acum), inclusiv

cu o propoziţie (Chiar voia să-l vadă.).

Se deosebesc de adverbele propriu-zise

prin prin plasarea lor în faţa cuvântului

determinat. Pot fi introduse în structura

formelor verbale compuse (Am şi uitat.),

iar în raport cu formele neaccentuate ale

pronumelor au o poziţie fixă (L-aş tot

asculta., Am să-l mai ascult Încadrate

semantic în clasa adverbelor de mod, semiadverbele

exprimă diverse nuanţe modale:

de precizare, mai ales, a semnificaţiilor

aspectuale (a tot mers; să mai caute);

de restricţie (numai el a ştiut tema);

de negaţie (nu pleacă); de intensificare

(chiar el, şi el); de aproximare (cam rece);

de includere (Şi el a participat la

conferinţă).

E. C.

Semiauxiliar

Verb parţial desemantizat care se construieşte

cu forme de conjunctiv sau cu

forme nepredicative ale verbelor cu sens

lexical autonom, împreună cu care formează

perifraze verbale. Spre deosebire

de verbele auxiliare a căror gramaticalizare

este totală existând schimbări la toate

nivelurile limbii, verbele semiauxiliare se

caracterizează printr-o gramaticalizare

parţială care se manifestă doar la nivel

semantic şi sintactic. Semantic, verbele

semiauxiliare exprimă valorile modale şi

aspectuale. Sintactic, verbele semiauxiliare

formează împreună cu verbul principal

un bloc sintactic neanalizabil, tratat în

unele gramatici ca predicat verbal compus

(complex). Sunt cunoscute două tipuri

de verbe semiauxiliare: de aspect / de

aspectualitate şi de mod / de modalitate.

În funcţie de gradul de fuziune a construcţiei

verb modal / aspectual + verb

autonom şi de manifestarea sintactică a

acestei fuziuni, există două păreri referitoare

la această clasă de verbe: ● interpretarea

construcţiei din care fac parte ca un

grup sintactic neanalizabil, un grup semantico-sintactic

(cu valoare sintactică de

perifrază verbală sau de predicat verbal

compus / complex), recunoscându-li-se

pierderea parţială a autonomiei lexicale;

● contestarea calităţii de semiauxiliar,

recunoaşterea autonomiei lexicale şi calitatea

de predicat. În acest din urmă caz se

consideră că, atunci când se află la un

mod predicativ, ele îndeplinesc singure

funcţia de predicat, iar infinitivele şi supinele

reprezintă complemente directe sau

indirecte, pe când conjunctivele sunt predicate

verbale în propoziţii subordonate.

E. C.

Semiotică

Ştiinţa generală a semnelor care înglobează

şi lingvistica. Semiotica este ştiinţa

care cercetează semnele sub toate aspectele:

formarea lor, clasificarea tipurilor de

semne etc. Ea studiază structura şi funcţionarea

diferitelor sisteme de semne, utilizate

pentru păstrarea şi transmiterea informaţiei,

în special cele care se folosesc

în societatea umană, de exemplu, codul

morse, limbajul surdomuţilor, inclusiv

limba, dar şi cele care se întâlnesc în natură

(comunicarea în lumea animală).

Cercetarea limbii din perspectivă semiotică

presupune stabilirea elementelor comune

şi cele specifice limbii ca sistem

semiotic în raport cu alte sisteme semiotice.

Din perspectivă semiotică, limba este

considerată un sistem de semne ce exprimă

idei.

I. B.

Semivocală

Sunet care prezintă trăsături comune

atât vocalelor, cât şi consoanelor. În limba

română există următoarele semivocale,

notate cu semnul ^ aşezat sub literă: e, !,

Semivocalele se aseamănă cu vocalele

sub aspect articulatoriu, deosebindu-se de

acestea doar printr-o intensitate şi o durată

mai redusă. Sub aspect funcţional, semivocalele

au un comportament prin care

se apropie de consoane: nu pot alcătui

singure silabe. Ele apar numai în combinare

cu o vocală constituind împreună

diftongi şi triftongi: sea-că, iar-bă, puică,

şcoa-lă, moa-ră, e-rou, le-oai-că, veneau.

I. B.

Semn

Unitatea de bază a limbii ca sistem

semiotic. Semnul reprezintă, indică sau

exprimă ceva diferit de sine însuşi, deci

183

semnul totdeauna înseamnă ceva. Semnul

este un obiect care stă în locul altui obiect

la care se referă. Cuvintele sunt semne

lingvistice. Orice semn din componenţa

sistemului lingvistic are două laturi. El

reuneşte o latură de expresie (semnificantul)

şi o latură de conţinut (semnificatul).

Distincţia dintre aceste două laturi a fost

exprimată clar de F. de Saussure în capitolul

despre natura semiotică a limbajului.

El arată că cele două laturi ale semnului

lingvistic (signifiant şi signifié) sunt legate

indisolubil. Între ele există un raport de

solidaritate. Aceasta înseamnă că, în procesul

de comunicare, ele nu pot exista una

fără cealaltă. Astfel, latura sonoră a semnului

lingvistic nu poate fi recepţionată

separat, ci numai împreună cu sensul. Şi

în acelaşi timp, pentru ca să transmitem

un anumit conţinut, trebuie să apelăm la

un anumit complex sonor. De exemplu,

auzind cuvântul prieten, percepem latura

sonoră a acestui cuvânt constituită din

fonemele /p-r-i-e-t-e-n/ şi totodată avem

în conştiinţă conţinutul exprimat de cuvântul

respectiv („persoană de care cineva

este legat printr-o afecţiune deosebită”).

Funcţionând ca mijloc de exprimare

a unui anumit conţinut, semnul se referă,

totodată, şi la un obiect concret. De

exemplu, cuvântul părinte exprimă noţiunea

de „părinte”, dar, într-un anumit context,

se poate referi şi la un părinte concret,

real.

Semnul lingvistic se defineşte prin

următoarele trăsături de bază: ● materialitate

(exprimarea laturii de conţinut este

posibilă numai cu ajutorul unui complex

sonor), ● linearitate (sunetele care constituie

latura lui de expresie sunt dispuse

într-o ordine succesivă) şi ● caracter arbitrar.

Caracterul arbitrar al semnului poate

fi observat atunci când încercăm să răspundem

la întrebarea: de ce un anumit

cuvânt (de exemplu, casă, masă, arbore,

tren etc.) este folosit pentru exprimarea

unui oarecare conţinut? Astfel, faptul că

asociem sensul masă („mobilă formată

dintr-o placă orizontală, pusă pe un suport

sau pe picioare, având diverse întrebuinţări”)

la complexul fonic /m-a-s-ă/ este

ceva întâmplător, adică nemotivat. În alte

limbi pentru exprimarea acestui sens se

folosesc alte complexe sonore. Anume

din această cauză se afirmă că relaţia dintre

complexul sonor şi sens este obligatorie,

dar arbitrară.

I. B.

Semnificant

Latura materială a semnului lingvistic.

Aspectul fonic al semnului lingvistic folosit

pentru exprimarea unui anumit semnificat.

Semnificantul are un caracter liniar.

Unităţile semnificantului sunt fonemele

din care este constituit complexul

sonor al cuvântului. De exemplu, semnificantul

cuvântului casă conţine următoarele

foneme /c-a-s-ă/. Semnificantul este

corelat cu un anumit conţinut semantic,

cu un anumit semnificat. Între semnificantul

şi semnificatul unui semn lingvistic

se stabileşte un raport de interdependenţă.

I. B.

Semnificat

Înţeles sau semnificaţie a semnului

lingvistic. Ceea ce numeşte, denumeşte

sau desemnează un cuvânt. Semnificatul

cuvântului este un ansamblu de seme lexicale

şi gramaticale, amândouă concurând

la definirea lui. Conţinutul unui

semn este exprimat prin semnificant. Relaţia

dintre semnificant şi semnificat este

arbitrară.

I. B.

Semnificaţie

Actualizarea sensului unui cuvânt în

cadrul unui anumit context, căci numai

într-un context, în care apar anumiţi determinanţii,

putem restrânge şi preciza

sfera semantică a unui cuvânt. Se consideră

că, spre deosebire de sens, care este

o constantă semantică stabilă, existentă şi

în afara enunţului, semnificaţia este o valoare

dependentă de context şi de situaţiile

concrete de comunicare.

Un cuvânt oarecare, considerat izolat,

poate avea unul sau mai multe sensuri.

Într-un context dat, o unitate lexicală nu

poate avea decât o singură semnificaţie.

Operaţia prin care se reliefează o anumită

semnificaţie a cuvântului se numeşte actualizare.

Ea presupune o restricţie sau o

precizare, ceea ce are ca rezultat constituirea

unei anumite semnificaţii. În felul

acesta, semnificaţia rezultă din relaţiile pe

care unitatea lexicală le stabileşte cu celelalte

unităţi lexicale în context. De exemplu,

cele două sensuri ale cuvântului literă

(1. Semn grafic în alfabetul limbii. 2.

(fig.) Înţelesul strict formal al unui text.)

se pot actualiza în următoarele contexte: a

scrie cu literă mare un cuvânt; a respecta

litera legii.

Semnificaţia este deci sensul particularizat

în şi prin contexte verbale sau si-

184

tuaţionale. Particularizarea unui sens presupune

concretizarea lui prin anumite

mijloace lingvistice şi implică orientarea

cuvântului spre anumite obiecte, spre

anumite situaţii din realitate descrise. În

felul acesta putem să-i identificăm referinţa

pe care acesta o dobândeşte în contextul

respectiv. Am putea afirma, astfel,

că deosebirea dintre sens şi semnificaţie

rezidă în faptul că sensul nu se atribuie

unui obiect anume, ci unor categorii de

obiecte, iar semnificaţia vizează un obiect

concret din realitatea extralingvistică.

I. B.

Sens gramatical

Sensul care se adaugă sensului lexical

al cuvântului. Sensurile gramaticale sunt

valorile prin care se diferenţiază între ele

formele flexionare ale aceluiaşi cuvânt.

De exemplu, cuvântul carte din enunţul

Cartea este pe masă. se defineşte printrun

sens lexical descris de dicţionarele

explicative („scriere cu un anumit subiect,

tipărită şi legată sau broşată în volum”) şi

prin următoarele sensuri gramaticale: feminin,

singular (obiectul desemnat este

într-un singur exemplar), nominativ, definit

(obiectul este cunoscut vorbitorilor).

În acelaşi timp, o altă formă a acestui cuvânt

– cărţilor – se va defini prin următoarele

valori gramaticale: feminin, plural,

genitiv, definit.

Din punctul de vedere al conţinutului

său, sensul gramatical prezintă un grad

înalt de abstractizare. Datorită acestei

trăsături sensurile gramaticale pot caracteriza

un număr mare de cuvinte. Astfel,

de exemplu, cele trei valori ale timpului

gramatical – prezent, trecut, viitor – pot fi

asociate oricărui cuvânt făcând parte din

clasa verbului.

După natura sa, sensul gramatical nu

este omogen. Există sensuri gramaticale

care au un caracter obiectiv şi care reflectă

anumite relaţii stabilite între entităţile

din realitate. De exemplu, numărul la

substantive exprimă distincţia din realitate

dintre un exemplar şi mai multe exemplare

ale aceluiaşi obiect, gradele de

comparaţie la adjective exprimă gradul în

care se manifestă o însuşire, timpul la

verbe exprimă raportul stabilit între momentul

desfăşurării acţiunii şi momentul

comunicării etc. Un al doilea tip de sens

gramatical este cel care exprimă atitudinea

vorbitorului faţă de cele comunicate.

De exemplu, categoria modului la verbe

(exprimă felul cum vede vorbitorul acţiunea

care este prezentată ca fiind reală sau

ireală), categoria determinării la substantiv

(exprimă gradul de individualizare a

obiectului desemnat de către substantiv).

Şi, în sfârşit, un la treilea tip de sens gramatical

este cel de natură structurală. Categoriile

care se definesc printr-un asemenea

sens gramatical realizează legătura

dintre termenul subordonat şi termenul

determinat. Categoriile date au un rol conectiv,

care constă în repetarea caracteristicilor

gramaticale ale primului termen la

cel de-al doilea. În limba română sunt

următoarele categorii gramaticale cu

funcţie structurală: genul, numărul, cazul

– la adjectiv, persoană, numărul, genul –

la verb.

Spre deosebire de sensul lexical, care

este exprimat prin rădăcina sau prin tema

cuvântului, sensul gramatical este marcat

prin mijloace gramaticale care au un caracter

regulat şi sunt proprii nu doar unui

singur cuvânt, ci unui număr mare de cuvinte

din cadrul unei părţi de vorbire. De

exemplu, sensurile singularitate / pluralitate,

specifice substantivelor din limba

română, sunt gramaticale, deoarece sunt

exprimate cu ajutorul unor mijloace care

au un caracter mai mult sau mai puţin

regulat, fiind proprii unui număr mare de

cuvinte din cadrul acestei părţi de vorbire.

În limba română sensurile gramaticale

sunt exprimate cu ajutorul următoarelor

mijloace morfologice: ● desinenţe, ● sufixele

gramaticale, ● alternanţa sunetelor,

● articole, ● unele adverbe şi locuţiuni adverbiale,

● unele prepoziţii şi prin ● forme

supletive. De exemplu, numărul la substantivele

băieţi, case, trenuri este exprimat

prin desinenţe, cazul la substantivul

prietenului este exprimat prin forma articolului;

gradul de comparaţie la adjectivul

mai bun şi la adverbul mai repede se

exprimă cu ajutorul adverbului mai; persoana

pronumelui este exprimată cu ajutorul

formelor supletive: eu, tu, el, ea.

I. B.

Sens lexical

Înţelesul pe care vorbitorii îl atribuie

unui cuvânt. Calitate a unui cuvânt de a

desemna ceva şi de a evoca în mintea ascultătorului

imaginea obiectului desemnat.

Se constituie ca rezultat al generalizării

caracteristicilor unei clase de obiecte.

Sensul reprezintă o imagine generalizatoare,

care exclude caracteristicile diferenţiatoare

ale obiectelor făcând parte din

aceeaşi clasă. Anume în acest sens se

spune că orice cuvânt generalizează. Sensul

cuvintelor este definit în dicţionarele

185

explicative, unde fiecare cuvânt apare

într-un articol independent. De exemplu,

cuvântul casă are în dicţionarele limbii

române următoarea definiţie „clădire destinată

pentru a servi de locuinţă omului”.

Se consideră că nu toate cuvintele se

caracterizează prin sens lexical. Astfel, au

sens lexical cuvintele autonome, iar cuvintele

instrumente gramaticale sunt lipsite

de sens lexical.

Sensul lexical este o categorie complexă.

În lingvistică, sensul lexical cunoaşte

un număr impunător de definiţii,

fiecare dintre ele reliefând diferite aspecte

ale laturii de conţinut a cuvântului. Majoritatea

definiţiilor date sensului relevă

faptul că semnificaţia de natură lexicală

este în relaţie cu o anumită noţiune. În

acest caz, sensul este văzut ca o reflectare

a însuşirilor generale şi esenţiale ale unei

categorii de obiecte, fenomene etc., ceea

ce înseamnă că sensul are la bază o noţiune.

Prin înţelesul său, cuvântul descrie

într-o formă generalizată obiectul desemnat

reflectând ansamblul de trăsături, de

caracteristici specifice acestuia, ceea ce îi

permite să trimită la clasa întreaga de obiecte,

dar, în acelaşi timp, şi la un anumit

exemplar din clasa dată.

De la Saussure încoace, câştigă tot mai

mult teren ideea că sensul oricărui cuvânt

se defineşte prin opoziţie cu sensurile

celorlalte cuvinte ale limbii, în cadrul

unui câmp lexico-semantic în care fiecare

sens este element component. În această

interpretare, sens înseamnă funcţie a unui

element, cu referire la sistemul specific

din care face parte, sau valoare.

Sensul lexical este susceptibil de a fi

divizat în unităţi minimale. În structura

sensului lexical al unui cuvânt se pot delimita

următoarele două componente de

bază: ● o componentă denotativă şi ● o

componentă conotativă. Componenta denotativă

este echivalentul noţiunii care

reflectă o categorie de obiecte, acţiuni,

însuşiri etc., deci reprezintă latura conceptuală

sau cognitivă a conţinutului unui

cuvânt. Prin această componenta cuvântul

este pus în relaţie cu obiectul desemnat.

Componenta conotativă a sensului lexical

este ansamblul valorilor afective, expresive

legate de sensul denotativ. Elementul

central al sensului lexical este componenta

lui denotativă, în timp ce componenta

conotativă are un caracter secundar. Ea

poate apărea ca o nuanţă suplimentară de

sens care se suprapune componentei denotative

şi care, pentru a se actualiza, are

186

nevoie de un anumit context. De exemplu,

componenta denotativă a cuvântului

vultur este „pasăre răpitoare de zi, cu ciocul

lung, ascuţit şi coroiat, cu aripi lungi

şi cu picioare puternice”. Acest cuvânt

însă poate fi folosit şi cu referire la o

anumită persoană de sex masculin, cuvântul

desemnând un bărbat viteaz, curajos,

măreţ, falnic. Această semnificaţie reprezintă

conotaţia cuvântului dat.

Delimitarea sensurilor unui cuvânt se

face prin metoda analizei combinatorii.

După numărul de sensuri pe care le poate

avea un cuvânt deosebim: ● cuvinte monosemantice

(cuvintele care au un singur

sens). ● cuvinte polisemantice (cuvintele

care au mai multe sensuri). Drept exemplu

de cuvânt monosemantic ar putea

servi cuvântul moleculă, care se defineşte

prin sensul „cea mai mică parte dintr-o

substanţă”. Ca exemplu de cuvânt polisemantic

ar putea fi adus cuvântul foaie,

cu următoarele sensuri: 1. Frunză. 2. Bucată

dintr-un material. 3. Bucată dreptunghiulară

de hârtie. 4. Adeverinţă. 5. (Înv.)

Ziar, revistă. 6. Bucată de pânză. 7. Strat

de aluat.

Sensurile unui cuvânt polisemantic pot

fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

importanţa sensului din perspectiva

limbii contemporane, provenienţa lui,

natura sensului, răspândirea geografică şi

socioprofesională, vechimea în limbă,

frecvenţa utilizării lui etc. Dacă se ia în

considerare importanţa sensului în limbă

la un moment dat, în structura semantică

a cuvintelor polisemantice se poate delimita

un sens principal, opus unuia sau

mai multor sensuri secundare.

Ţinând seama de provenienţa sensurilor,

în structura semantică a cuvintelor

polisemantice se disting ● un sens de bază,

primar sau etimologic, şi ● unul sau

mai multe sensuri derivate, care s-au desprins

din primul. Se poate întâmpla ca

sensul de bază să fie, în acelaşi timp, şi

sensul principal, iar sensurile derivate să

fie sensuri secundare. Din punctul de vedere

al vorbitorului contemporan, unul

dintre sensuri este mai cunoscut, mai

frecvent. De obicei, acesta este sensul de

bază; celelalte sunt sensuri derivate, secundare.

După natura lor, sensurile din structura

semantică a unui cuvânt polisemantic

pot fi clasificate în: ● sensuri denotative

şi ● sensuri conotative. Sensul denotativ

se referă la ceea ce denumeşte în mod

obişnuit cuvântul. Sensurile conotative

apar atunci când se produc anumite abateri

de natură subiectivă de la denotaţie.

Spre deosebire de sensurile denotative,

care sunt sensuri invariabile şi nonsubiective,

sensurile conotative sunt sensuri particulare,

afective sau expresive.

După relaţia cuvântului cu obiectul

denumit, se disting: ● sensuri proprii şi

● sensuri figurate. Prin sensurile proprii

cuvintele denumesc direct obiectele, caracteristicile,

fenomenele. Cuvintele cu

sens figurat denumesc obiectele, fenomenele

indirect, prin transferul denumirii

unui obiect asupra altui obiect. De exemplu:

cuvântul vulpe 1. Mamifer carnivor,

cu blana roşcată, cu coada lungă şi stufoasă;

2. (Fig.) Persoană vicleană, şireată.

Ce vulpe eşti tu! Deci, folosit cu referire

la animalul respectiv, cuvântul dat are un

sens propriu, iar cu referire la om el capătă

un sens figurat. Sensul propriu al unui

cuvânt este considerat anterior celorlalte

sensuri ale cuvântului. Sensul figurat este

un sens care presupune un transfer semantic

realizat printr-o figură de stil (metaforă,

metonimie).

I. B.

Silabă

Parte dintr-un cuvânt care se rosteşte

printr-un singur efort expirator. Silaba

reprezintă cea mai mică secvenţă sonoră

care se obţine prin segmentarea fluxului

vorbirii. Fiecare silabă conţine o vocală

sau un diftong. Silabele sunt de două feluri:

● silabe deschise (se termină într-o

vocală) şi ● silabe închise (se termină

într-o consoană). După intensitatea cu

care se rosteşte vocala din structura lor,

silabele pot fi ● accentuate sau ● neaccentuate

(miş-ca-re).

I. B.

Singular

Unul dintre termenii categoriei gramaticale

de număr care denumeşte un singur

exemplar al unui obiect făcând parte

dintr-o categorie de obiecte de acelaşi fel.

În limba română, unde categoria gramaticală

a numărului are doi termeni, singularul

intră în opoziţie cu pluralul. Este admis

de contexte de tipul: un băiat, copil,

munte; o fată, casă, floare. Singularul

exprimă „unicitatea” doar în cazul substantivelor

numărabile: un creion, o carte.

La substantivele nenumărabile (substantivele

abstracte, substantivele colective şi

numele de materie), valoarea de număr se

neutralizează, substantivul la această

forma exprimând însuşirea în general

(bunătate, blândeţe, claritate, punctualitate),

o colectivitate de obiecte (bănet,

ostăşime, prostime) sau „o anumită cantitate

a materiei” (ceară, smoală, unt). La

părţile de vorbire la care numărul este

determinat de acordul lor cu cuvântul determinat

(adjectiv, verb), forma de singular

are un rol structural, stabilind legătura

dintre determinat şi determinantul său.

