Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Prima revolt, între 1804-1812, condus de Gheorghe Petrovici
Karagheorghe, a fost înbuit de turci. Insurecia sârb s-a bucurat i de
sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în
componen i pe voievodul românilor timoceni Miu Karapancea de la
Negotin. Unii români se altur micrii de eliberare de sub turci dar se
opun schimbrii unui stpân cu altul. Haiduc-Vâlcu lupt împotriva turcilor
cu preul vieii la Negotin i Prahovo având oaste i tunuri. Acesta spunea
adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da” 70 i îi ia titlul de “Voievod al
Crainei” 71 . Dup pacea din 1812 rezist în cetatea Negotin. Ali haiduci ai
vremii erau Stevan Mokraina, Veliko Petrovici, Ptru Cobilianu, Petar
Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg i Milenko Stoikovici
despre care românii din regiune spun c erau de ai lor.
A doua revolt, între 1815-1817, sub conducerea lui Milo Obrenovici
va conduce la obinerea autonomiei în cadrul Imperiului Otoman, a
teritoriului cuprins între râurile Drina, Morava de sud, Timoc i Dunre, cu
capitala la Belgrad. Aceste revolte ale sârbilor, au primit un important
sprijin din partea românilor dintre Timoc i Morava, fr de care ajutoarele
venite din partea Rusiei nu ar mai fi ajuns la sârbi, datorit faptului c
românii ocupau la acea dat toat linia Dunrii. Chiar Tudor Vladimirescu a
luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunre, participând i la
importanta btlie de la Cladova 72 .
Perioada sârbeasc. În inutul dintre munii Miroci i râul Timoc
(Craina), sârbii îi extind grania abia în 10 iunie 1833, la aproape 20 de
ani de când statul sârb modern a fost creat cu ajutor rusesc i austriac, pentru
a servi interesele celor dou imperii la sud de Dunre. Milo Obrenovici
obine de la turci, dup lungi tratative (13 ani), alipirea Crainei la paalâcul
Belgradului.
Bun diplomat, cu un deosebit sim al realitii, Obrenovici nu i-a
întemeiat preteniile pe consideraii de ordin geografic (frontiera natural a
statului sârb o constituiau mai degrab munii Miroci, decât râul Timoc),
nici de drept istoric (deoarece teritoriul de la est de munii Miroci nu a
aparinut niciodat statului medieval sârb), nici de ordin rasial (majoritatea
populaiei de la est de munii Miroci era format la acea dat din populaie
româneasc, apoi bulgreasc i în numr neînsemnat cea sârbeasc). El a
revendicat acest teritoriu pe alte considerente, politice: “Aducei aminte
70 G. Zanetov, Blgarskoto naselenie v srednite vekove, p. 46: “Glavata si davam,
Negotina ne davam”(Capul îl dau, Negotinul nu-l dau); cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 107.
71 V. Karadjic, Zitje Ajduka Veljka, p. 231; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 106.
72 N. Ciachir, (1968), România în sud-estul Europei, Bucureti, pagina 10.
32