Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Moesiei, cronicarul grec Niceta Choniates afirma c “înainte se numeau
Moesi, iar acum se numesc Vlahi” 30 .
Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare, s-a
asigurat pace, prosperitate 31 dar i un spor de populaie pozitiv. Dintre cei
80 de împrai romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac, împratul
Caius Galerius Valerius Maximus nscându-se într-o familie din Timoc
dintr-o dac refugiat de la nord de Dunre 32 .
Teritoriul dintre râurile Timoc i Morava, din anul 285 i pân în
sec.VII, a aparinut provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân
la Maidanpek, i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek 33 . Limesul
roman a fost meninut la Dunre pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr.
Între sec. IV-VI, este atestat în aceast regiune, o intens via
cretin, prin existena a numeroase scaune episcopale la: Horeum Margi
(Ciupria), Margum (Dobrovia), Viminacium (Costola), Aquae (Negotin) 34 .
În secolele V si VI, actuala regiune este atacat frecvent de ctre huni,
gepizi, ostrogoi. Dup plecarea ostrogoilor, imperiul bizantin îi
restabilete grania la Dunre, în aceast perioad numeroase ceti fiind
refcute 35 . Epoca lui Justinian (527-565), se caracterizeaz printr-o oper
constructiv 36 .
La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub
presiunea slavilor, avarilor i apoi bulgarilor 37 .
Sârbii apar abia în aceast perioad, ei aezându-se în apusul actualei
regiuni, ajungând s se întind peste toat zona dintre Timoc i Morava
dup mai bine de o mie de ani (1833). Triburile slave ale sârbilor i
bosniacilor s-au aezat iniial între râurile Drina i Morava, primii migrând
ulterior la vest de râul Drina, pe când sârbii ocup regiunea de la sud de
localitatea Kragueva, în regiunile cunoscute în prezent sub numele de
30 Nichita Choniates I, 4, p. 482, în: Izvoarele istoriei României, (1975), III, Bucureti, p.
254 -255.
31 K. Jiricek – J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, I, p. 30.
32 Iosif Constantin Drgan le înir numele în “Istoria românilor”, (1993), Bucureti, p. 46.
33 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV,
pag. 80.
34 Pr. Dr. M. Pcurariu, (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, p. 116.
35 D. Dragasevic, Arheologijsko-geografiska istrazivanja, pag. 19-41, cf. G. Popa-Lisseanu,
Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 21-25.
36 G. Popa Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 101-102; cf. N.Vulic,
Nekoliko pitanja iz antike prošlosti, p. 53-63.
37 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 36.
23