I. B.

Singulare tantum (pl. Substantive

singularia tantum)

Tip special de substantive, din perspectiva

categoriei numărului, care au

numai forma de singular, fiind defective

de plural. Aceste substantive se caracterizează

printr-o paradigmă incompletă de

număr. Sunt singularia tantum având numai

forma de singular următoarele specii

de substantive: unele substantive abstracte

(dreptate, înţelepciune, perseverenţă,

prudenţă, cinste, încredere, onestitate,

sete, văz), unele substantive nume de materie

(aluminiu, aur, brumă, ceară, făină,

mazăre, smoală, zahăr), substantivele

colective (motănime, negustorime, străinime,

studenţime), unele substantive proprii

(Mihai, Franţa, Prut, Lăpuşna) şi

substantivele unice (lună, soare, univers).

I. B.

Sinonim

Termen folosit pentru denumirea cuvintelor

care au aproximativ acelaşi înţeles,

dar forme diferite. De exemplu, bucurie

– veselie, cale – drum, glas – voce,

timp – vreme, zăpadă – nea – omăt, etern

– veşnic, mâhnit – trist – amărât, sur –

cărunt, a fura – a şterpeli, a strica – a

deteriora – a defecta, a vesti – a anunţa –

a înştiinţa, alene – agale. Relaţia dintre

cuvintele diferite ca formă, dar apropiate

sau identice ca sens se numeşte sinonimie.

Sinonimia este un fenomen opus

omonimiei, în sensul că acelaşi înţeles

este exprimat prin două sau mai multe

cuvinte. Cuvintele cu forme diferite, dar

cu înţeles identic formează serii sinonimice

constituite din două sau mai multe

unităţi.

Trebuie precizat că situaţiile în care se

manifestă relaţia de sinonimie sunt variate.

Fiind cuvinte cu sens identic sau

aproape identic, sinonimele se deosebesc

totuşi prin anumite particularităţi, ceea ce

înseamnă că relaţia de sinonimie poate

avea grade diferite. Pe lângă trăsăturile

semantice comune, sinonimele se pot caracteriza,

de multe ori, şi prin nuanţe semantice

suplimentare, printr-un grad de

expresivitate diferit, prin diferite sfere de

187

utilizare şi prin contexte specifice. Şi în

această situaţie, se impune respectarea

anumitor cerinţe. Astfel, din punct de vedere

teoretic, două unităţi de limbă sunt

sinonime numai în cazul în care sunt îndeplinite

următoarele condiţii: ● identitatea

sensului (pentru a fi considerate sinonime

două sau mai multe cuvinte trebuie

sa aibă un număr cât mai mare de trăsături

semantice comune); ● identitatea obiectului

denumit (două sau mai multe cuvinte

sunt sinonime numai dacă denumesc

şi identifică acelaşi obiect din realitate);

● posibilitatea substituirii în aceleaşi

contexte (de regulă, se consideră sinonime

cuvintele care se substitue reciproc

fără modificări în plan semantic); ● funcţionarea

lor în aceeaşi variantă stilistică a

limbii. Dintre acestea, posibilitatea substituirii

unui sinonim cu altul într-un anumit

context reprezintă cea mai convingătoare

dovadă a identităţii lor semantice.

Trebuie observat însă că, în realitatea

lingvistică, în cele mai multe cazuri de

sinonimie, aceste condiţii nu sunt nici pe

de parte îndeplinite toate. Astfel, dacă se

admite că sinonimele denumesc aceleaşi

aspecte din realitate, adică au acelaşi referent,

ele au şi unele trăsături diferenţiatoare:

conţin şi anumite trăsături semantice

prin care se deosebesc, nu funcţionează

în aceeaşi variantă, aceeaşi unitate

funcţională a limbii sau nu se pot substitui

în absolut toate contextele. Termenii

seriilor sinonimice se pot caracteriza prin

diferite grade de identitate semantică, ei

diferenţiindu-se prin anumite nuanţe semantice

(susur, şoaptă, freamăt, murmur,

zvon; a cugeta, a gândi, a reflecta, a medita,

a cumpăni), prin nuanţe de întrebuinţare

(a făuri, a realiza, a înfăptui, a

crea, a plăsmui), prin răspândirea lor teritorială

(noroi, glod, tină; curte, ogradă,

ocol, bătătură), prin gradul de expresivitate

(faţă, obraz, chip, figură, mutră,

moacă).

Tipurile de sinonime delimitate sunt

diferite la diferiţi autori. După gradul de

apropiere sau de diferenţiere a unităţilor

între care se stabilesc relaţiile de sinonimie

şi după posibilitatea lor de a se substitui

în anumite contexte, se face distincţie

între următoarele două feluri de sinonime:

● sinonime absolute (coincid ca

sens): a deceda – a muri; generozitate –

mărinimie, noroi – glod – tină; curte –

ogradă – ocol – bătătură şi ● sinonime

parţiale (diferă prin anumite nuanţe de

sens, prin valorile stilistice, prin sfera de

188

utilizare, prin posibilităţile de combinare):

clipoceală – murmur – susurare –

şoaptă – şopot – zvon, agresiv – bătăios,

inteligent – ager, a se amuza – a se desfăta

– a se dispune – a se înveseli – a petrece

– a râde – a se veseli. Alţi termeni folosiţi

în aceste cazuri sunt cei de sinonime

perfecte / aproximative, sinonime totale /

parţiale etc.

Existenţa sinonimelor absolute (totale,

perfecte) este uneori contestată. Se consideră

că sinonimele absolute sunt puţine la

număr şi nu se întâlnesc decât în sfera

terminologiilor ştiinţifice: azot – nitrogen,

kaliu – potasiu, natriu – sodiu, cord

– inimă, lexic – vocabular. La rândul lor,

sinonimele parţiale pot fi cuvinte identice

ca sens, dar care se deosebesc prin nuanţe

stilistice sau prin anumite trăsături de utilizare.

Dacă se ţine seama de gradul de diferenţiere

a unităţilor care alcătuiesc seriile

sinonimice, pot fi delimitate următoarele

subclase de sinonime: I. ● sinonime ale

căror înţelesuri sunt foarte asemănătoare

(aramă – cupru, ceas – oră, exil – surghiun,

lexic – vocabular, oaspete – musafir,

soartă – destin, timp – vreme), ● sinonime

ale căror înţelesuri nu sunt în totalitate

asemănătoare (amor – dragoste –

iubire, faţă – obraz – chip, drum – itinerar

– rută, afectuos – cald, a alerga – a

fugi). II. ● sinonime care se folosesc în

aceleaşi aspecte ale limbii (decret – decizie,

gumă – radieră), ● sinonime care nu

se folosesc în aceleaşi aspecte ale limbii

(căciulă – cuşmă, cartof – barabulă, contingent

– leat, brâu – şerpar, varză – curechi).

III. ● sinonime care se pot înlocui

în toate contextele sau în majoritatea contextelor

(timp – vreme, cuşcă – colivie, a

gândi – a reflecta – a medita), ● sinonime

care nu se pot înlocui în toate contextele

(arbore – pom – copac, minge – balon,

casă – locuinţă – cămin – domiciliu –

adăpost, respect – consideraţie – stimă).

Sinonimia se stabileşte nu între cuvinte,

ci între fiecare sens în parte. De aceea

un cuvânt polisemantic poate avea sinonime

diferite pentru fiecare dintre sensurile

sale, ceea ce înseamnă că el va intra

în diferite serii sinonimice: calic 1 – zgârcit

(E un calic fără pereche.), calic 2 –

necăjit (E un biet om calic.); a clocoti 1 –

a fierbe (Apa clocoteşte pe plită.), a clocoti

2 – a se agita (Mulţimea clocoteşte în

piaţă.).

Sinonimia are ca surse următoarele

procedee: împrumutul cuvintelor din alte

limbi, formarea noilor cuvinte, evoluţia

semantică a cuvintelor, pătrunderea în

limba literară a cuvintelor populare, regionale

sau argotice. Sinonimia reprezintă

un mare avantaj pentru limbă. O limbă

este cu atât mai bogată, cu cât mai multe

sinonime are.

I. B.

Sintagmă

1. Termen sinonim cu îmbinarea / grupul

de cuvinte. Este alcătuit din cel puţin

două cuvinte cu sens lexical deplin, cea

mai mică unitate sintactică în interiorul

căreia se poate stabili un raport sintactic.

Sintagma conţine un centru lexical

(cuvânt cu sens lexical deplin) şi determinanţii

acestuia. Sintagmele se clasifică

după mai multe criterii. În funcţie de centru,

se pot diferenţia: 1. sintagme nominale,

având ca centru un substantiv, un pronume

sau un numeral (casă nouă); 2. sintagme

verbale, având ca centru un verb la

un mod predicativ sau un verb la un mod

nepredicativ (citeşte o carte); 3. sintagme

adjectivale, având ca centru un adjectiv

(grea de cap, bună la matematică); 4.

sintagme adverbiale, având ca centru un

adverb (grozav de bine, astfel de oameni,

greu de spus); 5. sintagme interjecţionale,

având ca centru o interjecţie (vai de Ion);

sintagme prepoziţionale având ca centru o

prepoziţie (lângă uşă).

Distincţia sintagmă minimală vs. sintagmă

s-a introdus pentru a deosebi combinaţiile

binare de morfeme (cas-ă) de combinaţiile

binare de cuvinte (casă nouă).

După criteriul distribuţiei, prin compararea

distribuţiei sintagmei în ansamblu cu

cea a elementelor componente, s-au distins

sintagmele exocentrice şi cele endocentrice.

În cadrul sintagmei legăturile sintactice

sunt marcate prin juxtapunere (profesorul

Ionescu), joncţiune (prepoziţie: cartea

de pe masă, articol posesiv şi demonstrativ:

acela al studentului, casa cea nouă,

conjuncţie: fireşte că), prin flexiune

(cartea studentului; Am văzut fotografia.),

prin acord (casă frumoasă).

Centrul stă, de obicei, pe primul loc în

sintagmă, iar modificatorul este plasat la

dreapta; excepţie de la această regulă fac

unele tipuri de adjective pronominale.

Topica inversă este, în general posibilă,

având, cel mai adesea, efect emfatic.

2. Tip intermediar de unitate lingvistică,

situat între nivelul propoziţiei şi cel al

unităţilor minimale dotate cu sens (morfeme

/ moneme), unitate cu structură binară,

alcătuită din asocierea a două elemente

aflate în relaţie sintagmatică. Poate

fi interpretată: ● concret, ca asociind două

unităţi coocurente din lanţul lingvistic;

componentele sintagmei sunt morfemele /

monemele sau cuvintele; ● ca bază a conceptului

de grup sintactic, unitate alcătuită,

ca şi sintagma, în jurul unui centru /

cap de grup.

A. H.

Sintaxă

1. Nivel a cărui organizare se desfăşoară

între cuvânt, ca unitate minimală, şi

combinaţiile acestuia – propoziţii / fraze,

ca unităţi maximale. Împreună cu nivelul

morfologic, formează nivelul mai amplu

al gramaticii. În cadrul sintaxei, există,

două niveluri intermediare, al sintagmei şi

al grupului sintactic.

Principalele trăsături sintactice ale

limbii române sunt: 1. topica, în general,

liberă guvernată de principiul proeminenţei

discursive; poziţia la dreapta a determinantului

în raport cu centrul lexical;

libertatea corespondenţei timpurilor; posibilităţi

largi de elipsă (sensul fiind recuperabil

contextual); 2. număr mare de

conjuncţii / locuţiuni conjuncţionale şi

prepoziţii / locuţiuni prepoziţionale prin

care se redau o varietate de nuanţe semantice

în cadrul raporturilor de subordonare;

3. posibilitatea neexprimării subiectului

(subiectul inclus şi subînţeles); 4.

varietatea construcţiilor impersonale; 5.

construirea complementului direct cu

prepoziţia morfem pe; 6. dublarea complementului

direct şi a complementului

indirect; 7. frecvenţa şi varietatea construcţiilor

cu element predicativ suplimentar;

8. prezenţa verbelor dublu tranzitive

(construite cu două complemente

directe); 9. ponderea mare şi varietatea

construcţiilor cu dativ posesiv; 10. marcarea

opoziţiei scris / oral prin preponderenţa

raporturilor de subordonare în

comunicarea scrisă şi a propoziţiilor bazate

pe coordonare în comunicarea orală;

11. frecvenţa folosirii conjunctivului,

care a înlocuit parţial infinitivul; 12. rolul

crescut al flexiunii şi al articolelor în

marcarea coeziunii în interiorul grupurilor

sintactice; 13. fenomenul extins al sinonimiei

sintactice; 14. acordul (subiect –

predicat, subiect – nume predicativ, atribut

adjectival – nume regent, element

predicativ suplimentar – nominal regent,

pronume – antecedent substituit, acord

încrucişat al pronumelui relativ); 15. tipare

sintactice specializate pentru exprima-

189

rea unor stări fizice sau psihice trăite de

individ (mi-e foame, îmi place, mă doare

capul, mă ard obrajii); dubla negaţie.

2. Disciplină lingvistică, ramură a

gramaticii, al cărei obiect de studiu îl

formează nivelul sintactic. Sintaxa reprezintă

o parte a structurii gramaticale (şi a

gramaticii ca studiu al acesteia) care cuprinde

regulile privitoare la îmbinarea

cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor

în fraze. Studiul sintaxei oglindeşte deci

mecanismul viu de funcţionare a limbii,

felul cum, cu un număr mare, dar relativ

limitat de cuvinte, se realizează un număr

infinit de propoziţii şi fraze concrete.

Combinaţiile de cuvinte pot fi studiate

din diverse perspective, cu diverse metode

şi urmărind obiective diferite, fiecare

dintre ele impunând un nou tip de sintaxă.

Actualmente, se discută despre următoarele

tipuri de sintaxă: ● sintaxa structurală

sau categorială: (cercetează combinaţiile

de cuvinte sub aspectul componenţei categoriale,

al distribuţiei elementelor şi ai

relaţiilor sintagmatice dintre ele); ● sintaxa

funcţională (studiază componentele

nivelului sintactic din punctul de vedere

al funcţiilor pe care le îndeplinesc în cadrul

combinaţiilor); ● sintaxa părţilor de

propoziţie (examinează constituenţii

enunţului din punctul de vedere al funcţiilor

sintactice îndeplinite); ● sintaxa actanţială

(cercetează funcţiile actanţialsemantice);

● sintaxa discursivă (studiază

componentele enunţului din perspectiva

funcţiilor pragmatice); ● sintaxă frastică

(analizează combinaţiile până la nivelul

frazei, de la sintaxa părţilor de vorbire la

sintaxa grupurilor sintactice sau la sintaxa

frazelor complexe); ● sintaxa transfrastcă

(examinează combinaţiile dincolo de nivelul

frazei, fiind cuprinse şi regulile de

construcţie a textului); ● sintaxa descriptivă

(se ocupă de înregistrarea neutră a

componenţei structurilor); ● sintaxa normativă

(studiază fenomenele de la nivelul

sintactic dintr-o perspectivă prescriptivă

şi corectivă, normativă, a abaterilor).

Mai există şi alte tipuri de sintaxă, în

funcţie de metodele de cercetare. Astfel,

cercetarea se poate face cu metode analitice,

prin descompunerea frazelor până la

unităţile minimale: cuvinte / părţi de propoziţie

(sintaxă analitică) sau, dimpotrivă,

prin combinarea unităţilor, pornind de la

cuvinte şi ajungând la unităţi maximale

(sintaxă sintetică sau generativă). Când

cercetarea priveşte domeniul sintactic

doar al unei anumite limbi vorbim de o

190

sintaxă particulară şi, dimpotrivă, când îşi

propune să extragă categoriile şi mecanismele

sintactice care vizează mai multe

limbi sau un grup de limbi, vorbim de

modele de sintaxa universală etc.

E. U.

Sintaxă mixtă

Sintagmă terminologică care indică o

particularitate esenţială a comunicării

orale, cea a organizării ei duale. Această

particularitate constă în utilizarea paralelă

a mijloacelor de exprimare verbală şi a

celor nonverbale. A fost introdusă în lingvistica

românească de T. Slama-Cazacu.

Particularitatea sintaxei mixte constă în

faptul că participanţii la comunicarea orală

(vorbitorul şi interlocutorul) sunt prezenţi

la actul comunicării şi se pot şi auzi

reciproc. Astfel, componenta verbală a

comunicării orale, alcătuită din elemente

lingvistice (sunete, cuvinte, propoziţii,

fraze) şi paralingvistice (inflexiunea vocii,

ton, ritm, tăieturile cuvintelor şi ale

frazelor, pauze, mod de articulare etc.)

este dublată obligatoriu de componenta

nonverbală (gesturi, mimică, expresia

ochilor şi a sprâncenelor, indicare cu privirea,

atitudinea corporală, acţiunea cu

obiecte, deplasarea către un obiect etc.).

E. U.

Sistem

Ansamblu finit de elemente de aceeaşi

natură, asociate între ele prin anumite

relaţii şi îndeplinind aceeaşi funcţie. Sistemul

reprezintă un tot organizat. În lingvistică,

noţiunea de sistem este importantă

atât pentru organizarea limbii, cât şi

pentru funcţionarea ei. Sistemul reprezintă

o formă de organizare relaţională şi

opozitivă a elementelor lingvistice, menită

să asigure funcţionalitatea limbii în

procesul de comunicare. Sistemul lingvistic

se realizează în actele concrete ale

vorbirii. Toate elementele sistemului lingvistic

sunt interdependente. Fiecare dintre

aceste elemente nu există izolat, ci

doar prin corelare cu alte elemente opunându-se

acestora în baza anumitor trăsături

distinctive. Oricare dintre elementele

constitutive ale limbii îşi are locul şi rolul

său în cadrul sistemului.

Noţiunea de sistem se aplică pentru a

caracteriza atât limba în ansamblul ei, cât

şi fiecare dintre compartimentele ei. Cu

referire la limbă, această noţiune reflectă

organizarea internă riguroasă şi stabilă a

limbii. Datorită caracterului sistematic al

limbii, fiecare dintre nivelele ei constitutive,

şi anume fonetica, lexicul şi grama-

tica se prezintă ca nişte sisteme. Caracterul

sistematic al acestor niveluri prezintă

grade diferite pentru fiecare dintre ele. De

exemplu, nivelul fonetic şi cel gramatical

au o organizare mai riguroasă în raport cu

sistemul lexical al limbii. Aceste subsisteme

ale limbii sunt strâns legate între ele.

Interdependenţa dintre aceste nivele se

manifestă prin faptul că fiecare nivel ierarhic

superior îl include pe cel inferior.

Fonemele, care sunt limitate numeric, se

combină formând un anumit număr de

morfeme, pentru ca acestea, la rândul lor,

să alcătuiască un număr impunător de

cuvinte, cu ajutorul cărora să poată fi

formată o infinitate de enunţuri. Astfel,

unităţile fiecăruia dintre unităţile nivelului

ierarhic inferior nu au altă funcţie decât

să formeze, prin combinare, unităţi ale

nivelului imediat superior. Datorită acestui

mod de organizare, o limbă totdeauna

cuprinde un număr limitat de elemente de

bază, care servesc la alcătuirea unui număr

nelimitat de unităţi comunicative.

Totodată, relaţiile dintre aceste

(sub)sisteme sunt puse în evidenţă şi în

procesul de funcţionare a limbii, precum

şi prin faptul că orice schimbare produsă

în cadrul unui subsistem poate atrage după

sine modificări în cadrul altui subsistem

sau poate afecta sistemul în întregul

său.

I. B.

Sociolingvistică

Disciplină lingvistică care cercetează

dimensiunea socială a limbii. Obiectul

sociolingvisticii îl constituie cercetarea şi

descrierea relaţiilor sistematice dintre

structura unei limbi şi structura societăţii

care o foloseşte. Sociolingvistica studiază

limba în contextul ei social, urmărind, în

mod special, influenţa socialului asupra

limbajului. Pe baza unor asemenea cercetări

s-a stabilit că între variabilele sociologice

şi variabilele lingvistice există totdeauna

o anumită interdependenţă care se

manifestă prin influenţe reciproce. Fenomenul

de cercetare predilect pentru sociolingvişti

este variaţia lingvistică existentă

în cadrul oricărei comunităţi lingvistice.

Şi, după cum încearcă să demonstreze

studiile de sociolingvistică, factorul responsabil

pentru acest fenomen este stratificarea

socială, ceea ce înseamnă că structura

specifică unei comunităţi lingvistice

condiţionează variantele lingvistice care

funcţionează în cadrul ei. Astfel, sociolingvistica

examinează şi confruntă două

tipuri de structuri: structura lingvistică şi

structura socială a unei comunităţi, această

confruntare având drept scop stabilirea

relaţiei dintre ele.

Având în vizorul său raportul dintre

limbă şi societate, sociolingvistica cuprinde

un spectru larg de probleme ce

vizează tipurile de comunităţi lingvistice,

situaţiile lingvistice, variantele lingvistice

coexistente într-o comunitate, particularităţile

politicii lingvistice promovate în

cadrul a diferite comunităţi lingvistice,

diferenţierea limbii şi modificarea sistemului

lingvistic sub influenţa unor factori

sociali (sex, vârstă, grad de instruire, activitate

profesională, apartenenţă naţională,

de grup, adeziune politică etc.), interferenţa

dintre limbi, factorii de divergenţă

sau convergenţă în vorbirea unei comunităţi

lingvistice, performanţa diferitor grupuri

de vorbitori din cadrul societăţii datorate

diversificării socioprofesionale

existente în societate şi atitudinea vorbitorilor

faţă de limba sau faţă de limbile

vorbite în cadrul comunităţii respective

etc.

Materialul cu care se operează în cercetările

de sociolingvistică este cules, în

principal, prin metoda anchetei sociolingvistice,

considerată a fi cea mai importantă

metodă aplicată de această ştiinţă.

Totodată, metoda în cauză este corelată

cu observaţia, interviul şi experimentul,

care servesc la verificarea şi aprofundarea

investigaţiilor întreprinse. Datele obţinute

prin intermediul anchetelor sunt interpretate

prin metode matematice, fiind supuse

unor evaluări statistice.

Sociolingvistica are, în mare parte, un

caracter interdisciplinar, aflându-se în

relaţii strânse cu asemenea ştiinţe conexe,

precum: psiholingvistica, etnolingvistica,

dialectologia, antropologia, etnografia,

sociologia, istoria.

Sociolingvistica este o ştiinţă de mare

actualitate, rezultatele cercetărilor întreprinse

de sociolingvişti având astăzi aplicaţii

din ce în ce mai largi. Rezultatele

cercetărilor sociolingvistice sunt utile atât

pentru responsabilii de organizarea procesului

de studiere a limbilor în şcoală, cât

şi pentru autorităţile care au ca sarcină

elaborarea politicii lingvistice şi planificarea

lingvistică a unei ţări.

