Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil trac,
latin, român, turc, german, slav. Fiecare din aceste limbi a contribuit
cu noi toponime i a influenat forma toponimelor deja existente.
Toponime din perioada trac. În trecut, regiunea era cunoscut sub
numele de Tribalia, denumire provenit de la tribali- populaie de neam
tracic (dup Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup tefan din Bizan), atestat
aici înc din sec. VII-III î. Hr) 218 .
Populaia tracic de aici a început s fie romanizat înaintea celei de la
nord de Dunre, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute i
terminând în anul 15 d. Hr.
Toponime din perioada roman. În arealul studiat, în categoria
toponimelor de origine latin, mai cunoscute se înscriu hidronimele, care
sunt i limitele acestei zone.
Fluviul Dunrea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la
nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în
perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin,
în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav,
fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns de la terminologia latineasc Danuvius,
se consider a fi element de provenien celt dânu (fortis), dar vechiul
nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care
într-o perioad mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important i
bine fixat, este i explicaia lui D.Puchil, preluat de I.Conea i L.Badea
(2005), ce argumenta originea româneasc a fluviului Dunrea din aromânul
Duna la care adugm apelativul românesc “rea”.
Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit
de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia.
Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de Rsrit de vestul Bulgariei.
Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc: Timacus 219 , dar
neputându-se traduce, sârbii au convenit s înlocuiasc “c”-ul latin cu “k”
ruso-germanic.
Râul Pec(Pek)/Pecus, poart nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”,
care înseamn oaie 220 . Din vremea aceea i pân azi, în inutul acesta,
îndeletnicirea de baz a populaiei, este aceea de cretere a oilor i a vitelor.
218 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584.
219 John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579.
220 Dup Sandu Cristea Timoc.
115