Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
„Manuoa“ (Manole), balada „Sînta maca Viia“ (Sfânta Maic Vinerea),
balada Iovan Iorgovan, Vântu Crivetu, Mizlcua, Mizl Craiu 285 . Într-un alt
cântec mitologic este vorba de lupta dintre vânturi, care se bat cu grindin i
cu pietre, cu copaci i cu pmânt, dar îi desparte Soarele dup o lupt de o
lun. Aproape toate piesele se terminau cu o pild.
Baladele mai sunt cântate în prezent doar de câiva btrâni, Miroslav
Ciulin i Slobodan Bâzu fiind cei mai în vârst, dar i cei mai buni
performeri. Cristea Sandu Timoc afirma înc din 1967, c “balada mai
triete în fiecare comun doar la câiva barzi pasionai, cu memorie
capabil de a putea reine între 5.000-15.000 de versuri, dintre care muli
sunt netiutori de carte” 286 .
Bogia repertoriului lutarilor i exuberana lor stilistic au fascinat pe
parcursul acestui secol pe etnologii care au venit în contact cu ei, repertoriu
acestora fiind de câteva sute i mii de versuri. Ei se grupeaz în dou
categorii, cei btrâni cu un prestigiu
incontestabil în zon i cei tineri
crora li se transmite întreaga
motenire cultural.
Urmrind contextul geografic
al zonei, se observ c cei mai
muli lutari fac parte din satele
Foto 86 Slobodan Markovic zis Bâzu (st.)
i Miroslav Ciulin (dr.), printre puinii
rapsozi de balade din regiune
219
montane, izolate, deci
conservatoare în privina pstrrii
cântecului.
Slobodan Markovici, mai
cunoscut dup porecl, Slobodan
Bâzu este poate cel mai cunoscut lutar de factur tradiional, repertoriul
lui fiind impresionant, putând s cânte dup cum mrturisesc localnicii fr
s reia melodiile sau versurile de “astar pân mâine diminea”, fapt
consemnat i de noi în anul 2001, când a cântat fr întrerupere, o noapte
întreag. O atare prestaie atrage atenia unei predispoziii native cultivate în
timp. Chiar el recunoate: c “a fost greu de astea lucruri. N-a putut s
cânte tot nat, ama a putut atunci s cânte la care l-a druit Dumnezu.
Dar acuma poate tot nat, c s sloboade astea (reportofon n.m.) de zece ori
i înva”. Din bogatul su repertoriu amintim cântece de factur local:
“Rândunic mic”, „Ilencu, fat mare”, „Cât ieream cinr ca salca”,
285 Cristea Sandu Timoc, op.cit.
286 Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 21