I. B.

191

Stil

Termen folosit pentru a desemna variantele

culturale ale limbii române literare.

Stilurile funcţionale ale limbii literare

(sau limbajele literare) acoperă diverse

domenii şi au trăsături funcţionale şi

structuri proprii, comune sau deosebite

unele faţă de celelalte. Fiecare stil funcţional

se caracterizează prin prezenţa unor

particularităţi de limbă (fonetice, morfologice,

sintactice, lexicale) şi a unor elemente

expresive utilizate pentru exprimarea

unui mesaj specific, într-un anumit

domeniu al culturii. Sunt mai multe opinii

referitor la stabilirea stilurilor literare şi a

raporturilor dintre ele. În general, se admite

existenţa sigură a două stiluri (beletristic

şi ştiinţific). Stilul juridicoadministrativ,

după unii autori, este un stil

autonom; alţii îl înglobează în cel ştiinţific.

Se vorbeşte, în plus, de un stil publicistic,

de unul sportiv, oficial, oratoric,

religios / bisericesc. Există şi alte clasificări

în funcţie de alte criterii, cum ar fi

variante scrise, variante vorbite.

A. H.

Stil administrativ / juridic administrativ

Reprezintă stilul comunicării în domeniul

relaţiilor economice, juridice, diplomatice,

comerciale şi administrative.

Este denumit în unele studii şi stil oficial

reprezentând textul actelor de cancelarie,

al textelor juridice, diplomatice, al diverselor

dispoziţii, decrete, hotărâri, contracte,

declaraţii etc. Scopul comunicativ

al acestui stil este reglementarea raporturilor

între state, între stat şi cetăţean, între

cetăţeni, între şefi şi subalterni etc. Se

defineşte prin următoarele caracteristici:

● lexicale. În general, acestui stil îi este

proprie tendinţă accentuată de folosire a

termenilor (adesea specializaţi) cu sensul

propriu, impusă de necesitatea redării cu

maximă exactitate a ideilor (culpabil,

probă, interpelare, eludare etc.); stilul

administrativ se caracterizează prin multiple

îmbinări stabile, majoritatea terminologizată

(a face act de prezenţă, sentinţă

de acuzare, credit bancar, trupe aliate,

pact de neutralitate etc.); ● morfologice.

Se poate observa, din acest punct de vedere,

o tendinţă spre uniformitatea formelor

verbale temporale constatându-se cu

uşurinţă frecvenţa mare a viitorului în

textele administrative sau juridice în raport

cu frecvenţa acestei forme verbale în

alte stiluri literare. Semnificaţia viitorului

este cu totul specială în textele aparţinând

192

acestui stil din cauza absenţei unei anumite

persoane la care se referă. Viitorul exprimă

un ordin, o dispoziţie oficială şi,

referindu-se la individul abstract, pus întro

anumită împrejurare, acţionează în sensul

depersonalizării. Aceeaşi acţiune în

direcţia depersonalizării este de observat

şi în cazul diatezei pasive; ● sintactice.

Pentru stilul administrativ este proprie o

mai intensă subliniere a raporturilor sintactice

prin anumite mijloace specifice,

cum ar fi realizarea construcţiilor condiţionale

prin utilizarea conjuncţiilor şi a locuţiunilor

conjuncţionale dacă, în caz de,

în cazul etc.; utilizarea construcţiilor stabile

introduse prin prepoziţiile şi locuţiunile

prepoziţionale conform cu, în conformitate

cu, în baza, potrivit etc.; reluarea

în diferite condiţii sintactice a aceluiaşi

termen până la epuizarea necesităţii

etc. Faţă de alte stiluri funcţionale ale

limbii literare, stilul administrativ are cea

mai mică libertate de exprimare.

A. H.

Stil beletristic / artistic

Este constituit de comunicările (în marea

majoritate scrise) cu funcţie expresivestetică.

El reprezintă cel mai eterogen

stil al românei literare, deoarece nu exclude

niciun fel de exprimare posibilă.

Este caracterizat printr-o mare varietate

de forme, reflex al numărului mare al

speciilor sale. Cele mai diferite elemente

lingvistice pot fi selectate în măsura în

care au valenţe expresive. Se pot identifica

astfel o serie de elemente specifice

limbii vechi, altele caracteristice diverselor

graiuri sau în general vorbirii populare,

alături de neologisme. În fiecare compartiment

al limbii (fonetică, morfologie,

sintaxă, lexic) pot fi identificate particularităţi

cu valenţe estetice: ● la nivel fonetic

se pot urmări eufonii, aliteraţii, cacofonii,

sonorităţi imitative etc. (Din munţii omeniei,

/ De-acolo curge râul! (Gr. Vieru);

● din punct de vedere lexical, vocabularul

acestui stil se caracterizează printr-o mare

bogăţie sinonimică, predilecţie pentru

cuvintele polisemantice şi pentru sensuri

figurate. Nu lipsesc din rândul cuvintelor

cu valoare expresivă o serie de termeni

specifici limbii vechi (Să ne-nvelim cu seara

/ pe-un ţol de iarbă vie. (L. Lari); ● particularităţile

morfologice ale stilului beletristic

sunt şi ele neomogene şi variate.

Totuşi se poate observa preferinţa pentru

formele cazuale analitice, utilizarea predominantă

a pronumelor, utilizări stilistice

ale variatelor forme de timpuri abun-

denţa adjectivelor etc. ● Sintaxa diverselor

scrieri beletristice este, de asemenea,

un compartiment în care practic nu există

limite permiţând utilizarea celor mai

neaşteptate soluţii în ce priveşte topica şi

izolarea părţilor de propoziţie. În general

se poate vorbi, în cazul stilului artistic, de

o libertate aproape nelimitată în utilizarea

unor termeni, a unor forme gramaticale, a

unor fonetisme.

A. H.

Stil colocvial / familiar

Variantă a limbii române literare utilizată

în comunicările orale, discuţii pe diverse

teme, în diferite ocazii. Caracteristic

pentru stilul colocvial (familiar) este

maniera directă şi fără pretenţii, spontană,

în care se realizează comunicarea. Vorbitorii

sunt preocupaţi mai mult de a transmite

un mesaj şi mai puţin de maniera în

care se realizează mesajul. În raport cu

celelalte stiluri ale limbii române literare,

stilul colocvial este mult mai deschis,

admiţând, de exemplu, prezenţa elementelor

populare alături de elementele livreşti.

După unii autori, stilul colocvial se

realizează în două maniere: prin dialog,

principala varietate a acestui stil, şi monolog

(interior, cu particularităţi comune

cu dialogul, povestirea sau descrierea).

Deschiderea acestui stil este remarcată şi

în direcţia înglobării unor particularităţi

lingvistice regionale, eventual a unor particularităţi

individuale de pronunţare. Se

distinge prin următoarele caracteristici:

● fonetice. Fiind vorba de un stil vorbit,

el prezintă o serie de particularităţi fonetice

specifice: afereza, neglijarea părţii

finale a cuvântului, lungirea unor sunete,

intonaţia specială, reliefând anumite intenţii

ale vorbitorului; ● morfologice. Se

întâlneşte în mod regulat absenţa articolului

hotărât enclitic masculin –l (rolul lui

este preluat de vocala de legătură –u):

domnu, omu etc.; apariţia frecventă a articolului

nedefinit de plural nişte. În flexiunea

nominală, alternanţa fonetică a/ă

se realizează şi la neologisme: staţie /

stăţii etc. La adjective şi la adverbe apar

frecvent superlative absolute construite cu

grozav, extraordinar, teribil etc. Faţă de

alte stiluri literare, verbele şi substantivele

au o frecvenţă relativ ridicată, ca şi, de

altfel, interjecţiile; ● lexicale. Caracteristica

cea mai frapantă a stilului colocvial

(familiar) este relativa sărăcie şi banalitate

a vocabularului. Din punct de vedere

etimologic, este de semnalat prezenţa

într-o măsură mare a cuvintelor moştenite,

cele mai multe aparţinând nucleului de

bază al vocabularului. Numărul neologismelor

este comparativ mic. Se poate

remarca, îndeosebi la cuvintele moştenite,

predilecţia pentru cuvintele polisemantice,

folosirea cu precădere a unor locuţiuni

în locul unor cuvinte simple: a da de veste

pentru a comunica, a vesti; a face o

gaură pentru a găuri etc. Sunt de menţionat

şi multe cazuri de scurtare a unor cuvinte

compuse: maşină este utilizat frecvent

în locul sintagmelor maşină de tocat,

maşină de spălat etc. Propoziţia în care se

utilizează una sau alta dintre particularităţile

semnalate este în funcţie de domeniul

pe care vorbitorul îl ilustrează, de exemplu,

tendinţa de scurtare a cuvintelor

compuse este manifestată cel mai des în

limbajul tehnicienilor.

A. H.

Stil publicistic

Este varianta stilistică a limbii române

literare realizată prin publicaţiile cotidiene

sau periodice. În stilul publicistic emiţătorul

urmăreşte scopul de a transmite

destinatarului diferite informaţii politice,

sociale, culturale etc. Este un stil intermediar

între stilul artistic şi cel ştiinţific.

Existenţa lui este contestată de către unii

cercetători care pornesc de la ideea marii

varietăţi a textelor cuprinse în ziare sau

reviste: articole de fond / editoriale, ştiri,

reportaje, foiletoane etc. Fiecare din aceste

tipuri de texte este redactat într-o anumită

variantă stilistică (uneori apropiată

mai mult de stilul ştiinţific, alteori cuprinzând

şi elemente specifice stilului

retoric sau, eventual, administrativ); informaţiile

se apropie în bună parte de ceea

ce se numeşte în mod curent stil administrativ;

reportajele sau foiletoanele pot

fi redactate uneori în stil beletristic, alteori

în stil ştiinţific, în funcţie de subiectul

abordat sau în funcţie de talentul de

scriitor al celui ce le redactează. Diferenţe

apar şi în situaţiile în care suntem în prezenţa

unui articol de popularizare a unor

descoperiri ştiinţifice sau a unor idei ştiinţifice

sau tehnice care au aplicabilitate

directă în viaţa oamenilor obişnuiţi. Deşi,

teoretic vorbind, un asemenea articol se

încadrează în stilul ştiinţific, el nu prezintă

toată argumentarea în maniera în care o

face un om de ştiinţă într-un studiu de

specialitate, când se interpretează ştiinţific

un anumit fapt, se prezintă o nouă teorie

sau se combate o teorie eronată. Întrun

articol de popularizare autorul se rezumă

de obicei la prezentarea cât mai

193

194

clară a fenomenului, la explicarea, într-un

limbaj cât mai simplu şi clar a rezultatelor

obţinute sau a unor ipoteze de cercetare.

Rezultă că atât un studiu ştiinţific propriu-zis,

cât şi un articol de popularizare

ştiinţifică se încadrează în acelaşi stil, în

ciuda unor diferenţe evidente, dar minore:

articolul de popularizare poate face apel

şi la unele imagini menite să-l apropie pe

cititor de text, iar într-o măsură mai mare

sau mai mică el poate face apel şi la o

serie de termeni mai bine cunoscuţi de

către cititori. Dacă însă un ziarist procedează

la prezentarea unei descoperiri ştiinţifice

sub imperiul unei emoţii puternice,

textul se poate uşor transforma într-o

lucrare cu caracter beletristic, de exemplu,

un eseu.

A. H.

Stil ştiinţific

Reprezintă varianta stilistică utilizată

pentru comunicarea unor informaţii tehnice

sau ştiinţifice, fiind expresia diferitor

domenii ale ştiinţei. Textele ştiinţifice au

ca trăsături comune o serie de particularităţi

menite să contribuie la principiile de

bază ale comunicării tehnice sau ştiinţifice:

precizia, claritatea şi, eventual, neutralitatea.

Funcţia cognitivă a stilului ştiinţific

este elementul care determină cu obligativitate

folosirea termenilor proprii, de

pe o parte, şi, pe de altă parte, crearea

unei terminologii specifice uneia sau altuia

din domeniile ştiinţelor. În acelaşi

timp, funcţia cognitivă determină şi necesitatea

preciziei diverselor construcţii bazate

pe logică, precum şi o atitudine obiectivă

faţă de cele relatate. Se poate menţiona

atenţia sporită acordată unei exprimări

clare şi corecte, conformă cu normele

limbii literare, din care să fie excluse

elementele afective (caracteristice vorbirii

curente, populare sau familiare), precum

şi particularităţile expresive / estetice

proprii exprimării artistice. Tipul de expunere

ştiinţifică, pentru a se conforma

cerinţelor specifice, face apel frecvent la

anumite particularităţi lingvistice: ● lexicale,

de exemplu sinonimia redusă, evitarea

cuvintelor polisemantice, frecvenţa

înaltă a neologismelor, lexic terminologic;

● morfologice: număr sporit al substantivelor,

frecvenţa sporită a substantivelor

deverbale, forme de plural folosite

pentru singular (aşa-numitul plural al

modestiei), formele verbale de indicativ

prezent sau de conjunctiv etc., forme de

diateză pasivă şi reflexivă cu sens impersonal

etc. Nu se poate vorbi în cazul stilului

ştiinţific de o uniformitate, se pot distinge

o serie de variante stilistice diferenţiale

în funcţie de obiectul comunicării

(de exemplu, stilul cercetărilor lingvistice,

în raport cu stilul cercetărilor de medicină

sau ale ştiinţelor matematice etc.).

În cadrul fiecărei variante stilistice pot fi

identificate subvariante, în funcţie de cultura

şi de formaţia autorului (de exemplu,

în stilul cercetărilor lingvistice se pot

identifica, la unii autori, anumite particularităţi

ale stilului artistic sau publicistic).

În alte situaţii, atitudinea autorului faţă de

cele comunicate poate determina o caracteristică

specială a textului ştiinţific (de

exemplu, se pot atesta elemente cu caracter

polemic specifice limbajului familiar).

A. H.

Structură

Organizare internă specifică sistemului

lingvistic. O structură are la bază relaţiile

stabilite între elementele unui sistem.

Ansamblu de elemente şi reţeaua de relaţii,

adică sistemul şi structura unei limbi

se manifestă interdependent. Structura

reprezintă nu numai modul de organizare

a sistemului, ci şi a părţilor sale componente.

Structura intervine la toate nivelurile

analizei lingvistice. Astfel, în funcţie

de nivelul de analiză se vorbeşte despre

structura fonetică a limbii (organizare a

limbii la nivelul unităţilor fonice), structura

gramaticală a limbii (organizarea

unităţilor gramaticale ale limbii) şi structura

lexicală a limbii (organizare a cuvintelor

unei limbi în clase lexicale).

I. B.

Structură argumentală

Este caracteristica semanticosintactică

specifică fiecărui predicat

(verb, adjectiv, adverb, interjecţie), concretizând

numărul de argumente / actanţi

cerute(ţi) de predicat şi rolul tematic atribuit

fiecărui argument. Structura argumentală

/ actanţială pentru predicatul a

servit din propoziţia Chelnerul ne-a servit

friptura. este: Agent + Proces + Destinatar

+ Obiect. Astfel, fiecare predicat se

caracterizează printr-o schemă de roluri

tematice, care cuprinde numărul de actanţi

ceruţi şi rolul semantic atribuit fiecărui

actant. Pentru denumirea acestei trăsături

a verbului mai sunt folosiţi şi alţi

termeni, precum configuraţie, grilă,

schemă argumentală / actanţială.

E. C.

Subiect

I. Parte principală de propoziţie care

desemnează obiectul despre care se spune

ceva cu ajutorul predicatului; este o parte

de propoziţie independentă care nu se

raportează la alte cuvinte din propoziţie şi

răspunde la întrebările cine?, ce?: Flăcăul

privea lumina făcliei. (M. Sadoveanu).

Poate arăta: ● cine realizează acţiunea

exprimată de predicatul exprimat printrun

verb la diateza activă: Călăreţul se

apropie tot mai mult. (Camil Petrescu);

● cine suportă acţiunea unui predicat exprimat

printr-un verb la diateza pasivă:

Salcâmii şi corcoduşii, sălciile şi plopii

au fost sfârtecaţi şi retezaţi de obuze.

(Z. Stancu); ● cui i se atribuie o însuşire

sau o caracteristică exprimată de predicatul

nominal: Din Vasilescu era atent la

toţi ceilalţi. (M. Preda); ● obiecte sau

fenomene ale naturii a căror existenţă se

afirmă: Iarnă. Linişte. Se realizează fie ca

subiect al verbului predicat, deci al propoziţiei,

fie ca subiect al unor forme verbale

nepersonale: infinitivul (Înainte de a

pleca eu, el a pornit televizorul.), participiul

(Acestea zise, şedinţa s-a terminat.),

gerunziul (Auzind eu asta, am plecat acasă.).

Subiectul poate fi exprimat, în general,

● prin nume la cazul nominativ, rezultat

al relaţiei de interdependenţă cu predicatul:

substantiv comun sau propriu şi oricare

altă parte de vorbire cu valoare substantivală

(Moromete se mohorî dintr-o

dată. (M. Preda); ● pronume de toate tipurile,

cu excepţia pronumelui reflexiv:

personal, de politeţe, de întărire, relativ,

demonstrativ, interogativ, posesiv, nehotărât,

negativ (Tu să nu-mi zici bade. (I.

Druţă); Dumneavoastră să nu vă faceţi

gânduri rele. (I. Agârbiceanu); ● numeral

cardinal, colectiv, distributiv, ordinal

(Trei gemeau greu. (Z. Stancu); Porniră

amândoi pe marginea drumului. (M. Preda);

● verb şi locuţiune verbală la moduri

impersonale: infinitiv, gerunziu, supin

(Trebuie de reţinut., Se aude tunând., E

uşor a scrie versuri. (M. Eminescu).

Există şi situaţii când subiectul se realizează

printr-un nume la genitiv (Da ai

tăi nu se supără că vin? (I. Druţă); dativ

(Vei da cartea cui vrea s-o citească.) sau

acuzativ (S-au apucat cu toţii să-l ajute.

(I. Druţă).

În diverse gramatici, s-au propus mai

multe criterii de clasificare a subiectului.

În funcţie de raportul stabilit între partea

de propoziţie care apare în rolul de subiect

şi autorul acţiunii distingem ● subiect

gramatical (care denumeşte autorul acţiunii

în cazul unui verb la diateza activă şi

obiectul acţiunii pe lângă un verb la diateza

pasivă: Ţăranii s-au unit cu greu. (L.

Rebreanu) şi ● subiect logic (care arată

autorul real al unei acţiuni în construcţie

cu un verb la diateza pasivă; în plan gramatical

este reprezentat de un complement

de agent: Drumurile erau păzite de

soldaţi. (Z. Stancu).

După structură se deosebeşte ● subiectul

simplu, exprimat printr-o singură parte

de vorbire sau printr-o locuţiune: Vodă

trecu gânditor spre sfeşnice. (M. Sadoveanu)

şi ● subiectul multiplu, exprimat

prin mai multe părţi de vorbire sau locuţiuni,

care se află în raport de coordonare:

Titu, Ilinca şi Nicolae se uitau şi ei încremeniţi

de după gard. (M. Preda).

Având în vedere exprimarea (lexicalizarea)

sau neexprimarea (nelexicalizarea)

subiectului, se distinge ● subiectul exprimat

(cel prezent în propoziţie: Moromete

stătea parcă deasupra tuturor.

(M. Preda) şi ● subiectul neexprimat (care

nu este prezent în propoziţie). La rândul

lui, subiectul neexprimat poate fi a)

inclus (atunci când verbul predicat este la

pers. 1 şi 2 sg. şi pl., desinenţele verbale

indică subiectul fără a fi nevoie de exprimarea

acestuia: Eram [eu] în gimnaziu

când am citit [eu] primele poezii ale lui

Eminescu. (Al. Vlahuţă); b) subînţeles

(atunci când verbul predicat stă la pers. 3

sg. sau pl., arătând un subiect apărut în

propoziţiile anterioare: Uite, o mătuşică

cu desagile pline. Mai are [ea] şi câteva

jucării într-o basma. Le duce [ea], pesemne,

nepoţilor. (I. Druţă); c) nedeterminat

(atunci când verbul prin care se

exprimă nu se referă la o acţiune concretă

sau atunci când acţiunea verbului este

generală şi poate fi atribuită oricui: Se

făcuse omor la drumul mare. (Em. Gârleanu).

II. Funcţie depinzând de capacitatea

sintactică a verbului de a accepta această

poziţie; se defineşte în raport cu verbulcentru,

indiferent de apariţia acestuia la

un mod personal sau la o formă verbală

nepersonală. Reprezintă, în relaţie cu verbul,

o clasă de substituţie (adică de echivalente

sintactice substituibile în acelaşi

context verbal), clasă având ca termen

prototipic nominalul (substantiv, pronume,

numeral cu natură pronominală) în

nominativ, iar ca relaţie sintagmatică specifică,

relaţia de interdependenţă cu verbul

şi acordul pe care subiectul îl impune

verbului-predicat. Sub aspect comunicativ-pragmatic,

subiectul este adesea purtă-

195

torul informaţiei tematice, deci al părţii

de informaţie cunoscute de locutori, avute

în comun de aceştia şi provenind fie din

contextul situaţional sau lingvistic, fie din

fondul comun de cunoştinţe al comunităţii

lingvistice.

În general, subiectul este un concept

pe care şi-l dispută, în afară de gramaticieni,

şi logicienii, şi pragmaticienii, cu

semnificaţii distincte, dar şi interferenţe,

trecând de la un domeniu la altul (din logică

în gramatică, mai ales), cu accepţii şi

interpretări diferite chiar şi în limitele

aceleiaşi perspective, dând naştere la multiple

ambiguităţi.

Topica şi punctuaţia. Subiectele exprimate

prin substantive, pronume sau

numerale stau, de regulă, la începutul

propoziţiei, înaintea predicatului; subiectele

exprimate prin verbe la modurile nepersonale

stau, de obicei, după predicat: E

lesne a trece râul. Există şi abateri: subiectul

poate sta după predicat atunci când

se insistă asupra predicatului: Undeva,

spre răsărit, bat tunurile. (Z. Stancu);

după reflexivele cu se: Se vede amestecul

unei bătălii. (A. Russo); pe lângă verbele

cu subiectul logic în dativ sau acuzativ: Şi

bătrânului îi plăcea familia Predeleanu.

(L. Rebreanu); în propoziţii interogative

sau relative: Unde sunt fetele alea?

