Gramatika

MARIA MICLE
• pron. reflexiv se, e scris săĕ (să întoarsăĕrăĕ / SH, p. 243; să iscăĕlirăĕ /
SH, p. 218;), cu excepţia cazului în care precede un verb la conjunctiv şi
se postează după conjuncţia săĕ; în această situaţie, pentru a evita repetiţia,
Nicolae Stoica de Haţeg face distincţie şi scrie săĕ se: „ştiau care unde săĕ se
pună”, „ofiţiri săĕ se iscălească”, p. 218, „săĕ se apere”, p. 58; . Asemenea
exemple abundă în textul lui Stoica de Haţeg;
• dacă norma e > ă este atât de pregnantă în scris la bănăţeni, reflectând
o pronunţie similară, atunci credem că, respectând limba vorbită, şi slovei h,
care de obicei, este transcris prin ea, ca rostire în varianta literară bănăţeană
i-ar corespunde de cele mai multe ori î, mai ales când urmează după
consoanele palatale sau cele lichide, în acord cu pronunţia din Banat: SH:
ghîrăĕ, p. 221; împăĕrăĕchîri, p. 58; pomîne, p. 222, întunîrec, p. 270; CDL:
putîrea, p. V, ostăĕnîlelor mîle, p. V, îndîmne, p. VIII. Dorin Uriţescu a fost
interesat de pronunţarea lui î (ă) după consoanele palatale şi în acord cu
părerile altor lingvişti şi cu evidenţele faptelor de limbă reflectate de atlasele
lingvistice româneşti observă că „în multe graiuri ale limbii române, după
consoane cu timbru palatal şi după ® se pronunţă un sunet intermediar între
e şi ăĕ, notat î, sau chiar un ăĕ. În toate aceste cazuri în limba literară apare un
e” 152 . Chiar şi vecinătatea unui element palatal poate determina apariţia lui
î, datorită deprinderii articulatorii 153 .
• e > a, să grijaşte / SH, p. 200; plăĕiaşi / SH, p. 176; „boiari strabuni” /
SH, p. 58, ianiciari / SH, p. 180; Ilia / SH, p. 63; miluiaşte / SH, p. 62,
căĕiaşte / SH, p. 62, blastăĕmăĕ / SH, p. 222;
• ea > a: marsăĕ, p. 219, margăĕ, p. 176, măĕrgea, p. 178 (ca în Ardeal);
întrabăĕ-i, p. 202; săĕ păĕzascăĕ, p. 275, nemţIJascăĕ, p. 184; ostăĕşascăĕ, p. 70;
păĕşascăĕ / CDL, p. IX;
ă > e, „case novă”, p. 205; remas, p. 203; musteţIJile, p. 202; nezdrăĕvan,
p. 61; nezdravani, p. 299; septăĕmâni, p. 284; arame, p. 64; „umeru cămeşii”,
p. 187, streine / CDL, p. VIII;
ă > a, catane, salii (săĕlii), p. 185; batalia, p. 270, 301; macar căĕ, p. 218;
nezdravani, p. 299; strabuni, p. 58; „în laturi”, p. 201, pataşenii „locuitori
ai Pătaşului”, p. 266, dealtfel în zona Mehadiei se întâlneşte fenomenul ăĕ
protonic > a;
ă - ú > u - ú, prin asimilare, cuptuşi, p. 195, „acu începu artileria noastră
a-i cuptuşi şi a-i berbeci”, p. 270;
152
Dorin Uriţescu, Originea lui î (ă) precedat de consoane cu timbru palatal şi de ® în limba română,
în „Studii şi cercetări lingvistice”, anul XXIV (1973), nr. 4, p. 449.
153
Ibidem, p. 453.
68