Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
„spre acela principiu” / PI, p. 100; „spre acela svărşit se întrebuinţeze” / PI,
p. 98; această construcţie apare frecvent la Paul Iorgovici. În limba actuală,
particula deictică -a se ataşează pronumelor demonstrative, la forma de
nominativ-acuzativ (aceasta vine), dar este omisă din structura adjectivelor
pronominale, când ele precedă substantivul determinat, iar la forma de
feminin a adjectivelor, -a, este substituit cu desineţa -ăĕ (acest băiat vine/
această fată vine) 185 . Omiterea particulei -a pare o inovaţie recentă fiind o
marcă pentru diferenţierea pronumelui de adjectivul demonstrativ.
În varianta literară bănăţeană nu se ţine seama de această diferenţiere,
particula -a se pune la adjectivele demonstrative, nehotărâte, negative,
relative, indiferent dacă preced sau succed substantivul determinat: CDL:
„titul a episcopului şi a altora domni”, p. 186; „într-acela mod”, p. 134;
„spre acela principiu”, p. 100; „spre acela svărşit se întrebuinţeze”, p. 98;
„a căĕrora rădăcină”, p. 152; aşa cum am precizat deja, de-obicei adjectivele
sunt plasate înaintea substantivului. Mai mult, -a este prezentă şi în
componenţa unor adverbe (corelative), pentru a le întări sensul: acuma (ca
în grai), amintrilea, pururea etc.
La N. Stoica am notat şi varianta din grai pentru demonstrativul de
depărtare, cu h neetimologic 186 : „haia ţară” / SH, p. 176.
Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât
Forme consemnate:
• niscai, cu sens de „niscaiva, câţiva”: „niscai vin” / SH, p. 293; „niscai
negustori” / SH, p. 217;
• tot, toatăĕ „fiecare, oricare”: „în toatăĕ limba...” / PI, p. 126; „cu tot
cuvântul” / PI, p. 126; „carele despre tot lucrul ştii” / CDL, p. 190;
• fieştecare, fiece, fiecine, fieşteuna: „Din loghică păşesc la fizică sau
la aceea parte a filosofiei în care învaţă a conósce puterile, proprietăţile
(osebirile) unuia fieştecăĕruia trup ce cade sub simţirile nóstre” / PI, p. 98;
fieştecare / SH, p. 200; „fiece bine” / SH, p. 90, „fiecine om” / SH, p. 90,
„fieştecăĕruia om” / SH, p. 92; „a fieşte ce feliu de scrisóre” / CDL, p. 26; /
PI, „dintre care fieşteuna are înţelegerea sa” / PI, p. 225.
• neştine „cineva, oarecine” (< lat. nescio + qui + -ne, MDA): „Neştine
întreabă de sfat pe unchiu său despre însurăciune” / CDL, p. 70;
• vre unorăĕ „vreunele”: „pănă la exeamenul cel viitoriu mai scrie-mi vre
unorăĕ” / CDL, p. 43;
185
Dumitru Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Polirom, 1997, p. 125.
186
Frăţilă, PDR, p. 122.
83