Gramatika

MARIA MICLE
atunci când are următoarele valori morfologice: conjuncţie disjunctivă cu
valoare „sau”, adverb fără funcţie sintactică, cu sensul „oare”.
• mai mult ca perfectul analitic este preferat celui sintetic: am fost
îndrăĕznit CDL, p. 94; au fost scris / CDL, p. 134; „am fost leşinat o dată
din puteri” / CDL, p. 186; „au fost scris la muerea mea” / CDL, p. 134; au
fost vorbit / SH, p. 262, au fost scăĕpat / SH, p. 64, au fost dedat / SH, p. 59;
• viitorul popular are ponderea cea mai mare în varianta teritorială
bănăţeană: s-or afla, „ziua s-o face” / SH, p. 57, „graniţa apa Cerna a fi” /
SH, p. 182; „La care se cuvine a şti că după aceleaş regule a gramaticii au
a se trebuinţIJa toate vorbele împreunate” / PI, p. 158. Viitorul construit cu a
voi + conjunctiv nu este des întâlnit: „văzând ce va săĕ fie” / SH, p. 65.
Viitorul format prin auxiliarul a voi + infinitivul verbului de conjugat tinde
să se generalizeze pe la mijlocul secolului al XIX-lea şi să înlocuiască celelalte
modalităţi de formare a acestui timp. Cele mai numeroase exemple de acest
fel le-am găsit în Epistolariul lui Diaconovici: o voiu plăĕti, p. 210, voiu ceti,
p. 218; „atuncea scrisórea Domniei Tale o voiu 203 rumpe” / CDL, p. 41; îl vii
plăĕti, p. 209; „Sciinţele care ne va povăĕţIJui” / CDL, p. 10; „că nu şti ce va aduce
ziua de mâne cu sine” / CDL, p. 13; „nu va mai fi” / CDL, p. 68, va arde, va
urma / CDL, p. 57, vor face, vor vorbi / CDL, p. 204. Forma acesta este prezentă
şi la SH: „Dintră care mulţime [...], acum la 49 de ani trecuţi, puţini vii vor mai
fi” / SH, p. 218;. Şi Paul Iorgovici preferă forma actuală de viitor, cu auxiliarul
a voi: „voi mulţămi”, p. 80, „vom întra”, p. 88, „vom numi blestemat”, p. 136.
Imperativul
Vebul a avea primeşte la imperativ, persoana a II-a singular, terminaţia
-o: „ado banii! / SH, p. 296, 225.
Condiţionalul-optativ prezent se realizează atât cu auxiliarul a avea,
cât şi cu a vrea:
- cu auxiliarul a avea cu forma de prezent: „ca cum trebile stăpânului tău
are fi ale tale” / CDL, p. 136; auxiliarul, la pers. I, sg., cu forma aşi „nu aşi
fi încredinţat” / CDL, p. 193; „şi să nu-mi fie spus Gheorghie Căprariu, Eu
niciodată n-aşi fi crezut” / CDL, p. 136; [eu] aşi primi / CDL, p. 52;
203
Sporadic mai este folosită terminaţia -u la verbe, persoana I singular, specifică limbii vechi: te
aşteptu / CDL, p. 72 sau la adjective: „prieten iscusitu” / CDL, p. 73.
90