Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

15.09.2023 Views

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE Studierea toponimiei a aprut ca o necesitate obiectiv, ea furnizând prin vocabularul su, informaia transmis de inutul respectiv sub nenumrate faete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei studiate, în dimensiunile lui spaiale i temporale. Numirea, denumirea, renumirea locurilor pot spune multe despre impactul societii asupra învelisului forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea reelei de asezri, despre condiiile i motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în nomenclatorul localitilor unei ri. 217 Principalele categorii de toponime gsite în documente provenind din cancelaria otoman, hri medievale i moderne, însemnrile de cltorie ale unor istorici, geografi, militari sau simpli cltori strini i români prin zon, articole i monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercettori strini, la care se adaug i propriile informaii culese în timpul deplasrilor pe teren, efectuate în ultimii ani în aezrile româneti dintre Timoc i Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din punct de vedere structural, exist dou tipuri de toponime: nume simple provenite de la un singur element sau compuse, din dou sau mai rar din trei elemente. Numele simple provin de obicei de la o trstur proeminent (munii tirbii, Mgura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate dintr-un element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu, Glmia Povâcii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Cârenilor, Între vi) sau ce ine de obiceiurile din zon. Toponimele simple i compuse constituie majoritatea numelor de locuri din arealul moravo-timocean. Din punct de vedere funcional exist dou tipuri de toponime: antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac, Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia Occidental–teritoriu tracilor dintre Morava i Timoc); toponime provenite din apelative (Bordeie-sat format numai din bordeie, în timpul turcilor, satul Snuni – locul, lespezile de piatr pe care se d sare la vite, Ceret – loc cu cer, Peri – loc cu peri). 217 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc i internaional, Editura Meronia, Bucureti, p. 3. 114

IoneliaToarc Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil trac, latin, român, turc, german, slav. Fiecare din aceste limbi a contribuit cu noi toponime i a influenat forma toponimelor deja existente. Toponime din perioada trac. În trecut, regiunea era cunoscut sub numele de Tribalia, denumire provenit de la tribali- populaie de neam tracic (dup Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup tefan din Bizan), atestat aici înc din sec. VII-III î. Hr) 218 . Populaia tracic de aici a început s fie romanizat înaintea celei de la nord de Dunre, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute i terminând în anul 15 d. Hr. Toponime din perioada roman. În arealul studiat, în categoria toponimelor de origine latin, mai cunoscute se înscriu hidronimele, care sunt i limitele acestei zone. Fluviul Dunrea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin, în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav, fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns de la terminologia latineasc Danuvius, se consider a fi element de provenien celt dânu (fortis), dar vechiul nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care într-o perioad mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important i bine fixat, este i explicaia lui D.Puchil, preluat de I.Conea i L.Badea (2005), ce argumenta originea româneasc a fluviului Dunrea din aromânul Duna la care adugm apelativul românesc “rea”. Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de Rsrit de vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc: Timacus 219 , dar neputându-se traduce, sârbii au convenit s înlocuiasc “c”-ul latin cu “k” ruso-germanic. Râul Pec(Pek)/Pecus, poart nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”, care înseamn oaie 220 . Din vremea aceea i pân azi, în inutul acesta, îndeletnicirea de baz a populaiei, este aceea de cretere a oilor i a vitelor. 218 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584. 219 John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579. 220 Dup Sandu Cristea Timoc. 115

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE<br />

Studierea toponimiei a aprut ca o necesitate obiectiv, ea furnizând<br />

prin vocabularul su, informaia transmis de inutul respectiv sub<br />

nenumrate faete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei <strong>studia</strong>te, în<br />

dimensiunile lui spaiale i temporale. Numirea, denumirea, renumirea<br />

locurilor pot spune multe despre impactul societii asupra învelisului<br />

forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea reelei de asezri,<br />

despre condiiile i motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în<br />

nomenclatorul localitilor unei ri. 217<br />

Principalele categorii de toponime gsite în documente provenind <strong>din</strong><br />

cancelaria otoman, hri medievale i moderne, însemnrile de cltorie ale<br />

unor istorici, geografi, militari sau simpli cltori strini i români prin<br />

zon, articole i monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercettori<br />

strini, la care se adaug i propriile informaii culese în timpul deplasrilor<br />

pe teren, efectuate în ultimii ani în aezrile româneti <strong>din</strong>tre Timoc i<br />

Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din<br />

punct de vedere structural, exist dou tipuri de toponime: nume simple<br />

provenite de la un singur element sau compuse, <strong>din</strong> dou sau mai rar <strong>din</strong> trei<br />

elemente.<br />

Numele simple provin de obicei de la o trstur proeminent (munii<br />

tirbii, Mgura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate <strong>din</strong>tr-un<br />

element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu,<br />

Glmia Povâcii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Cârenilor, Între vi) sau<br />

ce ine de obiceiurile <strong>din</strong> zon. Toponimele simple i compuse constituie<br />

majoritatea numelor de locuri <strong>din</strong> arealul moravo-timocean.<br />

Din punct de vedere funcional exist dou tipuri de toponime:<br />

antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele<br />

Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac,<br />

Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia<br />

Occidental–teritoriu tracilor <strong>din</strong>tre Morava i Timoc);<br />

toponime provenite <strong>din</strong> apelative (Bordeie-sat format numai <strong>din</strong><br />

bordeie, în timpul turcilor, satul Snuni – locul, lespezile de piatr pe care se<br />

d sare la vite, Ceret – loc cu cer, Peri – loc cu peri).<br />

<br />

217 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc i internaional, Editura<br />

Meronia, Bucureti, p. 3.<br />

<br />

114

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!