Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
stpânire sârbeasc relativ târziu (1833), fa de teritoriul cuprins între
râurile Pek i Morava, care înc din secolul al XII-lea ajunge sub stpânirea
sârbeasc, chiar i vremelnic, procesul de deznaionalizare fiind unul de
durat.
În sec. XIV urmele vlahilor dintre Timoc i Morava se întâlnesc în mai
multe acte oficiale ale rilor sârbe.
Silviu Dragomir gsete 39 de documente sârbeti ce îi menioneaz pe
vlahi, unul din sec. XII, un hrisov sârbesc fiind chiar din timpul lui Stefan
Nemanja 1198-1199 229 .
În cuprisul regiunii, Vâlsan consider c ar fi existat nu mai puin de
250 de denumiri de sate alctuite din cuvântul vlah, afar de alte denumiri
de râuri, muni i chiar inuturi întregi (Stari Vlah) 230 .
În Karte von dem Konigreich Servien – hart militar austriac din
1717 i dup raportul exarhului mitropoliei din Belgrad, cu numele de
Maksim Radkovic, privitor la situaia bisericilor i mnstirilor dintre
Morava i Miroci, întocmit dup vizitarea lor în anul 1733, apar satele
Boletin i Colubina – Golubina.
Tot G. Vâlsan citeaz o serie de hri vechi din sec. XVIII, ce abund
de denumiri româneti 231 . Astfel la 1723, acesta noteaz munii tirbii,
Deli-Ion, pârâul Alb, satul Costeti. La 1769: Btua, Vâltura; la 1799: Cotu
Timoc, Stâna, Cestuga. De asemenea, nici hrile topografice austriece
1:200.000, publicate în preajma anului 1900, sau publicaiile de Vâre,
Orova, Kraguiev i Zajecar nu erau lipsite de toponimie româneasc. Iat
câteva numiri extrase, dintre care cele de muni abund: Tâlva Budii, Tâlva
Scoruului, Cornet, Grâpciunea, Malinicu, Câru, Straja, Busur, Culme,
Tâlva Fget, Culmea al mic, Cracu Lipei, Piatra Neagr, Mastacn,
Curmtura, Porumba, Gorun, Tâlva lui Bla, Stupina, Vcari, Cornet,
Faa lui Bui, Custure, Tâlva Înalt, Dealul Mare, V. Cârenilor, Între vi.
Denumiri curat româneti întâlnete i Giuglea: satul Viuga, derivat
din vale, numirea fiind dat dup locul unde e aezat; satul Snuni – locul,
lespezile de piatr de pe care se d sare la vite, el fiind un sla pe dealurile
de lâng Povârca. Ceret – loc cu cer, arar, Peri – loc cu peri, care sunt
presrai peste tot în Craina, în apropiere de Geanova 232 .
229 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti, p. 286.
230 George Vâlsan, op. cit., p.17.
231 N. M. Popp, (1941), Craina - O verig a spaiului etnic românesc, Bucureti, p. 134-135
232
George Giuglea, (1911-1912), Romanii din Serbia, Anuarul de geografie i
antrolopogie, anul II, Bucureti, p.48.
119