Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

15.09.2023 Views

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei rotat, jos, de lemn. Pe asta s pune iar colaci, s pune unu mare, de bât, rotat, s face i bât, de leamn de prun, i câta s cistate, iaca atâta, s albete i s face chit de flori, i s leag cu a roie, chita aia i s pune colacu la, isto vreo cârp de asta s pune, s pune un blid, i-n blid puni veluca i cuâtu, lingura i puni ceua de mâncare, brânz, pete, i puni ali 7 colaci de-ai mici, s pune în ocol, lumânri în ei. i acuma iar iei cârpa aia ce-am astrâns cu rabou la i s-ncinge iar pr geamu la. i toarn apa aia din vedre, s fie slobozât i oprostât(iertat) apa” (N.S.). Apa se sloboade la 40 de zile, la apomana de un an i la 7 ani. Apa scump. Când s sloboade, aia e tras apa. Pe urm este apa scump. Ea se car tot aa, de o fat. În arbanov ea se introduce în cas în timpul postului Sfântului Petru i Pavel. În Metovnica „apa scump“ se aduce în cas de la „zuoima“ (Joia mare) pân la „muoî i fra“(Moii de fragi, prima mari în postul Sfântului Petru i Pavel). Ca s nu se ajung la confuzii, fiecare intoducere a apei se înseamn cu legarea unui nod pe sfoar. În aceast perioad, o feti tras apa la mai multe gospodrii, iar pentru aceasta, la sfârit, a cptat cadou o bucat de pânz. HORA DE POMAN. Este dat mortului, mai ales pentru cei care au murit cei care au murit tineri i cei mori fr lumin: “Hora e plcit(pltit) pentru l de-a murit. Plcesc(pltesc) copiii mortului, rudele. Se d ou, flori”.(P.I.) Sunt cazuri când prinii decedatului au organizat petrecere în curte sau la vreun loc public pentru a da hora i petrecerea de poman prietenilor lui. Hora se organizeaz i în timp ce rudele sunt în doliu. Se face un colac mare, decorat dup voina mamei, se pune o lumânare mare, un buchet de flori i multe dulciuri, i pe colacii mici câte o lumânare mic i câte un cub de zahr. Se aduce un purcel “fript” i cel puin dou tipuri de buturi. Toate se pun pe o msu rotund sau pe mas. Lutarii cânt melodii de doliu i femeia d de poman decedatului lumina lumânrilor, mâncarea i sunetul muzicii, chemându-l la petrecere. Dup ce se d de poman se invit fetele i bieii în hor. Fiecrui juctor i se d în mân câte o lumânare aprins i un buchet de flori legat cu o batist. Femeia d buchetul de poman: „Chita-sta i fluo sî fie la copilu mieu, sî-i fie uora prostît!“. Juctorii rspund: „Sî prostasc Dumnizu!“. Dup ce fac câteva cercuri jucând lent, ritmul melodiei se schimb, juctorii las buchetele i joac un joc adevrat. Mama d de poman i aceast hor cu chemarea mortului s se alture lor. 180

