Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
susinut i pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari i sârbi nu o
admit 136 .
În susinerea vechimii populaiei româneti în regiunea dintre Morava
i Dunre, ca cel mai vechi element etnic din acest areal, vin i diferite surse
etnografice, folclorice, lingvistice i antropologice. Un argument
convingtor despre vechimea românilor aici, îl constituie i realitatea
geografic, elementul autohton întâlnindu-se cel mai adesea în regiunile
greu accesibile invadatorilor i anume în zonele împdurite de deal i de
munte, populaia gsindu-i adpost în “zbguri”.
Teoria originii nord-dunrene este susinut mai ales de istoricii i
etnografii sârbi, care nu admit permanena românilor în sudul Dunrii. Ei
afirm c românii care locuiesc acum pe teritoriu Serbiei de Rsrit ar fi în
totalitate descendeni ai unor grupuri trecute recent, în secolele XVIII-XIX,
din Banat i Oltenia în lumea balcanic. Unii dintre aceti învai presupun
o migrare a românilor din Banat i ara Româneasc în sec. XV, alii în sec.
XVI sau mai degrab în sec. XVII i XVIII.
Tihomir Georgevici i alii atribuie venirea românilor în Serbia, ca
urmare a atrocitilor dup rscoala lui Horea sau instalrii domniei
fanariote in ara Româneasc 137 .
G. Vâlsan a fost categoric cu privire la rolul Dunrii în istoria
poporului român: “Dunrea nu e deloc hotar în regiunea Porile de Fier i
cu atât mai puin e marginea unei lumi; cci cine a locuit în partea de nord,
a trebuit s locuiasc i în partea de sud. Dunrea a fost în trecut mai
curând o ax naional româneasc, cum e i Lanul Carpatic, iar nu un
hotar” 138 .
În lipsa unor granie fixe, cel puin pân la mijlocul secolului XIX,
contactele populaiei în regiune au fost permanente, împrejurrile
economice, istorice i politice au condus la migraii succesive, diferite ca
amploare în funcie de perioad, dinspre regiunile nord dunrene spre cele
sudice. Rzboaiele, calamitile naturale (secete, epidemii de cium),
asuprirea de ctre ciocoi i boierime, cstorii, meteugritul, munci
sezoniere, pstoritul, mineritul, valorificarea unor noi terenuri agricole, au
fost printre motivele deplasrilor în regiune 139 .
Cert este îns faptul c procesul de migraie a populaiei româneti, aa
136 Vezi capitolul referitor la elementele de toponimie.
137 T.Djordjevic, Kroz nase Rumune, p.18, Idem Rumuni u Srbiji, p.166-169.
138 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, ed. postum, în Buletinul Societii Regale
de Geografie, p. 14-15.
139 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62.
62