(M. Preda) În funcţie de intenţia vorbitorului

îşi pot schimba topica obişnuită şi

subiectele exprimate prin verbe la moduri

impersonale: De murit e uşor. De trăit e

greu. (Z. Stancu).

Subiectul nu se desparte niciodată prin

virgulă, cuvintele care pot fi intercalate

între subiect şi predicat nu schimbă regula

generală: Zăpada subţiată mereu de către

sfârşitul lui februarie, la sfârşitul lui martie

se topi de tot sub adierea vântului de

miazăzi. (I. Agârbiceanu).

A. H.

Subiect dublu exprimat

Tip de subiect alcătuit din două componente

raportate la acelaşi verb-predicat,

dintre care unul este referenţial, iar celălalt

obligatoriu anaforic (de obicei pronominal).

Poate fi: ● anticipat, atunci

când anunţă structura de bază, fiind exprimat

prin formele de nominativ ale pronumelui

personal şi plasat înaintea părţilor

de vorbire care îndeplinesc funcţia de

subiect: Vine ea iarna., Te prinde el tata.

(I. Creangă); ● reluat, atunci când reia,

subliniind, structura de bază cu funcţie de

subiect. Este exprimat prin formele de

nominativ ale pronumelui aşezate după

196

cuvintele care îndeplinesc această funcţie:

Profesorul este şi el om., Venim şi noi la

petrecere.

A. H.

Subiect gramatical

În clasificarea subiectului după raportul

stabilit între partea de propoziţie care

apare în rol de subiect şi autorul acţiunii,

tip de subiect care desemnează obiectul

despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Reprezintă punctul de plecare

în comunicare şi intră în relaţie gramaticală,

prin acord, cu predicatul. Este, de

fapt, subiectul care denumeşte autorul

acţiunii în cazul unui verb la diateza activă

(Soarele-n zenit ţine cântarul zilei. (L.

Blaga) şi obiectul acţiunii pe lângă un

verb la diateza pasivă (Nesfârşirea este

sporită de taină.). Intră în corelaţie cu

subiectul logic.

A. H.

Subiect inclus

Tip de subiect neexprimat al formelor

verbale la pers. 1 şi 2 sg. şi pl. Este indicat

de obicei în mod nonambiguu prin

desinenţele verbale: Mănânc [eu] şi plâng

[eu]. (N. Labiş). Spre deosebire de formele

verbale de pers. 3, cu subiect subînţeles,

formele de pers. 1 şi 2 au totdeauna

subiecte cu funcţie deictică, care nu trebuie

deci să fi fost explicitate în contextul

anterior. Desinenţele verbului nu deosebesc

totuşi totdeauna persoanele gramaticale.

Anumite timpuri au unele forme

identice: pers. 1 sg. şi pl. La perfectul

compus şi la imperfectul indicativului (eu

/ noi am plecat / plecam). Perfectul conjunctivului

e identic la toate persoanele.

Decodarea se face, în aceste cazuri, cu

ajutorul contextului. La aceste omonimii

generale se adaugă altele existente din

motive fonetice: la verbele cu tema terminată

în -i, la indicativ şi conjunctiv prezent,

pers. 1 sg. Devine identică cu a doua:

eu / tu să tai. Verbele reflexive indică

subiectul şi prin pronumele reflexiv (mă

bucur). Subiectul rămâne inclus şi la verbele

la conjunctiv dependente de alt verb,

atât atunci când e identic cu al aceluia

(Vreau să vin.), cât şi atunci când e diferit

(Vreau să vii.).

A. H.

Subiect intern

Cu funcţie de subiect al unor verbe

impersonale apare uneori un substantiv

din aceeaşi sferă semantică cu verbul sau

asociată acestuia: Plouă o ploaie măruntă.;

Ninsoarea ningea fulgi albi. Are efecte

stilistice.

A. H.

Subiect logic

În clasificarea subiectului după raportul

stabilit între partea de propoziţie care

apare în rol de subiect şi autorul acţiunii,

termen utilizat în legătură cu verbele impersonale

şi cu cele pasive în corelaţie

obligatorie cu subiectul gramatical; desemnează,

în construcţiile impersonale,

un determinant în dativ sau acuzativ, singurul

care face referire la persoană, dar

care nu este şi subiect gramatical: Drumurile

erau păzite de soldaţi. (Z. Stancu);

Mi-i foame.

A. H.

Subiect multiplu

Tip de subiect obligatoriu exprimat alcătuit

din două sau mai multe componente

raportate la acelaşi verb – predicat şi

aflate în raport de coordonare copulativă

sau disjunctivă: Ion, Anton şi Mihai au

participat la competiţiile sportive. La

olimpiadă va pleca fie Maria, fie Elena.

Tipul de coordonare nu influenţează calitatea

de subiect, dar are consecinţe asupra

acordului cu verbul – predicat.

A. H.

Subiect nedeterminat

Tip de subiect neexprimat, corespunzător

unui verb la pers. 3 sg., mai rar, la

pers. 3 pl., apărut în condiţiile în care

subiectul rămâne nerecuperat semantic,

iar forma verbului predicat este nemodificată

gramatical (Scrie în ziare.). Este o

urmare a unei trăsături specifice limbii

române, constând în posibilitatea „ştergerii”

subiectului şi a rămânerii lui ca poziţie

fonetică vidă, dacă identitatea acestuia

este necunoscută vorbitorului sau dacă în

intenţia de comunicare a vorbitorului

există „marginalizarea” subiectului şi neexprimarea

lui. Apare în construcţii active:

Sună la uşă.

A. H.

Subiect neexprimat

Subiect neconcretizat în context sub

forma unei părţi de vorbire. Neexprimarea

subiectului pronume se recuperează

din flexiunea verbului, datorită formelor

diferite de persoană. La pers. 3 situaţia

este mai dificilă, întrucât forma verbului

dă informaţie numai despre persoana subiectului,

uneori şi despre număr, niciodată

despre gen. Referirea la un anumit substantiv

este subînţelesă din context.

Uneori exprimarea subiectului pronume

este necesară pentru dezambiguizarea

informaţiei de gen (A venit. – Cine: el sau

ea? – El, ea vine mai târziu.). Se poate

realiza fie ca ● subiect determinat (inclus

sau subînţeles) (Am vorbit cu Ion. Citea o

carte.), fie ca ● subiect nedeterminat (A

spus / au spus la radio că va ploua.).

A. H.

Subiect subînţeles

Tip de subiect neexprimat, absent în

limitele unei propoziţii, dar recuperabil ca

informaţie din contextul anterior, sursa

referenţială apărând fie în aceeaşi frază,

fie într-o frază anterioară. Este subiectul

corespunzător unui verb la pers. 3 sg. sau

pl. În raport cu subiectul inclus, a cărui

identificare referenţială este deictică, din

contextul situaţional, în cazul subiectului

subînţeles, identificarea este anaforică,

prin trimitere la o sursă referenţială exprimată

anterior. În construcţia unui text,

ca efect al continuităţii tematice, subiectul

poate fi omis pe parcursul mai multor

propoziţii învecinate, el reapărând ca lexicalizat

numai în cazurile de schimbare

referenţială a acestuia: Uite, o mătuşică

cu desagile pline. Mai are [ea] şi câteva

jucării într-o basma. Le duce [ea], pesemne,

nepoţilor. (I. Druţă).

A. H.

Subiect suspendat

Subiect izolat şi rupt sintactic de restul

comunicării; izolarea se realizează fonetic

prin pauză, iar sintactic, prin intercalarea

între subiect (sau grupul subiectului) şi

predicat a unei comunicări adiacente.

„Ruptura” sintactică sau discontinuitatea

se manifestă prin anacolut (Moşneagul,

când a văzut-o, i s-au umplut ochii de

lacrimi şi inima de bucurie.).

A. H.

Subordonare

În sintaxă, unul dintre cele două raporturi

fundamentale care stau la baza formării

propoziţiei şi a frazei, alături de coordonare.

Este tipul de relaţie sintactică, în

care termenii se află într-o poziţie ierarhică

unul faţă de celălalt, unul dintre ei fiind

dominant (regent), iar celălalt subordonat

(dependent). Subordonarea se deosebeşte

de coordonare, de relaţia apozitivă

şi de inerenţă (sau interdependenţă),

precum şi de relaţia de incidenţă (lipsa

oricărei legături sintactice între componente).

Subordonarea ca relaţie sintactică stabilită

între părţi de propoziţie cu importanţă

diferită presupune dependenţa unei

părţi de propoziţie subordonată faţă de o

parte de propoziţie regentă. Termenul

regent poate fi de tip nominal (substantivul

şi substitutele sale) sau de tip verbal

(verbul, adverbul, adjectivul, interjecţia).

197

Să se compare: casă de piatră şi a construi

o casă. Formal, raportul de subordonare

poate fi exprimat prin toate mărcile

existente în limba română pentru raporturi

sintactice: intonaţia, flexiunea, acordul,

topica, juxtapunerea şi joncţiunea.

La nivel frastic, în relaţia de subordonare

intră următoarele tipuri de propoziţii

(subordonate): atributiva, completiva,

subiectiva, predicativa şi elementul lor

regent. Această legătură se realizează prin

juxtapunere sau prin intermediul mijloacelor

joncţionale, mărcile de subordonare

fiind: conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale

subordonatoare, relativele (relatorii)

(pronume, adjective şi adverbe relative),

precum şi unele pronume şi adverbe

nehotărâte.

A. H.; E. U.

Substantiv

Parte de vorbire care denumeşte obiecte

în sens larg, şi anume: fiinţe (băiat,

inginer, student, urs, veveriţă), lucruri

(carte, casă, floare, scară, tren), plante

(morcov, salcie, stejar), fenomene sociale

şi naturale (răscoală, burniţă, ger, vânt,

uragan), acţiuni (ardere, mişcare, salt),

relaţii (apartenenţă, subordonare, posesie),

stări (bucurie, indiferenţă, tristeţe),

însuşiri (albeaţă, bunătate, consecvenţă)

etc.

Substantivul se identifică, de obicei,

cu ajutorul întrebărilor: cine este acesta /

aceasta? ; ce este acesta / aceasta?

Din punct de vedere morfologic, substantivele

sunt cuvinte flexibile. Ele se

declină, adică îşi schimbă forma după

număr (băiat – băieţi), caz (băiatul, al

băiatului, băiatului, pe băiat, băiete!) şi

determinare (un băiat – băiatul, nişte băieţi

– băieţii). Astfel, sistemul flexionar al

substantivului include: ● forma-tip (pentru

majoritatea substantivelor este forma

de nominativ–acuzativ, singular nearticulat;

substantivul cu această formă este

înregistrat în dicţionare); ● formele flexionare

care servesc la exprimarea categoriilor

de număr, caz, determinare. Numărul

maxim de forme pe care ar putea să

le aibă un substantiv este de 18. În realitate,

numărul lor este mult mai mic. Cauzele

pot fi atât de ordin formal (multe dintre

formele flexionare ale substantivului

coincid, sunt omonime), cât şi de ordin

semantic (un număr mare de substantive

sunt defective; ele nu pot exprima anumite

categorii gramaticale din cauza semnificaţiei

lor; de cele mai multe ori, substantivele

sunt defective de număr, fiind

198

lipsite de posibilitatea de a marca opoziţia

singular / plural: curaj (numai la sg.),

miere (numai la sg.), vapori (numai la

pl.), Prut (numai la sg.), Alpi (numai la

pl.).

Din punct de vedere sintactic, substantivul

este o clasă polifuncţională. În

enunţ, el poate îndeplini practic toate

funcţiile sintactice. Primare pentru substantiv

se consideră a fi însă cele de subiect

(Răsare soarele.), complement direct

(Copii culeg flori.) şi complement indirect

(Bunicul i-a adus nepotului un cadou.).

Funcţiile sintactice secundare,

nespecifice în care poate apărea substantivul

sunt: atribut (lumina lunii), nume

predicativ (El este profesor.), element

predicativ suplimentar (A fost ales deputat.)

şi complement circumstanţial (Turiştii

s-au apropiat de râu.).

La nivelul expresiei, funcţiile sintactice

ale substantivului sunt marcate ● prin

acord, ● prin forma sa cazuală, ● cu ajutorul

prepoziţiilor şi, foarte rar, ● prin

topică. Substantivul se acordă cu predicatul

când este folosit cu funcţia de subiect

(Trenul pleacă din gară. Merele sunt

coapte). Celelalte trei modalităţi de realizare

a funcţiilor sintactice se întâlnesc în

cazul funcţiilor de atribut şi complement

direct, indirect, circumstanţial.

În plan sintactic, substantivele se caracterizează

prin faptul că pot primi un

determinativ de tip adjectival cu care, de

obicei, se acordă în gen, număr şi caz (băiat

înalt, băiatul acesta, băiatul cel mic al

său). În enunţ, substantivul poate fi substituit

printr-un pronume: Elevul a întârziat.

→ El a întârziat.

Clasificarea substantivelor se face în

funcţie de mai multe criterii. După formă,

substantivele sunt clasificate în primul

rând pe baza criteriului flexionar. În funcţie

de acest criteriu, toate substantivele se

împart în trei clase flexionare, numite

genuri: masculin (un băiat, un munte),

feminin (o fată, o floare), neutru (un televizor,

un teatru). Această clasificare are

importante consecinţe pentru declinarea

substantivelor, adică pentru modificarea

lor după număr, caz şi determinare. Substantivele

din cadrul fiecărei dintre aceste

subclase îşi schimbă forma după acelaşi

model flexionar şi prezintă aceleaşi omonimii

formale. Genul substantivului este,

de asemenea, important pentru comportamentul

lui sintactic. Adjectivul reia informaţia

de gen a substantivului pe care îl

determină (o casă nouă, nişte copaci

înalţi).

După formă, se disting: ● substantive

simple şi ● substantive compuse. Substantivele

simple au aspectul unui singur

cuvânt, al unei singure unităţi lexicale.

Structura acestor substantive conţine o

singură temă. Acestea sunt cele moştenite,

cele împrumutate şi cele formate prin

derivare sau prin schimbarea valorii gramaticale:

casă, masă, floare, întrebare,

nuc, stepă etc. Substantivele compuse

sunt alcătuite din două sau mai multe cuvinte,

rădăcini ori teme: câine-lup, untdelemn,

drum-de-fier, scrumbie-de-Dunăre,

argint-viu, bună-credinţă, bunăstare, bunăvoinţă,

miazănoapte, floarea-soarelui,

târâie-brâu, gură-cască, zgârie-nori, numă-uita,

Câmpulung, Sfarmă-Piatră etc.

După înţeles şi după anumite trăsături

lexico-gramaticale, substantivele se împart

în următoarele clase: ● după sfera

noţiunilor care stau la baza lor: substantive

comune / substantive proprii; ● după

natura noţiunilor care stau la baza lor:

substantive concrete / substantive abstracte;

● substantive animate / substantive

inanimate; ● după capacitatea de a intra

în opoziţia de număr: substantive numărabile

/ substantive nenumărabile.

Substantivele comune exprimă noţiuni

cu sfera largă. Ele denumesc obiecte făcând

parte dintr-o clasă de obiecte de acelaşi

fel (om, urs, munte, stejar, casă, punte

etc.), substanţe, materii (carne, ceară,

petrol, ulei), noţiuni abstracte (înţelegere,

linişte, pace, toleranţă). Substantivele

comune pot denumi atât clasa în ansamblul

ei, cât şi fiecare element al ei: Elevul

este o persoană care învaţă la şcoală.

(aici elevul = toţi elevii, orice elev) şi

Elevul a întârziat la ore. (unde elevul =

unul dintre elevi, un anumit elev). Substantivele

proprii exprimă noţiuni particulare,

cu sferă limitată. Ele denumesc obiecte

gramaticale individualizate, considerate

unice în felul lor: oameni, animale,

localităţi, ţări, ape, munţi, insule, peninsule,

strâmtori, golfuri, provincii, regiuni

etc. Substantivele proprii se folosesc pentru

a deosebi un anumit obiect de altele

din aceeaşi categorie sau de acelaşi fel:

Ion, Sadoveanu, Marte, Orhei, Siret etc.

Substantivele proprii au o singură formă,

fie de singular (Mihai, Maria), fie de plural

(Carpaţi). Distincţia substantiv comun

/ substantiv propriu este importantă pentru

ortografierea substantivelor. Substantivele

comune se scriu cu iniţială minusculă

(fecior, munte, ţară). Substantivele

proprii se scriu cu iniţială majusculă (Radu,

Nistru, Italia).

Substantivele concrete sunt cuvintele

care denumesc fiinţe sau lucruri, adică

entităţi ce au o existenţă reală şi pe care le

putem percepe cu ajutorul organelor de

simţ: cocoş, elev, arbore, masă, piatră,

şcoală etc. Substantivele abstracte sunt

cuvintele care denumesc obiecte ale gândirii,

adică noţiuni ce pot fi concepute

numai cu ajutorul raţiunii: blândeţe, claritate,

dreptate, frumuseţe, inteligenţă, înţelepciune,

sinceritate, libertate etc. Unele

substantive pot fi concrete cu un sens şi

abstracte cu alt sens: intrare 1. (abstract;

numai la sg.) Acţiunea de a intra. Intrarea

trenului în gară. 2. (concret; sg. / pl.) Loc

pe unde se intră. Te aştept la intrare. Casa

are două intrări.

Substantivele animate sunt substantivele

care denumesc fiinţe însufleţite, adică

persoane şi animale: băiat, bătrân,

copil, fată, prieten, tânăr, iepure, leu,

veveriţă, vultur etc. Substantivele inanimate

sunt substantivele care denumesc

entităţi neînsufleţite, lucruri, substanţe,

noţiuni abstracte: casă, perete, poartă,

scaun, apă, fier, miere, atenţie, memorie

etc.

Substantivele numărabile denumesc

obiecte discrete (sau individuale), care

pot fi numărate (caiet, iepure, maşină,

punte, râu). Substantivele nenumărabile

exprimă noţiuni care sunt incompatibile

cu noţiunea de număr. Acestea sunt substantivele

abstracte (dreptate, înţelepciune,

perseverenţă, prudenţă, cinste, sete),

substantivele nume de materie (aluminiu,

aur, brumă, făină, smoală, zahăr), substantivele

colective (bănet, ostăşime, studenţime,

tineret, ţărănime).

I. B.

Substantiv animat / inanimat

Subcategorizare a substantivelor în

funcţie de prezenţa, respectiv, absenţa în

structura lor semantică a semului [+ Animat].

Substantivele animate denumesc

persoane şi animale. Subclasa substantivelor

umane conţin şi trăsătura [+ Uman],

prin care se diferenţiază de clasa substantivelor

nonumane, care se caracterizează

suplimentar prin trăsătura [– Uman].

Substantivele inanimate se caracterizează

prin prezenţa în structura lor semantică

a semului [+ Inanimat]. Elementele

acestei clase denumesc obiecte şi lucruri.

Specificul gramatical al acestei clase

se manifestă în planul capacităţii com-

199

200

binatorii a elementelor ei. Astfel, substantivele

din această clasă nu se pot construi,

în mod normal, cu verbe ca: a cânta, a

mânca, a dormi sau cu adjective ca: arogant,

mărinimos, deştept.

Termenii animat / inanimat sunt utilizaţi

şi în gramatica generativă în operaţia

de subcategorizare noncontextuală a substantivelor.

La detalierea semantică a substantivelor

care denumesc obiecte poate fi

desprinsă trăsătura [+ Inanimat] sau [–

Animat] într-o descriere binară.

I. B.

Substantiv epicen

Nume de animale şi de păsări sălbatice,

care au o singură formă pentru ambele

genuri. Acestea denumesc, printr-o singură

formă, fiinţele de ambele sexe. După

genul lor gramatical ele pot fi: ● masculine:

cocostârc, cuc, elefant, hipopotam,

leopard, piţigoi, rinocer, şoarece, ţânţar,

viezure, ● feminine: albină, balenă, bufniţă,

cămilă, furnică, lebădă, panteră,

privighetoare, pupăză, veveriţă.

I. B.

Substantiv invariabil

Substantiv care are o formă unică pentru

ambele numere: un pui – doi pui, un

licurici – doi licurici. Ele se deosebesc de

substantivele nenumărabile prin faptul că

din punct de vedere semantic ele nu se

opun exprimării opoziţiei singular – plural,

însă aceasta nu este evidentă fiindcă

ambele numere sunt exprimate prin aceeaşi

formă. Dintre cele mai frecvente substantive

invariabile pot fi menţionate următoarele:

● substantive masculine: ardei,

broscoi, cotei, crai, gutui, holtei, lămâi,

pui, tei, trifoi, usturoi, arici, cârpaci,

genunchi, licurici, muşchi, ochi, puşti,

rinichi, unchi etc.; ● substantive feminine:

carapace, cicatrice, elice, iesle, luntre,

tranşee etc.; ● substantive neutre:

apendice, nume, pântece, prenume, pronume,

spate etc.

Din această categorie mai fac parte:

● substantivele masculine formate cu ajutorul

sufixului -oi: broscoi, cioroi, lupoi,

vulpoi etc.; ● substantivele feminine nume

de persoană formate prin derivare de

la verbe cu ajutorul sufixului -toare: dansatoare,

învăţătoare, vizitatoare, vânzătoare

etc.

I. B.

Substantiv mobil

Substantiv format cu ajutorul sufixului

moţional care serveşte la exprimarea opoziţiei

de sex: substantive feminine formate

de la cele masculine: elev – elevă, armean

– armeancă, lup – lupoaică, bucătar

– bucătăreasă, baci – băciţă; substantive

masculine formate de la cele feminine:

gâscă – gâscan, vulpe – vulpoi.

I. B.

Substantive defective de număr

Clase de substantive distinse din punctul

de vedere al posibilităţii de a avea categoria

numărului. Spre deosebire de substantivele

invariabile, care admit opoziţia

de număr, deşi păstrează aceeaşi formă

pentru cele două numere, substantivele

defective de număr, nu pot exprima opoziţia

dată din cauza sensului lor lexical:

cele mai multe dintre ele numesc obiecte

care nu pot fi numărate. Denumind obiecte

nenumărabile, substantivele date au o

singură formă de număr (de singular sau

de plural) fiind, respectiv, singularia tantum

(cuminţenie, libertate, fotbal, dăscălime,

făină, aur) sau pluralia tantum

(aplauze, câlţi, icre, iţari, ochelari, represalii).

I. B.

Substantivizare

Tip de conversiune care constă în trecerea

unui cuvânt în clasa substantivului.

