Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
La patruzeci de zile, se face „slobadzîtul apei“. Dou–trei femei,
dintre care una bun cunosctoare al obiceiului, împreun cu fetia care a
crat apa, merg la o ap curgtoare sau o fântân (în inuturile Homolie,
Zvijd, Mlava, Timoc) i cur locul unde curge apa i-l decoreaz cu flori
i cu bnui.
Femeia martor, nu trebuie s fie din casa decedatului. Se pregtesc trei
sau apte colaci rotunzi cu gaur, numrul lor variind de la sat la sat, cu câte
un cub de zahr, lumânri aprinse, i se pun pe o pânz lâng ap. Unul se
las fr lumnare. Acolo “pune cârpa jos i pune trei pitioare cu cucoei”.
“P’ pe orm când slobod apa, una toarn i una, ete(uite) aa, le
deznoad. S fie ap la mortu’ la, s fie ap la mortu’ la. Ete, aa
e”(P.I.). Femeia care d de poman se adreseaz martorului i întreab: „Sî
fii marturie sî slobadzîm apa lu ......?“(F.P.). Ea rspunde: „Sî fiu!“. Fetia
începe s dea apa de poman, ia ap cu un trochi, o d de poman „Sî fie lu
......!“. Femeile prezente pentru fiecare pahar rostesc: „Sî-l prostasc
Dumnezu!“ (s-l ierte Dumnezeu), i apoi o vars în josul apei de la locul
de unde a luat-o. Aa fac pân d de poman i vars 44 de pahare, iar
pentru fiecare pahar, o femeie din cele prezente, leag câte un nod pe sfoar.
Ia sfoara care a fost folosit pentru însemnarea paharelor vrsate, se taie
între noduri i se pune peste lumânri, iar ele aprinse la fiecare capt se las
pe cursul apei. Lumânrile i apa care curge se dau de poman mortului, „s
fie lsat ca s se duc totul la sufletul lui“.
Colacii se dau de poman „lu Dumnizu“, „la muma lu“ (Maicii
Domnului), „lu Sfîntu Iovan“ (Sfântului Ioan), „Lui“ (Lunii), „Suarilui“
(Soarelui), „la-l muort“ (celui mort), iar colacul fr lumnare „lu Aranel“
(Sfântului Arhanghel).
În Porodin i Reane, se mai d de poman un colac i lui “Sveti
Nicola”, zilei în care se face pomana, dar nu se d Maicii Domnului.
În cazul în care murea o persoan logodit, la patruzeci de zile,
logodnicul cel viu trebuia s se culce pe mormântul mortului. Acest obicei
nu se mai practic.
În satele din Valea Moravei i Stig, nu se mai merge la o ap
curgtoare, slobozirea apei se face acas, la fântân, în grdin sau în
camera unde s-a murit: “i când e do gata, taie rabou, 40 a încrestat, pre
urm taie rabou pe crâm, mrunt, cu cuâtu i-l astrânge cu cârpa, i
când s-ncepe apa s ia cofa, vadra, i o lumânare, i s bag-n sob
acolo, unde a murit la. S nu mi s ias afar, s încinde sta, geamu, s
vars prst sta. i-n urm, s pune o mas aa, a fost odat o mas aa
179