Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
Desinenţa de plural în -e a substantivelor neutre este preferată celei în
-uri (normă comună variantelor regionale vechi): SH: sg. corp, pl. corpe,
p. 179, şanţIJe, p. 66, 179, „canale curătoare”, p. 66; păĕminte, p. 58; obraze,
p. 207; limanele, p. 70; lanţIJe, p. 200; grajde, p. 195; pripore, p. 180; plane
„planuri”, p. 260; cease, p. 232; cleanţIJe „stânci”, p. 243.
În limba actuală se pare că preferinţa vorbitorilor se îndreaptă spre
pluralul în -e, deşi, conform opiniei lui I. Coteanu, desinenţa de plural -uri
este mai potrivită decât -e, deoarece este specifică numai substantivului,
nu şi adjectivului, putând fi, din acest motiv, un indicator mai exact al
substantivului sau substantivizării adjectivelor 164 .
Cazurile
Genitiv/ dativ
Cazul genitiv/dativ se formează exclusiv sintetic, cu ajutorul articolului
hotărât -lui (pentru substantivele masculine). În formarea genitivului şi
dativului substantivelor feminine (şi al celor masculine terminate în -ăĕ)
se manifestă în varianta scrisă a bănăţenilor preferinţa pentru flexiunea
sintetică, cu desinenţa specifică -i 165 [cu închiderea tot la i a ultimei vocale
din temă, după consoanele labiale şi dentale]: CDL, casii, p. 12, formii,
p. 14, Istoria Biblii, p. 35, „despre vinzarea casii familii noastre”, p, 45,
luvarea pânzii, p. 93, „ale timpului şi ale materii de rugat”, p. 49, „văzătoriu
inimii tale”, p. 189; PI: „rădăcina naturii şi a limbii” / PI, p. 112, „... o
numiră romanii curtea toatei Europii”, p. 106, făĕrăĕdelegii, p. 132, „eu ca
un fiu a naţIJii acestiia”, p. 148 (şi la adj. demonstrative se pune -ii); deşi
se foloseşte şi -ei: CDL, diregăĕtoriei, p. 12, „preţul pânzei”, p. 94; PI:
fizicei, p. 100, virtutei, p. 132, prihanei, p. 132; „pustiile Etiopiei” / SH,
p. 67, ca în limba literară. Această preferinţă se extinde şi la articolul şi
adjectivul demonstrativ: „Eu acum părtaş acestii prea mari dureri”, CDL,
p. 189, „aducătoriul acestii Scrisori” / CDL, p. 52. Construcţia aceasta nu
este specifică subdialectului bănăţean, ci graiurilor olteneşti: SH: „tindele
târnaţii”, p. 217, „primejdia morţii”, p. 217, „raza zilii”, p. 237, „sfârşitul
slujbii”, p. 217; „în anii bătrânii Troii”, / SH, p. 55, „bătaia Troii”, p. 63,
„voievodul Moldovii” / SH, p. 56, „tipografia Sucevii”, p. 56, „cătră sfârşitul
slujbii”, p. 217, „reghimentele graniţii”, p. 228; „scriind paşii”, p. 298, 176;
164
Caracteristică menţionată şi de R. Todoran în Particularităţi dialectale bănăţene într-un manuscris
de la începutul secolului al XIX-lea, partea I, în „Cercetări de lingvistică”, anul XIV (1969), nr.
2, p. 297.
165
Efta este un hipocoristic după model sclav de la Eftimie.
73