Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Unele denumiri româneti de muni (tirbii, Vâscul, Deli Ion, Vile
Severineti, Costeti, Podior, Casa Verde, Culmea lui Milcu), râuri (Cotu
Timoc, Prâu Alb) i sate (Oritioara, Costeti, Vlaca, Clodul-Cladova,
Btua, Vlaseu, Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlachi Dol, Drestie,
Stana, Cestuga, Resestuga), care se regsesc reproduse în hrile austriece
de la începutul i sfâritul sec. XVIII (1769-1789), lipsesc aproape total din
hrile sârbeti de mai târziu, unele fiind greit transcrise, altele falsificate în
mod intenionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc 233 .
Pentru oraul Zaicear, exist dou preri privitoare la originea
denumirii. Prima dintre ele merge pe ideea c denumirea ar fi de origine
turc. Cea de-a doua prere spune c numele oraului ar fi de origine
româneasc, format din sintagma „Zii cer” [un sacrificiu, o ofrand], cu
alte cuvinte: „Zeii cer” 234 . Locuitorii oraului îi cunosc i astzi oraul sub
numele de Ziceri 235 .
inutul dintre râurile Timoc i Morava, fiind un inut de margine dar i
de legtur între dou mari uniti geografice, este în acelai timp i un inut
de amestec al populaiei.
În secolele V si VI, actuala regiune din rsritul Serbiei a fost de
nenumrate ori atacat de huni, gepizi, ostrogoi, avari i ali migratori. În
secolul al VII-lea îi fac apariia i sârbii.
La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub
presiunea slavilor, iar la sfâritul secolului XIV (1396), Imperiul Otoman,
îi impune stpânirea asupra zonei, pân în sec. XVIII. Apar în perioada
turceasc toponime noi, ca: Baragim actuala localitate Paracin, Kara
Burum – Crna Reka, Gurusa care din anul 1833 va fi transformat în
Gurgusovac, ca mai apoi în Kniajevac.
Toponime din perioada otoman. Kadân Konak (Casa Cadânelor)-
locul de relaxare pentru cei mai înstrii-, va deveni Miloeva Kula.
Originea numelui Oraului Majdanpek, renumit pentru minele de cupru
înc din antichitate, este bazat pe cuvântul majdan (din turc – madan/min)
i râul Pek, deci mina de pe râul Pek. De-a lungul istoriei, minele s-au
dezvoltat fiind în stpânirea mai multor proprietari: cehi, belgieni, austrieci,
fiind intens exploatat.
233 Th. N. Trâpcea, , op. cit., p.125.
234 Este vorba de o etimologie popular.
235 Este denumirea pe care o folosesc românii din zon, în vorbirea zilnic.
120