Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

15.09.2023 Views

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei Se crede de asemenea, oamenii buni mor uor, iar cei care au fcut fapte rele, mor greu. Pentru astfel de oameni se sfinete apa în biseric i cu ea se stropete mortul. Lumânarea de moarte se aprinde atunci când se observ c muribundului îi iese sufletul. Muribundul are nevoie de lumin. Moartea fr lumânare eludeaz normalul. Moartea “fr lumin, nu este lucru curat”(P.I.). Acelai lucru îl constata i T. Georgevici 269 : “Românii au grij ca nimeni s nu moar fr lumânare, cci cine moare fr lumânare, pe lumea cealalt este desprit de ceilali oameni”. De asemenea se crede c cel care moare fr lumânare, pe lumea cealalt va fi venic în întuneric. Lumânarea aprins se pune în mâna dreapt a muribundului, i se ia la câteva ore dup moarte. Ea nu trebuie s ard pân la capt în mâna rposatului. Acestuia îi se aprind cel puin trei lumnri. Cu ele se merge cimitir, numit “la mormini”, în majoritatea satelor, i ocazional „grobite”. Dup înmormântare cele trei lumânri se iau acas i se aprind la fiecare poman, iar la pomana de un an se las s ard pân la capt. Înainte de a i se lua lumânarea din mân, cu o bucat de pânz se msoar mortul începând de la picioare, dup care pânza se rupe deasupra capului. Ea se va folosi ca acopermânt. Crucea (Crua) e o lumânare care se face în cas din cear, în form de svastic având o prelungire în form de mâner, la mijloc punându-se un bnu. Ea se pune pe pieptul decedatului i rmâne acolo, fr s se aprind. Lumânarea Raiului sau Lumânarea Mare Foto 49 Crucea, sat Osnicea este o lumânare special, confecionat pentru cei care mor fr lumânare (în rzboi, accidente, singuri sau ucii), ea numindu-se în unele sate „lomanaa raulu“ iar în alte sate „lomanaa mae“ (lumânarea mare). Aceast lumânare o fac femeile în cas ori mai nou se pot cumpra de la magazinele de pompe funebre. Timp de patruzeci de zile de la moarte se duce lumânarea raiului în biseric, la slujb i se aprinde la fiecare poman pân la apte ani. În satele dinspre Valea Moravei, aceast lumânare nu se confecioneaz. 269 Tihomir Georgevici, op.cit., p. 48. 160

IoneliaToarc Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas, sat Criveli (s.), model nou din comer, sat Bacevia (d.) Scldatul muribundului se face înainte ca acesta s îi dea sufletul: “Când s-a vzut c bolnavul e gata s moar, cineva din ai si, dup voina lui, îl scald cu ap cldu sau rece. Scldatul nu se face nici în cas si nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este aezat pe fân sau pe iarb, dezbrcat în pielea goal i apoi scldat. Dup aceea este din nou îmbrcat, cu haine noi sau cu cele vechi, ca moartea s-l gseasc curat. Iar dup ce a murit, a doua oar nu-l mai scald. Se ine seama îns ca bolnavul s nu moar gol; cci aa va fi i în lumea cealalt. Muribundului i se pune în sân i un bnu, ca s moar cu dânsul” 270 . De regul, hainele se pregtesc din timpul vieii. Dac muribundul este mai mult timp în com i nu se tie sigur dac va supravieui, se încearc s se afle stadiul în care este. Într-o strachin se toarn ap, iar de o parte se pune o pâine i de partea cealalt un tciune stins. Din fus se face un fir cu plumb care se ine deasupra capului. Dac fusul se leagn spre pâine, va supravieui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald, se îmbrac în haine noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac te plângi, nu te-ntorci ctr el, c poate s mi triasc, s s-ntoarc, c-i pare ru i s mi chinuie. i nu zâci nimic ctr el, s nu vorbeti, c dac vorbeti tu, el s-ntoarce, îl întorci”(N.s.) i se pregtete sau se aprinde lumânarea. Sufletul mortului. Dac a murit de moarte natural, pentru momentul morii, se spune „ia ieât suflitu“, dar dac moartea e provocat: „ia luvat suflitu“. 270 Dragutin Mihailovici – din satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici. 161

IoneliaToarc<br />

<br />

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas, sat<br />

Criveli (s.), model nou <strong>din</strong> comer, sat Bacevia (d.)<br />

Scldatul muribundului se face înainte ca acesta s îi dea sufletul:<br />

“Când s-a vzut c bolnavul e gata s moar, cineva <strong>din</strong> ai si, dup voina<br />

lui, îl scald cu ap cldu sau rece. Scldatul nu se face nici în cas si<br />

nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este aezat pe fân sau pe iarb, dezbrcat<br />

în pielea goal i apoi scldat. Dup aceea este <strong>din</strong> nou îmbrcat, cu haine<br />

noi sau cu cele vechi, ca moartea s-l gseasc curat. Iar dup ce a murit, a<br />

doua oar nu-l mai scald. Se ine seama îns ca bolnavul s nu moar gol;<br />

cci aa va fi i în lumea cealalt. Muribundului i se pune în sân i un<br />

bnu, ca s moar cu dânsul” 270 .<br />

De regul, hainele se pregtesc <strong>din</strong> timpul vieii. Dac muribundul este<br />

mai mult timp în com i nu se tie sigur dac va supravieui, se încearc s<br />

se afle stadiul în care este. Într-o strachin se toarn ap, iar de o parte se<br />

pune o pâine i de partea cealalt un tciune stins. Din fus se face un fir cu<br />

plumb care se ine deasupra capului. Dac fusul se leagn spre pâine, va<br />

supravieui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald, se îmbrac în haine<br />

noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac te plângi, nu te-ntorci ctr<br />

el, c poate s mi triasc, s s-ntoarc, c-i pare ru i s mi chinuie.<br />

i nu zâci nimic ctr el, s nu vorbeti, c dac vorbeti tu, el s-ntoarce,<br />

îl întorci”(N.s.) i se pregtete sau se aprinde lumânarea.<br />

Sufletul mortului. Dac a murit de moarte natural, pentru momentul<br />

morii, se spune „ia ieât suflitu“, dar dac moartea e provocat: „ia luvat<br />

suflitu“.<br />

<br />

270 Dragutin Mihailovici – <strong>din</strong> satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici.<br />

161

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!