Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Dreptul de a alege numele i-a aparinut exclusiv naului: „nau
s-antrebat e nume. Prinî nu a zâs numele, acuma întreab nau
prinîî.”(P.I.) Numele erau date dup strmoi, de obiei dup bunic. Dup
tat s-a dat numele, numai în cazul în care în familie au existat copii care au
murit înainte de botez. Copilul n-a fost strigat pe nume pân la botez, ci
doar „copil“, dac era biat, sau „fat“, dac era feti. Copilului trebuia s i
se dea numele pân la sfîritul primului an sau în al treilea an de via, în
niciun caz în al doilea an.
Un obicei interesant întâlnit în teren, era acela în cazul în care o familie
nu avea na, acest lucru având mai multe cauze: pieirea naului în rzboi,
decesul natural i stingerea gospodriei, înstrinarea cumetrilor prin
destrmarea gospodriei sau refuzarea naului s mai accepte acest rol.
În cazul în care nou-nscutul nu avea na de botez, acesta nu era cutat
mergând din familie în familie. Înainte de timpul stabilit pentru botez pe
parcursul primului an de via a nou-nscutului, prinii au dus copilul la o
intersecie, “rspântece” lâng drum, sau sub o punte unde trecerea
oamenilor este mai frecvent. Lsau copilul acolo, iar prinii se ascundeau
în apropiere. La plânsul copilului cltorului care se apropia, prinii îi
comunicau intenia lor. I se ddea trectorului un prosop, pechir, o turti i
un pui fript i-l s accepte rolul de na al copilului. În asemenea situaii
cumetria n-a fost refuzat niciodat. Astzi obiceiul s-a pierdut, în cazul în
care copilul nu are na din diferite motive, acesta se alege pe baza de
prietenie.
Nia este ereditar, se transmite din tat în fiu, iar în cazul cstoriilor
când biatul trece la casa fetei, este ginere în cas, de la socru la ginere i
fiic. Altfel, unele nii dureaz de mai mult de un secol.
În prezent, muli au renunat la nie, mai ales familiile care au
motenit-o din timpuri strvechi, datorit obligaiilor financiare foarte mari
pe care naul le are la toate evenimentele importante, când se ateapt de la
na cadouri mari i scumpe.
Numrul de invitai la „boedz“ (botez) a variat în funcie de
posibilitatea financiar a gospodriei. La biseric, naul inea copilul în
brae, pe tot parcursul slujbei religioase: “nau, el âne copilu pân îl
boteaz”(M.M.).
Mama copilului nu avea voie s merg la biseric, ea trebuia s rmân
acas, i s se gândeasc la viitorul copilului, fcând anumite lucruri în
privina aceasta: “pân popa-l boteaz la biseric, ce e bine s fac mumsa
acas: eu am uit(rmas) acas. i acu, ce eu m gândesc ce s lucre el
în viaa lui, ce a vrea s fie, eu aia s lucru, s fac aicea acas. i eu mi-a
141