IoneliaToarc „SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act prin care o persoan care a încetat s poarte doliu, se elibereaz de interdicia de a juca în hor. O femeie din familia mortului pune o batist persoanei care trebuie s se ias din doliu în faa piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin doliul pentru cel care n-a jucat pân acum. Persoana care înceteaz de a mai purta doliu, se pune de trei ori pe batist rostind, împreun cu femeia care pune batista: „Sî prostasc Dumnizu!“ „POMANA I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (srindar) este obiceiul de a face poman pentru oameni care înc sunt în via. Când cineva nu are motenitori sau îmbtrânete i îi este fric, pentru c dup moarte familia lui nu va voi sau nu va putea s-i fac pomenile dup rânduieli, atunci îi face singur pomana în timpul vieii, în orice anotimp al anului, fie în timpul postului, fie când se mnânc de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de marmur) cu omu când mi-am pus. Aici iast oameni vii i-a pus spomenice, i pomeni, s nu chinuie copiii s fac”(A.D.). Aceste pomeni se fac ca i cele svârite pentru sufletul unui mort, cu singura deosebire c de ast dat nu se frmânt turte. Acest obicei, consemnat i de T. Georgevici la începutul secolului, este cât se poate de prezent i astzi, etnologul Paun Es Durlic, înregistrându-l în satul Rudna Glava. Filmul su documentar “Eu, decedatul”, a câtigat premiul Muzeului Etnografic din Beograd. DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de ctre cercettori, dar care nu s-a mai pstrat de-a lungul timpului, acesta disprând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc îl mai gsea activ: “în unele sate româneti din Serbia exist un obicei foarte interesant care const în aceea c familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la moartea cuiva îl dezgroap pentru a-l mai vedea înca o dat, dup care îl îngroap la loc. Cu toate ca preoii au cutat s-l stârpeasc, unii din românii notri continu, totui s-l svâreasc în tain noaptea” (Georgevic T., 2004: 57). Unii btrâni intervievai i-l mai amintesc îns: ”Acu’ nu mi dezgroap mortul, demult a dezgropat la 6 sptmâni i pe orm ba eu 181 Foto 66 Pomana fcut din timpul vieii

IoneliaToarc<br />

„SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act<br />

prin care o persoan care a încetat s poarte doliu, se elibereaz de<br />

interdicia de a juca în hor.<br />

O femeie <strong>din</strong> familia mortului pune o batist persoanei care trebuie s<br />

se ias <strong>din</strong> doliu în faa piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin<br />

doliul pentru cel care n-a jucat pân acum. Persoana care înceteaz de a mai<br />

purta doliu, se pune de trei ori pe batist rostind, împreun cu femeia care<br />

pune batista: „Sî prostasc Dumnizu!“<br />

„POMANA I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (srindar) este obiceiul<br />

de a face poman pentru oameni care înc sunt în via. Când cineva nu are<br />

motenitori sau îmbtrânete i îi este fric, pentru c dup moarte familia<br />

lui nu va voi sau nu va putea s-i fac pomenile dup rânduieli, atunci îi<br />

face singur pomana în timpul vieii, în orice anotimp al anului, fie în timpul<br />

postului, fie când se mnânc de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de<br />

marmur) cu omu când mi-am pus. Aici iast oameni vii i-a pus<br />

spomenice, i pomeni, s nu chinuie copiii s fac”(A.D.).<br />

Aceste pomeni se fac ca i cele<br />

svârite pentru sufletul unui mort, cu<br />

singura deosebire c de ast dat nu se<br />

frmânt turte. Acest obicei, consemnat<br />

i de T. Georgevici la începutul<br />

secolului, este cât se poate de prezent i<br />

astzi, etnologul Paun Es Durlic,<br />

înregistrându-l în satul Rudna Glava.<br />

Filmul su documentar “Eu,<br />

decedatul”, a câtigat premiul<br />

Muzeului Etnografic <strong>din</strong> Beograd.<br />

DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de ctre<br />

cercettori, dar care nu s-a mai pstrat de-a lungul timpului, acesta<br />

disprând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc îl mai gsea<br />

activ: “în unele sate româneti <strong>din</strong> Serbia exist un obicei foarte interesant<br />

care const în aceea c familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la<br />

moartea cuiva îl dezgroap pentru a-l mai vedea înca o dat, dup care îl<br />

îngroap la loc. Cu toate ca preoii au cutat s-l stârpeasc, unii <strong>din</strong> românii<br />

notri continu, totui s-l svâreasc în tain noaptea” (Georgevic T.,<br />

2004: 57).<br />

Unii btrâni intervievai i-l mai amintesc îns: ”Acu’ nu mi<br />

dezgroap mortul, demult a dezgropat la 6 sptmâni i pe orm ba eu<br />

<br />

181<br />

Foto 66 Pomana fcut <strong>din</strong><br />

timpul vieii

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!