Transformarea altei părţi de vorbire întrun

substantiv are loc ca urmare a utilizării

lui în contextele şi cu funcţiile sintactice

specifice substantivului: un om leneş –

Leneşul mai mult aleargă. În cel de al

doilea enunţ, cuvântul leneş îndeplineşte

funcţia sintactică de subiect, funcţie caracteristică

substantivului. În plus, cuvântul

substantivizat admite determinanţii

substantivului: leneşul acesta, un mare

leneş, leneşul satului, albastrul cerului.

Cuvintele care se substantivizează îşi

schimbă nu numai funcţia sintactică, ci şi

comportamentul morfologic. În cazul

substantivizării, cuvintele altor părţi de

vorbire îşi pierd caracteristicile morfologice

ale clasei de origine şi preiau trăsăturile

flexionare ale substantivului. Ele devin

variabile după gen, număr şi caz. De

exemplu, adjectivul săracul admite articularea

cu articolul substantival hotărât şi

îşi poate schimba forma pentru a exprima

opoziţiile de număr, caz, determinare.

Trecerea cuvintelor în clasa substantivului

este însoţită uneori şi de anumite

mutaţii semantice. De exemplu, substantivul

format prin conversiunea adjectivului

înglobează în structura sa semantică şi

semnificaţia substantivului omis: om deştept

– deşteptul, substanţe narcotice –

narcotice. Fenomenul transferului semantic,

când elementul determinant preia sen-

sul termenului determinat, are loc, de obicei,

în cazul elipsei: roşie, vânătă.

În limba română se pot substantiviza

adjectivele, pronumele, numerale, verbele

(la formele nepredicative), adverbele,

interjecţiile: bogatul, zgârcitul, nimicuri,

doiul, intrare, aratul, semănatul, binele,

aproapele, ofuri. Unele dintre aceste procedee

sunt foarte frecvente şi au un caracter

regulat, gramaticalizat (substantivarea

infinitivelor lungi şi a supinelor). Urmează,

în ordine descrescândă, substantivizarea

adjectivelor, inclusiv a participiilor,

care, deşi productivă, nu are un caracter

regulat. Mai rar se pot substantiviza adverbele

şi cu totul sporadică este substantivizarea

celorlalte părţi de vorbire: numerale,

pronume, interjecţii etc.

I. B.

Sufix

Afixul care se adaugă după o rădăcină

(sau o temă) pentru a se forma un nou

cuvânt sau o formă gramaticală a unui

cuvânt. După sensul exprimat, sufixele

sunt de două feluri: ● sufixe lexicale sau

derivative (cu ajutorul lor se formează

cuvinte noi): căsuţă – căs-uţă, cizmar –

cizm-ar, lemnar – lemn-ar, scriitor –

scrii-tor, ţărănime – ţărăn-ime, voinicesc

– voinic-esc, frăţeşte – frăţ-eşte; ● sufixe

flexionare sau gramaticale (care servesc

la realizarea unor forme din paradigma

unui cuvânt, se întâlnesc numai la verb şi

formează timpurile şi modurile verbului):

-ez din lucrez, -esc din citesc, -ând din

lucrând.

După natura gramaticală a derivatului,

sufixele lexicale sunt: substantivale (-aş, -

eală, -ime, -tor etc.; arc-aş, muncitor-ime,

bună-tate, lovi-tură), adjectivale (-atic, -

bil, -os, -iu, etc.; fric-os, nebun-atic, frumuş-el,

prieten-esc), verbale (-iza, -ona, -

ui etc.; sfăt-ui, concluzi-ona, abstractiza),

adverbiale (-eşte, -iş etc.; frăţ-eşte,

piept-iş).

I. B.

Sufix moţional

Sufix cu ajutorul căruia se formează

substantivele feminine de la cele masculine

şi cele feminine de la masculine: -că,

-easă, -iţă, -oaică, -an, -oi. Cuvintele derivate

formate cu ajutorul acestor sufixe

denumesc o fiinţă de sex opus faţă de cea

denumită de cuvântul de bază: croitor –

croitoreasă, raţă – răţoi.

I. B.

Sufixare

Procedeu de formare a cuvintelor care

constă în ataşarea la cuvântul-bază a unui

sufix lexical. De exemplu, cuvântul derivat

iepureşte este alcătuit din tema iepur-,

la care se adaugă sufixul -eşte. Cuvântulbază

pentru acest derivat este iepure. Sufixarea

este cel mai productiv procedeu

de formare a cuvintelor în română. Cu

ajutorul sufixelor se pot forma: substantive

derivate (cânt-ăreţ, căruţ-aş, pietr-ar,

învăţ-ător, călăr-eţ, păsăr-ică, aripioară,

pietr-oi), adjective derivate (bugetar,

vărg-at, strămoş-esc, argint-iu, copilăr-os,

triumf-ător), verbe derivate

(atenţi-ona, sfăt-ui), adverbe derivate

(copilăr-eşte, chior-âş).

I. B.

Sunet

Cea mai mică unitate a limbii vorbite.

Sunetele emise de om mai sunt numite şi

sunete articulate. Ele se formează prin

acţiunea conjugată a mai multor organe

ale aparatului fonator, care începe în zona

supralaringală şi se termină la buze. Aerul,

expirat din plămâni, trece prin laringe

şi faringe şi ajunge în cavitatea bucală şi

în cea nazală, care îndeplinesc rolul de

rezonatori. Sursa vocii omeneşti sunt

coardele vocale. Organele importante în

articularea sunetelor sunt faringele, omuşorul,

palatul moale, palatul tare, alveolele

dentare, dinţii, buzele şi limba, care

este organul cu cea mai mare mobilitate.

Astfel că varietatea de sunete caracteristice

vorbirii umane este dată de modificarea

aparatului fonator, de orientarea curentului

de aer prin cavitatea bucală sau

cea nazală, de participarea sau neparticiparea

coardelor vocale.

Sunetele au o funcţie, o anumită valoare,

un rol în vorbire. Ele formează latura

sonoră a unităţilor lingvistice. Sunetele

limbii sunt într-un număr limitat. Ele

sunt de două feluri: ● vocale (a, e, i, o, u,

î, ă) şi ● consoane (p, b, t, d, k, g, f, v, s,

z, ş, j, č, ğ, k’, g’, h, ţ, m, n, l, r). Vocalele

sunt delimitate de consoane prin faptul că

în cazul celor dintâi prevalează sunetele

muzicale, iar cele de la urmă sunt formate

mai ales din zgomote. Uneori, vocalele

sunt delimitate de consoane şi prin faptul

că vocalele formează silabe, iar consoanele

nu.

I. B.

Superlativ absolut

Grad de comparaţie al adjectivului şi

al adverbului. Gradul superlativ absolut

exprimă raportul dintre intensitatea însuşirii

unui obiect faţă de ceea ce este considerat

a fi normă pentru însuşirea dată:

El este foarte înalt. Înălţimea persoanei

201

202

despre care este vorba în acest enunţ este

prezentată în raport cu înălţimea medie,

considerată a fi normală pentru om. Datorită

acestui fapt se consideră că superlativul

absolut indică intensitatea unei însuşiri

fără a se baza pe o comparaţie. Acest

grad de comparaţie semnifică gradele de

intensitate extremă – maximă sau minimă

– ale însuşirii unui obiect: foarte înalt,

foarte puţin înalt.

Gradul superlativ absolut de superioritate

are de asemenea o structură analitică,

fiind marcat cu ajutorul adverbelor foarte

sau prea care se aşază înaintea formei-tip

a adjectivului (foarte mare, foarte puternic)

sau înaintea adverbului (foarte bine,

foarte repede). Superlativele absolute cu

prea exprimă o însuşire care depăşeşte

măsura: un om prea leneş, o fata prea

harnică. Pe lângă aceste adverbe, la marcarea

superlativului se mai folosesc adverbele

tare (colocvial) şi mult (învechit):

tare cuminte, mult folosit. Gradul superlativ

absolut de inferioritate se formează cu

ajutorul locuţiunii adverbiale foarte puţin

aşezate înaintea adjectivului (foarte puţin

mare) sau adverbului (foarte puţin repede).

Superlativul absolut de inferioritate

este frecvent înlocuit în vorbire cu antonimul

adjectivului respectiv: foarte puţin

harnic = foarte leneş. În plan sintactic,

ambele aspecte ale gradului superlativ

absolut se folosesc în construcţii care nu

conţin cel de-al doilea termen al comparaţiei:

Ea este foarte bună. El este foarte

puţin bun.

I. B.

Superlativ relativ

Grad de comparaţie al adjectivului şi

al adverbului. El indică faptul că însuşirea

exprimată de adjectiv sau circumstanţa

desemnată de adverb se manifestă în cel

mai înalt sau în cel mai scăzut nivel: cel

mai bun, cel mai puţin bun, foarte bun,

foarte puţin bun. Gradul superlativ relativ

exprimă comparaţia dintre un obiect şi un

grup de obiecte din care acesta face parte:

Ion este cel mai înalt din clasă. După

cum vedem, gradul de intensitate al însuşirii

desemnate prin adjectivul înalt se

stabileşte în cadrul unei comparaţii care

include următorii doi termeni: obiectul

comparat (Ion) şi ansamblul din care

acesta face parte (clasa). În cazuri mai

rare se poate compara acelaşi obiect văzut

în circumstanţe diferite: Acum el este cel

mai bun. La compararea unui singur obiect

cu un grup de obiecte se pot stabili

numai două tipuri de raporturi: ● un raport

de superioritate (cel mai înalt) sau

● un raport de inferioritate (cel mai puţin

înalt). În acest caz, intensitatea însuşirii

comparate nu poate apărea în aceeaşi măsură

la termenul comparat şi la toate celelalte

elemente ale clasei.

Din punctul de vedere al formei, cele

două aspecte ale superlativului relativ au

o structură analitica. Superlativul relativ

de superioritate este alcătuit cu ajutorul

articolului adjectival cel, cea, cei, cele şi

al adverbului mai care se aşază înaintea

formei-tip a adjectivului (cel mai mare,

cel mai puternic) sau înaintea adverbului

(cel mai bine, cel mai încet, cel mai devreme).

La rândul său, superlativul relativ

de inferioritate se formează cu ajutorul

aceluiaşi articol adjectival şi al locuţiunii

adverbiale mai puţin aşezate înaintea

formei-tip a adjectivului (cel mai puţin

mare, cel mai puţin puternic) sau înaintea

adverbului (cel mai puţin bine). Superlativul

relativ al adverbelor se deosebeşte

de acelaşi grad al adjectivelor prin faptul

că în structura celui dintâi se foloseşte

forma de masculin singular, deci invariabilă

a articolului adjectival (cel): El este

cel mai cuminte. Ea este cea mai cuminte.

Dar: El lucrează cel mai bine. Ea lucrează

cel mai bine. În construcţiile comparative,

cel de al doilea termen al comparaţiei

este introdus prin prepoziţiile dintre

(când substantivul este la plural), din

(când substantivul este la singular) şi de

(când este un adverb de timp sau de loc).

Astfel, gradul superlativ relativ se întrebuinţează

în următoarele construcţii comparative:

● gradul superlativ relativ de

superioritate: El este cel mai bun dintre

noi. / din clasă. / de aici. ● gradul superlativ

relativ de inferioritate: El este cel

mai puţin bun dintre noi. / din clasă. / de

aici.

Superlativul relativ poate fi întrebuinţat

în construcţii fără cel de al doilea termen

al comparaţiei: El este cel mai puternic.

I. B.

Supin

Mod nepersonal şi nepredicativ al verbului

care denumeşte acţiunea sau starea,

fără o raportare la subiect. Este sinonim

cu infinitivul din punctul de vedere al

conţinutului. Supinul şi infinitivul au

anumite contexte comune fiind posibilă

substituirea lor: termină de scris / a scrie,

are de mers / a merge. Se deosebeşte de

infinitiv prin faptul că exprimă scopul,

provenienţa acţiunii.

Din punctul de vedere al expresiei, supinul

este omonim cu forma de participiu

neacordat şi nearticulat al verbului de

bază. Deosebirea dintre aceste forme e

realizată de prepoziţia de: de citit, de

scris, de mers, de băut, de mâncat etc.

Uneori supinul este marcat de alte prepoziţii:

la, pentru, după: la săpat, pentru

uscat, după scăldat. Omonimia cu participiul

este doar formală, supinul fiind o

unitate distinctă de participiu, cu o individualitate

semantică şi gramaticală bine

precizată. Printre trăsăturile care deosebesc

aceste două forme se numără: ● diferenţe

semantice (om temut vs. om de

temut; carte citită vs. carte de citit); ● participiul

are afinităţi cu adjectivul şi cu

verbul, iar supinul – cu substantivul şi

verbul; ● participiul este variabil, supinul

–invariabil; ● spre deosebire de participiu,

supinul apare obligatoriu în context

prepoziţional; ● supinul şi participiul nu

pot apărea în aceleaşi contexte, fiecare

formă având un context propriu; ● este

imposibilă substituirea lor; ● rezultatul

substantivizării celor două forme este diferit:

participiul substantivizat are trăsătura

unui substantiv numărabil, iar supinele

substantivizate, a unui substantiv singulare

tantum.

Din punct de vedere funcţional, supinul

combină caracteristicile verbului (S-a

apucat de cules.) cu ale substantivului

(culesul viei), distingându-se astfel, două

ipostaze morfosintactice ale supinului:

● un supin articulat care, aparţine

clasei substantivului (culesul, măturatul,

spălatul) şi ● un supin nearticulat, care

aparţine clasei verbului (de cules, de măturat,

de spălat).

Chiar dacă formal se aseamănă, între

substantiv şi supin există deosebiri importante.

Printre cele mai relevante a fost

menţionată trăsătura supinului nesubstantivizat

de a nu primi mărcile flexionare

ale substantivului şi de a nu primi articol,

precum şi tipurile de determinări diferite:

determinanţi la cazul genitiv, în cazul

supinului substantivizat (măturatul curţii,

cititul cărţii, culesul viei) şi determinanţi

la cazul acuzativ, în cazul supinului nonsubstantival

(de măturat curtea, de cules

via, de citit cartea). În această din urmă

ipostază, supinul este tratat ca mod nepersonal

şi nepredicativ, având natură gramaticală

dublă, de verb şi de substantiv.

Natura verbală a supinului este relevată

de ocuparea unei poziţii actanţiale, cerută

de verb: de complement direct (Termină

de citit romanul., Se apucă de cusut

rochia.); de complement indirect: (De

trimis invitaţii prietenilor.); de agent

(greu de crezut de către cineva), anumite

tipuri de complemente circumstanţiale.

Natura nominală a supinului este demonstrată

de posibilitatea apariţiei în poziţie

de subiect (E bine de ţinut post.); de atribut

(maşină de spălat); de complement

direct (Am de învăţat.); de complement

indirect (Se apucă de spălat.); de nume

predicativ (Eşti de nerecunoscut.); de

complement circumstanţial de scop (Pune

rufele la uscat.) etc. Aspectul negativ al

supinului se exprimă prin prefixul ne:

nevăzut, neauzit, neştiut. Între prefix şi

supin poate fi intercalat adverbul mai:

nemaiauzit, nemaivăzut. Este imposibilă

combinarea cu pronumele reflexiv, participarea

la opoziţiile diateziale şi poziţia

subiectului propriu.

E. C.

Supletivism

Variaţie totală a radicalului unor cuvinte

în procesul flexiunii. Alcătuirea

formelor gramaticale ale unui cuvânt de

la rădăcini sau teme diferite. Este un procedeu

neproductiv de alcătuire a formelor

gramaticale în limba română. Forme supletive

prezintă pronumele personale: eu,

tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. În flexiunea

verbală, prin supletivism se caracterizează,

în cea mai mare măsură, verbul a fi

care, la prezent indicativ, are următoarele

forme: sunt, eşti, este, suntem, sunteţi,

sunt.

I. B.

203

Temă

Partea unui cuvânt alcătuită din rădăcină

plus prefixul şi sufixul cu care este

format. Tema este comună tuturor formelor

flexionare ale cuvântului. Ea se stabileşte

prin înlăturarea desinenţei, deci tema

este forma cuvântului fără desinenţă. De

exemplu, tema pentru formele flexionare

ale cuvântului a aduce (aduc, aduc-i,

aduc-e, aduc-em, aduc-eţi, aduc) este

aduc- la care s-au adăugat desinenţele de

număr şi persoană.

I. B.

Temporalitate

Categorie funcţional-semantică bazată

pe noţiunea de timp şi care include toate

mijloacele de exprimare a timpului în

limbă. Nucleul categoriei îl constituie

categoria gramaticală a timpului. Mijloacele

periferice sunt substantivele, adverbele,

locuţiunile adverbiale.

E. C.

Termen

Unitatea lingvistică care denumeşte în

mod convenţional o noţiune, definită

exact într-un anumit domeniu de cunoaştere.

Termenii sunt cuvintele care denumesc

anumite concepte, teorii, fenomene,

aparate, procese, caracteristice unor discipline

ştiinţifice, domenii de activitate,

ramuri tehnice sau profesiuni (atom, azot,

conştiinţă, morfem, nucleu, planetă, supraconductibilitate,

concav, hipersensibil,

ultrasonic). În fiecare ştiinţă şi în fiecare

domeniu al tehnicii se folosesc termeni

specifici care constituie terminologia

domeniului respectiv (pătrat, mediană,

moleculă, hidrogen, infinitiv, comă,

hemoglobină). Termenii ştiinţifici şi tehnici

alcătuiesc aşa-numitul lexic specializat,

care cuprinde vocabularele de specialitate.

Sistemul de termeni specific unei

ştiinţe sau domeniu al tehnicii alcătuiesc

terminologia de specialitate a domeniului

respectiv. În cadrul fiecărui domeniu,

termenii sunt structuraţi în conformitate

cu sistemul de noţiuni caracteristic acestui

domeniu şi în funcţie de relaţiile existente

între noţiunile respective.

Trăsătura esenţială a termenului ca

unitate lingvistică este caracterul său monosemantic.

Termenul are sau ar trebui să

aibă un singur sens. El stabileşte o legătură

univocă între un semnificat (latura de

expresie a termenului) şi un anumit concept

care reprezintă semnificaţia lui. Din

această cauză se spune că un termen nu

are nevoie de un anumit context care i-ar

preciza semnificaţia. El exprimă totdeauna

univoc aceeaşi noţiune, indiferent de

contextul în care este utilizat. În acelaşi

timp, termenii, spre deosebire de cuvintele

propriu-zise, sunt lipsite de expresivitate.

Termenul denumeşte o noţiune şi tocmai

din această cauză, din punctul de vedere

al expresiei lingvistice, el nu coincide

totdeauna cu cuvântul. El poate fi exprimat

printr-un singur cuvânt (aerocartograf,

aerofor, axiomă, conductibilitate,

frecvenţă, lentilă, manierism, radiaţie,

transparenţă) sau prin mai multe cuvinte

(ridicare la pătrat, rădăcină pătrată, parte

de vorbire), dar şi prin abrevieri sau

simboluri literale.

I. B.

Termen de comparaţie

Obiect sau acţiune cu care se compară

ceva (termenul comparat). De exemplu,

Pământul este mai mare ca Luna. Este

numit uneori termenul al doilea al comparaţiei.

I. B.

Terminologie

1. Totalitatea termenilor de specialitate

folosiţi într-o ştiinţă sau într-un domeniu

al tehnicii. Alţi termeni folosiţi pentru

acest concept sunt lexic / vocabular specializat.

Lexicul de specialitate este legat

de o anumită practică socială. Vocabularul

specializat sau profesional (numit şi

fond savant) cuprinde cuvinte folosite în

diverse limbaje profesionale care alcătuiesc

terminologiile de specialitate sau

tehnico-ştiinţifice. Foarte mulţi din termenii

de specialitate sunt cuvinte internaţionale,

folosite de majoritatea limbilor de

cultură.

Fiecare ramură a ştiinţei sau domeniu

al tehnicii tinde să-şi elaboreze un sistem

de termeni care să exprime cât mai exact

sistemul de noţiuni propriu domeniului

respectiv. Spre deosebire de vocabularul

limbii comune, terminologia, care cuprinde

vocabularul diverselor ştiinţe şi domenii

ale tehnicii, este mai bine structurată,

ea fiind rezultatul unui proces, în parte,

conştient, să se denumească noţiunile

proprii unui anumit domeniu.

204

2. Studiul vocabularelor de specialitate

care se întâlnesc în toate domeniile de

cunoaştere şi în ramurile tehnicii: lingvistică,

matematică, filozofie, medicină, inginerie

etc.

I. B.

Timp

Categorie gramaticală specifică verbului

care se constituie dintr-un sistem de

forme temporale opozitive, al căror suport

comun este raportarea acţiunii la un anumit

reper: momentul vorbirii sau o altă

acţiune de pe una din axele temporale

existente. Cel mai bogat sistem temporal

este cel al modului indicativ. Este constituit

din şapte timpuri (prezent, imperfect,

perfect compus, perfect simplu, mai-multca-perfect,

viitor şi viitor anterior); conjunctivul,

condiţional-optativul şi prezumtivul

au câte două timpuri fiecare:

prezent şi perfect.

În funcţie de reperul la care se raportează

(momentul vorbirii sau o altă acţiune

de pe una din axele temporale existente),

timpurile se împart în ● absolute şi ● relative.

Sunt absolute timpurile care se raportează

la momentul vorbirii în mod direct.

Acestea sunt: prezentul (exprimă

simultaneitatea faţă de momentul vorbirii);

imperfectul, perfectul compus, perfectul

simplu (exprimă anterioritatea faţă

de momentul vorbirii) şi viitorul (exprimă

posterioritatea faţă de momentul vorbirii).

Sunt relative propriu-zise timpurile care

se raportează la momentul vorbirii mediat,

printr-o altă acţiune de pe una din

axele temporale existente: mai-mult-caperfect

(exprimă anterioritatea faţă de o

acţiune din planul trecutului) şi viitorul

anterior (exprimă anterioritatea faţă de o

acţiune din planul viitorului). Pe lângă

aceste timpuri intrinsec relative, pot căpăta

valori valori relative şi unele timpuri

absolute când sunt folosite în anumite

condiţiile contextuale.

În funcţie de structura formală, timpurile

se împart în ● simple şi ● compuse.

Sunt simple timpurile: prezent, imperfect,

perfect simplu şi mai-mult-ca-perfect.

Sunt compuse timpurile cu structură analitică:

perfect compus, viitor, viitor anterior,

precum şi timpurile celorlalte moduri.

