Gramatika

MARIA MICLE
cuvintele care vorbim şi numele care purtăm ne mărturisesc pre noi a fi
următorii naţiii romaneşti” / PI, 77; „pre craiul l-au prins şi s-au ucis” /
SH, p. 57; „am învăţat pănă astăzi pre învăĕţIJăĕceii mei prin Şcóle” / CDL,
p. X. Construcţia lui pre + acuzativ este interpretată de unii cercetători
ca „manifestare a tendinţei de claritate a exprimării raporturilor dintre
cazuri” 172 .
Vocativul
În varianta literară bănăţeană, vocativul se formează după normele
comune şi celorlalte dialecte regionale, adică folosind desinenţe specifice.
„Mijloacele desinenţiale de exprimare a vocativului -o şi -e caracterizează
în special fondul tradiţional al prenumelor din sistemul antroponimic
românesc” 173 . Substantivele masculine, aproape întotdeauna primesc la
vocativ terminaţia -e (cele proprii), -le (cele comune): „Hei Iubite Medre!” /
CDL, p. 109, „Fiule, Tite, ...” / SH, p. 57. Cele feminine, de regulă primesc
-ăĕ: Catarină / CDL, p. 125, „Spune-i Domnia Ta cumnatăĕ, cum că Eu voiu
căuta” / CDL, p. 75 neutralizându-se diferenţa de formă faţă de nominativ.
În textele bănăţenilor este prezentă şi construcţia de vocativ cu desinenţa
-o 174 a substantivelor comune sau proprii terminate în -ăĕ, specifică şi
subdialectului bănăţean: „Soro Marie!” / SH, p. 190, popo, p. 264, 276,
„Popo, ai pită să ne dai...?”, p. 275; „uică paşo, ciuică ago”, p. 180; „Mişco,
când ia cineva...?”, p. 223. În româna actuală se manifestă tendinţa de
exprimare a vocativului la forma de nominativ (mai ales a prenumelor recent
împrumutate), marcată prin intonaţie sau topică. Vocativele cu desinenţa -o
par învechite şi sunt evitate în favoarea lui -ăĕ 175 .
Când un substantiv în vocativ este precedat de un atribut adjectival,
primeşte terminaţie de vocativ atât substantivul cât şi determinantul său:
„Mult preţIJuite Vere” / CDL, p. 79; „Prea înţelepte Jupâne” / CDL , p. 84.
Se conturează şi norma de punctuaţie, menţinută şi în norma unică,
de a intercala între virgule substantivele în cazul vocativ (şi determinanţii
acestora). La CDL, şi PI întotdeauna vocativele sunt urmate de semnul
exclamării: „De bun gen născute Domnule!” / CDL, p. 39, „Prea milostive
172
Domniţa Ichim-Tomescu, Observaţii asupra cazului vocativ la numele proprii în limba română,
în „Limba română”, anul XLI (1992), nr. 2, p. 42.
173
TDR, p. 259.
174
Domniţa Ichim-Tomescu, art. cit.., p. 44.
175
Gheţie, Istoria limbii române literare, p. 135.
76