Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

15.09.2023 Views

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei ranii. Se înregistreaz îns, o tranziie treptat dialectal i etnografic între cele dou grupuri. În urma cercetrilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de munteni/ungureni, desemnând în fapt aceeai populaie româneasc. Iniial, numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau muneni, adic oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configuraia reliefului, dar i de ocupaia de baz a locuitorilor (pstoritul), cu impact i asupra aspectelor etnografice i etnopsihologice locale. Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau ingurieni 146 , existând dou teorii cu privire la originea acestuia. O prim teorie emis de G. Giuglea i preluat de mai muli cercettori români, susine faptul c apelativul de ungureni apare ca urmare a situaiei politice din secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen a dominaiilor ungare i austriece, care s-au extins în spaiul moravo-timocean în dou rânduri, pe o durat de mai bine de un secol. O a doua teorie susine proveniena termenului de la imigraia elementelor româneti din Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast teorie este agreat i susinut mai ales de cercettorii sârbi, care consider c întreaga populaie româneasc din estul Serbiei, poart numele de ungureni, dar venii fiind din Ungaria. Ei fac în felul acesta o confuzie voit sau nu, între Banatul aflat la acea dat sub dominaie ungureasc, i statul modern Ungaria. Chiar dac termenul de ungureni s-a generalizat pentru întreg spaiu cuprins între râurile Pec i Morava, fiind denumirea cea mai cunoscut în studiile actuale de profil, la nivel local exist îns diferenieri. i în prezent, în zona central, între rîurile Pec i Pore, întâlnim vechea ptur de moravo-timoceni (Constantinescu 2000: 46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de ctre localnici. Acest fapt este constatat i de E. Picot, înc din 1889, când emite 146 N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31. Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina 66

IoneliaToarc ipoteza autohtoniei muntenilor, dat fiind faptul c românii de la "Porecica nu cunosc, se pare, nici una din cele dou numiri (ungureni i rani, n.m.); la ei (munteni n.m.) nu exist nici o tradiie care s-i lege de Valahia sau de Ungaria” (Constantinescu 2000: 31). În teritoriu, frecvena denumirii de muntean scade de la râul Pec înspre valea Moravei, fiind înlocuit treptat cu cea de ungurean. Limita dintre satele de români ungureni i rani este dat aproximativ de Munii Miroci, Deli Jovan, continuându-se apoi pân la sud de Zajecar. Puinele surse lingvistice arat c acetia vorbesc un grai care reprezint continuarea direct a subdialectului bnean. I. Ptru, în 1942 face o succint descriere a idiomului vorbit: “în localitile cu graiu bnean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rostete , d, iar în loc de , (ce, ge), ,”. (Ptru, 1942: 331). În privina subdialectului bnean, etnolingvista sârb Biljana Sikimic, gsete diferene între graiurile din vest (satele Dubocka, Kladurovo) i satele din est (Metovnica), graiul din satul Zlot deosebindu-se pe de alt parte i de unele i de altele (Sikimic 2005 a: 149-150). Românii munteni-ungureni din Serbia, prezint i o serie de particulariti etnografice cum ar fi specificul portului tradiional, bine pstrat, cu elemente arhaice româneti, elementul simbol fiind cciula tipic lor, numit „clb”, sau “clb”, fcut dintr-o singur piele de oaie, i care nu se mai întâlnete nicieri; tradiii i obiceiuri, deseori precretine, pe care le-am detaliat în capitolul legat de viaa spiritual; folclorul este un alt element ce completeaz specificul românilor ungureni. ranii/mrginiii se întâlnesc într-un numr mult mai mic, în inutul Klju (Cheia) i Negotinska Krajna, fiind concentrai în opštinile Kladovo, Negotin i Zajecar. Graiul ranilor este foarte apropiat de subdialectul muntean al limbii române, fiind o variant a graiului oltean, în unele zone cu interferene i oarecare specific timocean. În lucrarea Foklor dela românii din Serbia, I. Ptru afirma c în “Craina se vorbete graiu foarte apropiat de cel din partea apusean a Olteniei”, el venind i cu precizarea c în “localitile care in de graiul oltenesc, , se rostesc ca în limba literar (ce, ge) dar t,d (urmate de e,i) devin , ca în vestul Olteniei i prin Transilvania” (Ptru 1942: 331). ranii formeaz o continuitate cu românii olteni din regiunile vecine ale României (judeele Mehedini i Dolj), aspectele etnografice i folclorice fiind o combinaie de elemente specifice olteneti cu unele caracteristice românilor timoceni. 67

<strong>Comunitatea</strong>româneasc<strong>din</strong><strong>estul</strong><strong>Serbiei</strong><br />

ranii. Se înregistreaz îns, o tranziie treptat dialectal i etnografic<br />

între cele dou grupuri.<br />

În urma cercetrilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de<br />

munteni/ungureni, desemnând în fapt aceeai populaie româneasc. Iniial,<br />

numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau muneni, adic<br />

oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configuraia reliefului, dar i de<br />

ocupaia de baz a locuitorilor (pstoritul), cu impact i asupra aspectelor<br />

etnografice i etnopsihologice locale.<br />

Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau<br />

ingurieni 146 , existând dou teorii cu privire la originea acestuia. O prim<br />

teorie emis de G. Giuglea i preluat de mai muli cercettori români,<br />

susine faptul c apelativul de ungureni apare ca urmare a situaiei politice<br />

<strong>din</strong> secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen a dominaiilor ungare i<br />

austriece, care s-au extins în spaiul moravo-timocean în dou rânduri, pe o<br />

durat de mai bine de un secol.<br />

O a doua teorie susine proveniena termenului de la imigraia<br />

elementelor româneti <strong>din</strong> Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast teorie este<br />

agreat i susinut mai ales de<br />

cercettorii sârbi, care consider c<br />

întreaga populaie româneasc <strong>din</strong><br />

<strong>estul</strong> <strong>Serbiei</strong>, poart numele de<br />

ungureni, dar venii fiind <strong>din</strong><br />

Ungaria. Ei fac în felul acesta o<br />

confuzie voit sau nu, între Banatul<br />

aflat la acea dat sub dominaie<br />

ungureasc, i statul modern<br />

Ungaria.<br />

Chiar dac termenul de ungureni<br />

s-a generalizat pentru întreg spaiu<br />

cuprins între râurile Pec i Morava,<br />

fiind denumirea cea mai cunoscut în studiile actuale de profil, la nivel local<br />

exist îns diferenieri. i în prezent, în zona central, între rîurile Pec i<br />

Pore, întâlnim vechea ptur de moravo-timoceni (Constantinescu 2000:<br />

46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau<br />

munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de ctre<br />

localnici. Acest fapt este constatat i de E. Picot, înc <strong>din</strong> 1889, când emite<br />

<br />

146 N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31.<br />

Foto 11 Ansamblu folcloric <strong>din</strong><br />

Bogovina<br />

<br />

66

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!