Timpurile simple au o structură sintetică,

iar timpurile compuse au o structură

analitică. Timpurile compuse se formează

cu ajutorul verbelor auxiliare a fi,

a avea şi a vrea plus verbul de conjugat

la una din formele: infinitiv, participiu,

prezent conjunctiv.

Verbul în limba română are trei forme

de bază de la care se formează majoritatea

timpurilor. Acestea sunt: ● rădăcina

verbului (de la care se formează prezentul

indicativ, imperfectul, perfectul simplu,

mai-mult-ca-perfectul) ● infinitivul fără

prepoziţia a (de la care se formează viitorul

indicativ, tipul I, prezentul condiţional-optativ)

şi ● participiul (de la care se

formează perfectul compus indicativ, tot

sistemul timpurilor la diateza pasivă. Pe

lângă acestea, unele timpuri se formează

de la prezentul indicativ (prezentul conjunctiv)

şi de la prezentul conjunctiv (viitorul

indicativ, tipul II).

Categoria timpului este esenţială pentru

verb, deoarece natura intrinsecă a verbului

este procesualitatea, desfăşurarea în

timp, verbele exprimând acţiuni dinamice,

în mişcare, în schimbare, orientate

spre un anumit rezultat.

E. C.

Topică

Aşezare a componentelor unei propoziţii

/ fraze unele în raport cu altele în

lanţul vorbirii. Uneori se face distincţie

între ordinea lineară, adică aşezarea în

raport cu vecinătăţile, şi ordinea structurală

(ierarhică), adică aşezarea cuvintelor

în cadrul ierarhiilor (al relaţiilor sintactice)

din lanţ. Se caracterizează prin restricţii

şi libertăţi de aşezare proprii fiecărei

limbi.

S-au distins următoarele tipuri de topică:

● topică fixă vs. ● topică liberă; prima

fiind caracterizată prin aşezarea doar întrun

singur fel a componentelor, iar a doua

prin libertate de aşezare, fiind posibile, în

raport cu termenul luat ca reper, atât antepunerea

/ antepoziţia, cât şi postpunerea

/ postpoziţia; ● topică obiectivă (sau sintactică)

vs. ● subiectivă (sau stilistică);

prima este considerată normală, standard,

datorită frecvenţei, iar a doua, ca topică

deviantă, fiind determinată de cauze stilistice

sau pragmatice.

Limba româna face parte din clasa

limbilor cu topică relativ liberă. Există o

libertate de aşezare a subiectului în raport

cu verbul, a adjectivului în raport cu substantivul,

a complementelor în raport cu

verbul, fiind posibile, în fiecare caz, atât

antepunerea, cât şi postpunerea, dar există

în română şi limitări de topică până la

cazuri de topică fixă.

În limbile în care topica este liberă sau

relativ liberă (aşa cum este şi româna)

fiind posibilă alegerea între antepoziţie şi

postpoziţie, se „exploatează” această dis-

205

ponibilitate de construcţie, una dintre variante

încadrându-se cu funcţii speciale:

fie cu funcţii stilistice, de marcare a afectivităţii,

de reliefare a unuia dintre componente,

de marcare a unui stil funcţional;

fie cu funcţii pragmatice de tematizare

sau de rematizare; fie, mai rar, cu funcţie

lexicală, de distingere a două sensuri (un

nou film vs. un film nou). Trecerea de la

topica obiectivă la cea subiectivă, stilistică

sau pragmatică, se obţine prin procedee

sintactice de tipul inversiunii, al intercalării,

al dislocării, al tematizării. În

plan stilistic schimbarea de topică duce la

apariţia figurilor de construcţie bazate pe

dislocare cum ar fi: inversiunea, anastrofa,

hiperbatul, tmeza, dislocarea etc.

Cum ordinea lineară a componentelor

unei propoziţii este universală, parametrii

legaţi de topică au fost luaţi adesea în

considerare în clasificările tipologice.

Termenul topică este sinonim cu ordine a

cuvintelor.

A. H.; E. U.

Tranzitivitate

Trăsătură semantico-sintactică a unor

cuvinte (preponderent din clasa verbului)

care desemnează orientarea acţiunii pe

axa „agent – proces – pacient”, exprimând

ideea de transfer al acţiunii exprimate

de verb dinspre punctul de plecare

(agent) înspre punctul de sosire (pacient).

De exemplu, Elevul scrie un eseu. Termenul

cunoaşte mai multe interpretări în

funcţie de aspectul abordat: ● cel lexicosintactic,

● cel strict sintactic şi ● cel logico-semantic.

Din punct de vedere lexico-sintactic,

tranzitivitatea constă în necesitatea

complinirii semantice a verbului

printr-un obiect. Din punct de vedere sintactic,

tranzitivitatea constă în capacitatea

verbelor de a primi un complement direct

într-un anumit context. Din punct de vedere

logico-semantic, tranzitivitatea constă

în specificul schemei actanţiale a verbului,

aceasta având doi actanţi. Tranzitivitatea

este o trăsătură universală, care

caracterizează clasa verbului, asigurând

coeziunea semantică şi sintactică a propoziţiei.

Se opune intranzitivităţii.

E. C.

Triftong

Grup de trei sunete (dintre care o vocală

şi două semivocale) rostite în cadrul

aceleiaşi silabe: oai (le-oai-că), iai (trăiai),

ioa (i-ni-mioa-ră). În limba română

există nouă triftongi.

I. B.

Trunchiere

Procedeu secundar de formare a cuvintelor

care constă în eliminarea părţii

finale sau iniţiale. Esenţa acestui procedeu

rezidă în folosirea unor frânturi de

cuvinte în locul cuvintelor întregi. Ele

sunt de două tipuri: ● substantive comune

(bac pentru bacalaureat, mate pentru matematici,

prof, -ă pentru profesorul, profesoara,

diriga pentru diriginta), ● substantive

proprii (Nicu – Nicolae, Magda –

Magdalena, Veta – Elisaveta).

I. B.

206

Valenţă

Capacitate a verbului de a se combina,

la nivel sintactic, cu alte elemente, însuşirea

acestuia de a deschide anumite poziţii

libere ocupate de determinanţii ceruţi de

verb. Noţiunea de valenţă a fost introdusă

în lingvistică pentru prima dată de S. D.

Kaţnelson (1948). L. Tesnière l-a pus în

circulaţie în lingvistica europeană occidentală

(1959). Împrumutat din chimie în

baza asemănării cu relaţiile stabilite între

atomi, termenul valenţa a fost atribuit

iniţial doar verbului. S-a demonstrat că

valenţa este strâns legată de semantica

verbului, reglementând numărul şi caracteristicile

funcţional-semantice şi gramaticale

ale elementelor cerute de verb (constituenţi

obligatorii şi facultativi). În

această interpretare, noţiunea de valenţă

este legată de teoria verbocentristă a propoziţiei.

Ulterior, s-a fundamentat o interpretare

mai largă a valenţei vizând capacitatea

combinatorie generală a cuvintelor

aparţinând diferitelor părţi de vorbire.

A fost subliniat faptul că valenţa diferă

de la o parte de vorbire la alta (de exemplu,

valenţele clasei verbului sunt diferite

de cele ale clasei substantivului sau de ale

clasei adjectivului.

Se disting mai multe tipuri de valenţă:

● valenţă activă şi ● valenţă pasivă. Valenţa

activă constituie capacitatea cuvântului

de a-şi alipi elemente dependente,

iar valenţa pasivă constituie capacitatea

lexemului de a suplini poziţiile deschise

de termenul regent. Prin valenţă activă se

caracterizează verbul şi adjectivul; prin

valenţă pasivă se caracterizează cuvintele

din celelalte clase care apar în poziţie de

determinanţi. Cel mai activ şi mai important

sub aspectul valenţei este verbul, care

este numit purtător al valenţei, nucleul

semantic al propoziţiei. În jurul verbului

gravitează toţi constituenţii, inclusiv subiectul.

Din alt punct de vedere, se face distincţie

între: ● valenţă obligatorie şi ● valenţă

facultativă. Deosebirea dintre aceste două

tipuri de valenţă constă în gradul de necesitate

a actanţilor pentru plenitudinea semantică

a propoziţiei. De exemplu, verbele

a se afla, a proveni, a depinde, a pretinde,

a locui cer în mod obligatoriu un

determinant, în caz contrar, propoziţia

rămâne neterminată: Casa se află…; El

locuieşte…; El provine… În aceste cazuri

circumstanţialele sunt obligatorii pentru

plenitudinea semantică a enunţului: Casa

se află în centru., El locuieşte la parter.,

El provine din ţărani. Aceste verbe se

caracterizează prin valenţă obligatorie.

Alte verbe, precum: a citi, a scrie, a mânca

etc., pot construi propoziţii corecte

fără a exprima în mod obligatoriu determinanţii,

deoarece, deşi actantul nu este

actualizat printr-un cuvânt, acesta este

uşor de subînţeles, el fiind sugerat de

structura valenţială a verbului. De exemplu,

în enunţul Elevul citeşte. se va înţelege:

o carte, o scrisoare, un roman etc.

În acest caz valenţa este facultativă.

După caracteristicile implicate în definirea

valenţei, se disting următoarele tipuri

de valenţe: ● valenţă sintactică, ● valenţă

morfosintactică şi ● valenţă semantică

(lexicală). Valenţa sintactică stabileşte

funcţiile sintactice ale constituenţilor.

Acest tip de valenţă distinge verbe subiectuale

(Ion doarme.), verbe obiectuale

(Ion citeşte o carte.) şi verbe cu determinanţi

circumstanţiali (Şcoala se află în

centru.). Valenţa morfosintactică determină

forma constituentului determinant

(cuvânt sau propoziţie): Eu văd aceasta.,

Eu îl văd pe Ion., Eu văd că afară plouă.;

precum şi forma legăturii (caz, prepoziţiie,

topică): El mi-a arătat ieşirea., El mi-a

arătat spre ieşire. Vine primăvara. Valenţa

semantică sau lexicală este responsabilă

de îmbinarea cu determinanţi compatibili:

Omul cântă, cugetă, minte., dar

nu şi Luna cântă, cugetă, minte. Din perspectiva

valenţei semantice sunt importante

astfel de categorii semantice ale

subiectului şi ale obiectului: animat / inanimat;

concret / abstract; numărabil

/nenumărabil etc.

Valenţa unităţilor lexicale stă la baza

alcătuirii dicţionarelor sintactice, precum

şi la baza clasificării cuvintelor pe criterii

sintactice. După numărul de legături pe

care le stabilesc cu determinanţii, se disting:

● verbe avalente: nu implică nici un

determinant (Plouă., Ninge., Tună., Se

înnoptează.); ● verbe monovalente: implică

un singur determinant – subiectul

(Copilul doarme. Copacii înfloresc. Vine

primăvara.); ● verbe bivalente: implică

doi determinanţi – subiectul şi obiectul

(direct, indirect) sau o circumstanţă obli-

207

gatorie (Copiii culeg mere., Succesul se

datorează muncii., Concluziile rezultă din

analiza faptelor., Şcoala se află în centru.);

● verbe trivalente: subiect, complement

direct, complement indirect (Părinţii

le trimit copiilor scrisori.); ● verbe

polivalente: implică mai mult de trei determinanţi

(Ţi-am trimis scrisoarea prin

curier., Profesorul le explică elevilor tema

cu fapte interesante.). Orice perturbare

cantitativă sau calitativă a valenţei unui

verb denotă un transfer semantic (Succesul

se datorează muncii. vs. El îmi datorează

bani.); o modificare metaforică de

la regim (Afară fulgeră. vs. M-a fulgerat

un gând.) sau pierderea totală sau parţială

a autonomiei unui cuvânt (verbele auxiliare,

verbele semiauxiliare, termeni din

componenţa locuţiunilor).

Valenţa este o categorie latentă. Ea stă

la baza modelului sintactic al propoziţiei.

Fiind virtuală, formula valenţială a verbului

poate fi actualizată în cadrul propoziţiei

prin completarea ei cu lexeme concrete.

Sunt cunoscute două forme de actualizare

a valenţei: ● actualizare explicită

(când toate poziţiile deschise de verb

sunt ocupate: Elevul desenează o floare.)

şi ● actualizare implicită (când poziţiile

deschise de verb rămân neocupate: Elevul

desenează.). Deşi poate fi raportată la

distincţia dintre valenţa obligatorie şi facultativă,

deosebirea dintre actualizarea

explicită şi implicită are, în multe cazuri,

un efect clarificator. De exemplu, deşi

posibilă şi corectă, propoziţia El a plecat.

este văduvită de sens, fiindcă nu se poate

bănui nimic despre locul, timpul, scopul

acestei acţiuni. Numai actualizarea explicită

a valenţei verbului întregeşte plenitudinea

semantică şi comunicativă a enunţului:

El a plecat la Bucureşti ieri. Dimpotrivă,

propoziţiile Ea spală rufe. (actualizare

explicită) şi Ea a spălat toată ziua.

(actualizare implicită) sunt deopotrivă de

saturate din punct de vedere semantic şi

comunicativ, verbul admiţând ambele

forme de actualizare a valenţei. Şi, în

sfârşit, propoziţia *El posedă. este inadmisibilă

fără actualizarea explicită a valenţei

verbului: El posedă franceza. Aşadar,

valenţele sunt nişte disponibilităţi

virtuale ale verbului. Ele pot fi actualizate

la nivel sintactic prin diferiţi determinanţi.

E. C.

Valenţă obligatorie / facultativă

Valenţa obligatorie şi facultativă reflectă

gradul de necesitate al actanţilor pentru

plenitudinea semantică a enunţului.

Valenţa obligatorie cere saturarea

structurii semantico-sintactice a verbului.

Suprimarea actanţilor obligatorii duce la

structuri „rău-formate”.

Valenţa facultativă nu cere saturarea

structurii semantico-sintactice a verbului.

Neexprimarea unuia dintre actanţi nu periclitează

calitatea comunicativă a enunţului.

Valenţa obligatorie este o însuşire

imanentă a verbului şi este actualizată

explicit. Valenţa facultativă se realizează

atunci când exprimarea constituenţilor

este cerută de scopul comunicării, deci

este condiţionată comunicativ.

E. C.

Valenţă semantică / morfologică /

sintactică

Valenţa semantică este responsabilă

de îmbinarea verbului cu determinanţii

săi pe un spectru semantic foarte larg,

începând cu semele denotative comune

din cadrul unei anumite părţi de vorbire

(animat / inanimat; concret / abstract etc.)

şi terminând cu semele individuale. Între

semele verbelor şi semele denotative se

stabilesc raporturi de compatibilitate şi de

incompatibilitate. Astfel, verbele care

exprimă acţiuni ale fiinţelor umane se vor

îmbina numai cu substantivele care au

trăsătura [ + uman]. Deci vor fi corecte

enunţurile Omul cântă, cugetă, minte.,

dar nu şi Luna cântă, cugetă, minte.

Valenţa sintactică stabileşte funcţiile

sintactice ale constituenţilor şi rolurile

tematice ale actanţilor. Ea include două

aspecte: aspectul funcţional (care este

descris în termenii părţilor de propoziţie)

şi aspectul relaţional (al rolurilor tematice).

De exemplu, verbul a prinde implică

sub aspectul valenţei funcţionale un Sb. şi

un C. d., cărora le corespund la nivelul

rolurilor tematice un agent şi un pacient.

Valenţa morfosintactică determină

apartenenţa constituenţilor la o anumită

parte de vorbire, precum şi mijloacele

gramaticale prin care se exprimă relaţiile

sintactice (cazul şi prepoziţia). Acest tip

de valenţă reglementează îmbinarea unităţilor

lexicale la nivelul semelor categoriale.

Ele se îmbină conform axei semantico-funcţionale

obiect – proces – caracteristică

a procesului. Verbul, de regulă,

nu se poate îmbina direct cu un adjectiv

208

anume datorită incompatibilităţii semelor

categoriale. Adjectivul poate să apară ca

determinant al verbului în enunţuri de

tipul: Copiii aleargă voioşi cu funcţia de

predicativ suplimentar numai la nivelul

structural de suprafaţă, ca rezultat al unei

transformări de suprimare a verbului copulativ

care constituie predicatul altei

propoziţii: Copiii aleargă. şi Copiii sunt

voioşi. Deci în structura de adâncime adjectivul

este un nume predicativ şi nicidecum

un complement circumstanţial, dovadă

este şi acordul lui cu substantivul

copiii.

E. C.

Valoare

Un anumit tip de semnificaţie a cuvintelor,

a expresiilor şi a structurilor sintactice.

Valoarea unui cuvânt se defineşte în

raport cu alte cuvinte având sens apropiat.

I. B.

Variantă

Fiecare dintre realizările echivalente

ale unuia şi aceluiaşi fapt de limbă (cuvânt,

formă flexionară, construcţie etc.).

Atunci când o variantă se află pe acelaşi

plan cu o alta, se vorbeşte despre variantă

liberă.

I. B.

Verb

Parte de vorbire (clasă de cuvinte) care

exprimă acţiuni, stări, deveniri şi relaţii,

prezentate ca procese ce se desfăşoară

în timp (a învăţa, a citi, a scrie, a povesti).

Este o parte de vorbire autosemantică

(exprimă noţiuni), flexibilă (caracterizată

prin flexiune analitică şi sintetică).

Este o clasă lexico-gramaticală cu un inventar

foarte bogat de cuvinte (cca 7000).

Verbul poate fi definit în plan semantic,

morfologic, sintactic şi pragmatic.

În plan semantic, funcţia primordială a

unui verb este de a exprima procese (acţiuni,

stări sau relaţii), privite dintr-o perspectivă

dinamică şi caracterizate din

punct de vedere temporal-spaţial şi modal,

din punctul de vedere al persoanei şi

al numărului, precum şi din punct de vedere

aspectual. Componenta semantică

fundamentală a verbului este procesualitatea,

ceea ce înseamnă că orice cuvânt

din clasa verbului denumeşte (graţie funcţiei

denominative) elemente / fenomene

din realitate.

În plan morfologic, verbul se caracterizează

prin conjugare, având cea mai

bogată flexiune. Forma-tip a verbului este

infinitivul prezent: a asculta, a vedea, a

spune, a citi, a coborî. S-a constatat că

numărul de forme diferite la care poate

ajunge un verb fiind de 28 de forme simple

şi 58 de forme compuse numai la diateza

activă (cu cele 148 de la diateza pasivă,

forme compuse sunt 206). Mijloacele

flexionare (analitice şi sintetice): de

care dispune limba română pentru conjugarea

verbelor sunt diverse ● desinenţe

pentru marcarea persoanei şi numărului

(cânţi / cântă / cântăm); ● sufixe pentru

marcarea timpului şi / sau a modului (văzu-i,

ved-ea-m; văz-ând); ● auxiliare, pentru

marcarea timpului (am să vin), a modului

(va fi aşteptând) şi a diatezei (este

stimat); ● mijloace mixte, afixale şi mobile,

pentru marcarea conjunctivului şi a

infinitivului (să plece, a pleca); ● alternanţe

fonetice (plec / pleacă); ● schimbarea

de accent (cântă / cântă); ● semiauxiliare

pentru marcarea unor valori modale

(poate să vină) şi aspectuale (începe să

plouă). La verbele neregulate, se utilizează

reduplicarea (dădeam vs. dam, stăteam

vs. stam). Unele valori aspectuale şi modale

se exprimă lexical (de exemplu, prefixul

re-: a reconfirma, a reface, prefixul

pre-: a preschimba, a prezice etc.

La conjugarea verbelor, mijloacele

sintetice coexistă cu cele analitice, fiind

mai puternică ponderea mijloacelor sintetice.

Flexiunea verbului poate fi regulată

şi neregulată. Verbele pot apărea la forma

pozitivă şi la cea negativă. Unele verbe

sunt defective, caracterizându-se printr-o

flexiune incompletă.

În plan sintactic, funcţia primordială a

unui verb este de a fi centrul structural al

propoziţiei, îndeplinind preponderent

funcţia de predicat. În cadrul relaţiilor

semantico-sintactice cu numele în propoziţie,

verbul guvernează / reclamă un număr

de nume (numite actanţi sau argumente),

atribuie acestor nume roluri tematice

(agent, pacient, experimentator, beneficiar,

ţintă, sursă, locativ etc.) şi le impune

restricţii de formă sau de topică, asigurând

structurarea semantico-sintactică a

propoziţiei şi coeziunea componentelor

subiect – verb – obiect. Fiecare verb se

caracterizează printr-o schemă actanţială

care indică numărul de actanţi şi rolul

impus fiecărui actant. De exemplu, schema

actanţială a verbului a pansa din propoziţia

Medicul îl pansează pe rănit. este

[Agent + Proces + Pacient], cea a verbului

a asculta din propoziţia Ion ascultă

muzică. este [Experimentator + Proces +

Sursă]; cea a verbului a răsplăti din propoziţia

L-am răsplătit cu bani pentru

209

munca depusă. este [Agent + Beneficiar +

Instrument + Sursă] etc. În felul acesta,

verbul impune numelor cu care se combină

nu numai schema actanţială, ci şi ierarhia

structurală, determinând aşezarea

fiecăruia într-o anumită poziţie sintactică

(subiect, obiect direct, obiect indirect,

obiect prepoziţional). Verbul este răspunzător

de funcţiile sintactice ale numelor.

Din punct de vedere pragmatic, verbul,

prin formele sale de timp, mod, persoană

şi număr, ancorează procesul în

situaţia de comunicare, indicând coordonatele

temporale şi modale ale procesului

desemnat.

Verbele se clasifică în funcţie de mai

multe criterii. După semnificaţie se grupează

(în patru clase lexico-semantice: ● verbe

de acţiune, exprimă o acţiune dinamică,

îndreptată către un anumit scop (a merge,

a scrie, a citi, a construi etc.); ● verbe de

stare, exprimă starea sau modul de a fi al

subiectului (a fi, a dormi, a se afla, a sta

etc.); ● verbe de devenire, exprimă procese

ce au loc sub influenţa unor factori

interni sau externi, indicând modificarea

subiectului (a se înnora, a se posomorî, a

slăbi, a se îngrăşa etc.); ● verbe de relaţie,

exprimă relaţia dintre fenomene şi

evenimente (a conlucra, a colabora, a

compara, a egala etc.).

