Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Peste primul strat etnic, acela al vlahilor/românilor, din 1378 odat cu
migraiile dinspre sud, s-au adugat i elemente sârbe. Un curent migrator
puternic a fost i cel macedo-român din Pind i din Balcani, de unde i
originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o
populaie de care se spunea c este alctuit din români, pe care sârbii îi
numeau Goga (pl. Goghi): satele Râgotina, Sumracov, Vrajogârna,
Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planinia, Slivar, Lenova, Vrbora, Bacevia
i Lasovo 236 .
Unul dintre cele mai vechi curente de migraie a fost cel kosovar
(Kosovo Polje-Metohia), în aceast perioad fiind înfiinate satele Vârbia,
Livage, livova, Porodin, Lucia, Popova.
Muntenegrenii i-au întemeiat pe înlimile munilor Miroci, un sat
Petrovoselo, sat pe care românii îl numesc Petroel 237 .
Pe terasele de deasupra Costolului, chiar în faa Severinului a existat
pân nu demult un sat, Osoina, cu români venii din „fundoane” (din regiuni
îndeprtate), din „Bugrie” (Bulgaria).
Gustav Weigand remarc faptul c românii sunt, în inutul dintre Timoc
i Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor, când acetia au putut
împrumuta de la o populaie bulgreasc numirile bulgreti ca Dâlboca,
Topolnia, Stol i Camna 238 .
Popovici Atanasie, spune despre cercettorul Karic 239 , c acestuia îi
este greu s constate dac printre românii de azi mai sunt aceeai cu cei pe
care sârbii i-au gsit când s-au aezat pe acest teritoriu. Este posibil ca la
1481 teritoriul sa fi fost ocupat de români, atrai de fertilitatea solului.
Un exemplu de stratificare etnic îl reprezint dou cazuri lingvistice.
Satele Geanova (denumit mai târziu Dusanovac) i Corbova s-au numit în
sec. al XIV-lea Gean i Corbu. Dup btlia de la Cosovo (1389), valurile
de metanati sârbi au inundat inutul Timocului i Moravei, modificând
toponimia lui, cele dou sate româneti primind sufixul – ova 240 .
Evoluia elementelor de toponimie dup 1800. Însi denumirea
regiunii, aceea de Krajina, este un toponim slav, însemnând în primul rând
hotar sau grania unei ri cu delimitri militare de aprare, iar în al doilea
236 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de
Geografie, LVI, Bucureti, p. 150.
237 Idem, p. 24.
238 Gustave Weigand, (1909), Atlas Linguistique, Leipzig.
239 Istoricul sârb care a aprofundat toponimia româneasc din zon.
240 Th. N. Trâpcea, op.cit., p.125.
121