Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
sate româneti vechi: primul ca metoc al mnstirii din Jdrela, iar al doilea,
la 1444, ca metoc al mnstirii Tismana. În judeul Zaiecar, satul Gornea
Reca era alctuit la 1783 din 50 de case româneti. În secolul urmtor
populaia româneasc a disprut cu desvârire 177 .
Exist o alt categorie de sate unde elementul românesc mai dinuie,
dei e ameninat s fie deznaionalizat: Suhodol, etonia, în apropierea
creia se gsea satul românesc Izvor, Cusilovo, Malo Laole, Vezicevo,
Prugovo 178 .
În unele sate românii au disprut total, doar indicii toponimice, ca de
exemplu: vlaske nijve, vlaski cladena, vlaske zgrade etc., atest existena
lor într-o epoc mai veche. Din aceast categorie fac parte: Burov
(pl.Ram), Ceterej, Donia Livadia, Topolnia (pl. Pojarevac), Jivia, Dârmno
(pl. Žabari), Boniane i rcvena (pl. Svilajnac), ultimul sat fiind întemeiat
chiar de români 179 .
Un capitol important îl contituie solicitarea lui Milo Obrenovic, dup
alipirea Crainei la Serbia, de a popula inuturile recent cucerite, încurajândui
pe doritori prin scutiri de dri, împroprietriri. Este cazul locuitorilor din
Ostrovu Mare din România, care dup anexarea Crainei, s-au vzut lipsii de
pmânturile ce le aveau acolo. Acetia, în numr de 250 de familii au cerut
acordul prinului de a se muta acolo, luând cu ei tot avutul, “chiar i uile
bisericilor” fiind aezai în satul Mihajlovac, numit astfel dup numele
motenitorului.
Îns la scurt timp dup aezarea lor în noul sat, când a expirat scutirea
de dri în noul sat, abia se mai numrau 69 de familii, restul înapoindu-se pe
insul 180 .
Aceste câteva exemple arat caracterul fluctuant al populaiei româneti
de pe amblele maluri ale Dunrii, precum i faptul c Dunrea nu a
constitutit un obstacol de-a lungul secolelor, întrind astfel spusele
etnografului sârb Lj. Jovanovic despre inexistena vreunui sat în care s nu
176 D.Pantelic, (1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska
Akademija, Knjiga CLIII, Beograd, p.133.
177 M. Miladinovic, (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga
XLIII, Beograd, p.71-73 i p.75.
178 Th. N. Trâpcea, Op. cit.: Cea mai veche familie din Popovi se numete Brânzari. În
acest sat se mai gsesc câteva familii de aromâni din satul Gopei.
179 M. Miladinovic, op. cit., p. 68-123. Donia Livadia i Topolnia dateaz înc din 1381
180 T. Bulat, op. cit., p. 415-418.
84