După trăsăturile lor sintagmatice, adică

în funcţie de capacitatea lor de a se

îmbina cu anumiţi determinanţi verbele se

repartizează (în cinci clase sintagmatice:

● tranzitive-directe, ● tranzitive-reflexive;

● tranzitive reciproce; ● intranzitive şi

● impersonale. După rolul lor în propoziţie

se disting cinci clase gramaticale: ● predicative;

● nepredicative; ● copulative;

● auxiliare şi ● semiauxiliare. După comportamentul

verbului faţă de categoria

gramaticală a persoanei, verbele se clasifică

în ● personale şi ● impersonale.

După particularităţile flexionare, verbele

se distribuie în patru conjugări: conjugarea

I – sufixul -a (a cânta, a lucra);

conjugarea a II-a – sufixul -ea (a şedea, a

vedea); conjugarea a III-a – sufixul -e (a

bate, a merge); conjugarea a IV-a – sufixul

-i (a citi, a privi) şi sufixul -î (a coborî,

a doborî). Unele verbe au variante

formale înscrise la diferite conjugări (a

apărea / a apare; a bate / a bătea; a curăţa

/ regional a curăţi; a succeda / a

succede; a plăcea / a place, a tăcea / a

tace; a ţine / a ţinea, dintre care numai

prima este corectă; uneori, ambele sunt

admise de normă (a datora / a datori).

210

Categoriile gramaticale specifice exclusiv

verbului sunt: diateza, modul, timpul

şi aspectul. Persoana, numărul, genul

şi cazul (ultimele apar sporadic în flexiunea

verbului) sunt comune mai multor

părţi de vorbire.

Funcţiile sintactice ale verbului sunt

următoarele: ● la o formă predicativă,

verbul este întotdeauna predicat (Copiii

învaţă la şcoală.); ● la o formă nepredicativă,

verbele pot îndeplini un dublu rol:

a) intră în componenţa formelor verbale

compuse şi b) se întrebuinţează ca părţi

de propoziţie îndeplinind funcţiile sintactice

ale substantivului, adjectivului sau

ale adverbului: 1) subiect (A ierta e uşor,

a uita e greu.); 2) atribut (Gândul de a

pleca nu-l părăsea.); 3) nume predicativ

(Dorinţa ei era de a ajunge mai repede

acasă.); 4) complement (De auzit, am

auzit, dar de văzut n-am văzut.).

E. C.

Verb autosemantic

Verbe care exprimă noţiuni. Un verb

autosemantic (autonom) are o structură

semantică bine conturată şi sensuri ierarhizate

(la verbele polisemantice). Este un

verb „plin”, caracterizat prin independenţă

lexico-gramaticală. Verbele limbii române,

în marea lor majoritate, sunt autosemantice.

E. C.

Verb auxiliar Vezi Auxiliar.

Verb cauzativ

Verb a cărui structură semantică se defineşte

prin sintagma „a face să”. Verbele

din clasa semantico-sintactică dată se caracterizează

prin trăsătura [+ Cauzativ].

Verbele cauzative se clasifică în ● primare

şi ● derivate. Verbele cauzative primare

denumesc o acţiune cauzatoare fără a

preciza în ce constă acţiunea respectivă: a

face să..., a împinge să..., a determina

să..., a sili să... etc. Sunt utilizate în construcţii

cauzative analitice împreună cu

un alt verb prin care se exprimă efectul

acţiunii cauzatoare: Durerea îl făcea pe

bolnav să ofteze., Nimeni nu te pune să

mănânci, dacă nu ţi-e foame., A împins-o

păcatul să meargă acolo. Verbele cauzative

derivate obţin trăsătura semantică

[+ Cauzativ] în urma derivării de la alte

baze verbale, adjectivale sau substantivale.

Formarea verbelor cauzative are loc cu

ajutorul sufixelor verbale ataşate la baze

adjectivale: sufixul -a (a curăţa, a micşora,

a scurta); sufixul -i (a albi, a mări, a

rumeni); -iza (a actualiza, a maturiza, a

opaciza). Aceleaşi sufixe se ataşează şi la

baze nominale: a mobila, a ruşina, a valorifica,

a călugări, a popi, a gazifica. La

formarea verbelor cauzative se folosesc

uneori concomitent sufixe şi prefixe: a

împrospăta, a îmbuna, a îmbătrâni, a îmbogăţi,

a îngălbeni, a învineţi. Aceste

verbe implică doi actanţi (dintre care primul

e cauzatorul acţiunii) şi au aceeaşi

formă cu verbele necauzative: Ozonul

împrospătează aerul., Frigul înroşeşte

nasul., Vecinii şi-au mobilat apartamentul.

Unele verbe cauzative s-au format

prin schimbarea clasei sintactice (trecerea

de la forma intranzitivă la cea tranzitivă).

În acest caz ele au aceeaşi formă ca şi

verbul necauzativ de la care s-au format:

a adormi, a începe, a fierbe, a suna, a

seca etc. Valoarea lor cauzativă este evidentă

când se compară ambele contexte în

care apar. De exemplu, Copilul adoarme.

→ Un cântec de leagăn îl adoarme pe

copil., Şedinţa a început. → Moderatorul

a început şedinţa. Uneori verbele necauzative

au formă reflexivă: a se culca – a

culca, a se speria – a speria, a se aprinde

– a aprinde. De exemplu, Copilul s-a culcat.

→ Mama a culcat copilul., Lampa s-

a stins. → Eu am stins lampa. Focul s-a

aprins. → Ea a aprins focul. Aceste verbe

se numesc ergative. Verbele cauzative

cu semul [+ Cauzativ] încorporat formează,

uneori, perechi care relevă existenţa

unei legături între predicatul intranzitiv

necauzativ şi verbul bivalent cauzativ: a

arde – a aprinde, a muri – a asasina, a

avea – a da. De exemplu, A murit un om

de afaceri. → Cineva l-a asasinat pe

omul de afaceri., Focul arde. → Eu am

aprins focul. Eu am cartea profesorului

X. → Profesorul X mi-a dat cartea. Aceste

verbe se numesc cauzative lexicale şi

se opun verbelor cauzative morfologice,

adică celor derivate de la alte baze lexicale.

E. C.

Verb copulativ

Verb care funcţionează ca instrument

gramatical, fiind purtător de informaţie

gramaticală şi parţial informaţie semantică.

El atribuie numelui din structura predicatului

nominal categoriile gramaticale

de mod, timp, persoană şi număr. Din

punct de vedere sintactic, rolul verbului

copulativ este de a participa la stabilirea

relaţiei dintre subiect şi numele predicativ

care poate fi exprimat printr-un adjectiv

(acordat cu subiectul) – Elevul este deştept.,

printr-un substantiv la nominativ,

mai rar la genitiv sau acuzativ cu prepoziţii

(neacordat cu subiectul): (Cine este

vinovatul., Pixul este al elevului., Ei erau

ca fraţii.; Am aflat împotriva cui era toată

clasa. El e primul în jurnal.) sau printrun

verb la o formă nepredicativă (Dorinţa

lui era de a învăţa.). Verbele copulative

sunt intranzitive.

Verbele copulative constituie o clasă

cu inventar controversat. Sunt recunoscute

drept copulative absolute verbele a fi, a

deveni şi a însemna. Dintre acestea, a fi

este sinsemantic, iar a deveni, a însemna,

la care se adaugă a se face, a ajunge, a

ieşi, a părea, a rămâne, a se numi, a se

chema sunt incomplet desemantizate. Ele

au un conţinut nedeterminat, din care cauză

cer compliniri în planul lor semantic

pentru a-şi putea asuma funcţia de predicat.

De exemplu, Mama înseamnă totul

pentru copil., Noi vom rămâne oameni

până la moarte., Ion va deveni jurnalist.,

Voi veţi ajunge oameni!, El pare bolnav.

Cu excepţia lui a deveni, care este întotdeauna

verb copulativ, celelalte pot funcţiona

în anumite condiţii şi ca verbe predicative

(Germania este în Europa., Profesorul

a însemnat greşelile cu un pix roşu.,

Ea a rămas în sala de curs., Elevii au

ieşit din clasă., Mama a ajuns acasă., El

s-a făcut că nu mă vede., Se pare că va

ploua. Verbul a fi funcţionează şi ca auxiliar

în exemple de tipul: Tatăl meu a fost

operat de un bun specialist. Locul obişnuit

al verbului copulativ în propoziţie

este înaintea numelui predicativ: Ea este

de milioane., Tu o să te faci poliţist. Când

însă numele predicativ este exprimat

printr-un pronume / adverb relativinterogativ

sau este utilizat în structuri

exclamative, verbul copulativ stă după

numele predicativ: Cum e fratele tău?

Oricum ar fi eu îl respect. Aşa-i că are

dreptate!? Uneori verbul copulativ poate

fi omis: Ion este profesor, Ana, medic.

E. C.

Verb de acţiune

Verb care exprimă o acţiune dinamică,

iniţiată de un participant activ şi orientată

sau nu asupra unui obiect din exterior şi

spre un anumit scop. Ei construiesc o casă.

Dominanta semantică a acestor verbe

este caracterul lor dinamic, caracterizându-se

prin şi trăsătura [+agentivitate].

Câmpul semantic a verbelor de acţiune

cuprinde următoarele clase: verbe care

exprimă acţiuni fizice (a construi, a tăia,

a desena); verbe de declaraţie (a spune, a

zice, a vorbi); verbe ale percepţiei senzo-

211

riale (a vedea, a auzi, a simţi); verbele

cugetării (a gândi, a cugeta, a chibzui);

verbe care exprimă manifestări fiziologice

(a respira, a tuşi, a strănuta); verbe de

mişcare (a alerga, a merge, a călători, a

traversa). În cadrul fiecărei clase se pot

opera diverse clasificări, în funcţie de

sensul verbului. De exemplu, în cadrul

clasei verbelor care exprimă acţiuni fizice

pot fi depistate următoarele grupuri: verbe

cu sensul de creare a obiectelor (a face,

a crea, a realiza, a confecţiona); verbe

cu sensul de modificare a obiectelor (a

modifica, a preface, a preschimba, a reforma,

a transforma); verbe cu sensul de

distrugere a obiectului (a distruge, a desfiinţa,

a devasta, a extermina, a extirpa);

verbe care semnifică deplasarea obiectului

sau schimbarea poziţiei lui (a arunca,

a coborî, a împrăştia, a rostogoli). Majoritatea

verbelor de acţiune sunt tranzitive.

E. C.

Verb de devenire

Verb care exprimă o acţiune evolutivă,

în cursul căreia are loc schimbarea treptată

a stării obiectului, trecerea la o altă stare,

dar care nu depăşeşte sfera subiectului.

Dominanta semantică a verbelor din

această clasă este modificarea aplicată la

diverse stări din realitatea ambiantă. Ele

denumesc diferite transformări calitative

şi cantitative în starea sau modul de a fi al

subiectului. Verbele de devenire sunt definite

de obicei, cu ajutorul sintagmelor: a

deveni sau a se face + adjectiv sau substantiv:

A se vindeca = A se face sănătos.

Câmpul semantic al verbelor de devenire

cuprinde câteva grupuri semantice: ● verbe

de devenire care exprimă transformări

în sens pozitiv ale fenomenelor (a se

ameliora, a creşte, a se înmulţi, a înverzi,

a înflori) sau ale stărilor psihice şi fizice

ale omului (a se calma, a se însănătoşi, a

se îmbuna); ● verbe de devenire care exprimă

transformări regresive ale obiectelor

(a se altera, a degrada, a descreşte, a

seca, a se usca) sau ale stărilor psihice şi

fizice ale omului (a chiorî, a îmbătrâni, a

se îmbolnăvi, a înnebuni); ● verbe de devenire

care exprimă revenirea la o stare

preexistentă a unor stări din natură (a reînflori,

a se restabili, a redeveni, a se regenera)

sau a unor stări psihice şi fizice

ale omului (a reîntineri, a renaşte, a se

reînsănătoşi); ● verbe de devenire care

exprimă transformări de culoare în sens

pozitiv (a se îngălbeni, a se înroşi, a înverzi,

a se rumeni) sau în sens regresiv (a

se decolora, a se spălăci, a se şterge).

212

Verbele de devenire sunt intranzitive.

Verbele din această clasă sunt numite şi

verbe eventive.

E. C.

Verb de percepţie

Verb care exprimă senzaţii şi percepţii

(fizice sau intelectuale): a auzi, a asculta,

a vedea, a privi, a observa. În plan semantic,

se caracterizează prin trăsătura

[+Percepţie]. În plan sintactic, verbele din

această clasă lexico-semantică au un

comportament diferit: ele se comportă fie

ca verbele de acţiune, când percepţia este

intenţionată (Jurnalistul priveşte lumea şi

o comentează.), fie ca verbele de stare,

când percepţia este neintenţionată (Bolnavul

privea în gol.).

E. C.

Verb de relaţie

Verb care exprimă noţiunea de relaţie.

Dominanta semantică a verbelor din

această clasă este relaţia, care reprezintă

un rezultat al proiecţiei în limbă a diverselor

raporturi existente între oameni,

fenomene şi obiectele din realitatea ambiantă.

Verbele de relaţie exprimă fie o

relaţie de posesie (a avea, a poseda, a

deţine, a stăpâni, a aparţine), fie relaţii

de cauză (a implica, a necesita, a determina,

a provoca), de asemănare (a se

asemăna), de diferenţiere (a distinge, a

contrasta, a diferenţia, a deosebi), de dependenţă

(a se supune, a depinde, a subordona),

de echivalenţă / nonechivalenţă

(a coincide, a egala, a dubla, a înlocui),

de comparaţie (a compara, a confrunta, a

colaţiona, a corela) etc. Verbele de relaţie

sunt tranzitive şi intranzitive.

E. C.

Verb de stare

Verb care exprimă diferite ipostaze

existenţiale ale obiectelor, starea sau modul

de a fi al participanţilor la proces.

Verbele din această clasă lexicosemantică

se opun verbelor de acţiune.

Dominanta semantică a acestor verbe este

caracterul lor static. Subiectul verbelor de

stare este nondinamic şi nonagentiv, fiind

doar purtătorul stării. Lipsa agentului face

ca verbele de stare să fie incompatibile cu

un complement circumstanţial instrumental.

În funcţie de natura stării, verbele de

stare se împart în: verbe existenţiale (a fi,

a exista, a dăinui); verbe de stare fizică

(a durea, a ustura, a furnica), de stare

psihică, numite şi psihologice (a admira,

a adora, a se bucura, a dispera, a plăcea,

a urî, a uimi); verbe de comportament (a

lenevi, a trândăvi); verbe poziţionale (a

sta, a şedea, a se afla). Majoritatea verbelor

de stare sunt intranzitive.

E. C.

Verb defectiv

Verb cu flexiune incompletă, manifestată

în diferite grade. Două verbe din fondul

vechi, păstrate de obicei în expresii,

au atins gradul maxim de defectivitate:

verbul va care se foloseşte numai la prezent

indicativ pers. 3 sg. în expresia mai

va „mai este timp, mai trece vremea”,

neavând nici infinitiv, şi verbul a păsa „a

merge”, care se foloseşte astăzi numai la

imperativul pozitiv pers. 2 sg. pasă/păs

(mai ales + alt verb cu sensul „încearcă

să...; îndrăzneşte să...” (Mioara Avram).

În funcţie de felul şi numărul formelor

absente din paradigmă, verbele pot fi defective

de mod, de timp şi de persoană.

Astfel, verbele a plăcea, a putea, a vrea,

a şti, a trebui, a zăcea nu au forme de

imperativ; a accede, a concede, a converge,

a desfide, a diverge, a subdivide, a

înfige nu au participiu, nici forme de trecut

(simple sau compuse), a desfide, a

diverge nu au nici gerunziu; verbul a radiofica

nu are forme de prezent indicativ

şi de conjunctiv prezent. Sunt defective

de persoană verbele impersonale ca sens

şi unipersonale ca formă, având doar

forma de pers. 3 sg. (a ploua, a ninge, a

adia, care exprimă fenomene atmosferice,

a durea, a ustura, care exprimă stări psihice,

a se cuveni, a consta, care exprimă

relaţii abstracte). Caracterul defectiv al

verbelor este motivat semantic, morfologic

şi, uneori, etimologic.

E. C.

Verb durativ

Verb care exprimă un proces în desfăşurare,

un proces care se poate extinde pe

un interval temporal nelimitat şi care nu

presupune o limită internă. Verbele de

acest tip conţin în structura lor semantică

trăsătura [+ Durativ], care este o trăsătură

relevantă pentru categoria aspectului: a

aştepta, a dura, a continua, a cerceta, a

dormi, a privi etc. Se opune trăsăturii semantice

aspectuale [+ Momentan], care

indică un proces instantaneu, punctual,

conţinându-se în structura semantică a

unei alte clase de verbe, numite momentane:

a muri, a adormi, a aprinde, a exploda

etc.

E. C.

Verb eventiv

Verb care exprimă o schimbare în starea

subiectului. Verbele eventive, numite

şi verbe de devenire, conţin în structura

lor semantică trăsăturile [+ Dinamic] şi [+

Schimbare]: a îmbătrâni, a întineri, a

slăbi, a se îngrăşa etc. Ca formă, verbele

eventive sunt fie reflexive (a se îngrăşa, a

se întrista), fie nereflexive (a slăbi, a îmbătrâni,

a încărunţi), fie cu formă reflexivă

şi nereflexivă: a (se) îngălbeni. Sintactic,

verbele eventive sunt intranzitive.

E. C.

Verb impersonal

Verb care semnifică o acţiune ce nu

poate fi atribuită unui subiect, ea desfăşurându-se

parcă de la sine. În propoziţie

aceste verbe nu pot avea subiect gramatical.

Unele verbe impersonale sunt total

lipsite de subiect gramatical – verbele

meteorologice (plouă, ninge, fulgeră, tună),

precum şi cele construite cu pronume

personal în dativ forma neaccentuată şi cu

prepoziţie (a-i păsa de..., a-i arde de...).

Altele au un subiect, realizat printr-un

substantiv inanimat cu sens general,

printr-o propoziţie sau un substitut al

acesteia – pronume demonstrativ, nehotărât,

negativ – (S-au întâmplat multe., Nu

s-a întâmplat nimic., S-a întâmplat să

tune iarna.). Există verbe care se construiesc

doar cu propoziţii sau substitute ale

acestora (Nu se cuvine să faci aşa., Aşa se

cuvine.) şi verbe care nu admit construcţii

cu propoziţii, ci doar cu un substantiv

abstract sau substitutele pronominale ale

acestuia (Problema (ea) constă în...).

Sunt impersonale unele verbe construite

cu pronume reflexiv obligatoriu (a se cuveni,

a se întâmpla, a se înnopta, a se

înnoura). Verbele impersonale se folosesc

numai la pers. 3 sg. şi au, de obicei,

un subiect postpus. Multe verbe sunt impersonale

doar la anumite sensuri şi în

anumite construcţii a-i veni „a vrea să...”

Îi vine să-şi ia lumea în cap.; a rămâne „a

avea de făcut în viitor” Rămâne să decidem

cum vom proceda.

E. C.

Verb intranzitiv

Verb care denumeşte o acţiune ce se

consumă în sfera subiectului fără a se extinde

asupra unui obiect: a alerga, a merge,

a trăi, a se duce, a se apropia, a se

îmbolnăvi etc. Verbele intranzitive nu cer

numelui cu care se combină cazul acuzativ,

de aceea nu pot avea drept determinant

un complement direct şi nu pot fi

însoţite de formele neaccentuate ale pronumelor

reflexive (pe sine) şi nici de locuţiunea

pronominală unul pe altul. Sunt

intranzitive verbele de mişcare (a merge,

213

214

a alerga, a veni), verbele copulative (a fi,

a deveni, a însemna, a ajunge, a rămâne);

verbele obligatoriu reflexive (a se gândi,

a se întâmpla), precum şi unele verbe

nereflexive (a sta, a consta, a scădea).

Câteva verbe intranzitive se pot construi

cu un obiect direct intern: a visa un vis, a

trăi o viaţă.

E. C.

Verb neregulat

Verb care îşi modifică total sau parţial

rădăcina în timpul flexiunii sau se îndepărtează

de la tiparul flexionar, păstrând

neschimbată structura lexico-semantică a

formelor verbale. Gradul de neregularitate

al unor astfel de verbe variază de la un

verb la altul. Verbele care îşi modifică

total rădăcina sunt verbe cu neregularitate

absolută. Acestea sunt verbele a fi (care

are rădăcini diferite pentru cinci teme

verbale, înregistrând forme supletive a fi,

era, sunt) şi a lua (care are două rădăcini

diferite, una, ia- (ie-) pentru tema de singular

a prezentului (iau, iei) şi alta, pentru

toate celelalte forme verbale (lua, luând).

Verbele care îşi modifică parţial rădăcina

sunt verbe cu neregularitate relativă.

Acestea sunt verbele: a avea, a bea, a da,

a lua, a mânca, a sta, a vrea. Dintre acestea,

cel mai neregulat este verbul a avea

care prezintă în cursul flexiunii patru rădăcini

diferite: a-; av-; aib-; ar-. Verbele

a da şi a sta, prezintă neregularităţi ale

radicalilor cu reduplicare: dădeam, stăteam.

Cauzele apariţiei formelor verbale

neregulate sunt, în parte, de natură etimologică

(supletivismul şi reduplicarea).

Alteori neregularităţile flexionare derivă

din dificultatea de adaptare a unor cuvinte

(de cele mai multe ori, neologice) la sistemul

flexionar al limbii române.

E. C.

Verb personal

Verb care se caracterizează prin posibilitatea

formală de a exprima persoana.

În funcţie de această posibilitate, verbele

personale se clasifică în tripersonale (sau

pluripersonale) şi unipersonale. Tripersonale

sunt verbele care au forme pentru

toate persoanele. Ele constituie majoritatea:

a cânta, a bea, a merge, a citi, a coborî.

Unipersonale sunt verbele care au

forme pentru pers. 3. sg. şi pl. (a se cuveni,

a se întâmpla, a se înnopta, a se

înnora).

E. C.

Verb pronominal (reflexiv)

Verb care conţine, în structura sa, ca

formant, şi se conjugă cu ajutorul formelor

neaccentuate ale pronumelor reflexive.

După cazul pronumelui reflexiv verbele

pronominale sunt de două feluri: ● verbe

construite cu pronumele reflexiv în acuzativ

(cele mai numeroase): a se duce, a se

uita, a se întrista, a se grăbi etc.; ● verbe

construite cu pronumele reflexiv în dativ

(mai puţin numeroase): a-şi aminti, a-şi

imagina, a-şi reveni, a-şi reveni etc.

