Gramatika

MARIA MICLE
cea mult răĕnităĕ” / CDL, p. 190; „mult milostiva împărăteasă” / SH, p. 224,
mult-milostivul / SH, p. 200; „un mult învăţat astronom” / SH, p. 57; cu
adverbul tare „foarte strict”: „tare disţiplin ţinea” / SH, p. 181.
Am putea considera ca o modalitate inedită de sinonimie morfologică cu
comparativului de inferioritate prin derivare: adjectiv + suf. diminutival
-el (masc.) / -ea (fem.), întâlnită la toţi scriitorii, în paralel cu forma
actuală mai puţIJin + adjectiv. Derivarea adjectivelor şi a substantivelor cu
sufixe diminutivale în varianta literară bănăţeană ar putea fi considerată o
modalitate sintetică de realizare a comparativului de inferioritate. Această
modalitate de redare a comparativului de inferioritate constituie mai mult
decât o particularitate stilistică a scriitorilor, deoarece procedeul se întâlneşte
în toate textele studiate, în contexte de expunere a unor fapte concrete, fără
încărcătură stilistică (metaforică sau de epitet): „se despart puţIJinei de la
biserica veche a răsăritului” / PI, p. 265; „Despre creşterea aceasta am a
vorbi puţIJinei [aici, adverb]” / PI, 252, „Însă acum mă rog să mă mai aştepţi
puţIJintel 178 timp” / CDL, p. 52; „Drept aceaia voiu întrebuinţa încă acestea
puţIJintele minute ale vieţii mĕle” / CDL, p. 56; „ca vionel şi mai ager să te
apuci iarăşi de lucru” / CDL, p. 107.
De altfel, şi substantivele sunt uneori însoţite de sufixe diminutivale,
pentru a arăta cantitatea redusă sau dimensiunea mică, în contexte care
nu au nimic de-a face cu exprimări stilistice: „Dumnezeu nu numai că ne
dedĕse crumpiri, de să afla, ce încă şi peştişori [peşti mici, măĕrunţIJi], nu
numai prin părăe curătoare, ce şi prin toate bălţile şi lacurile” / SH, p. 57;
„le da bani şi 3 pitişoare pe zili” / SH, p. 257; „patru viţIJişoare din păr îmi
tunsă” / SH, p. 215; ţIJoliţIJe „haine puţine” / SH, p. 198; ţIJedulice „bileţel” /
SH, apud Todoran, ţIJăĕrişoarăĕ / Anon. Car., p. 384.
În selecţia formelor unor adjective autorii cercetaţi au ţinut seama de
modelul latin şi apropierea de acesta. Ei au preferat forme latinizate ale
unor adjective, ca şi alţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene. Adjectivul nou
(< lat. novus, -a) este folosit cu forma nov / SH, p. 208, novăĕ, p. 205, novi,
nove, SH, p. 204; dar şi forma: noo „nouă” / SH, p. 61; săĕlbatec, cu varianta
latinizată silvatic (< lat. pop. salvaticus (= silvaticus): „fiare silvatice” / PI,
p. 271; frumos, preferat ca formos (< lat. formosus): „Că ce e formos unuia,
nu e altuia” / CDL, p. 72, „formóse Învăţături” / CDL, p. 84.
178
Adverb, nu adjectiv.
80