Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Satul Brte (Braevac), în momentul cedrii lui Serbiei, era un sat cu
locuitori venii din Bulgaria de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc
din punct de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 declarându-se
sârbi.
Singurul sat bulgresc care se mai afl în regiunea cuprins între
râurile Timoc i Morava, recunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor
(lâng Zaicear), chiar dac sunt recenzai doar 6 bulgari din totalul de 2684
de locuitori.
AEZRI ROMÂNETI
Originea locuitorilor din satele româneti este adesea complex. Cert
este faptul c populaia veche româneasc (în majoritatea cazurilor
populaia româneasc din aceeai localitate nu este omogen la origine), a
rezistat tendinelor de asimilare. Totui, poate c nu ar fi supravieuit mult
timp acestei lupte, dac nu ar fi împrosptat-o, de-a lungul timpului mai
multe valuri de români venii din România i chiar Basarabia, acetia
amestecându-se cu locuitorii autohtoni.
Locuitorii din satul ovârl sau ai mnstirii Tismana din Mehedini,
fug în Serbia în timpul lui Mihai Viteazu, fiind chemai a reveni la locurile
lor printr-o carte dat de domnul rii, Alexandru Ilia 167 , promiându-li-se
o scutire de dare, vreme de un an.
Un alt document, din 1635, are un coninut asemntor, emis de
cancelaria lui Matei Basarab, de data aceasta fiind vorba de locuitorii a
apte sate mehedinene: satele mnstirii Tismana – Jidotia, Bucina,
Precistia, Clinovul, Breznia, uia i Erhovia. Acelai lucru se întâmpl
cu locuitorii satului ovarlighiu, în 1649, alii fug în 1739 în satul
Coblinia 168 .
Au existat îns i cazuri de migraie local, cu populaie venit din alte
localiti româneti din cadrul Serbiei sau Bulgariei.
Dorin Lozovanu îi d ca originari din Banat i Ardeal pe românii din
numeroase localiti din regiunea Moravei (Porodin, Bobovo etc.), Mlava
(Stamnica, Ranovac etc.), Homolje (Osanica, Krepoljin etc.), Zvižd (Kaona,
Turija, Duboka, Bukovska, Neresnica etc.), Crna Reka (opštinile Bor i
167 N.G.Dinculescu, Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul
II, p.29.
168 I.C.Filitti, Condica Poenarilor Almjani, p. 293.
81