Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
ungureni, adic al locuitorilor zonelor montane, numii i munteni, venind
cu câteva elemente în plus fa de cel al ranilor, care triesc la câmpie 294 .
Toate costumele au îns caracteristici comune: piese de îmbrcminte
din aba alb, cingtori cu ornamente tipice, custuri minuioase, opinci de
porc.
MATERIALELE DIN CARE SE CONFECIONAU HAINELE
Îmbrcmintea, ca de altfel i totul pentru cas, erau lucrate în trecut de
femei, erau esute în cas, populaia bazându-se complet pe propriile
resurse. Materialele brute obinute, erau prelucrate dup tehnici transmise
din generaie în generaie. Principalele materiale brute pentru confecionarea
hainelor au fost: cânepa, inul, lâna i pielea.
„Cîipa“ (cânepa), adaptându-se la toate condiiile climatice, a fost
principala plant folosit: „p tot s-a sut, bre, de in, de fuior, câlî, s-a
tors, s-a fcut pânz, a fost în 6 locuri, de la podu sta pân la Duboca, a
fost cânepite” (B.N.). Era semnat primvara, cânepa, fiind de dou feluri:
„o soart alb i o soart roie i iast o soart care s pune primvara,
da’ o soart s pune toamna” (A.D.). „Aldani“ (cânep masculin) era
culeas prin smulgere în iulie dup polenizare, iar cânepa feminin spre
sfâritul lui august. A fost legat în „valuog“ (snop mic). Seminele erau
separate prin frecarea între palme i apoi cânepa era scufundat în ap
curgtoare, la topil, „topil i s-a zâs, s face bptân, la oga, s pune
pietre pe ea, c ea s ridic de pe ap sus, ea mora(trebuie) s fie în topil
în ap, cotropit în ap” (N.S.), i „s muriadz“ (proces de înmuiere), care
a durat dou sptmâni. Dup uscare, urmeaz procedura de „batut cîipa“,
separarea fibrelor de tulpini. Aceast lucru se realiza cu ajutorul unui
„proap“ (meli) i „nabuoinic“ (naboinic), astfel obinându-se „cîl“
(câli), “muierile a lucrat aia mi mult”.
Urma procedeul „drâglat“, în unele sate „brâglat”, cânepa brut fiind
eliberat de resturile de tulpin i de fibrele mai scurte cu ajutorul unei
“drâgle“ sau „brglete“. Când se bregla, „s scoate fuior de cânep, nu
caer, numa i s-a zâs fuior“(F.P.), era legat i pregtit pentru toarcerea
firelor, iar restul, „zgriabi“, a fost folosit pentru bteal de esut saltele i
saci.
Tot acest procedeu era unul de durat i foarte greu, amintirile celor în
vârt nefiind unele plcute: “Culegi cânepile, le bagi în ap, pân le murezî,
294 *** (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 41.
226