Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
fost ciud pre tia c ei n-a tiut s bat sapa. i eu am luat i am btut i
sapa, i coasa i la nicoval am lucrat colo”(N.S.). Nu tot timpul copiii au
fost de acord cu meseria aleas de mam: “pe mine m-a ztrit....... nu e zî s
nu bat cu ciocanu”(fiul lui N.S).
Când se întorceau de la biseric, se fcea petrecere, “ili dac e de
slast, cu carne, e atunci tai purcel, i faci sup, sarme, tot din carne de
purcel i chemi femilie, nau i struica, moaa, aia toî vin la prânz.
Vreodat, s-a tiut, s-a dat lu na pechir, chime, irepi, lu nâ isto
aa, lu copii, iar aa, lu moa iar aa, i lu llaî”(N.B.).
Pentru botez se frmânt un colac decorat cu bilue la mijloc i cu o
coroan (pâine împletit) pe marginea de sus, dar capetele coroanei nu se
împreun pentru c este pâinea vieii. La mijlocul pâinii se înfige o
lumânare. Aceast pâine se pune în faa naului, care d pâinea în sntate:
„Sî fie în sanataa lu Iancu (Marii), în sanataa parinîlor, a naului, a
naîî, i a finulu. Sî traasc copilu, perin alb (pentru biat) – bercu
albe (pentru fat) sî-npeasc!“(F.P.) Oaspeii rspund: „S’ajue!“. Acest
moment marcheaz i începutul mesei.
Moaa muc din pâine ca s fie copilul vorbre, naul frânge sau taie
pâinea i împarte oaspeilor câte o bucat.
Apoi, naul ia copilul în brae i, mergând de la invitat la invitat, îi
întreab cum se va numi copilul, pân când cineva ghicete: „mi întâni
merg cu copilu, pi lâng mas, i tot nat îi d vreun dar, ce a avut i s
ghiceasc numele. i când vreunu ghiceate, i îi d la copil vreun grunden
de miare, vreo cciuli. i a ghicit, a ocolit, a adunat darurile di la toî,
atuncea s-a dus în fruncea mesîî, nau a dat în sntacea copilului, în
sntacea prinâlor, a moaii i a naului”(M.S.). Celui care a ghicit, naul
îi d drept recompens o moned. Pân în acel moment nici prinii nu tiau
numele copilului. Dup ghicirea i comunicarea numelui, copilului i se dau
daruri: mai întâi naul, moaa i apoi ceilali. Darurile au fost sub form de
pturi sau haine: cama, cciul, osete, mnui.
Botezul copilului s-a fcut cu întârziere: “dac nu l-a fcut pân la
cptâniu la al lui, pân n-o împlinit anu, în anu de doi nu l-a fcut. Numa
în anu de trei. În anu de doi nicicând. Ama unu i trei i când l-a botezat ia
dat i nume”(J.Z.). Se proceda astfel, pân familia s-a convins c acesta va
supravieui i pentru c s-a crezut c înscrierea în crile bisericeti va
permite forelor rele s-l gseasc fr greuti i s-i duneze cu boal sau
cu deces, deoarece moartea alege oamenii din cartea vieii, ce poate vedea
din coninutul bocetului „petrectura“ care se cânt la înmormântarea
decedatului.
142