Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

15.09.2023 Views

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei OBICEIURI ANUALE DISPRUTE Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile din perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucrrilor de câmp. Dup cinci sptmâni de ploaie neîncetat, în jur de Rusalii, sub îndrumarea persoanelor în vârst, „copiii s-adun, mai mruî, 10,12, 13, 15 ani: prind mâ negru i îi fac leagn in coaj e tei. Coaja o iau, o dejghior, pun înuntru mâu, ama pân nu îl pun înuntru îi coas gura cu acu, mâtu viu. i acuma mearge, mi mult feae, a fost care a dus leagnu, i i-a fcut cruce in bâte, i merg i pe drum cânt: moare muma ploii, învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, i pân ajung la rspântie, i acolo îl îngroap, aa de viu. Lumea a crezut în aia, jertf, s opreasc ploaia. i alea sînt pierdute”(F.P.). Intersecia trebuie s aib cel puin trei drumuri. S-a crezut c ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind convini c prin acest ritual au contribuit la reducerea suferinei umane prin posibilitatea de a continua lucrul i a salva semnturile deteriorate. În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap, ies pe pragul casei i se adreseaz celui care dirijeaz ploaia cu urmtoarele cuvinte: „Sî duc pluaia la mun, la mîri, în pustîne, une cucu nu cânt, une iarba nu caše, sî nu las satu la fuamie, pi nuoi, copiii nuotri î viii nuatre!“(F.P.). Apoi se toarn apa din pahar. Mugaiala. Denumirea obiceiului provine din onomatopeea sunetului pe care îl provoac participanii în timpul efecturii acestuia. Aciunea obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “e dudit sceta, nu de chemat ploaia, c ei a gândit c seceta e vreun duh, care a tunat în sat i s-l goneasc”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost efectuat ultima dat spre sfâritul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut nici sub alt denumire. Din cauza secetei prelungite care amenina cu foamete, brbaii dintr-o anumit mahala s-au îneles s organizeze „mugaial“. Se adunau în grup dup cântatul primilor cocoi, în jur de orele 22. Într-un anumit loc i-au dezbrcat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au lsat s le pzeasc. Dup distribuirea direciilor, au încetat s vorbeasc i s comunice între ei. Înarmai cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case prsite, grajduri, guri în copac, poduri, bârloguri i alte obiecte în care ar fi putut s se ascund seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac ar fi ieit bufnia din vreun obiect sau alt pasre de noapte, au crezut c au 212

IoneliaToarc alungat seceta. Interdicia de vorbire a durat pan la reîntoarcerea la locul de unde au plecat. Paparuda. Poate proveni din cuvintele „bab rud“. Aceasta este modul în care “dodola” (iganca) se adreseaz gospodinei. Pe baza lor a aprut denumirea grupului i a obiceiului care, cu timpul, a fost simplificat în pronunie. Dodole au format igncile care au mers în grup, de la cas la cas, au cântat i au jucat chemând ploaia pentru recompens în alimente. Românii nu au considerat dodole ca practica sa obinuit, dar sunt acceptate ca înlocuire pentru ritualul pierdut „mugaiala“. Dodola a fost o fat împodobit cu crengi, frunze i flori. Ea a colindat fiecare cas în compania femeilor adulte. Cântând i jucând, au rugat pentru ploaie: „Duduluaie, pluie, rud, bab, rud, ia ie i i ud, cu gaata pin, pluaia sî i vin. Duduluaie, pluaie, grîu sî i casc, grîu sî i casc, luocu sî roasc, rud, bab, rud, ia ie i i ud, cu gaata pin, pluaa sî i vin. Une dau cu plugu, Dumnji-Dzîu cu udu, une dau cu sapa, Dumnji-Dzîu cu apa!“ (F.P.) 213

<strong>Comunitatea</strong>româneasc<strong>din</strong><strong>estul</strong><strong>Serbiei</strong><br />

OBICEIURI ANUALE DISPRUTE<br />

Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile<br />

<strong>din</strong> perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucrrilor de câmp.<br />

Dup cinci sptmâni de ploaie neîncetat, în jur de Rusalii, sub<br />

îndrumarea persoanelor în vârst, „copiii s-adun, mai mruî, 10,12, 13, 15<br />

ani: prind mâ negru i îi fac leagn in coaj e tei. Coaja o iau, o<br />

dejghior, pun înuntru mâu, ama pân nu îl pun înuntru îi coas gura cu<br />

acu, mâtu viu. i acuma mearge, mi mult feae, a fost care a dus leagnu,<br />

i i-a fcut cruce in bâte, i merg i pe drum cânt: moare muma ploii,<br />

învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, i pân ajung la rspântie, i<br />

acolo îl îngroap, aa de viu. Lumea a crezut în aia, jertf, s opreasc<br />

ploaia. i alea sînt pierdute”(F.P.). Intersecia trebuie s aib cel puin trei<br />

drumuri. S-a crezut c ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind<br />

convini c prin acest ritual au contribuit la reducerea suferinei umane prin<br />

posibilitatea de a continua lucrul i a salva semnturile deteriorate.<br />

În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap, ies pe pragul casei<br />

i se adreseaz celui care dirijeaz ploaia cu urmtoarele cuvinte: „Sî duc<br />

pluaia la mun, la mîri, în pustîne, une cucu nu cânt, une iarba nu<br />

caše, sî nu las satu la fuamie, pi nuoi, copiii nuotri î viii<br />

nuatre!“(F.P.). Apoi se toarn apa <strong>din</strong> pahar.<br />

Mugaiala. Denumirea obiceiului provine <strong>din</strong> onomatopeea sunetului pe<br />

care îl provoac participanii în timpul efecturii acestuia. Aciunea<br />

obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “e dudit sceta, nu de<br />

chemat ploaia, c ei a gândit c seceta e vreun duh, care a tunat în sat i<br />

s-l goneasc”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost<br />

efectuat ultima dat spre sfâritul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut<br />

nici sub alt denumire.<br />

Din cauza secetei prelungite care amenina cu foamete, brbaii <strong>din</strong>tr-o<br />

anumit mahala s-au îneles s organizeze „mugaial“. Se adunau în grup<br />

dup cântatul primilor cocoi, în jur de orele 22. Într-un anumit loc i-au<br />

dezbrcat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au lsat s le pzeasc. Dup<br />

distribuirea direciilor, au încetat s vorbeasc i s comunice între ei.<br />

Înarmai cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case<br />

prsite, grajduri, guri în copac, poduri, bârloguri i alte obiecte în care ar<br />

fi putut s se ascund seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac ar<br />

fi ieit bufnia <strong>din</strong> vreun obiect sau alt pasre de noapte, au crezut c au<br />

<br />

212

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!