Gramatika

MARIA MICLE
„negustorii Timişorii”, p. 191, 180; „împărătesii l-au arătat”, p. 191; această
desinenţă o găsim chiar şi la substantivele proprii masculine: „dă Nicolii”,
p. 214 (lui Nicola), „o fată mare a Evtii chiurcia”, p. 218 (Evta 166 cojocarul).
Caracteristică limbii vechi este şi apoziţia acordată cu substantivul
determinat, care poate să se afle în genitiv sau vocativ: „îndemnul doamnii
Iulii, mama împăratului Alexandru Severu”, p. 58, „la podu apii ErdăĕştiţIJii” /
SH, p. 241; „Apropiindu-se încoronarea prea iubitei fiicei meale Elenii” /
CDL, p. 31; „Prea osfinţite Domnule Episcope!” / CDL, p. 172.
O altă normă a limbii vechi întâlnită la Stoica de Haţeg este complementul
indirect în dativ, determinând un adjectiv şi care în mod obişnuit se formează
cu ajutorul unei prepoziţii „Maioru zisă că-i vrĕdnic cinstii [de cinste]” /
SH, p. 293.
Editorii lui Paul Iorgovici atrag atenţia asupra consemnării în text a unei
construcţii genitivale cu prepoziţia de, considerată o particularitate arhaică
a graiului bănăţean: „La aceştia cred a fi destul a spune din regula aceea
filosofiei: în judecarea ori de fie ce adevăr”, p. 82 167 .
Prepoziţia la + s. la acuzativ contribuie la realizarea valorii de genitiv
sau dativ, precum în graiul bănăţean: mângăere la un preot” / CDL, p. 190;
„au dat-o la băĕrbatul ei îndărăt” / SH, p. 64; „dedei la diacon” / SH,
p. 209; „Un tată recomândă pre fiiul său la un neguţIJitoriu să-l primească
în neguţitoriia sa” / CDL, p. 61. Valoarea de dativ şi genitiv realizată prin
flexiune analitică, specifică subdialectului bănăţean, este întâlnită cu o
frecvenţă mai mică decât cealaltă modalitate: prepoziţia la + s. în acuzativ:
„au fost scris la muerea mea” / CDL, p. 134; „Scrisoare de dăruire se trimite
la un văĕr în timpul căsetoriei, cui şi un dar s-au alăturat”, p. 79; „Prietena
scrie la altăĕ prietenăĕ” / CDL, p. 187.
În varianta bănăţeană, atributul substantival în cazul dativ (dativul
adnominal), având ca determinant un substantiv nearticulat, este foarte
rezistent, fiind înregistrat foarte frecvent la toţi scriitorii: SH: „episcopi
Moravii”, p. 55, 56; „împărat Persii”, p. 67; „militari împăĕratului”, p. 200;
„protopresviter Timişorii”, p. 300 (aici se foloseşte cazul dativ în locul
genitivului); „primejdia morţIJii”, p. 217; „... cum că el vrea să facă pace
lumii”, p. 303 (cazul dativ în locul acuzativului); a Soţietăţii Corăbieiaburosă
agent / CDL, p. 3. Dativul atributiv constituie o particularitate
166
Doina Grecu, Elemente vechi în graiul unei comune din Banat, „Cercetări lingvistice”, 13 (1968),
nr. 1, p. 48.
167
Munteanu, Ţâra, ILRL, p. 248.
74