Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia i Muntenegru,
dup care la referendum Muntenegru i-a declarat independena, acelai
lucru urmând s-l fac i Serbia în 2006.
Republica Serbia ca enitate politic independent continu s se
confrunte cu instabilitate teritorial pân în prezent, agravat de proclamarea
independenei provinciei Kosovo-Metohia, sub denumirea de Republica
Kosova în februarie 2008, care de facto nu mai este controlat de autoritile
sârbe din 1999.
ISTORICUL SERBIEI DE RSRIT
Perioada antic. Teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava este
o arie de veche i continu populare, izvoarele istorice i descoperirile
arheologice demonstrând faptul c acest spaiu a fost locuit permanent din
vremuri strvechi, diferite populaii succedându-se pân în timpurile
moderne.
Cele mai numeroase i bine conservate urme se pstreaz din perioada
mezolitic (unelte, ceramic i chiar locuine), cea mai veche cultur
identificat în cadrul regiunii fiind cultura Lepenski Vir 21 -Schela Cladovei
(în România), situl arheologic mezolitic situat la 19 km de oraul Donji
Milanovac constând dintr-o aezare mare, cu aproximativ zece sate satelit.
Prima dovad a folosirii metalelor de ctre om, se înregistreaz între mileniu
5-6 în siturile arheologice de la Majdanpek i Rudna Glava 22 .
Mai târziu se extinde i la sud de Dunre cultura neolitic cunoscut
sub numele de Starcevo-Cri precum i cea numit Turda-Vinca.
Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat
cel mai bine de cultura Kostolac 23 , contemporan culturii Coofeni din
România (2500-1900 B.C.).
Epoca fierului este reprezentat de cultura Basarabi (sec. VIII-VII),
necunoscându-se apartenena rasial a celor mai vechi populaii din zona
dunrean, a celor care erau autohtoni. Muli le-au atribuit apartenena la
21 John Chapman, (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge,
London, p. 194-203.
22 N. Tasic, (1995), p. 157.
23 Cristian Iona Popa, (2009), Cultura Coofeni, Univ. Alba Iulia, p.13.
21