Gramatika

MARIA MICLE
valoare adverbială sau pot intra în compoziţia altor adverbe (în schimb, zăĕ-,
prin substantivarea verbului a zăĕposti, ajunge să intre în compoziţia unui
substantiv: zăĕpostit „lăsata secului”.
do- sugerează finalizarea totală a acţiunii exprimate de verb, care fusese
eventual întreruptă şi apoi reluată. Ataşarea prefixului do- unui verb, în
plan semantic, sugerează că a existat şi o pauză, întrerupere în activitatea
respectivă, apoi prin reluare este finalizată. Se foloseşte numai pentru
verbele care exprimă acţiuni durative. Dacă nu există întreruperi într-o
acţiune de durată, folosirea lui do- nu este necesară 208 şi nici nu poate
prefixa acţiuni momentane. Primeşte valoare adverbială, numai dacă intră
în componenţa locuţiunilor verbale: mai do „aproape, pe punctul de a ...”
(atestat şi în Oltenia, cf. Gl. Olt.) şi nu do „încă nu” („nu-i do bine”) 209 .
Arareori se ataşează la adjective: doalb”. La Nicolae Stoica l-am găsit
consemnat numai în componenţa adverbului mai do: „ce era mai do mort”,
p. 275, „partea cea multă, mai do toată, di pe Cozlari cu puşti au fugit”,
p. 181. La Paul Iorgovici: „... rog pre toţi ca ce nu s-au putut doplini din
neagiungerea minţii mele spre căpătarea pornirii să facă bine a adaoge din
ceea lor” / PI, p. 81.
pro 210 - indică repetarea acţiunii, însemnând „din nou, iarăşi”; în
subdialectul bănăţean şi în textele variantei regionale corespunzătoare lui,
îl întâlnim cu variantele: prăĕ-, pr¯o-, préÌ-, pre-, prea-. Este prezent şi în
graiurile olteneşti din sudul Banatului, în zona de interferenţă cu sârbii 211 .
La N. Stoica apare în exemplele: neprocurmat, p. 180, neprecurmat, p. 182,
„ce-o profăĕcusăĕm”, p. 268. Pre-, varianta a lui pro-, însemnând, acelaşi
lucru, „din nou” este preferat lui pro- de C. D. Loga şi Paul Iorgovici:
prerumpe, a ~, vb. „a întrerupe” / CDL, p. 12, neprerupt / CDL, p. 146,
153; „neprerupta serguinţă” / CDL, p. 138; „nu s-ar fi putut prescoate pre
românie...” / CDL, p. 138; preface, „pre turcie bine au prefăĕcut-o” / SH,
p. 261. Varianta pre- a prefixului aspectual pro- (cu sens de repetitivitate:
(„răchie prefriptăĕ” sau profriptăĕ) se poate confunda cu prefixul de origine
latină pre- (cu sens de anticipare a unei acţiuni), prin forma identică, însă
208
Eugen Beltechi, Trei arii bănăţene, do-, pro-, ză-, în „Cercetări de lingvistică”, an 20, nr. 2, p. 175.
209 Ibidem, p. 177.
210
Ataşat unui cuvânt, pro- are un accent secundar.
211
Gl. Olt. menţionează mai multe verbe cu prefixul pre- „din nou”: preduc, precheamă (Prejna, reg.
Turnu-Severin), premătură (Baia-de-Aramă, reg. Turnu-Severin)), preadun (Cireşu, reg. Turnu-Severin)
etc.
94