Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
sînt muieri reale de ochi. Le-a primit, numa i-a fcut la copil cruce la
frune, pân n-o tunat(intrat) ea în cas. i tmânia a fost iar e eochiat,
întoeuna. Ori mum-sa a pit copilu pân nu........p copilu a fost jos,
pete, trece peste el” (A.D.).
Descântecele erau folosite ca tratament împotriva unor boli ale copiilor.
Dac membrii familiei au presupus c este deochiat copilul, cea mai btrân
femeie din cas lua ap în gur, stingea în ap o bucat de jeratic i cu
aceast ap stropea copilul. Pentru un somn linitit, în fiecare noapte înainte
de culcare, copilul era afumat cu o cârp aprins. Ca s nu urineze în somn,
între picioare era afumat cu mtura.
Lehuza, trebuie de asemenea izolat. Dup natere, ea era i înc este
considerat necurat timp de 6 sptmâni, “pân la cetrideset dana (40
zile), leuza nu s culc cu omu”(P.S.), nu are voie s ias afar, „nici mama
nu a ieit” i “nu avea voie în mnstire (biseric)”(Z.C.).
Ea este protejat de familie, nu are voie nici “s fac munc grea” timp
de ase luni dup natere. Nu bea ap, ci „40 de zâle bea numa vin, c ea
cic a pierdut sângele, a slbit, credina fiind c ”mora 262 s bea vin, s snzdrveneasc.
i a mâncat care mi bun, a dus lumea grij i de s-i
întoarc puterile”(F.P.).
„Ursatuarele-Urstorile“- reprezint un moment deosebit al integrrii
noului-nscut în lumea cea trectoare. Din toate timpurile i la toate
popoarele, în special la cele indoeuropene 263 , credina în predestinare a fost
una dintre coordonatele principale ale modului de via tradiional. Dei se
credea c înc de la natere, viaa omului este ursit, de trei ursitoare (cel
mai frecvent) i c împotriva destinului nu se poate face prea mult, deoarece
“ce i-e scris, în frunte i-e pus”, omul societilor tradiionale a cutat, prin
diverse datini, practice, ritualuri i ceremonii specifice, s-i cunoasc
viitorul i în limita posibilitilor, s-l îmbunteasc.
Credina în Ursitori este bine înrdcinat i înc vie în aceast regiune,
orice întrerupere a lucrrii lor devenind malefic:“mama mea spunea c-a
auzit pân a zis: ‘a, bodaproste, c ne-a fcut focu s ne-nclzim, în casa
asta nime de bube s nu moar. Aa ne spunea, s-a-nclzit lâng foc”(P.I.).
Ursitorile vegheaz ca fiecare om s-i aib soarta proprie.
Nimeni nu le tie numele, fiind numite ursitoarea cea mic, cea
mijlocie i cea mare: „n-au nume. Iast a mic, a mare i a
mijlocie”(M.M.).
262 “Trebuie” în limba sârb, termen preluat i folosit frecvent de românii din estul Serbiei
263 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 157.
136