Este o clasă eterogenă din punct de

vedere semantic şi sintactic. Din punct de

vedere semantic, verbele reflexive pot fi:

● dinamice, exprimând participarea intensă

a subiectului la acţiunea exprimată

de verb (a se văieta, a se plânge, a se bucura,

a-şi închipui); ● obiective exprimând

identitatea agentului cu pacientul

asupra căruia se răsfrânge acţiunea exprimată

de verb (a se spăla, a se îmbrăca,

a se pieptăna); ● reciproce, exprimând

reciprocitatea subiect – complement direct

/ indirect (a se iubi, a se stima, a se

învecina); ● impersonale, exprimând absenţa

unui autor al acţiunii (a se întâmpla,

a se cuveni, a se cădea); ● eventive, exprimând

diverse grade de modificare a

acţiunii (a se îngrăşa, a se rumeni, a se

îngălbeni) etc. Din punct de vedere sintactic,

verbele reflexive se pot combina în

mod obligatoriu (în toate contextele) cu

pronume reflexiv, fiind numite verbe reflexive

inerente, (a se întâmpla, a se teme,

a se cuveni); se pot combina cu pronume

reflexive în unele contexte (a se

spăla, a se saluta), iar în altele, nu (a spăla,

a lăuda). Uneori corelându-se sau nu

cu mici diferenţe de sens, verbele reflexive

pot apărea în variaţie liberă (Frunzele

îngălbenesc. / Frunzele se îngălbenesc.;

Pare că va ploua. / Se pare că va ploua.);

Ion se gândeşte mult înainte să ia o decizie.

/ Ion gândeşte mult şi vorbeşte puţin.).

Alteori apar diferenţe mari de sens,

verbul reflexiv şi cel nereflexiv constituind

cuvinte diferite (Ion uită banii acasă.

Ion se uită la televizor.).

E. C.

Verb reciproc

Verb care exprimă o acţiune orientată

concomitent sau alternativ asupra tuturor

participanţilor la proces: Ion şi Gheorghe

se laudă (unul pe altul.). Verbele reciproce

denumesc acţiuni care se desfăşoară

între doi sau mai mulţi participanţi, care

acţionează unul asupra celuilalt. În plan

semantic, actantul care apare în funcţie de

subiect este învestit cu două roluri: de

agent şi de pacient, deoarece fiecare dintre

ei îndeplineşte o acţiune care se extinde

asupra celuilalt, deci fiecare, alterna-

tiv, suferă efectele acţiunii celuilalt.

Schema de roluri semantice poate varia în

funcţie de sensul verbului. De exemplu,

în Ion şi Gheorghe îşi trimit scrisori.,

apar rolurile agent şi beneficiar, iar în Ion

şi Gheorghe îşi zâmbesc., apar rolurile

agent şi ţintă etc. În plan sintactic, actanţii

verbelor reciproce îmbină ipostazele de

subiect (de obicei, multiplu, sau cu formă

de plural) şi de obiect ale unor acţiuni

diferite ca orientare: Colegii se respectă

(unii pe alţii).

Marca de reciprocitate în română este

realizată prin forma neaccentuată a pronumelui

reflexiv (Prietenii se ajută.), însoţit,

facultativ de un grup pronominal

reciproc sau de un adverb care exprimă

reciprocitatea (se ajută unul pe altul / reciproc).

Sunt verbe tranzitive care se conjugă

cu ajutorul formelor neaccentuate ale

pronumelor reflexive. Din această clasă

fac parte verbe ca: a se respecta, a se lăuda,

a se ajuta, a se bate, a se susţine, a

se învinui, a se căuta etc.

E. C.

Verb reflexiv

Verb care exprimă o acţiune făcută de

un agent şi care este orientată asupra

agentului însuşi. În plan semantic, verbul

implică doi participanţi: fie agentul şi

pacientul, ocupând simultan poziţia de

subiect şi obiect direct (Ion se spală.), fie

agentul şi beneficiarul / ţinta, în poziţie de

subiect şi obiect indirect concomitent(Ion

şi-a procurat un apartament.), care este

exprimat la nivel sintactic prin aceeaşi

parte de propoziţie. Astfel, orientarea acţiunii

este întotdeauna către subiect. Valoarea

reflexivităţii este întărită prin dublarea

subiectului: Ion se spală pe sine.

Ion îşi procură sieşi.

E. C.

Verb regulat

Verb care respectă regulile şi tipurile

flexionare, formând paradigme cu caracter

repetabil şi păstrându-şi neschimbată

rădăcina în timpul conjugării. Verbele

limbii române sunt, în majoritatea lor,

regulate.

E. C.

Verb semicopulativ

Termen folosit uneori pentru diferenţierea

terminologică între verbul copulativ

a fi şi celelalte verbe copulative: a deveni,

a rămâne, a se face, a părea. Separarea

are o justificare semantică în sensul că

verbul a fi s-a desemantizat complet, pe

când celelalte verbe copulative îşi păstrează,

integral sau parţial, sensul lexical.

Vezi şi Verb copulativ.

E. C.

Verb sinsemantic

Verb care nu exprimă noţiuni. Un verb

sinsemantic nu are nici sens, nici independenţă

lexico-gramaticală, utilizânduse

doar cu funcţie de instrument gramatical.

Inventarul acestei clase de verbe este

redus. Din această categorie fac parte:

verbele copulative şi cele auxiliare.

E. C.

Verb tranzitiv

Verb care denumeşte un proces orientat

dinspre subiect spre obiect, adică o

acţiune care se răsfrânge în mod direct

asupra unui obiect: a stima, a scrie, a

construi etc. Un verb tranzitiv impune

obiectului restricţii de formă: cazul Acuzativ,

prepoziţia pe , în cazul obiectelor

caracterizate prin trăsătura [+ uman],

postpoziţia. Din punct de vedere sintactic,

verbele tranzitive se caracterizează prin

faptul că primesc un complement direct

exprimat printr-un nume (Elevii învaţă

temele.) sau neexprimat, (Elevii învaţă.).

Posibilitatea neexprimării complementului

direct este limitată doar la unele dintre

verbele tranzitive şi în anumite contexte

care permit subînţelegerea complementului

direct.

După orientarea acţiunii pe axa subiect

– obiect se disting următoarele clase de

verbe tranzitive: ● verbe tranzitivedirecte

– exprimă acţiuni care pornesc de

la un subiect şi se extind asupra unui obiect.

În propoziţie aceste verbe pot primi

un complement direct: a coase (o haină),

a duce (un sac), a cosi (iarbă), a strânge

(ciuperci), a scrie (un roman); ● verbe

tranzitive-reflexive – denumesc acţiuni

care se răsfrâng asupra subiectului însuşi.

Ele conţin în structura lor formele neaccentuate

ale pronumelor reflexive. În propoziţie

valoarea reflexivă poate fi reliefată

cu ajutorul formelor accentuate ale

pronumelor reflexive: a se îmbrăca (pe

sine), a se pieptăna (pe sine), a se cunoaşte

(pe sine), a se lăuda (pe sine); ● verbe

tranzitive-reciproce – denumesc acţiuni

care se desfăşoară între două sau mai

multe subiecte, care acţionează unul asupra

celuilalt. Şi verbele tranzitivereciproce

sunt verbe pronominale: ele se

conjugă cu ajutorul formelor neaccentuate

ale pronumelor reflexive, dar, spre deosebire

de verbele tranzitive-reflexive, valoarea

de reciprocitate poate fi întărită cu

ajutorul locuţiunii pronominale unul pe

altul sau cu ajutorul adverbului reciproc:

a se ajuta (unul pe altul), a se respecta

(reciproc), a se învinui (unul pe altul), a

se căuta (unul pe altul).

215

Un grup restrâns de verbe tranzitive se

pot construi simultan cu două obiecte directe:

unul desemnând o persoană, altul

desemnând un obiect: a anunţa, a avertiza,

a înştiinţa, a vesti, a asculta, a examina,

a întreba, a învăţa, a sfătui, a pofti, a

ruga, a costa, a plăti, a traversa, a trece

(Profesorul îl întreabă pe elev tema.).

Aceste verbe se numesc dublu tranzitive.

E. C.

Verb unipersonal

Verb defectiv de persoană. Prezintă

forme numai pentru persoana 3 sg. şi pl.

Au flexiune incompletă de persoană verbele

care nu admit poziţia sintactică de

subiect (plouă, fulgeră, îmi pasă de...) sau

care nu admit subiecte, caracterizate semantic

prin [+ uman]: a se întâmpla, a

se produce, a consta etc.; prin trăsătura

[+ animat, – uman]: a cotcodăci, a mieuna,

a lătra şi prin trăsătura [+ inanimat]:

a rupe, a izvorî, a răsări, a rugini. Semantic,

verbele unipersonale exprimă

acţiuni atribuite plantelor (a încolţi, a înfrunzi,

a se veştezi); aştrilor cereşti (a

apune, a răsări, a străluci, a emana);

animalelor (a lătra, a se gudura, a mieuna);

obiectelor (a se altera, a se strica, a

derapa, a curge); fenomenelor meteorologice

(a ploua, a ninge, a burniţa), precum

şi acţiuni abstracte (a consta, a rezida,

a converge). Unipersonale sunt şi

verbele impersonale dar numai cu formă

de singular: fulgeră, se înserează, îmi

pasă, se cuvine, se întâmplă, trebuie, îmi

convine, îmi place, se crede etc.

E. C.

Viitor

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune posterioară momentului

vorbirii (Vom pleca la Iaşi săptămâna

viitoare.). Viitorul este un timp absolut.

În funcţie de context, viitorul poate avea

valoare de prezent Am să te sfătuiesc să

nu te implici în cearta lor, precum şi diverse

valori modale. Viitorul este un timp

compus. Cunoaşte trei tipuri. Toate au o

structură analitică.

● Primul tip de viitor se formează de

la verbul auxiliar a vrea + infinitivul verbului

de conjugat: voi pleca, vei pleca, va

pleca, vom pleca, veţi pleca, vor pleca.

Acest tip de viitor este folosit în limba

literară scrisă. Are şi forme inverse: Pleca-voi

în curând la ţară. ● Al doilea tip

de viitor se formează de la verbul auxiliar

a avea + conjunctivul prezent al verbului

de conjugat: am să plec, ai să pleci, are

să plece, avem să plecăm, aveţi să plecaţi,

au să plece. ● Al treilea tip de viitor

216

este derivat de la al doilea. Auxiliarul

apare invariabil o + conjunctivul prezent

al verbului de conjugat: o să plec, o să

pleci, o să plece, o să plecăm, o să plecaţi,

o să plece. Ultimele două tipuri de

viitor se folosesc preponderent în limba

vorbită. Formele de viitor pot fi disociate

prin intercalarea unor adverbe sau pronume

între auxiliar şi infinitiv (tipul I),

între să şi verb (tipurile II şi III). Exemple:

Va mai veni la noi.; Vor tot cere.; Am

să mai vin la voi.; O să tot sper.; Am să te

aştept. etc.

E. C.

Viitorul anterior

Timp al modului indicativ care exprimă

o acţiune posterioară momentului

vorbirii, dar anterioară unei alte acţiuni

viitoare. Viitorul anterior este un timp de

relaţie. Este sinonim cu prezumtivul perfect.

Când vei veni, eu voi fi terminat deja

lucrul. Viitorul anterior este un timp

compus cu o structură analitică. Se formează

de la forma viitorului I a auxiliarului

a fi plus participiul verbului de conjugat:

voi fi plecat, vei fi plecat, va fi plecat,

vom fi plecat, veţi fi plecat, vor fi plecat.

Datorită valorii sale, viitorul anterior este

considerat „un trecut în viitor sau un viitor

în trecut” (M. Avram). Este rar folosit

datorită acestei neobişnuite situări a acţiunii.

În general se consideră un timp învechit.

Vorbitorii preferă să folosească

unul dintre tipurile viitorului sau chiar

prezentul în locul viitorului anterior.

Omonimia perfectă cu paradigma prezumtivului

trecut şi nuanţa modală de

prezumtiv proprie viitorului anterior le

fac confundabile.

E. C.

Vocabular Vezi Lexic.

Vocală

Sunet care se produce prin vibraţia

coardelor vocale. Vocalele sunt sunete

care se emit când aerul expirat nu întâlneşte

nici un obstacol, fiind lăsat să iasă

liber prin aparatul fonator. Vocalele pot

alcătui singure silabe. În limba română

sunt 7 vocale: a, e, i, o, u, î, ă. După zona

de articulare, vocalele se clasifică în următoarele

clase: ● vocale anterioare (se

articulează în zona anterioară a cavităţii

bucale): e, i, ● vocale mediale (sunt articulate

în zona centrală): a, ă, î şi ● vocale

posterioare (sunt articulate în zona posterioară):

o, u. După gradul de deschidere a

cavităţii bucale, vocalele se clasifică astfel:

● vocale deschise (se articulează cu

maximă deschidere): a; ● vocale medii

(se articulează cu apertură medie): e, ă, o;

● vocale închise (se articulează cu apertură

minimă): i, î, u. Vocalele o, u se mai

deosebesc de celelalte vocale prin faptul

că ele sunt articulate cu participarea buzelor,

fiind numite vocale labiale, în opoziţie

cu restul vocalelor, care sunt numite

vocale nelabiale.

Dintre acestea, a, ă şi î sunt numai vocale,

iar celelalte patru (e, o, i, u) pot fi şi

semivocale când intră în componenţa diftongilor

sau triftongilor. În acest caz, ele

formează o silaba numai împreună cu o

vocală: soa-re, sea-ră.

I. B.

Vocativ

Cazul care exprimă o chemare adresată

unei persoane. Din punct de vedere

gramatical, vocativul constituie o propoziţie

neanalizabilă: Acum, copii, ascultaţi

povestea până la capăt. (V. Eftimiu). În

limbajul familiar, vocativul poate fi însoţit

de o anumită interjecţie, împreună cu

care formează o unitate intonaţională: Mă

fraţilor, spuneţi, mă, ce ştiţi? (Camil Petrescu).

Pot avea cazul vocativ mai ales substantivele

nume de persoană, iar, în cazuri

mai rare, şi unele nume de animale. Numele

de neînsufleţite se folosesc la acest

caz numai dacă sunt personificate.

În vorbire, vocativul se caracterizează

prin intonaţie specifică, în scris, se izolează

prin virgule, iar după vocativele

rostite cu intonaţie exclamativă se pune

semnul exclamării, ceea ce marchează

rostirea cu pauză de restul comunicării:

O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi

s-au pus! (M. Eminescu).

La singular, cazul vocativ: ● este

omonim cu nominativul nearticulat, fiind

folosit: – fără determinante obligatorii:

mamă!; tată!; bunică!; doamnă!; cumătră!;

băieţaş!; fetiţă!; puişor!; Ionică! etc.

– cu determinante obligatorii: stimate

domn!; dragă prieten!; prieten drag! etc.

● este omonim cu nominativul articulat

enclitic. Această formă a cazului vocativ

se foloseşte numai cu determinante genitivale

sau adjectivale: băiatul mamei!;

fata mamei!; copilul meu!; scumpa mea!;

odorul meu! etc. ● se constituie cu ajutorul

următoarelor desinenţe: -e: băiete!;

bărbate!; căpitane!; cetăţene!; copile!;

nepoate!; prietene!; tinere!; vere!; Ioane!;

Alexandre!; Bogdane! etc. -o: bunico!;

fetiţo!; iubito!; scumpo; soro!; vulpeo!

etc. -ule: băiatule!; bunicule!; domnule!;

fiule!; iubitule!; omule!; puiule!;

unchiule!; Radule! etc.

La plural, cazul vocativ: ● este omonim

cu nominativul plural nearticulat,

fiind folosit: – fără determinante obligatorii:

băieţi!; copii!; prieteni!; concetăţeni!;

ostaşi! etc. – cu determinante obligatorii

sau coordonat cu un alt vocativ: oameni

buni!; scumpele mele fete!; băieţi şi fete!;

fraţi şi surori!; colegi şi colege! etc.;

● este omonim cu nominativul plural articulat

enclitic. Este folosit numai cu determinante:

băieţii mamei!; copiii mei!;

fetele mele! etc.; ● este omonim cu genitiv-dativul

plural articulat enclitic: băieţilor!;

fetelor!; fraţilor!; surorilor!; doamnelor!;

domnişoarelor!; domnilor! etc.

Este de observat că nu toate aceste forme

sunt la fel de frecvente în vorbire. În limba

contemporană, tot mai des se întrebuinţează

vocativul omonim cu nominativ-acuzativul

articulat enclitic.

Cazul vocativ la adjective. Structura

cazului vocativ la adjectiv depinde de

poziţia acestuia faţă de substantiv. Vocativul

adjectivelor aşezate după substantiv

este omonim cu N.A. nearticulat: om

bun!, fată frumoasă şi harnică!, oameni

buni! etc. Vocativul adjectivelor aşezate

înaintea substantivului: ● este omonim cu

forma de N.A. nearticulată: scumpă mamă!,

frumoasă doamnă!, dragi părinţi!,

stimaţi prieteni!; ● este omonim cu N.A.

articulat: buna mea mamă!, scumpul meu

băiat!, dragele mele surori!, scumpele

mamei fetiţe!, bunii mei părinţi!; ● se

formează cu ajutorul desinenţei -e: iubite

prietene!, stimate domn!, scumpe frate!,

sărmane om!; ● se formează cu ajutorul

desinenţei -ule: bunule prieten!, scumpule

părinte!

Cele mai largi posibilităţi de întrebuinţare

le are vocativul egal cu N.A. nearticulat:

scumpă soră!, stimaţi domni! Vocativul

în -e este posibil numai de la anumite

adjective: scumpe (stimate, iubite, slăvite,

ilustre, onorate, tinere) prietene!

Vocativul identic cu N.A. articulat enclitic

se foloseşte numai cu determinante

genitivale sau adjectivale: scumpa mea

soră!

I. B.

217

Bibliografie selectivă

218

Academia Română, Enciclopedia limbii române, Coordonator: Marius Sala, Bucureşti,

2001

Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Humanitas, 1997.

Bărbuţă, I., Cicală, A., Constantinovici, E., Cotelnic, T., Dîrul, A., Gramatica

uzuală a limbii române, Chişinău, 2000.

Bărbuţă, I., Constantinovici, E., Hanganu, A., Ungureanu, E., Gramatica practică

a limbii române, Chişinău, 2006.

Bidu-Vrânceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Modele de structurare semantică (polisemie,

sinonimie, antonimie, câmpuri), Timişoara, 1984.

Bidu-Vrânceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Cuvinte şi sensuri, Bucureşti, 1988.

Bidu-Vrânceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Limba română contemporană: lexicul,

Bucureşti, 2005.

Bidu-Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş,

Mihaela, Pană-Dindelegan, Grabriela, Dicţionar de ştiinţe ale limbii,

Bucureşti, Nemira, 2001.

Bulgăre, Gheorghe, Limba română, Bucureşti, 1995.

Ciompec, Georgeta, Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronie şi diacronie,

Bucureşti, 1985.

Constantinovici, E., Semantica şi morfosintaxa verbului în limba română, Chişinău,

2007.

Constantinescu-Dobridor, Gheorhe, Dicţionar de termeni lingvistici, Bucureşti,

1998.

Сonstantinescu-Dobridor, Gheoghe, Gramatica limbii române, Bucureşti, 2001.

Сonstantinescu-Dobridor, Gheoghe, Gramatica esenţială a limbii române, Bucureşti,

2005.

Coşeriu, Eugen, Introducere în lingvistică, Cluj, Ed. Echinox, 1995.

Coşeriu, Eugen, Lecţii de lingvistică generală, Chişinău, Arc, 2000.

Coteanu, I., Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti, 1982.

Diaconescu, I. Sintaxa limbii române. Bucureşti, 1995.

Dîrul A. Schiţe de gramatică funcţional-semantică a limbii române, Chişinău,

2002.

Ducrot O., Shaeffer J.-M. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. Bucureşti,

1996.

Evseev, I., Semantica verbului. Categoriile de acţiune, devenire şi stare, Bucureşti,

1974.

Gramatica limbii române. Vol. 1: Cuvântul. Bucureşti, 2005.

Gramatica limbii române. Vol. 2: Enunţul. Bucureşti, 2005.

Groza, Liviu, Elemente de lexicologie, Bucureşti, 2004.

Gruiţă G. Acordul în limba română, Bucureşti, 1981.

Guţu-Romalo, V., Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti,

1972.

Guţu-Romalo, V., Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti, 2005.

Hazy, Ştefan, Predicativitatea: determinare contextuală analitică, Cluj-Napoca,

1997.

Ionescu, Emil, Manual de lingvistică generală, Bucureşti, 1992.

Irimia, D., Structura stilistică a limbii române contemporane, Bucureşti, 1986.

Irimia, D., Gramatica limbii române, Iaşi, 1997.

Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie. Institutul de Lingvistică „Iorgu

Iordan”, ediţia a V-a, Bucureşti, 1995.

Limba română contemporană. Fonetica, fonologia, morfologia. Ion Coteanu (coord.),

Bucureşti, 1985.

Manoliu Manea, Maria, Sistematica substitutelor din româna contemporană standard,

Bucureşti, 1968.

Moţ, Mircea, Gramatica de A la Z, Piteşti, 2006.

Neamţu, G.G., Elemente de analiză gramaticală, Bucureşti, 1989.

Nica, Dumitru, Teoria părţilor de vorbire. Aplicaţii la adverb, Iaşi, 1988.

Pană Dindelegan, Gabriela, Sintaxă şi semantică. Clase de cuvinte şi forme gramaticale

cu dublă natură, Bucureşti, TUB, 1992.

Pană Dindelegan, Gabriela, Teorie şi analiză gramaticală, Bucureşti, 1992.

Pană Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi

interpretări, Bucureşti, 2003.

Robu, Vl., Iordan, I., Limba română contemporană, Bucureşti, 1978.

Rosseti, Alexandru, Lăzăroiu, Aurelian, Introducere în fonetică, Bucureşti, 1982.

Şerbănescu, Andra, Întrebarea. Teorie şi practică, Iaşi, 2002.

Teodorescu, Ecaterina, Propoziţia subiectivă,Bucureşti, 1972.

Trandafir, Gheorghe. Alte probleme controversate de gramatică a limbii române

actuale şi de lingvistică generală, Craiova, 1996.

***

Ахманова С. Словарь лингвистических терминов, Москва, 1966.

Лингвистический энциклопедический словарь, Москва, 1990.

219

Mic dictionar de termeni lingvistici

Delete template?

Save as template ?