Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
joi i sâmbt. La pomana alb nu se cheam oaspei, iar pe pe mas trebuie
s fie totul alb: 44 de colaci „colac mic cu gaur“, lumânri albe pe ei, câte
o bucat de brânz, ou fiert, turt dulce alb, iar separat orez cu lapte, lapte
i, mai recent prjituri. În fiecare turt se înfinge i câte o floare alb dac
este. Toate aceste se dau de poman mortului.
Pomana umi (Pomana ciumii) se pregtea i se ddea în timpul
sptmânii albe. Se fcea la o intersecie cu trei sau patru “craci“ (drumuri).
Se organiza pentru sntatea vitelor i a familiei, împotriva ciumei i altor
boli, pentru înmulirea turmelor.
Ciuma era personificat în form de femeie urât, cocoat, neîngrijit
i toat în zdrene. Vizitând casele i satele, seamn boala la oameni i
turmele de vite. De aceea trebuie inut cât mai departe de oameni, de vite,
de sate.
În alte sate, pentru aprarea de cium, cu o cârp aprins au afumat în
jurul gospodriei sau în jurul satului când aceasta a fost organizat de
autoritile satului.
Sîmbîta lu Lazr este la sfâritul sptmânii albe i nu coincide cu
srbtoarea ortodox „Sâmbta lui Lazr“. În aceast zi se pregtesc
obligatoriu „plain“ (plcini), care se dau de poman lui Lazar i celor
mori. Se spune c el a murit în acea sâmbt de dorul plcintelor: „în
sâmbta lu Lazr s face plcinî (cu brânz i cu ou) i s d, s împarte,
mi ninte lui, de poman lu Lazr, c-a murit cic de doru lu
plcinî”(A.d.)
Zîpostîtu al mare-Lsatul secului de brânz, coincide cu începutul lui
martie dup fazele lunii. Se pregtete numai mâncare alb care se d de
poman. Se merge la cimitir i seara se face „privegi“, în acelai fel ca i
pentru Lsatul secului de carne. A doua zi începe Postul Patelui.
Sîm-Tuairi/Sfântul Teodor, todorci sau sptmâna lui Teodor, aa este
numit prima sptmân din postul Patelui, ea începe mari la miezul
nopii, la „mara vasâlor“ (mara vaselor), i se termin marea viitoare la
miezul nopii.
În timpul sptmânii lui Teodor nu s-a lucrat lâna. „Dac lucri, te iau
Sântoaderii”(Z.C.). Nu s-a tors i nu s-a esut ca s nu se tâmpeasc oile, iar
mieii, purceii sau vieii s nu se nasc mori, dar s-a lucrat în afara casei, la
câmp, în funcie de vreme. Dac se scotea mâncare din cas, chiar i pentru
câini, trebuia s fie acoperit, pentru a nu fi expus todorcilor. Pentru
protecia împotriva lor trebuie s pori “pelin i usturoi i boji, s pune la
perin, în pat. Alea 3 zâle nu te speli pe cap” (B.N.). Exist numeroase
poveti despre relele pe care “todorcii” le pot face.
195